Plangere contraventionala

Sentinţă civilă 9924 din 15.11.2012


 

Plângere contravenţională

Data publicare portal: 04.12.2012

Asupra plângerii contravenţionale de faţă, constată următoarele : 

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul J. S. la data de 28.08.2012 sub nr. ….., petenta C. L. Î. I. a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie seria AP nr. 2210105/14.08.2012 încheiat de intimatul I. P.J, exonerarea de plata amenzii şi anularea măsurii complementare de reţinere a confiscării contravalorii a 1660 kg fier vechi.

În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că prin procesul verbal sus menţionat societatea a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 1000 lei, reţinându-se în sarcina acesteia că la data de 14.08.2012 a fost depistată în trafic transportând deşeuri de aluminiu fără a avea documente de însoţire a mărfii, dispunându-se în baza art. 4 alin. 1 din Lg. 19/1990 rep. confiscarea contravalorii a 1660 kg fier vechi care se afla în acel autocamion aparţinând societăţii petente.

A menţionat petenta că societatea transporta deşeuri de aluminiu către un agent comercial din Braşov, iar la data când autocamionul a fost oprit pentru control, s-a prezentat agenţilor constatatori avizul de însoţire a mărfii nr. 131/13.08.2012 şi documentele de transport. Marfa transportată urma să fie cântărită la livrare, ocazie cu care reprezentantul petentei întocmea factura corespunzătoare cantităţii livrate, pentru transport existând şi foaie de parcurs în care se menţionează data plecării autovehiculului.

A considerat că sancţiunea este abuzivă întrucât reprezentantul societăţii la momentul controlului transporta fierul de la domiciliul proprietarului la sediul societăţii, unde urma să fie cântărit, facturat şi plătit, sens în care a formulat obiecţiuni.

A învederat că sancţiunea aplicată nu este proporţională cu gradul de pericol social al aşa-zisei fapte, petenta beneficiind de prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la un proces echitabil conform garanţiilor CEDO, sarcina probei privind legalitatea şi temeinicia celor consemnate în procesul verbal revenind organului constatator.

În drept s-au invocat dispoziţiile OG nr. 2/2001, CEDO.

În dovedirea plângerii, petenta a depus procesul verbal contestat.

Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Intimatul I.P.J legal citat, a depus întâmpinare la data de 12.09.2012, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. A solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 C.proc.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie seria AP nr. 2210105/14.08.2012 încheiat de intimatul I.P.J, petenta C. L. Î. I. a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 10.000 lei şi măsura complementară de confiscare a contravalorii a 1660 kg fier vechi, pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr. 12/1990 R., reţinându-se că în ziua de 14.08.2012 ora 09.30, a fost depistată în trafic transportând deşeuri de aluminiu cu autoutilitara cu nr. VL-010424 a căror provenienţă nu poate fi dovedită in conditiile legii, respectiv a prezentat toate avizele in original cu data in urma de 13.08.2012, nefiind inregistrate in contabilitate, iar exemplarul nr.3 nu se afla la cotorul avizelor..

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 instanta competenta sa solutioneze plangerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii aplicate.

Cat priveste legalitatea procesului-verbal, instanta retine ca acesta este intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificarile si completarile ulterioare, cuprinzand toate mentiunile obligatorii prevazute de art. 17 din acest act normativ, mentiuni a caror lipsa atrage sanctiunea nulitatii actului constatator, nulitate care poate fi constatata si din oficiu de catre instanta.

In ceea ce priveste temeinicia actului constatator al contraventiei, instanta retine ca, desi  actul de constatare si sanctionare a contraventiei se bucura de o prezumtie de temeinicie relativitatea acesteia permite rasturnarea sa prin administrarea unor probe concludente.

Astfel, dovezile administrate de petent in argumentarea temeiniciei plangerii pot releva o situatie de fapt contrara celei retinute prin actul atacat.

In cauza, petenta a depus la dosar, fila 17, aviz de insotire a marfii « deseuri de aluminiu » cu mentiunea ca « marfa se cantareste la punctul de lucru S », document conform cu originalul prezentat in instanta de catre petenta prin aparator. Documentul este emis in data de 13.08.2012 si nu mentioneaza cantitatea de marfa in kg. De asemenea, a mai depus inscrisuri care atesta ca este inregistrata la Registrul Comertului ca intreprindere individuala si i s-a eliberat autorizatie de mediu pentru activitatea de colectare de desuri metalice , feroase si neferoase.

Martorul audiat relateaza ca petenta l-a rugat sa-i transporte niste deseuri de aluminiu astfel ca  a dat curs rugamintii acesteia insa, pe timpul transportului, i s-a stricat masina cu care transporta deseurile si a trebuit sa astepte pana a doua zi cand a venit un mecanic sa o repare dupa care si-au continuat drumul, cand in loc.S. au fost opriti de catre organele de politie care le-au reprosat ca avizul este eliberat cu o zi in urma. A fost de fata cand petenta a intocmit avizul de insotire al marfii si stie ca aceasta ar fi avut in jur de 1600 kg dar nu isi explica de ce petenta nu a trecut in aviz cantitatea dar crede ca marfa trebuia sa se cantareasca la sediul cumparatorului X insa nu cunoaste despre nicio intelegere intre petenta si cealalta societate. Declaratia martorului se coroboreaza cu inscrisurile depuse in cauza de catre petenta prin aparator, respectiv ordinul de deplasare nr.04 din 13.08.2012 si delegatia nr.03/13.08.2012 precum si cu mentiunile organelor de politie consemnate in procesul-verbal de depistare in trafic de la f.13-14.

Dispozitii legale interne incidente in cauza :

LEGE Nr. 12 Republicată din 6 august 1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite (in vigoare la 14.08.2012) :

„Art. 1 - Constituie activităţi comerciale ilicite şi atrag răspunderea contravenţională sau penală, după caz, faţă de cei care le-au săvârşit, următoarele fapte:

e) efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii. Documentele de provenienţă vor însoţi mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de provenienţă se înţelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoţire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege;

Art. 2 - (1) Constituie contravenţii faptele prevăzute la art. 1 lit. a) - k) şi se sancţionează după cum urmează:

c) faptele prevăzute la lit. a), b), e), g), i), j) şi k), cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii sau cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei;”

ORDONANŢĂ Nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor:

„  Art. 11 - (1) Caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilităţii, beţiei involuntare complete, erorii de fapt, precum şi infirmităţii, dacă are legătură cu fapta săvârşită.

(2) Minorul sub 14 ani nu răspunde contravenţional.

(3) Pentru contravenţiile săvârşite de minorii care au împlinit 14 ani minimul şi maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.

(4) Minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sancţionat cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

(5) Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei se constată numai de instanţa de judecată.”

Cazul fortuit este definit in art. 47 din Codul Penal unde se prevede ca „ Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, al carei rezultat este consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta.”

Pentru identitate de ratiune aceasta definitie se aplica si in materie contraventionala avand in vedere ca deosebirea dintre contraventie si infractiune este doar in ceea ce priveste gradul de pericol social si anumite conditii de opozabilitate si previzibilitate materializate in prevederi legislative diferite, aceste fapte fiind definite si conturate legislativ in art.1, 2 si 3 din ORDONANŢA Nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor si art.1, 17, 18 si 19 din Codul Penal  .

In prezenta cauza, petenta nu ar fi putut prevedea defectarea masinii de transport a deseurilor si intarzierea cu o zi pe drum din aceasta cauza.

Mai mult, marfa era insotita de documente de provenienta, asa cum prevad dispozitiile legale insa emise in data de 13.08.2012 cand a inceput efectuarea transportului .

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. 

Fata de cele retinute, instanta apreciaza ca prezumtia de temeinicie a procesului - verbal de contraventie a fost rasturnata, fapta retinuta in sarcina petentei necorespunzand realitatii.

Pentru aceste considerente, in temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 cu modificarile si completarile ulterioare, instanta urmeaza sa admita plangerea si sa dispuna anularea procesului-verbal cu consecinta exonerarii petentei de plata amenzii si a inlaturarii sanctiunii contraventionale complementare a confiscarii deseurilor de aluminiu.