Plângere contraventionala

Plângere contraventionala. Incidenta prezumtiei de nevinovatie în cazul raspunderii contraventionale

Prin plângerea contraventionala înregistrata la data de 27.06.2011 contestatorul DCL a solicitat, în contradictoriu cu intimata R, anularea procesului verbal nr. 0525732/26.06.2011, prin care a fost amendata cu amenda în cuantum de 100 de lei, întrucât a „calatorit fara bilet”.

In motivarea plângerii contestatorul a aratat ca la data de  26.06.2011, a fost gasit de controlorii fara bilet de calatorie sau abonament, întrucât nu a avut timp sa aplice cartela electronica pe aaparatul care ar fi atestat marcarea unei calatorii.

Plângerea nu a fost motivata în drept. 

Intimata nu a depus la dosar întâmpinare si nu a solicitat probe în aparare.

În temeiul art. 167 C.pr.civ si art. 33-34 din O.G. nr. 2/2001 instanta a încuviintat pentru parti proba cu înscrisuri, în cadrul careia s-au depus la dosar copii de pe: procesul verbal nr. 0525732/26.06.2011, actul de identitate, cardul activ, istoricul de card apartinând petentului.

Analizând actele dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal de contraventie nr. 0525732/26.06.2011, încheiat de intimata la data de  26.06.2011, contestatorul a fost sanctionata potrivit art. 10 din H.C.G.M.B. nr. 156/2001 privind aprobarea normelor privind desfasurarea transportului în comun în mijloacele de transport si modul de sanctionare a abaterilor savârsite, modificata prin H.C.G.M.B. nr. 267/2003 si H.C.G.M.B. nr. 71/2006 cu amenda  în cuantum de 100 de lei pentru savârsirea contraventiei prevazute de art. 7 pct. a din acelasi act normativ, constatându-se în urma verificarii efectuate de un controlor ca la data de  26.06.2011, petentul a calatorit fara bilet sau abonament valabil cu vehiculul liniei 137.

Instanta retine ca la data întocmirii procesului-verbal petentul avea card dar nu l-a folosit.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, instanta retine ca acesta a fost încheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanta retine ca, desi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul verbal contraventional face dovada deplina a situatiei de fapt si a încadrarii în drept pâna la proba contrara. Sustinerile petentului atesta partial situatia de fapt descrisa în procesul-verbal, prin aceea ca se confirma prezenta sa în mijlocul de transport în comun

Motivele de nelegalitate a procesului-verbal nu au fost dovedite prin probe.

În ceea ce priveste încalcarea prezumtiei de nevinovatie de catre agentul constatator, instanta retine ca întocmirea procesului-verbal a fost determinata de actiunea petentului de a circula fara a marca contravaloarea unei deplasari. Contestatorului i se asigura, fara nicio îngradire, dreptul de a se adresa justitiei, cerând anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei prin constatarea netemeiniciei ori nelegalitatii constatarii contraventiei sau a sanctiunii aplicate.

Aceasta nu înseamna rasturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general al procedurii civile, potrivit caruia cel ce face o afirmatie în cadrul judecatii trebuie sa o dovedeasca. Savârsirea contraventiei se constata de catre agentul constatator abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contraventiei, iar procesul-verbal de constatare are forta probanta numai pâna la dovada contrara, astfel ca petentul are acces la o instanta de judecata independenta si impartiala si la un proces echitabil, conform art. 21 din Constitutie si art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza în toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în masura în care statul respecta limite rezonabile, având în vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, hotarârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

În analiza principiului proportionalitatii, trebuie observat ca dispozitiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 au drept scop garantarea sigurantei publice, apararea ordinii si prevenirea faptelor ilicite, protejarea sanatatii sau a moralei ori protejarea drepturilor si libertatilor altora, astfel încât actiunile antisociale sa nu ramâna nesanctionate prin impunerea unor conditii imposibil de îndeplinit autoritatilor. 

Persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurarii ca agentul constatator a avut o posibilitate reala de a desemna un martor asistent (decizia de admisibilitate în cauza Joost Falk v. Olanda, 19 octombrie 2004, plângere respinsa ca vadit neîntemeiata).

În ceea ce priveste afirmatia petentului ca nu a comis fapta retinuta în sarcina sa , instanta retine ca agentul constatator a întocmit un proces verbal  care se coroboreaza cu celelalte probe din dosarul cauzei în sensul ca nu subzista indicii din care sa rezulte ca a actionat cu depasirea competentelor, atributiilor si în afara legii.

Având în vedere aceste considerente, instanta retine ca petentul nu a facut dovada unei situatii de fapt contrare celei retinute în procesul verbal de contraventie, obligatie ce îi revenea în virtutea dispozitiilor art. 1169 C.civ. si art. 129 alin.1 C.pr.civ. Fata de situatia de fapt si de drept expusa, instanta constata ca procesul-verbal contestat este legal si temeinic, însa  sanctiunea aplicata nu a fost  corect individualizata în raport cu persoana contestatorului, astfel încât instanta urmeaza  ca  în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, sa admita în parte  plângerea formulata de contestator  , sens în care va dispune înlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale în cuantum de 100 de lei cu avertisment.

Domenii speta

Spete similare