Partaj bunuri comune

Sentinţă civilă 369 din 03.02.2009


SENTINŢA CIVILĂ NR. 369

Şedinţa publică de la 03.02.2009

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr. ………….., la data de ……….., reclamanta ………… domiciliată în ……………, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei sale cu pârâtul ……………., cu acelaşi domiciliu.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în timpul căsătoriei cu pârâtul, cu o cotă de contribuţie egală, au dobândit un imobil situat în ……………..

S-au ataşat cererii înscrisuri, în copie, iar în drept au fost invocate dispoziţiile art. 36 alin.2 din C. Fam.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a solicita probe în apărare.

Prin încheierea de admitere în principiu a acţiunii din data de ………… instanţa a dispus efectuarea unei expertize imobiliare, pentru stabilirea valorii de circulaţie a imobilului supus partajării.

Raportul de expertiză a fost întocmit de către expert ………., şi depus la dosarul cauzei la data de 25.11.2008.

Părţile nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. ………../2008, Judecătoria Tulcea a desfăcut prin divorţ căsătoria încheiată între părţi la data de ……….. (fila 13 din dosarul cauzei).

La data de ……….., părţile au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ………….. imobil ce are o valoare de circulaţie de 120113,186 lei potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert ………… (filele 3 şi 27- 34 din dosarul cauzei).

Aşadar, imobilul mai sus arătat are potrivit dispoziţiilor art. 30 din Codul familiei, calitatea de bun comun.

Relativ la aportul soţilor la achiziţionarea bunului, se reţine că în cauză nu s-a dovedit că un soţ a avut o contribuţie mai mare decât a celuilalt, împrejurare faţă de care instanţa va constata că aportul părţilor la dobândirea imobilului a fost egal.

Faţă de cele mai sus arătate, văzând şi dispoziţiile art. 36 alin. 1 C. familiei, instanţa constată că cererea reclamantei este întemeiată, urmând a fi admisă.

Pe cale de consecinţă, va dispune ieşirea din indiviziune a părţilor, urmând a-i atribui reclamantei imobilul, motivat de împrejurarea că acesta nu este comod partajabil în natură şi de faptul că doar reclamanta a solicitat a-i fi atribuit bunul.

Prin urmare, reclamanta va fi obligată să-i plătească pârâtului sultă, în sumă de 60056,593 lei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 274 şi urm. C.p.c. pârâtul va fi obligat să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 270 lei.

Domenii speta