Repunere în termenul de formulare a plângerii. Caracter inechitabil.

Prin sentinţa penală nr.  347/12.03.2009 a Judecătoriei Tg. Mureş a fost admisă plângerea petentei SC RIGIPS ROMANIA SRL formulată împotriva Ordonanţei din 16.04.2008 din dosarul 3176/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului XX pentru faptele prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2, 3 din Legea 59/1934 în baza art. 10 lit. b ind. 1 Cod pr. pen. şi aplicarea unei amenzi administrative de 100 de lei, scoaterea de sub urmărire penală  a intimatului Xx pentru faptele prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2, 3 din Legea 59/1934 în baza art. 10 lit. c Cod pr. pen. şi neînceperea urmăririi penale faţă de ambii pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, în baza art. 10 lit. c Cod pr. pen.. S-a dispus desfiinţarea acestei ordonanţe şi a rezoluţiei date de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş în dosarul 1845/VIII/II/2/2008 şi trimiterea cauzei la Parchet în vederea redeschiderii urmăririi penale.

În motivare se arată că organele de urmărire penală nu au dat dovadă de rol activ şi nu au verificat dacă beneficiara avea cunoştinţă de lipsa disponibilului la momentul emiterii cecului de către intimaţi, nici dacă între cei doi intimaţi exista o relaţie de subordonare, şi că este inexactă susţinerea procurorului că prejudiciul ar fi fost recuperat.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş, arătând că soluţia de netrimitere în judecată este temeinică şi plângerea împotriva ei se impunea a fi respinsă, şi intimaţii, aceştia fără să îşi motiveze recursurile.

Analizând recursurile declarate prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu prev art 385 ind. 6 alin 3 Cod pr. penală, instanţa le consideră fondate, dar nu pentru motivul invocat de Parchet.

Considerentele pe care instanţa de recurs le are în vedere sunt următoarele:

Cercetarea intimaţilor, iniţial doar pentru infracţiunile la legea cecului, s-a făcut la plângerea Băncii Comerciale HVB ŢIRIAC SA. În cursul cercetărilor, a intervenit numitul Şerban Florin, care în calitate de economist la SC RIGIPS ROMANIA SRL a arătat că această societate se constituie parte civilă în cauză. A indicat sediul societăţii: Bucureşti, str. Fabrica de Chibrituri nr. 28, sectorul 5 (fila 19). Acelaşi sediu este trecut în contractul de distribuţie şi facturile depuse la dosarul de urmărire penală (filele 89 şi urm.). La acest sediu a fost comunicată Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, în data de 29.04.2008 (fila 127 din dosarul Parchetului – filă cusută pe coperta dosarului) Dovada de comunicare s-a întors cu menţiunea că destinatarul s-a mutat, dar fără indicarea unei alte adrese. În 20.11.2008 SC RIGIPS ROMANIA SRL  a formulat plângere la prim procuror împotriva ordonanţei. Abia în această plângere a indicat noul sediu, din Bucureşti, str. Tipografilor (fila 64).

Rezultă din acestea, mai întâi, că este discutabil că SC RIGIPS ROMANIA SRL  a avut vreo calitate în dosarul de urmărire penală. În al doilea rând, în măsura în care se consideră reprezentată de economistul ei, societatea se află în culpă pentru că nu a indicat organelor judiciare noul sediu, după mutarea acestuia. În lipsa oricăror informaţii despre noua adresă a societăţii, Parchetul a procedat legal comunicând ordonanţa doar la sediul cunoscut.

De la data comunicării curgea termenul de 20 de zile pentru formularea plângerii la procurorul ierarhic superior, conform art. 278 alin. 3 Cod pr. pen.. Petenta a depăşit acest termen. Potrivit deciziei nr. XV/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite , termenul este unul de decădere. Iar potrivit deciziei nr. XIII/2005 a aceleeaşi instanţe, plângerea adresată direct instanţei de judecată  împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală fără ca aceasta să fie atacată, în prealabil, conform art. 278 din Codul de procedură penală, la procurorul ierarhic superior, este inadmisibilă. Nu este cazul aplicării prevederilor art. 278 ind. 1 alin. 13 Cod pr. pen. – plângerea greşit îndreptată se trimite organului competent – fiindcă petenta a formulat deja plângere la procurorul ierarhic superior, dar tardiv.

O ultimă problemă care se pune este dacă petenta nu ar fi îndreptăţită la repunerea în termen, pentru că, ordonanţa de netrimitere în judecată nefiindu-i comunicată la noul sediu, nu a cunoscut-o, şi contra non valentem agere non currit praescriptio. Soluţia ar asigura petentei acces la justiţie, dar ar fi inechitabilă pentru intimaţii care ar vedea redeschisă urmărirea împotriva lor în urma unei plângeri formulată la circa jumătate de an de la data când au putut în mod rezonabil considera că scoaterea lor de sub urmărire penală nu mai poate fi atacată (cf.  CEDO, Stoianova şi Nedelcu c. României, Whithey c. Marii Britanii).

Pentru aceste motive, instanţa va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Mureş şi de intimaţii recurenţi Xx  şi Xx, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cod pr.penală. va casa integral sentinţa atacată şi în rejudecare, în baza art.278 ind.1 alin.1 Cod pr.penală, va respinge ca inadmisibilă, urmare a neformulării în termen a plângerii la procurorul ierarhic superior, plângerea formulată de petentă împotriva ordonanţei din data de 16.04.2008.

În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală va obliga petenta să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanţă.

În baza art.192 alin.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare