Civil - plângere contravetionala

Hotărâre 5351 din 15.06.2011


Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată:

Prin plângerea formulată de petenta SC ZOIZS SRL împotriva intimatului ITM Mureş, şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul de mai sus, la data de 29.10.2010, a solicitat instanţei:  să se anuleze Procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria 12260 Nr. 0010790 din 13.10.2010, şi înlocuirea sancţiunii  amenzii cu sancţiunea constând în avertisment.

În motivarea plângerii sale petenta a învederat instanţei că la data de 11.10.2010 a fost sancţionată contravenţional cu suma de 3.000 lei, deoarece la punctul de lucru al societăţii a fost identificat numitul Szalo Victor, care presta activitate din 11.10.2010, fără a avea întocmite formele legale de angajare. Petenta mai arată faptul că numitul Szalo Victor s-a prezentat în vederea angajării la ora când s-a efectuat controlul de către inspectorul de muncă şi că nu avea contractul de muncă încheiat în formă scrisă, deoarece administratorul societăţii era plecat din localitate iar contractul de muncă urma să fie încheiat la întoarcerea acestuia în cursul aceleiaşi zi. De asemenea, a mai arătat că în aceiaşi zi administratorul a încheiat contractul individual de muncă în forma scrisă, numitul fiind angajat pe durată determinată ca lăcătuş mecanic, contractul fiind ulterior înregistrat în termen legal de 20 de zile de la data încheierii sale cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureş, sub nr. 19271/26.10.2010. În continuare petenta a arătat că sancţiunea aplicată nu este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

În drept, s-au invocat prevederile OG 2/2001 cu modificările ulterioare, Cod procedură civilă, Codul Muncii şi art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.

În dovedirea plângerii sale petenta a depus la dosar: copia procesului verbal atacat (f.3-4, 22-23), proces verbal de control (f.5,28), notă de constare (f.6-7,29-30), plan de măsuri (f.8,31), înştiinţare de plată (f.9,24), contract individual de muncă (f.11-12,50-51), tematica de control  (f.26-27), fişă de identificare (f.32), tabel nominal (f.33), rezultat căutare în baza de date centrală a Inspecţiei Muncii (f.34), adresă (f.35), listingul societăţii (f.39-42), certificat de înregistrare (f.43), foaie colectivă de prezenţă (f.52-53), extras de cont (f.34), aviz (f.35), ordine de plată 56-57) şi a fost administrată proba testimonială fiind indicat martorul Szalo Victor (f.65).

Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat instanţei respingerea plângerii petentei, ca nefondată, sub toate aspectele sale, şi menţinerea procesului verbal de contravenţie şi obligharea la plata amenzii contravenţionale. În acest sens, intimatul a arătat că în urma controlului efectuat de către inspectorii ITM s-a constatat că petenta nu a întocmit contract individual de muncă pentru o persoană, respectiv Szalo Victor, începând cu data de 11.10.2010, motiv pentru care s-a încheiat procesul verbal de contravenţie şi s-a aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 3.000 lei. Intimatul mai arată faptul că procesul verbal de contravenţie atacat respectă în totalitate prevederile legale în vigoare şi că anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor şi exonerarea petentei de la plata amenzii nu se justifică la fel şi eventuala aplicare a avertismentului nu este îndreptăţită.

Petenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat în esenţă aceleaşi motive şi solicitări din cererea introductivă.

 Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal seria 12260 nr. 0010790 din 13.10.2010 s-a reţinut în urma controlului efectuat la data de 11.10.2010 săvârşirea de către  petentă a faptei prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că  societatea a primit la muncă o persoană care lucra din data de 11.10.2010 fără a avea încheiat contract de muncă.

Potrivit art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 constituie contravenţie primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă potrivit art. 16 alin. (1), respectiv, în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă.

Din recunoaşterea petentei, care arată că nu s-a încheiat contractul individual de muncă pentru numitul Szalo Victor decât ulterior controlului efectuat de către reprezentanţii intimatului, precum şi din declaraţia acestei persoane, instanţa constată că în mod corect s-a reţinut în sarcina petentei săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.

Normele de drept prevăzute în Legea nr. 53/2003 au un caracter imperativ, obligatoriu, participanţii la raporturile juridice de dreptul muncii neputându-se sustrage de la respectarea lor. Petenta a invocat lipsa relei-credinţe, considerând că este vorba doar despre o greşeală motivată de lipsa temporară a administratorului societăţii, dar această împrejurare nu poate constitui o cauză de înlăturare a răspunderii contravenţionale.

Prin urmare, procesul-verbal a cărui anulare se solicită este întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale, în sensul că fapta reţinută în sarcina petentei există, a fost săvârşită cu vinovăţie, fiind stabilită şi sancţionată drept contravenţie prin Legea nr. 53/2003.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privitor la înlocuirea sancţiunii amenzii aplicate cu sancţiunea avertismentului, se reţine că articolul 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor impune ca sancţiunea stabilită să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, iar potrivit art. 21 alin. 3 sancţiunea se aplică în limitele stabilite de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Raportându-se la aceste criterii, instanţa reţine că gradul de pericol social generic al faptei de a nu încheia contract individual de muncă este destul de mare, dar trebuie avute în vedere şi celelalte elemente care conduc la stabilirea pericolului social concret.

Astfel, instanţa va ţine cont de împrejurarea că este vorba despre o singură persoană şi de durata săvârşirii faptei,  respectiv, o zi. Totodată, instanţa va ţine cont că din menţiunile notei de constatare întocmită de către intimat  cu ocazia controlului reiese că petenta respectă celelalte reglementări în domeniul muncii, fapta constatată prezentând prin urmare un caracter accidental, iar nu o practică constantă a petentei.

Totodată, instanţa apreciază că scopul urmărit nu a fost acela de a frauda legea, iar prin urmarea produsă nu s-au prejudiciat în mod ireparabil interesele statului, iar prejudiciul încercat de numitul  Szalo Victor a fost remediat prin încheierea ulterioară a contractului individual de muncă începând cu data începerii efective a desfăşurării activităţii.

Un alt criteriu de individualizare a sancţiunii este cel al circumstanţelor personale ale contravenientului, raportat la care instanţa reţine că petenta nu a mai fost sancţionată contravenţional pentru aceste fapte, intimata nefăcând dovada existenţei unor astfel de fapte contravenţionale. Faptul că o altă societate comercială care are acelaşi administrator a săvârşit aceeaşi contravenţie nu este de natură a schimba acest aspect, mai mult, fapta respectivă a fost săvârşită în aceeaşi perioadă şi motivată de aceeaşi cauză, lipsa temporară, în aceeaşi zi, a reprezentantului societăţii comerciale.

Argumentul intimatului în sensul că nu se impune sancţionarea petentei doar cu avertisment, deoarece nu este în măsură să realizeze funcţia educativă şi cea preventivă în rândul angajatorilor, ci ar conduce în mod cert la încurajarea contravenienţilor prin oferirea atât a unui precedent, cât şi a unui exemplu, nu poate fi reţinut de către instanţă.

Astfel, în lumina considerentelor expuse de către intimat, nu ar mai fi aplicabilă niciodată sancţiunea avertismentului, deşi o atare posibilitate este conferită de legiuitor în aprecierea circumstanţelor specifice fiecărui caz în parte, impunându-se, totodată, şi ca obligaţie a instanţei atunci când i se conferă judecăţii o plângere contravenţională.

Prin urmare, instanţa va admite în parte plângerea petentei, apreciind că sancţiunea aplicată, este prea severă în raport cu gravitatea faptei săvârşite şi că scopul urmărit poate fi realizat şi prin aplicarea sancţiunii avertismentului, atrăgându-i-se atenţia petentei că pe viitor nerespectarea dispoziţiilor legale va fi sancţionată cu alte categorii de sancţiuni, mai severe, ţinându-se cont şi de cele antecedenţa sa, şi va menţine în rest dispoziţiile procesului-verbal.