Plângere soluţie procuror

Obiect: Plângere soluţie procuror

Sentinţa Penală Nr. 240/23.09.2010

Prin petiţia înregistrată la această instanţă, petentul I.D. a formulat, în contradictoriu cu intimata L.C., plângere împotriva Ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi de aplicare a unei sancţiuni administrative, adoptată de procuror la data de 30.11.2009 în dosarul nr. xxxx/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătorie, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a sa pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal şi aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în cuantum de 1000 lei.

În motivarea plângerii, petentul arată în esenţă următoarele :

S-a adresat cu plângere prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătorie, însă până la data introducerii petiţiei nu a primit nici un răspuns, astfel că s-a adresat instanţei de judecată, pentru a respecta termenul impus de art. 2781 Cod procedură penală.

Procurorul a pronunţat o soluţie pe fondul cauzei, deşi nu era legal sesizat. Astfel, plângerea a fost formulată împotriva sa, pentru  săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 2 Cod penal, de către L.C., în condiţiile în care reprezentantul legal al minorului B.G. era mama acestuia – C.C., căreia i-a fost încredinţat spre creştere şi educare prin sentinţa civilă nr. 266/05.03.2003 a Judecătoriei Tg.Neamţ, sentinţă irevocabilă.

Bunicii materni care nu aveau nici un drept să reţină minorul, nu puteau să-l reprezinte şi, pe cale de consecinţă, şi-au arogat această calitate fără drept.

Au fost încălcate astfel dispoziţiile art. 226(6) Cod procedură penală, conform cărora pentru persoana lipsită de capacitate de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său legal.

Infracţiunea reţinută de procuror –art. 189 Cod penal – nu există, în condiţiile în care minorul a fost încredinţat mamei spre creştere şi educare prin hotărâre judecătorească irevocabilă, iar faptul că executarea silită a sentinţei civile nr. xxxx/xx.12.2007 a fost suspendată la data de xx.xx.2008 în cadrul unei contestaţii la executare, nu poate duce la concluzia că bunicii materni ai minorului aveau legitimitatea păstrării acestuia şi, pe cale de consecinţă, că mama – căreia îi fusese încredinţat, nu avea dreptul să-l ia.

Infracţiunea prevăzută de art. 189 Cod penal se săvârşeşte cu intenţia directă de a produce cuiva o vătămare prin lipsirea de libertate, posibilitatea de a-şi exprima voinţa, de a se deplasa, aspecte care nu subzistă în speţă.

Prin apărător ales, intimata L.C. a solicitat respingerea plângerii.

Examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :

La data de xx.08.2008, L.C. a sesizat organele de poliţie pentru faptul că învinuitul I.D.  l-a răpit din autoturism pe minorul B.G., în vârstă de 9 ani.

Petentul este căsătorit cu C.C., mama minorului B.G., rezultat dintr-o căsătorie anterioară a mamei.

Prin sentinţa civilă nr. xxxx/xx.12.2007 a Judecătoriei Tg.Neamţ, sentinţă definitivă şi irevocabilă, minorul a fost încredinţat mamei spre creştere şi educare, executarea silită a acestei sentinţe civile fiind suspendată prin Încheierea nr. xxx/xx.xx.2008 a Judecătoriei Tg.Neamţ.

La data de xx.08.2008, petentul l-a luat pe minor din maşina bunicilor săi, cât timp autoturismul staţiona la un semafor. Bunicii au intervenit, iar la intervenţia şi a altor persoane din apropiere, petentul l-a abandonat pe minor, plecând din zonă.

Petentul pretinde că organele de cercetare penală nu au fost legal sesizate, în condiţiile în care minorul a fost încredinţat mamei spre creştere şi educare prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Cu privire la acest motiv invocat, instanţa reţine că în cazul infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, sesizarea organelor de cercetare penală se face din oficiu, legea penală neimpunând sine qua non în această situaţie existenţa unei plângeri sau a unui denunţ pentru a se putea declanşa un proces penal.

Atâta timp cât sesizarea se poate face şi din oficiu, nu poate avea nicio relevanţă juridică faptul că sesizarea a fost făcută de o persoană care legal nu avea calitatea de reprezentant al minorului.

În consecinţă, această apărare a petentului va fi înlăturată.

Petentul mai pretinde că infracţiunea pentru care a fost cercetat se săvârşeşte cu intenţia directă de a produce cuiva o vătămare prin lipsirea de libertate, posibilitatea de a-şi exprima voinţa, de a se deplasa, aspecte care nu subzistă în speţă.

Instanţa reţine că lipsirea de libertate în mod ilegal, astfel cum această infracţiune este reglementată de art. 189 alin. 2 Cod penal (prin răpire) se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, chiar din definiţie rezultă că subiectul activ trebuie să aibă reprezentarea tuturor consecinţelor imediate sau pe termen lung ale acţiunii sale.

Relevant este faptul că petentul este căsătorit cu mama minorului – C.C., căreia prin sentinţa civilă nr. xxxx/xx.12.2007 a Judecătoriei Tg.Neamţ, sentinţă definitivă şi irevocabilă, minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare, situaţie în care bunicii materni, la acel moment, nu aveau nici un drept legal de a-l reţine pe minor, chiar dacă acesta a fot crescut de ei o perioadă îndelungată de timp.

Instanţa reţine că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, anume intenţia frauduloasă de a-l răpi pe minor, cu atât mai mult cu cât însuşi procurorul îşi motivează soluţia prin aceea că scopul urmărit de petent a fost acela de reîntregire a familiei soţiei.

Nu are nicio relevanţă faptul că executarea silită a sentinţei civile nr. xxxx/xx.12.2007, la momentul săvârşirii faptei, era suspendată în cadrul unei contestaţii la executare, atâta timp cât în cadrul unei asemenea cereri nu poate fi antamat fondul cauzei, ci se verifică doar legalitatea emiterii formelor de executare silită de către executorul judecătoresc.

În consecinţă, în baza art. 2781 Cod procedură penală, instanţa va admite plângerea şi va schimba temeiul scoaterii de sub urmărire penală a petentului, constatând că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv intenţia.

Cu ocazia dezbaterilor, petentul, prin apărător ales a ataşat la dosarul cauzei rezoluţia pronunţată de prim procurorul parchetului, prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva Ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală (fila 38 din dosar).

A solicitat să se constate nulitatea acestei rezoluţii, motivat de faptul că nu cuprinde în concret motivele care au stat la baza adoptării acestei rezoluţii, rezoluţie care este nemotivată.

Instanţa va înlătura această apărare, întrucât în cadrul procedurii reglementată de art. 2781 Cod procedură penală, instanţa verifică legalitatea soluţiei adoptată de procurorul de caz, nicidecum aceea a prim procurorului, respectiv rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, aşa cum rezultă din cuprinsul textului de lege citat anterior.

În baza art. 192 pct. 3 alin. 3 Cod procedură penală, instanţa va dispune ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare