Drept penal. partea speciala. infractiunea de violare de domiciliu. intrunirea elementelor constitutive ale acesteia.

1. DREPT PENAL. PARTEA SPECIALA. INFRACTIUNEA DE VIOLARE DE DOMICILIU.  INTRUNIREA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE ALE ACESTEIA.

In conformitate cu dispoziţiile art.192 Cod Penal, infracţiunea de violare de domiciliu constă în pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia.

Astfel, din modul de reglementare a acestei infracţiuni se desprinde concluzia că nu interesează motivul sau scopul faptei, acestea neavând nici o influenţă asupra existenţei infracţiunii si din moment ce în speţă este realizată prin acţiunile inculpatului pătrunderea fără drept în curtea părţii vătămate, ( latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art.192 Cod Penal), iar inculpatul a acţionat cu intenţie (directă sau indirectă) fapta constituie fără îndoială infracţiunea prev. de art. 192 c.pen.

Tribunalul Prahova Sectia Penala- decizia nr. 319/2005

Prin decizia nr. 319/2005 rămasă definitivă prin respingerea recursului inculpatului de către Curtea de Apel Ploieşti prin decizia penală 548/2005, ca urmare a admiterii apelului Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte a fost desfiinţată în parte în latura penală sentinţa penală nr. 557/2004 a Judecătoriei Vălenii de Munte, fiind înlăturate dispoziţiile privind condamnarea inculpatului V.P. în baza art. 192 alin. 1 Cod Penal raportat la art.73 lit. B , art.76 lit.d Cod Penal şi disp. art.11 pct.2 lit.a Cod de Procedură Penală raportat la art.10 lit.d Cod de Procedură Penală privind achitarea inculpatului V.G. pentru infracţiunea prevăzută de art.192 Cod Penal.

Totodată, rejudecând cauza în fond conform art.379 alin.1 pct.2 lit.a Cod de Procedură Penală Tribunalul a dispus condamnarea inculpaţilor V.P. şi V.G. la câte 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prin art.192 alin.2 Cod Penal cu aplicarea art.73 lit.b Cod Penal raportat la art.76 alin.1 lit.c Cod Penal, cu aplicarea art.81 Cod Penal privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei în ambele cazuri.

S-a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt, modul şi împrejurările comiterii faptei, dar nu a procedat la aplicarea legală a dispoziţiilor privind elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu considerând că în cazul inculpatului V.G. acestea nu sunt întrunite.

Judecătoria a constatat că în fapt la data de 7.02.2004 inculpaţii V.P. şi V.G. s-au deplasat la domiciliul părţii vătămate şi au intrat în curtea acesteia, motivat de faptul că aceasta mai devreme l-ar fi lovit pe inculpatul V.G..

A reţinut judecătorul fondului că inculpatul V.P. l-a chemat pe partea vătămată încercând să-l lovească cu furca şi tot acest inculpat a refuzat să părăsească domiciliul părţii vătămate la cererea acesteia, fiind întrunite numai în privinţa acestui inculpat dispoziţiile art.192 alin.1 Cod Penal.

În privinţa inculpatului V.G. instanţa de fond a reţinut că acesta nu a pătruns fără drept în domiciliul părţii vătămate, urmărind să obţină o recunoaştere a faptei săvârşite anterior asupra sa şi nici nu a refuzat să îl parasească, pentru că nu i s-a cerut aceasta, el încercând doar să-l împiedice pe inculpatul V.P. de a lovi una dintre martore.

Tribunalul a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art.192 Cod Penal, infracţiunea de violare de domiciliu constă în pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia.

Astfel, din modul de reglementare a acestei infracţiuni se desprinde concluzia că nu interesează motivul sau scopul faptei, acestea neavând nici o influenţă asupra existenţei infracţiunii.

Altfel spus, din moment ce în speţă este realizată prin acţiunile inculpatului pătrunderea fără drept în curtea părţii vătămate, deci latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art.192 Cod Penal, iar inculpatul a acţionat cu intenţie (directă sau indirectă) fapta constituie fără îndoială infracţiune, motiv pentru care se impunea condamnarea şi a inculpatului V.G.

Cum fapta a fost comisă de către cei doi inculpaţi împreună, în speţă se impunea ca atare reţinerea formei agravante a infracţiunii, respectiv art.192 alin.2 Cod Penal şi nu art.192 alin.1 Cod Penal.

Domenii speta

Spete similare