Ucidere din culpa

Sentinţă penală 696 din 22.10.2009


Prin sentinta penala nr 696/22.10.2009 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosar nr 3646/311/2009, in baza art. 178 alin. 2 c. pen. condamnă pe inculpatul T.F. la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru săvîrşirea infracţiunii de ucidere din culpa.

În baza art.71 C.p.interzice inculpatului drepturile prev.de art.64 alin 1 lit.a teza a II-a si lit b C.p., cu referire la art. 8 CEDO şi cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.

In baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea conditionată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 Cod penal.

In temeiul art 359 c.p.p. atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 si 84 Cod penal privitoare la revocarea beneficiului suspendarii conditionate.

In temeiul art. 71 alin. 5 c.p. suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

In baza art. 14 si 346 c.pr.pen. obliga inculpatul in solidar cu asiguratorul SC A – Sucursala Valcea, la plata despagubirilor civile in cuantum de  3703,11 lei catre Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Craiova.

În baza art. 191 Cod procedură penaIă obligă inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe linga Judecatoria Slatina nr 1935/P/2008 din 17.04.2009 inregistrat pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 22.04.2009 sub nr. 3646/311/2009 s-a dispus trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatului T.F. pentru savarsirea infractiunilor prev de art. 178 alin 2 c.p.

Din continutul actului de sesizare rezulta ca in ziua de 15.04.2008 a condus pe drumurile publice, pe raza comunei Verguleasa un autoturism Dacia 1310 cu o viteza mai mare decat cea admisa in localitate producand un eveniment rutier soldat cu decesul numitului S.G.D..

In cursul cercetarii judecatoresti a fost audiat inculpatul care a recunoscut savarsirea faptei pentru care a fost trimis in judecata.

Din fisa de cazier judiciar a inculpatului se constata ca acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

In cauza numita S.M., sotia victimei S.D. a aratat ca nu se constituie parte civila intrucat inculpatul a despagubit-o integral.

In cauza s-a constituit parte civila si Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Craiova cu suma de 3703,11 lei, reprezentand despagubiri civile respectiv cheltuieli de spitalizare ale numitului S.D..

In cauza au fost audiati si martorii M.I., A.N., S.M., ale caror declaratii  au fost consemnate si atasate la dosar.

In cauza a fost introdus in calitate de asigurator SC A – Sucursala Valcea.

Analizind materialul probatoriu administrat in cauza instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:

In ziua de 15.04.2008 in jurul orei 17,00, inculpatul T.F. s-a urcat la volanul unui autoturism marca Dacia 1310 inmatriculat sub nr OT 05 TMT, cu care urma sa se deplaseze din municipiul Dragasani, jud Valcea pana in comuna Verguleasa, jud Olt. Acesta era insotit de martora S.M., prietena sa. In timp ce conducea autoturismul pe DN 67B pe raza comunei Verguleasa, sat Dumitresti, jud Olt, inculpatul a vazut un barbat care s-a angajat in traversarea drumului public, prin loc nesemnalizat, de pe acostamentul din stanga catre cel din dreapta. Crezand ca respectivul barbat se va intoarce din traversare sau se va opri pe linia ce desparte cele doua sensuri de mers, nu a actionat frana.

Victima, ajunsa in zona axului drumului a stationat cateva secunde dand impresia chiar ca ar dori sa se intoarca din drum insa, brusc si-a continuat deplasarea incercand sa traverseze si sensul de mers pe care se afla autoturismul inculpatului.

In acel moment victima a fost acrosata cu partea frontala a autoturismului si proiectata pe partea carosabila.

Doua persoane cu care victima statuse de vorba la marginea drumului, au observat incidentul si au mers sa acorde primul ajutor.

Astfel, au putut constata faptul ca inculpatul se afla in stare de soc insa s-a obligat sa duca victima la spital.

In urma acestui eveniment rutier, victima identificata in persoana numitului S.D. in varsta de 72 ani a suferit un „traumatism cranio cerebral forte cu fractura de bolta si baza craniana” urmare acestor leziuni decedand la data de 22.04.2008 la Spitalul CC.

Potrivit buletinului de analiza toxicologica alcoolemie nr 376/377/18.04.2008 inculpatul nu se afla sub influenta bauturilor alcoolice.

Conform raportului de expertiza tehnica auto intocmit in cauza viteza autoturismului condus de inculpat la momentul sesizarii pericolului de accident a fost de 64,9 km/h  iar la momentul impactului cu pietonul a fost de 57,48 km/h.

In acelasi raport se concluzioneaza ca accidentul putea fi evitat de conducatorul auto daca ar fi circulat cu viteza maxima admisa in localitate de 50 km/h, si chiar la viteza cu care a circulat efectiv daca ar fi initiat procesul de franare din momentul in care pietonul a inceput traversarea carosabilului.

Mai mult decat atat, din depozitiile martorilor audiati in cauza, rezulta faptul ca inainte de locul impactului, cu aproximativ 30 m, se afla o trecere de pietoni semnalizata.

In aceste conditii daca inculpatul ar fi respectat normele legale referitoare la acest aspect, respectiv micsorarea vitezei pana la limita evitarii unui pericol de accident, impactul nu ar mai fi avut loc.

Atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul cercetarii judecatoresti inculpatul a recunoscut savarsirea faptei pentru care a fost cercetat.

Instanta apreciaza ca fapta inculpatului T.F. care in ziua de 15.04.2008 a condus pe drumurile publice, pe raza comunei Verguleasa un autoturism Dacia 1310 cu o viteza mai mare decat cea admisa in localitate, producand un eveniment rutier soldat cu decesul numitului S.D., intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev de art 178 alin 2 C.p.

Se apreciaza ca actionind in acest mod inculpatul nu a prevazut rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada retinindu-se sub aspect subiectiv ca forma de vinovatie culpa.

Vinovatia inculpatului sub aceasta forma este probata cu proces verbal de cercetare la fata locului, declaratii martori, declaratii inculpat, raport de constatare medico-legala, raport de expertiza tehnica auto.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului instanta va avea in vedere criteriile generale de individualizare prev de art 72 c.p. respectiv dispoz. partii generale limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savirsite, persoana infractorului si atitudinea acestuia in timpul desfasurarii procesului penal.

Fata de aceste elemente, respectiv atitudinea sincera a inculpatului in cursul urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti, lipsa antecedentelor penale, urmarile produse, gradul de pericol social al faptei acestuia constand in aceea ca in urma neglijentei sale s-a adus atingere vietii victimei, tinand seama si de forma de vinovatie cu care a actionat inculpatul respectiv culpa in varianta prev de art 19 alin 2 lit b c.p. instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse cu inchisoarea, este de natura sa realizeze scopul educativ si preventiv prev de art 52 c.p.

Avand in vedere aceste argumente in baza art 345 alin 2 c.p.p. instanta va dispune condamnarea inculpatului T.F.  pentru savirsirea infractiunii prev de art 178 alin 2 C.p.la pedeapsa inchisorii orientata peste minimul special prevazut de lege, aceasta pedeapsa fiind de natura sa satisfaca scopul educativ si preventinv prevazut de art 52 C.p.

Potrivit disp art 71 alin 1 c.p. pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prev de art 64 c.p., iar condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a - c din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa or pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.

Astfel in baza art 71 c.p. vor fi interzise inculpatului drepturile prev de art 64 alin 1 lit a teza II si lit b c.p. cu referire la art 8 CEDO si cauza Sabou si Parcalab impotriva Romaniei, pe durata executarii pedepsei principale.

Cât priveşte conţinutul şi modul de executare a pedepselor accesorii, şi acestea au suferit modificări esenţiale, de natură a le pune de acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a drepturilor omului (Hotărârea Sabou şi Pîrcălab contra României, M. Of., Partea I, nr. 484 din 08.05.2005). In acest sens, art. 71 alin. (2) C. pen. prevede că interzicerea drepturilor electorale (art. 64 lit. a)-c) C. pen.) este atrasă de drept de condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, de la rămânerea definitivă a condamnării până la executarea pedepsei, graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei. Interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. nu mai operează de drept, ca urmare a condamnării, ci este supusă aprecierii judecătorului în funcţie de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei, persoana infractorului, interesele copilului sau ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.

In ceea ce priveşte interzicerea de drept a drepturilor electorale, cf. art. 71 alin. (2) C. pen. modificat, se impune a fi valorificată jurisprudenţa Curţii Europene a drepturilor omului, respectiv Hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 6 octombrie 2005 care a statuat că interzicerea de drept a drepturilor electorale încalcă art. 3 al Protocolului nr. 1. In motivarea hotărârii s-a arătat că acest articol garantează drepturi individuale, cum ar fi, de pildă, dreptul la vot, recunoscând în acelaşi timp că aceste drepturi individuale nu sunt absolute, ci pot face obiectul unor limitări implicite şi care sunt supuse unei largi marje de apreciere din partea statelor care, la rândul ei, este supusă unei verificări din partea Curţii Europene pentru a se asigura că aceste limitări nu reduc dreptul pe care îl vizează într-o manieră care să îi atingă substanţa însăşi sau să îl priveze de efectivitate (a se vedea şi Hotărârea Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei din 2 martie 1987). Astfel, jurisprudenţa CEDO a stabilit că orice restricţie trebuie să vizeze un scop legitim şi mijloacele restrictive utilizate să fie proporţionale. Referitor la interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 64 lit. c) C. pen. se impun următoarele precizări din punct de vedere al concordanţei cu dreptul comunitar. Astfel, limitările impuse liberei circulaţii a persoanelor şi serviciilor ca urmare a interzicerii ope legis a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. pot intra în contradicţie cu directivele comunitare. Astfel conform principiului teritorialităţii legea română se aplică faptelor săvârşite pe teritoriul României, chiar dacă făptuitorul este cetăţean străin.

O condamnare trebuie să fie proporţională cu scopul legitim urmărit, iar autorităţile naţionale să ofere motive pertinente şi suficiente pentru a o justifica.

Interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii se aplică, potrivit normei naţionale, automat şi absolut, cu titlu de pedeapsă accesorie, oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoarea, în absenţa controlului cu privire la proportionalitate exercitat de o instanţă

Sistemul sancţionator nu trebuie sa conducă ia compromiterea libertăţilor prevăzute de tratate ca în cazul în care o sancţiune ar fi vădit disproporţionată faţă de gravitatea infracţiunii încât ar conduce la o restrângere a libertăţilor garantate de dreptul comunitar.

Curtea de la Luxemburg a considerat (CJCE 29 febr. 1996-Skanavi et Chryssarthakopoulos 193/94, Rec. CJCE partea 1 929, 955) că statele membre nu sunt libere să prevadă sancţiuni disproportionate de natură să împiedice libera circulaţie a persoanelor serviciilor, ceea ce este de natură sa întărească faptul ca, şi in aprecierea limitarii drepturilor ca urmare a aplicării unei pedepse accesorii, trebuie avut in vedere proportoonalitatea consecintelor juridice cu situatia care le-a generat.

In raport de cele sus mentionate se apreciaza ca inculpatul este nedemn in ceea ce priveste exercitarea drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza a II a si lit b c.p. respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, astfel ca pe durata executarii pedepsei principale vor fi interzise inculpatului aceste drepturi.

In ceea ce priveste individualizarea modalitatii de executare a pedepsei aplicate instanta apreciaza ca scopul sanctionator si preventiv al pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia.

Avind in vedere ca inculpatului urmeaza sa i se aplice o pedeapsa mai mica de 3 ani inchisoare iar acesta nu a mai fost condamanat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, exceptind cazul cind condamnarea intra in vreunul din cazurile prev de art 38 c.p., scopul pedepsei putind fi atins chiar fara executarea acesteia, instanta constata ca sunt indeplinite conditiile prev de art 81 c.p. in baza acestor prevederi legale urmeaza sa dispuna suspendarea conditionata a executarii pedepsei fixind conform art 82 c.p. termen de incercare pe o durata de 2 ani la care se va adauga durata pedepsei ce va fi aplicata .

In baza art 359 c.p.p. atrage atentia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendarii conditionate a executarii  pedepsei prev de art 83 si 84 c.p. 

Potrivit disp art 71 alin 5 c.p. pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii sau a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii se suspenda si executarea pedepselor accesorii.

Astfel in baza art 71 alin 5 c.p. instanta va dispune suspendarea executarii pedepsei accesorii aplicata inculpatului in conditiile art 71 rap la art 64 alin 1 lit a teza a II a si b c.p. pe durata suspendarii conditionate a pedepsei.

In ceea ce priveste latura civila a procesului penal se constata ca sotia victimei nu s-a constituit parte civila in cauza, intrucat a fost despagubita integral de catre inculpat.

Spitalul Clinic de Urgenat craiova s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 3703,11 lei reprezentand cheltuieli de spitalizare efectuate cu victima S.D..

In raport de situatia de fapt retinuta prin prisma probelor administrate si disp art 998 – 999 c.civ conform carora “orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara”, acesta fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar si de acela ce a cauzat prin imprudenta sa, instanta apreciaza ca sunt indeplinite conditiile pentru antrenarea raspunderii civile delictuale a inculpatului respectiv existenta faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu,  implicarea in comiterea acesteia a inculpatului precum si legatura de cauzalitate dintre aceste elemente.

Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta ca autovehiculul condus de inculpat era asigurat la SC A – Agentia D.

Potrivit deciziei în interesul legii nr. 1/28.03.2005 pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi  Justiţiei , societatea de asigurare are în procesul penal numai calitatea de asigurător, răspunderea acesteia putînd fi angajată în mod direct potrivit art. 55 alin.1. din Legea 136/1995.

Prin această decizie instanţa supremă a statuat caracterul limitat derivat din contract al obligaţiei asumate de societatea de asigurare, fapt ce exclude asimilarea poziţiei sale cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant , cît timp nici o prevedere legală nu prevede o altfel de interpretare.

S-a considerat că răspunderea civilă a asiguratorului este reglementată prin dispoziţiile speciale ale legii civile – legea nr. 136/1995 – fără a se face trimitere la vreo dispoziţie care să permită să i se atribuie calitatea de parte responsabilă civilmente ori garant , concluzionîndu-se că , în cazul producerii unui accident de circulaţie avînd ca urmare cauzarea unui prejudiciu produs prin accident de autovehicul pe teritoriul României în care a fost implicat un autoturism pentru care s-a încheiat contract de asigurare de răspundere civilă obligatorie, coexistă răspunderea civilă delictuală a inculpatului care prin fapta sa a cauzat efecte păgubitoare cu răspunderea contractuală a asigurătorului întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile prevăzute de legea specială.

Este de mentionat că răspunderea civilă delictuală solidară reglementată de dispoz. art. 1003 Cod civil este caracteristică părţii responsabilă civilmente avînd în vedere şi dispoz. art. 1000 Cod civil pentru prejudiciile cauzate părţii civile .

Ori ,în cazul societăţilor de asigurare nu se poate face aplicarea dispoz. art. 1003 Cod civil întrucît între societatea de asigurare şi inculpat nu există nici unul dintre raporturile prev. în art. 1000 Cod civil neputînd fi antrenată răspunderea civilă delictuală a societăţii de asigurare nici chiar pentru fapta altuia conform mentiunilor anterioare retinute şi de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, ci numai o răspundere civilă contractuală, guvernată de principiul consensualismului juridic.

Mai mult , autovehiculul nu se afla în paza juridică sau materială a societăţii de asigurare nefiind astfel incidente dispoz. art. 1000 alin.1 Cod civil, întrucît contractul de asigurare nu conduce la un transfer al pazei juridice pentru ca asigurătorul să răspundă în solidar.

Pe de altă parte potrivit art. 1041 Cod civil  solidaritatea pasivă nu se prezumă , ci aceasta trebuie prevăzută expres de lege sau prin convenţia părţilor fiind necesară o exprimare clară şi neîndoelnică a intenţiei părţilor în acest sens, respectiv ca debitorii  să se oblige în solidar.Ori, în cauză asemenea mentiuni nu există iar răspunderea civilă solidară se constată că nu este prevăzută în contractul de asigurare reglementat în cap. II din legea nr. 136/1995.Acest act normativ nu cuprinde nici o dispoziţie care să stabilească  responsabilitatea asigurătorului pentru faptele asiguratului în alte condiţii decît cele stipulate în contractul de asigurare.

Nu în ultimul rînd , un alt argument pentru lipsa solidarităţii pasive îl constituie şi faptul că partea responsabilă civilmente poate recupera întreaga sumă plătită, pentru fapta inculpatului , în vreme ce asigurătorul, dimpotrivă, cu excepţia celor 5 cazuri expres prevăzute în art. 58 , cazuri cu privire la care nu există nici un indiciu că s-ar regăsi în cauza de faţă, unde este vorba de o singură infracţiune săvîrşită din culpă şi nu vreuna dintre cele reglementate de aceste dispoziţii legale, nu are posibilitatea exercităţii acţiunii în regres.

Pe de altă parte potrivit art. 26. pct. 7, din Normele tehnice de aplicare a Legii nr. 136/1995 ,  asigurătorul nu datorează despăgubiri pentru “ cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă “ .Ori, dacă s-ar reţine solidaritatea pasivă în ceea ce priveşte despăgubirile civile – ceea ce nu este prevăzut pentru calitatea acestuia de asigurator - ci ar fi fost posibilă numai în situaţia în care societatea de asigurare ar fi avut calitatea de parte responsabilă civilmente şi numai în această situaţie potrivit art. 191 alin.3.c.p.p. s-ar fi mentinut această solidaritate pasivă şi cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat.

Potrivit  art.55 alin.1din Legea nr. 136/1995 “ despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite “ şi potrivit art. 50 alin.l din acelaşi act normativ “ despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămate corporală sau deces precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri “

Concluzionînd , instanţa reţinînd că nu există solidaritate între inculpat pe de o parte şi asigurătorul de răspundere civilă , pe de altă parte , în temeiul dispoziţiilor legale mai sus citate, admiţînd in parte acţiunile civile promovate de partile civile va obliga numai asiguratorul de raspundere civila la plata unei sumelor de bani ce vor fi stabilite in cauza.

Intrucat la momentul accidentului masina condusa de inculpat era asigurata la SC A aceasta societate de asigurari va fi obligata la plata catre partea civila a contravalorii prejudiciului, avand in vedere faptul ca acaesta contravaloare a fost dovedita cu inscrisuri.

Vazind si dispoz art 191 alin 1 c.p.