Uzucapiune

Uzucapiune. Conditiile dobândirii dreptului de proprietate prin prescriptia achizitiva

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 03.05.2010, reclamanta ME  a chemat în judecata pe pârâtul IS, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna constatarea dobândirii de catre aceasta a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafata de 677 mp si casa de locuit din caramida (patru camere si dependinte), situat în Bucuresti, strada T. sector 6, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca în data de 27.03.1978, a cumparat, cu chitanta de mâna, de la numita IT, a carei mostenitor unic este IS, un teren în suprafata de 677 mp si casa de locuit din caramida (patru camere si dependinte)  situat în Bucuresti, strada T. sector 6.

Reclamanta a considerat ca sunt îndeplinite conditiile legale privind uzucapiunea de 30 de ani, si anume exercitarea timp de 30 de ani a posesiunii asupra imobilului cu privire la care se invoca uzucapiunea - din momentul intrarii în posesie (1978) si pâna în momentul introducerii actiunii, perioada scursa fiind de 32 de ani; posesiunea exercitata sa fi fost utila- posesia a fost exercitata în mod continuu, neîntrerupt, fara intermitente anormale, pasnic, public si pentru sine, fapt ce poate fi demonstrat prin înscrisuri si martori.

Fata de toate aceste aspecte, reclamanta a solicitat admiterea actiunii, în sensul constatarii  dobândirii  dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Bucuresti, strada T. sector 6.

În drept, reclamanta si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art.1890 Cod civil.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie urmatoarele înscrisuri: chitanta de mâna datata 27.03.1978, certificat de atestare fiscala persoane fizice, cartea sa de identitate.

Reclamanta a depus la dosar o cerere prin care a apreciat valoarea imobilului situat în Bucuresti, strada T. sector 6, la suma de 141.0181 lei, valoare care apare si în evidentele Serviciului Finantelor Publice Sector 6 Bucuresti.

Analizând actele si lucrarile dosarului, din perspectiva exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, dar si pe fondul cauzei, instanta retine urmatoarele:

În fapt,

Prin „chitanta de mâna” (f. 4), înscris încheiat la data de 27.03.1978, defuncta IT a vândut reclamantei ME „un teren de 677 metri patrati, o casa construita din caramida compusa din patru camere, doua bai si o bucatarie si o magazie de lemne, situat în strada T. sector 6 Bucuresti”. Vânzatoarea a precizat în cuprinsul înscrisului, cu privire la terenul vândut, ca „l-a cumparat cu chitanta de mâna si l-a stapânit liber si întotdeauna”.

Conform contractului de vânzare cumparare autentificat de Tribunalul Ilfov Sectia Notariat sub r. 16823 din data de 25.05.1935 (f. 66-68), vânzatorul IN a vândut cumparatorilor IS si AJ „1/2 din terenul ce stapânea în indiviziune cu sotia sa, anume partea din stânga pe care se afla si o casa veche, acoperita cu stuf, compusa din doua camere, o sala din zid, în suprafata de 600 m.p, situat în comuna B., jud. Ilfov”.

IS a decedat la data de 07.12.1976, având calitatea de mostenitori IT si IS, iar din masa succesorala facând parte „cota de ¼ din imobilul din Bucuresti, sector 1, compus în totalitate din teren în suprafata de 600 m.p. (dobândit în baza actului de vânzare nr. 16823/1935), - cu mentiunea ca restul de ¾ apartine în cota de 1/4 sotiei supravietuitoare IT  si cota de 2/4 apartine surorii sale, JA- si cota de ½ din constructia aflata pe el” (certificat de mostenitor nr. 41/11.04.1977, f. 28 si supliment la certificat de mostenitor nr. 1472/24.09.1990, f. 26).

De pe urma defunctei IT (decedata la data de 17.04.1988) a ramas ca mostenitor pârâtul I S (certificat de mostenitor nr. 1630/07.12.1988, f. 27 si supliment le certificat de mostenitor nr. 1473/24.09.1990, f. 25), care a dobândit 5/16 din imobilul din Bucuresti, sector 1, compus în totalitate din teren în suprafata de 600 m.p. si 5/8 din dreptul de proprietate asupra constructiei situata pe acest teren.

În privinta exceptiei lipsei calitatii procesual pasive, instanta considera ca pârâtul IS are legitimare procesuala pasiva pentru urmatoarele considerente:

Prin uzucapiune, ca mod de dobândire a proprietatii prin posedarea neîntrerupta a imobilului în conditiile prevazute de art. 1890 Cod civil, este sanctionat fostul proprietar care, prin pasivitatea lui, a permis ca bunul sa se afle în posesia altei persoane timp îndelungat, sanctiunea constând în stingerea dreptului de proprietate al fostului titular al dreptului. Din certificatele de mostenitor si înscrisul prin care reclamanta a dobândit posesia imobilului, rezulta ca exista aparenta calitatii de fost proprietar a pârâtului din prezenta cauza, acesta fiind mostenitorul (succesorul în drepturi si obligatii) autorilor sai, I T si I S.

Pe fondul cauzei,

Uzucapiunea reprezinta prescriptia prin care se dobândeste un drept real prin efectul posedarii lucrului un timp determinat, starea de fapt transformându-se în stare de drept. Conditia esentiala pentru a opera uzucapiunea este exercitarea unei posesii utile si neviciate în tot timpul prevazut de lege, adica 30 de ani.

Posesia trebuie sa fie, asadar, continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar (art. 1847 Cod civil).

Jurisprudenta CEDO  admite dobândirea dreptului de proprietate de catre posesor prin uzucapiune, deoarece prescriptia achizitiva „urmareste un scop legitim, de interes general”, de natura „a favoriza securitatea juridica”, iar stingerea dreptului de proprietate pentru fostul proprietar nu poate fi considerata ca „lipsita de baza rezonabila” (cauza J.A. Pye Ltd et. J.A. Pye Land Ltd. C. Royaume-Uni din 30 august 2007).

Cu privire la continuitatea posesiei, art. 1848 Cod civil prevede ca posesia este discontinua când posesorul o exercita în mod neregulat, adica cu intermitente. În ceea ce priveste însusirea posesiei de a fi neîntrerupta, aceasta nu este o calitate propriu-zisa a acesteia, ci este o conditie ce tine de curgerea termenului de prescriptie.

Potrivit art. 1850 Cod civil, continuitatea si neîntreruperea posesiei sunt dispensate de proba din partea celui ce invoca prescriptia, în sensul ca posesorul actual care dovedeste ca a posedat la un moment dat mai înainte, este presupus ca a posedat în tot timpul intermediar.

În ceea ce priveste exercitarea posesiei în nume de proprietar acesta este mai mult decât un viciu al posesiei afectând însasi existenta acesteia. Art. 1854 Cod civil prevede ca posesorul este presupus ca poseda pentru sine sub nume de proprietar, daca nu este probat ca a început a poseda pentru altul.

Se impune a se mentiona decizia nr. IV/16.06.2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie  care, admitând recursul în interesul legii, a stabilit ca în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974, prescriptia achizitiva nu a fost întrerupta prin intrarea în vigoare a acestor legi, astfel ca posesorii acelor terenuri pot solicita instantelor de judecata sa se constate ca au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului respectiv.

În speta, instanta apreciaza ca terenul din strada T. nr. 46 (indicat în cuprinsul „chitantei de mâna” (f. 4) este diferit fata de cel indicat în cuprinsul contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr. 16823/1935 (f. 66-68).

În privinta terenului din strada T., în suprafata de 677 metri patrati, chiar în cuprinsul înscrisului încheiat la data de 27.03.1978 (f. 4), vânzatoarea IT a precizat ca a dobândit acest teren „prin chitanta de mâna”. Acest fapt a fost confirmat si prin coroborarea declaratiei martorilor CA (care în calitate de semnatar ca martor a chitantei din 1978, a precizat ca reclamanta a dobândit terenul prin chitanta de mâna de la un domn P, f. 62) si NT (f. 63) cu adresa nr. 990429/5418/21.04.2011 (f. 108) a Primariei Municipiului Bucuresti-Directia Patrimoniu-Serviciul Evidenta Domeniu Public si Privat (care mentioneaza ca terenul în suprafata de 248 metri patrati din strada T. începând cu anul 1986, este înscris ca proprietate particulara, posesor de parcela la data întocmirii evidentelor fiind PC).

Terenul în suprafata de 600 metri patrati, mentionat în  contractul de vânzare cumparare nr. 16823/1935 (f. 66-68), situat în comuna B., jud. Ilfov, este în fapt terenul mentionat în certificatele de mostenitor de pe urma defunctilor IT si I S, fiind identificat pe str. Gîrlei, (unde se afla si domiciliul defunctei IT în momentul încheierii chitantei din 1978, potrivit mentiunilor exprese din continutul acesteia).

Astfel, se observa diferenta de suprafata între cele doua terenuri (677 metri patrati pentru terenul din strada T. si 600 metri patrati pentru terenul din strada G.) si faptul ca terenul din strada T., daca ar fi fost mentionat în cuprinsul contractului de vânzare cumparare din 1935, nu se regaseste (nefiind transmis) în certificatul de mostenitor (din data de 11.04.1977) de pe urma defunctului IS (decedat la data de 07.12.1976), „chitanta de mâna” dintre IT si reclamanta fiind întocmita ulterior, la data de 27.03.1978.

În prezent, pentru terenul din str. T. sector 6, nu s-a deschis carte funciara (adresa nr. 51341/05.10.2010, emisa de OCPI-Serviciul de Publicitate Imobiliara Sector 6, f. 39) si nici dosar de impunere (adresa nr. 240-10-10923/20.10.2010 emisa de Serviciul Public pentru Finante Publice Locale, f. 37), reclamanta figurând în evidentele fiscale doar cu constructia de pe acest teren.

În urma identificarii terenului din str. T. (raport expertiza, f. 84-90), Primaria Municipiului Bucuresti-Directia Patrimoniu-Serviciul Cadastru, prin adresa nr. 990410/5402 din data de 12.04.2011, a aratat ca artera de circulatie situata în Bucuresti care poarta denumirea de strada T. începând din anul 1964, a purtat denumirea de strada Lacramioarelor (o sectiune din imobil nefiind identificat prin adresa postala). În cuprinsul chitantei de mâna din anul 1978 terenul este identificat pe strada T., iar terenul din cuprinsul contractului din 1935 fiind situat în comuna B., jud. Ilfov, (iar nu strada Lacramioarelor).

De asemenea, cu privire la situatia juridica a imobilului situat în Bucuresti, str. T., Primaria Municipiului Bucuresti-Directia Patrimoniu-Serviciul Evidenta Domeniu Public si Privat, prin adresa nr. 990429/5418/21.04.2011 (f. 108) a învederat ca suprafata de 248 metri patrati, începând cu anul 1986, este înscris ca proprietate particulara, posesor de parcela la data întocmirii evidentelor fiind PC (fapt confirmat si prin adresa nr. 16276/01.06.2011 emisa de Municipiul Bucuresti-Primaria Sector 6-Serviciul Cadastru – Fond Funciar, f. 135), suprafata de 355 metri patrati, începând cu anul 1986, este înscris ca proprietate particulara, posesor de parcela la data întocmirii evidentelor fiind AI, iar o sectiune de teren a trecut în proprietatea statului.

În concluzie, instanta retine ca reclamanta nu a facut dovada calitatii de proprietar a pârâtului pentru terenul din strada T., sector 6 Bucuresti (sub acest aspect neavând relevanta raspunsurile pârâtului la interogatoriu, f. 64, si nici faptul ca în cadrul dosarului nr. în care s-a pronuntat sentinta civila nr. a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, expertiza încuviintata a retinut ca imobilul respectivului litigiu, purtat între alte parti, se învecineaza cu terenul posedat de reclamanta din prezenta cauza, f. 15-17), iar posesia exercitata este echivoca si nepublica (de vreme ce reclamanta nu a achitat impozite pentru terenul în cauza-certificat fiscal, f. 13, adresa f. 37, desi martorii sustin ca o recunosc ca proprietara a terenului) si discontinua (figurând ca posesori, în registrul cadastral al posesorilor întocmit pe baza de declaratii la nivelul anului 1986, PC si AI, f. 108, f. 135).

Fata de aceste considerente, având în vedere ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 1846 si art. 1847 Cod civil, constându-se neregularitatea posesiei, instanta va respinge ca neîntemeiata cererea reclamantei de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, nefiind îndeplinite conditiile prevazute de art. 1890 Cod civil, referitoare la prescriptia achizitiva de 30 de ani.

Referitor la capatul de cerere având ca obiect accesiunea imobiliara, instanta retine ca acesta este neîntemeiat.

Potrivit dispozitiilor art. 482 Cod civil, proprietatea unui lucru imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra a tot ce se uneste, ca accesoriu cu lucrul, în mod natural sau artificial, în virtutea dreptului de accesiune.

De asemenea, prevederile art. 492 Cod civil instituie prezumtia relativa de proprietate asupra constructiei edificate asupra pamântului, ca fiind facuta de catre proprietarul acelui pamânt cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui pâna se dovedeste din contra. Totodata, potrivit dispozitiilor art. 488 Cod civil  „tot ce se uneste si se încorporeaza cu lucrul, se cuvine proprietarului lucrului”. 

Fata de solutia de respingere a capatului principal de cerere (privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune), retinând ca reclamanta nu este titulara dreptului de proprietate a terenului pe care se afla amplasate constructiile în speta (identificate prin raportul de expertiza, f. 112-132), instanta considera neîntemeiata cererea reclamantei de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra constructiilor prin accesiune.

În temeiul art. 129 alin. 6 Cod de procedura civila, instanta va lua act de faptul ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli  de  judecata.

Domenii speta

Spete similare