Răspundere civilă delictuală

Sentinţă comercială 570 din 05.10.2010


Răspundere civilă delictuală

Data publicare portal: 09.03.2011

Prin cererea înregistrată sub nr. 11783/311/2009 pe rolul Judecătoriei Slatina  reclamanta a chemat în judecată pe pârâţi pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora la  plata următoarelor sume: 5.845,15 lei, cu titlu de despăgubiri; 1.567,15 lei, reprezentând dobânda legală calculată conform OG 9/2000, asupra debitului principal de la data plaţii indemnizaţiilor, respectiv, 22.12.2006 si până la 21.12.2009, data învestirii instanţei cu prezenta acţiune; dobânda legala, calculată conform OG 9/2000, asupra debitului principal de la data învestirii instanţei cu prezenta cauză şi până la data achitării efective a debitului principal, cu obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat că la data de 30.09.2006 autovehiculul înmatriculat sub nr. OT-37-WXM, fiind condus regulamentar de dl. C.L. A., a fost avariat ca urmare a impactarii unei gropi nesemnalizate pe str "Vintila Vodă" din Slatina, judeţul Olt.

Intrucât acest autovehicul era asigurat facultativ la societatea reclamanta, conform contractului de asigurare tip "CASCO" nr AVA 0261687/06, persoana proprietara i-a anuntat despre producerea riscului, deschizându-se astfel dosarul de daune nr AVA/OT/1354/2006.

Cu ocazia instrumentării dosarului s-au avut în vedere avariile înregistrate asupra bunului asigurat, cuprinsul declaraţiilor asiguratului, al documentelor emise de autorităţile politiei (anexa 2 nr 42092/02.10.2006, autorizaţia de reparaţie seria AY nr 0256423/02.10.2006) cât si a facturii, aferentă reparaţiei, emisă de unitatea service sub seria AG YEP nr 5013177/19.10.2006.

In raport de aceste documente si in temeiul prevederilor Legii nr 136/1995 si ale contractului de asigurare menţionat, a fost calculată si acordată persoanei îndreptăţite o indemnizaţie reparatorie în cuantum de 5.845,15 lei, conform OP nr 1962/22.12.2006.

Reclamanta învederează instantei că în conformitate cu prevederile art 22 din Legea nr 136/1995 s-a subrogat, in limitele indemnizaţiei acordate, în toate drepturile pe care persoana asigurată le deţinea împotriva autorilor prejudiciului.

Având în vedere Legea nr 215/2001, privind administraţia publică locală si OUG nr 195/2005, privind circulaţia pe drumurile publice, texte de lege din care rezultă că administratorii de drumuri au angajată răspunderea în situaţia în care au loc accidente datorate stării necorespunzatoare a părtii carosabile, rezultă că pârâtele răspund pentru prejudiciile înregistrate asupra autovehiculul asigurat, pe cale de consecinţa, trebuie să îi  acorde reclamantei contravaloarea indemnizaţiei de asigurare achitată pentru acest bun.

In ceea ce priveşte întrunirea elementelor de natură a atrage răspunderea civilă delictuală, subliniază că fapta ilicită este reprezentată de neîndeplinirea obligaţiilor legale ce le incumbă pârâtelor, respectiv, inacţiunea acestora de a administra corespunzător artera de drum avariată; de asemenea, si vinovăţia este probată intrucât deşi aveau responsabilitate în vederea efectuării lucrărilor de întreţinere ce se impuneau nu au luat masurile necesare in acest sens.

Prejudiciul este probat prin documentaţia existentă la dosarul cauzei reprezentând reparaţiile efectuate asupra autoturismului avariat.

Referitor la existenta raportului de cauzalitate între faptă si prejudiciu consideră ca este evident dat fiind existenţa gropii aflată nesemnalizată pe partea carosabilă a arterei menţionate si avariile înregistrate la autovehiculul asigurat.

Mai arăta reclamanta că anterior promovării prezentei acţiuni a încercat concilierea pe cale amiabilă a diferendului, conform prev art 720 indice 1 Cod procedură civilă, demers rămas însă fără rezultat.

Pentru toate aceste considerente, reclamanta solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată urmând a dispune obligarea pârâtelor la plata sumelor evidenţiate în petit, cu obligarea  pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata.

In drept, au fost invocate dispoziţiile OUG nr 195/2005, art 43 si urm Cod Comercial, OG nr 9/2000, Legea nr 136/1995, art 998-999 Cod Civil, Legea nr 215/2001.

In dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri: dosar de sauna, proces verbal de constatare, declaratie de daună, adresă, ordin de plată, planse foto, cerere de despăgubire, facturi fiscale, proces verbal suplimentar, carte de identitate auto, certificat de înmatriculare, asigurarea facultativă-Polita AVA nr. 0261687, adresa nr. 6384/05.10.2006, autorizatie seria AY nr.0256423, avizare daună.

La data de 04.02.2010 pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiată.

In motivarea întâmpinării pârâtul a invocat pe cale de exceptie lipsa calităţii procesuale pasive.

Potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, autorităţile administrativ - teritoriale, comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt persoane juridice de drept public, având un patrimoniu public şi capacitate juridică deplină. Persoanele juridice de drept public sunt guvernate de un regim juridic special, derogator de la dreptul comun. Unităţile administrativ - teritoriale au calitate de subiect de drept şi în alte raporturi juridice reglementate prin acte juridice care aparţin altor ramuri de drept, este indiscutabil că aceste unităţi sunt subiect de drept constituţional, de drept fiscal, de dreptul muncii, de drept comercial, procesual.

Personalitatea juridică aparţine numai unităţilor administrativ — teritoriale, în timp ce consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile publice din municipii, comune, oraşe şi judeţe. Deci, aceste autorităţi sunt organele persoanei juridice, structurile deliberative şi executive prin care comuna, oraşul sau judeţul participă proprio nomine la raporturile juridice de drept public sau privat ca titular de drepturi şi obligaţii proprii.

Primarul unităţii administrativ - teritoriale reprezintă unitatea, potrivit art. 62 alin 1 din Legea nr. 215/2001, în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoane fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie.

În consecinţă, potrivit Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, comuna, oraşul, sau judeţul îşi exercită drepturile procedurale şi îşi îndeplinesc obligaţiile procesuale ca reclamant sau pârât, sau, în alţi termeni, îşi valorifică capacitatea procesuală de exerciţiu, prin primar sau preşedintele consiliului judeţean, după caz.

Faţă de aceste considerente solicită admiterea excepţiei invocate si  respingerea acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, consideră că pentru a atrage răspunderea în condiţiile art.998-999 Cod civil, este necesar a fi îndeplinite cumulativ patru condiţii, respectiv existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu si existenta vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, vinovăţie ce constă în intenţia, neglijenta sau imprudenta cu care a acţionat. In situaţia în care nu sunt îndeplinite toate cele patru condiţii mai sus expuse, nu se poate atrage răspunderea civila delictuală.

Se arată că în cauză nu se poate considera îndeplinita conditia privind legătura de cauzalitate întrucât singurul act invocat de reclamanta în dovedirea legăturii de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu este constatarea organelor de politie concretizată în anexa nr. 2 din care rezultă cauzele si împrejurările producerii evenimentului asigurat, anexă completată în baza declaraţiei conducătorului auto vinovat de producerea evenimentului rutier.

Analizând conţinutul acestui înscris, se constată ca organele de politie nu au constatat în mod direct si nemijlocit împrejurările producerii evenimentului rutier pentru a putea stabili si cauzele producerii acestuia.

De asemenea, din planşele foto depuse la dosarul cauzei nu rezultă cu claritate zona în care autoturismul a fost avariat, respectiv zona străzii Vintilă Vodă aşa cum menţionează reclamanta, si întinderea daunei precum si faptul dacă aceste avarii sunt de natura să duca la concluzia ca aceste avarii se puteau produce exclusiv ca urmare a acrosării unei gropi din carosabil, aceste avarii putând fi produse si în alte condiţii decât cele expuse de reclamanta.

De asemenea nu există nicio dovadă din partea reclamantei că administratorul drumului nu ar fi semnalizat şi menţinut drumul în stare corespunzătoare aşa cum prevăd dispoziţiile art.41 alin.l din O.G. nr.43/1997 coroborate cu dispoziţiile art.5 alin.6 din O.U.G. nr. 195/2002.

Se mai arată că producerea avarierii autoturismului implică şi neatenţia conducătorului auto care avea posibilitatea, în eventualitatea existentei acelei gropi, să o observe şi să reducă viteza în mod corespunzător, conform Codului Rutier, care obligă la o conducere preventivă pentru evitarea oricărui pericol.

La termenul din data din data de 1.06.2010 instanta a respins prin încheiere exceptia lipsei calitătii procesuale pasive ca neântemeiată.

Totodată, faţă de cererea scrisă de probatorii formulată de reclamantă a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtilor, proba cu un martor, C. L. A. si proba cu expertiză tehnică auto.

In prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisuri fiind depuse la dosar în cadrul acestei probe: proces verbal de constatare din dosarul de daună, declaratie de daună la asigurările de bunuri, convocare la conciliere, ordin de plată  nr. 1562 din 22.12.2006, planse foto din dosarul de daună, cerere de despăgubire, factura fiscală nr. 5013177 din 19.10.2006, acte autovehicul, polita AVA nr. 0261687 privind asigurarea facultativă a autovehiculelor, certificat de înmatriculare,  adresa nr. 6384 din 5.10.2006, anexa nr. 2  a IPJ Olt.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

In ceea ce priveste exceptia  lipsei calităţii procesuale pasive, exceptie respinsă de instanta la termenul din 1.06.2010 retine urmatoarele:

Potrivit prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001: „Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplina şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii”.

Potrivit prevederilor art. 23 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001:

“Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive. Consiliile locale şi primarii se aleg în condiţiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.

Consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile publice din comune, oraşe şi municipii, în condiţiile legii.”

Potrivit prevederilor art. 87 pct. 1 din Codul de procedură civilă, statul, judetul, comuna si celelalte persoane juridice de drept public,”vor fi citaţi (...) in persoana capului autoritatii la contenciosul sediului central al administratiei respective sau, in lipsa de contencios, la sediul administratiei”.

Însă potrivit art. 22 din O.G. nr. 43/1997, privind regimul drumurilor, administrarea drumurilor de interes local se asigură de consiliile locale, pe raza administrativ-teritorială a acestora.

Din interpretarea coroborată a textelor legale citate instanta a apreciat că paratii au calitate procesuală pasivă în prezenta acţiune, motiv pentru care a respins exceptia invocată de pârâtă prin intâmpinare, mentinând ambele pârâte in cauză

Pe fondul cauzei instanta retine următoarele aspecte:

Potrivit disp. art. 998, 999 Cod civil, orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greseală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.

Astfel, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite următoarele conditii: să existe o faptă a persoanei (fapta); să se fi produs un prejudiciu (prejudiciul); prejudiciul trebuie să fie consecinţa faptei (legătura de cauzalitate); persoana trebuie să fie vinovată de săvârşirea faptei (vinovatia).

Potrivit prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile şi reasigurările în România, în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (6) din OUG nr. 195/2002, în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contraventional, civil sau penal, in conditiile legii.

Astfel, raportându-ne la dispozitiile legale mai sus invocate reclamantei îi revenea obligatia de a dovedi îndeplinirea conditiilor pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală, în acest sens reclamanta solicitând administrarea probei cu înscrisuri, probei cu interogatoriul pârâtilor, proba cu martorul C. L. A. precum si proba cu expertiză în specialitatea tehnică auto si circuatie rutieră. Instanta a incuviintat si administrat toate aceste probe în prezenta cauză.

În cauză a fost efectuată expertiză tehnică auto cu următoarele obiective: să se precizeze dacă avariile produse la autovehiculul Audi cu nr. de inmatriculare OT-37-WMX retinute prin factura fiscală nr. 5013177 din 19.10.2006 pot să provină din impactul rotii drepte a autoturismului cu o groapă existentă in carosabil si in caz afirmativ să se stabilească valoarea prejudiciului.

In speţă, din analiza coroborată a probatoriului administrat rezultă că  reclamanta a făcut dovada că a achitat persoanei asigurate suma pretinsă prin prezenta acţiune şi care reprezintă contravaloarea prejudiciului suferit de proprietarul autovehiculului ca urmare a faptului că a intrat cu roata din faţă dreapta într-o groapă situată in Slatina, pe str. Vintilă Vodă. Însă acest fapt este dovedit doar de declaratia asiguratului, respectiv martorul C. L. A., aceasta fiind preluată şi în anexa nr. 2 întocmită la data de 2.10.2006 de către IPJ Olt- BPR Slatina, fără a se fi realizat o constatare directă a organelor de politie si nefiind sustinută si de alte probe.

În ceea ce priveste legătura de cauzalitate, respectiv faptul că avariile produse autovehicului sunt rezultatul neîntretinerii drumului de către cei obligati prin lege, mai exact spus rezultatul impactului rotii drepte faţă a autovehicului cu o groapă aflată in carosabil, instanta  retine că aceasta nu a fost dovedită de către reclamantă, desi îi revenea această obligatie potrivit art. 1169 Cod civil si art. 129 alin.1 Cod procedură civilă.

Mai mult decât atât din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert B. D. a rezultat contrariul, respectiv că din impactul rotii unui autoturism marca Audi cu o groapă din carosabil de genul si dimensiunile celei retinute în planşele foto ale dosarului de daună, nu puteau rezulta avariile retinute în factura fiscală depusă în probatoriu la dosarul cauzei, nefiind astfel dovedită legătura de cauzalitate, conditie esentială pentru a antrena răspunderea civilă delictuală.

Pentru aceste motive de fapt si de drept, instanta apreciază că actiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu paratii este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, constatând că nu sunt îndeplinite conditiile antrenării răspunderii civile delictuale a pârâtilor.