Civil - plângere contravetionala

Deliberand asupra cauzei civile de fata, retine urmatoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată la data de 01.10.2010 pe rolul acestei instanţe sub nr. 13564/320/2010, petenta SC VOLKSBANK ROMÂNIA SA a solicitat în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR, în principal: suspendarea prin încheiere a executarii măsurilor propuse prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria ANPV nr. 0015012 (anexa seria XXX nr. 0062337, seria XXX nr. 0062338, seria XXX nr. 0062339, seria XXX nr. 0062301, seria XXX nr. 0062340), înainte de soluţionarea plângerii; admiterea excepţiei nulităţii procesului verbal având în vedere că în procesul verbal nu a fost descrisă fapta care constituie contravenţie, data săvârşirii faptei fiind indicată în mod eronat şi contraventia constatata este lipsita de temei legal; să constate că încalcă dreptul de proprietate al Volksbank România SA şi dreptul său de a desfăşura o activitate comercială; să aplice direct prevederile Directivei 2008/48/CE şi nu pe cele ale Ordonanţei de Urgenţă nr. 50/2010; să înainteze excepţiile de neconstituţionalitate indicate în cuprinsul prezentei plângeri, în cazul în care instanţa va respinge excepţia nulităţii, spre competentă soluţionare Curţii Constituţionale a României şi în cazul admiterii acestora, să constate nelegalitatea Procesului verbal; în funcţie de rezultatul capătului de cerere menţionat mai sus, să admită excepţia de nelegalitate în privinţa sancţiunii şi măsurii propuse prin Procesul verbal şi să constate nulitatea acestuia;

In subsidiar a solicitat instantei să anuleze procesul verbal de contravenţie şi, pe cale de conseciţă să exonereze Banca de plata amenzii contravenţionale sau să modifice Procesul verbal în sensul înlocuirii sancţiunii amenzii contravenţionale cu avertismentul.

În motivarea plângerii petenta arată că, în urma activităţii de control desfăşurată în privinţa SC Volksbank Bank România SA, la sesizarea unui număr de 6 clienţi care au depus reclamaţiile cu nr. 1093/2012/15.09.2010, 980/1878/03.09.2010, 979/1877/03.09.2010, 977/1881/03.09.2010, 976/1880/03.09.2010 şi 975/1879/03.09.2010, CJPC Mureş a întocmit procesul verbal în care:

1. a consemnat faptul că: banca a continuat să încaseze comisionul de risc, nejustificat şi după data de 21.06.2010, având în vedere intrarea în vigoare a OG nr. 50/2010; banca încasa dobânda variabilă deşi era stabilită ca fixă; cu privire la încasarea comisionului de risc înainte de 21.06.2010 de către bancă, care diferă de la un contract la celălalt s-a apreciat că se încalcă art. 4 din Legea nr. 193/200 şi art. 1(3) din legea 193/200; cu privire la dobânda aplicată la toate reclamaţiile invocate se menţionează în contractele eronate la secţiunea 3 – se consideră un an de 360 zile şi nu de 365 zile respectiv 366 zile.

2. a constatat că se încalcă prevederile art. 36 din OUG nr. 50/2010 faptă care constituie contravenţie şi se sancţionează în baza art. 88 alin.2;

3. a sancţionat banca cu amendă contravenţională de 20.000 lei conform art. 88 alin. 2 din OUG 50/2010 pentru încălcarea art. 35, lit. a,b şi art. 36 din OUG nr. 50/2010;

4. agentii constatori au propus:- conform art. 88 alin. 1 lit. b din OUG nr. 50/2010, în termen de 24 de ore, restituirea comisionului de risc aplicat după data de 21.06.2010 şi a diferenţelor dintre plăţile efectuate după 21.06.2010 de reclamanţi şi cele înscrise în graficul de rambursare;- respectarea imediată a OUG nr. 50/2010 prin neperceperea/neîncasarea comisionului de risc sau a altor comisioane care contravin OUG nr. 50/2010;- cu privire la dobânda/rata aplicată pentru reclamaţiile menţionate atât înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2010 cât şi după intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2010 recalcularea dobânzilor la reclamanţi din momentul semnării contractului de credit cu respectarea normelor în vigoare înainte de OUG nr. 50/2010 iar după data de 21.06.2010 cu respectarea art. 38 din OUG nr. 50/2010.

Cu privire la petitul privind suspendarea executării măsurilor propuse/dispuse petenta arată că sumele încasate în baza unui contract semnat de către ambele părţi, în care sunt prevăzute în mod expres comisioanele, nu pot fi considerate ca fiind sume încasate fără temei legal. Totodată restituirea sumelor încasate şi anularea comisionului de risc va duce la neperceperea de către bancă a unor comisioane legal datorate, pe care ulterior cu greu le-ar mai putea recupera, cauzându-se băncii o pagubă iminentă.

Cu privire la nulitatea procesului verbal, petenta arată că  în cuprinsul procesului verbal nu a fost descrisă fapta care constituie contravenţie iar data săvârşirii faptei este indicată în mod eronat şi este lipsită de temei legal.

Referitor la sancţiunea privind încălcarea art. 36 din OUG nr. 50/2010, petenta arată că OUG nr. 50/2010 nu prevede în mod expres la art. 94 aplicabilitatea acesteia asupra contractelor de credit în derulare, ci instituie la art. 95 o regulă specială, derogatorie de la prevederile art. 94, ce prevede că instituţiile de credit au obligaţia să asigure conformitatea prevederilor contractelor în derulare cu prevederile OUG nr. 50/2010 în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2010. În continuare petenta arată că petenţii, ale căror reclamaţii sunt enumerate în procesul verbal au semnat Convenţii de credit prin care banca a acordat credite pe durată determinată, garantate cu ipotecă, iar aceştia au declarat în mod expres că sunt de acord cu costurile contractului şi cunosc şi acceptă drepturile şi obligaţiile ce le revin conform clauzelor contractuale.

Petenta precizează că, deşi comisionul de risc nu se regăseşte ca şi denumire printre comisioanele enumerate de art. 36 din OUG nr. 50/2010, nu există nici o prevedere expresă în acest act normativ prin care să se impună eliminarea comisioanelor în funcţie de denumirea lor şi nu de natura acestora. Comisionul de risc reprezentând costul perceput de către bancă şi datorat de către client acesteia în legătură cu administrarea creditului din perspectiva riscurilor asumate de către bancă prin punerea la dispoziţie a împrumutului.

Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/200 pentru ca o clauză care nu a fost negociată cu consumatorul să nu fie abuzivă trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile prevăzute de lege şi anume „ creează în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, contrar cerinţelor bunei credinţe”. Petenta menţionează faptul că întrucât comisionul de risc a fost stabilit încă de la data încheierii Convenţiei, atât sub aspectul valorii – procentual, cât şi sub aspectul perioadei – pe toată durata de derulare a Convenţiei, nu poate fi susţinută afirmaţia că acest comision de risc creează un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Cu privire la încălcarea dreptului de proprietate al Volksbank România SA şi a dreptului sau de a desfăşura o activitate comercială, petenta arată că OG 50/2010 încalcă dreptul de proprietate al Volksbank SA şi  dreptul sau de a desfăşura o activitate comercială aşa cum sunt recunoscute de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, având prioritate în faţa reglementărilor OUG nr. 50/2010 conform art. 20 din Constituţia României.

Totodată petenta solicită instanţei să aplice direct prevederile Directivei 48/2008 deoarece OUG nr. 50/2010 încalcă principiile generale recunoscute ca izvor de drept comunitar, incluse în jursiprudenţa Curţii de Justiţie şi în textele tratatelor Uniunii Europene.

De asemenea petenta consideră evident faptul că intimata se încadrează în categoria entităţilor împotriva cărora poate invoca prevederile directivei 2008/48/CE. În continuare petenta arată că instanţa are obligaţia de a nu aplica prevederile din dreptul naţional contrare directivei menţionate anterior.

Petenta precizează faptul că în cazul în care instanţa consideră că efectul direct al directivei este incert are posibilitatea să  adreseze Curţii de Justiţie o întrebare referitoare la conformitatea implementării directivei nr. 48/2008 în sistemul de drept românesc prin OUG nr. 50/2010.

Cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate, petenta arată că prevederile OUG nr. 50/2010 referitoare la aplicabilitatea acesteia şi contractelor garantate cu ipotecă, contractelor de credit în derulare precum şi a dispoziţiilor ce impun eliminarea unor costuri din contractele de credit în derulare sunt neconstituţionale.

Petenta în conformitate cu prevederile art. 146 lit. d din Constituţia României şi art. 2,3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale arată că înţelege să solicite sesizarea Curţii Constituţionale a României în vederea analizării şi soluţionării execepţiilor de neconstituţionalitate cu privire la:1.prevederile art. 2 alin. 1, ale art. 13 alin. 2, ale art. 14 alin. 1 lit.t, ale art. 14 alin. 2, ale art. 91, ale art. 92 li ale art. 95 din OUG nr. 50/2010 care sunt neconstituţionale în raport cu prevederile următoarelor articole din Constituţia României: art. 15 alin. 2 conform cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”, art. 115 alin. 4 conform căruia „Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”. Conform art. 95 din OUG nr. 50/2010 „pentru contractele în curs de derulare, creditorii au obligaţia ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, să asigure conformitatea contractului cu dispoziţiile ordonanţei”, contrar prevederilor art. 15 alin. 2 din Constituţie şi cerinţelor legate de asigurarea stabilităţii raporturilor juridice, respectiv noua lege nu poate desfiinţa modalitatea în care legea anterioară a reglementat contractele de credit; 2. prevederile art. 36 din OUG 50/2010 sunt neconstituţionale în raport cu următoarele prevederi din Constituţia României: art. 15 alin. 2, ale art. 115 alin. 4 şi ale art. 135 alin. 2 lit. a conform căruia „statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie” în măsura în care limitează comisioanele ce pot fi percepute de către instituţiile de credit şi, în măsura în care, coroborat cu dispoziţiile art. 95 din OUG impun instituţiilor de credit să elimine din toate contractele de credit aflate în derulare la data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010 a tuturor acelor comisioane care nu se regăsesc ca şi denumire în enumerarea limitativă prevăzută de art. 36 din OUG, cu diminuarea corespunzătoare a veniturilor instituţiilor de credit aferente acestor comisioane; 3.prevederile art. 88 alin. 1 lit. b şi d, art. 88 alin. 2 şi alin. 3 din OUG nr. 50/2010 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile următoarelor articole din Constituţia României: ale art. 126 alin. 6 şi ale art. 21 cu privire la accesul liber la justiţie, în măsura în care impun instituţiilor de credit să restituie împrumutaţilor sumele încasate fără temei legal, şi respectiv să repare deficienţele constatate prin procesul verbal.

Cu privire la măsura propusă/dispusă de CJPC Mureş privind restituirea sumelor încasate fără temei legal în termen de 24 de ore petenta arată că această măsură nu are nici un temei legal, nefiind prevăzute nici în OUG 50/2010 şi nici în vreun alt act normativ.

În drept petenta a invocat dispoziţiile art. 1, art. 16 şi art. 17 din OG nr. 2/2001; art. 1 alin. 5, art. 15 alin. 2, art. 21, art. 115 alin. 4, art. 126 alin. 6, art. 135 alin. 2 lit. a, art. 146 lit. d din Constituţia României, art. 969,969 din Codul Civil, art. 14-15 din Legea 554/2004; art. 2, art. 3, art. 10, art. 29 din Legea 47/1992 şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie.

În baza art. 242 din Codul de procedură civilă petenta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

În probaţiune petenta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei(f.52-57), convenţiile de credit , situaţie comparativă între prevederile neconstituţionale ale OUG 50/2010 şi prevederile Directivei 48/2008(f.58-65), comunicatul biroului de presă al ANPC (f.87), adresa 43/2010(f.), adresa 205/2010 (f.74), adresa nr. 146(f.75-93),adresa nr. D622/2010(f.), protocolul nr. 1/1952(f.94), decizii ale Curţii Constituţionale ale României(f.95-113).

La data de 18.01.2011 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea procesului verbal de constatare al contravenţiei seria ANPC nr. 0015012/17.09.2010 cu amendă şi măsura aplicată ca temeinic şi legală.

În motivarea întâmpinării intimata arată că cele cuprinse în PVCC seria ANPC nr. 0015012/17.09.2010 sunt temeinice şi legale, acestea reflectând starea de fapt existentă la data controlului, amenda fiind corect aplicată. Totodată petenta arată că PVCC-ul a fost încheiat cu respectarea art. 16 şi 17 din OUG nr. 2/2001, contrar celor susţinute de către petentă care încearcă să se disculpe.

De asemenea petenta precizează că potrivit art. 88 alin. 3 din OUG nr. 50/2010 contestarea în instanţă a PVCC-ului nu suspendă de drept executarea sancţiunilor contravenţionale complementare dispuse, contrar celor susţinute de către petentă.

În drept au fost invocate prevederile art. 115-118 din Codul de procedură civilă, OG nr. 2/2001, OUG nr. 50/2010, OG nr. 21/1992. in probatiune a fost depus la dosar intreg materialul probator care a stat la baza intocmirii procesului verbal.

La data de 18.01.2011 petenta a depus la dosar note scrise prin care precizează faptul că legiuitorul a revenit asupra prevederilor anterioare ale OUG nr. 50/2001, respectiv OUG nr. 50/2010 a fost modificată prin Legea nr. 288/2010 iar în conformitate cu prevederile art. 95 din OUG50/2010 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 288/2010”prevederile prezentei ordonanţe nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, cu excepţia dispoziţiilor art. 37 ind. 1, ale art. 66-69...”

Totodată petenta arată că potrivit art. 12 din OG nr. 2/2001 nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită cu înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, fapta care printr-un act normativ nu mai este considerată contravenţie.

De asemenea petenta arată că, în baza efectului direct al directivei nr. 48/2008/CE, solicită aplicarea directă a dispoziţiilor actului normativ comunitar şi înlăturarea aplicării OUG nr. 50/2010 în varianta sa anterioară (iniţială), act normativ profund necomunitar şi neconstituţional

În drept au fost invocate prevederile Legii 288/2010, decizia nr. 228/2007, Directiva 2008/48/CE, OG nr. 2/2001.

În probaţiune petenta a depus la dosar, în copie, practică judiciară.(f.126-128), procesul verbal (f.129-131), convenţiile de credit (f.146-320), invitaţii (f.139-142).

La data de 04.05.2011 numita Dandărău Maria a depus la dosarul cauzei cerere de intervenţie în mume propriu solicitând instanţei respingerea acţiunii formulată de către petentă şi menţinerea procesului verbal şi măsurile complementare dispuse prin procesul verbal atacat.

În drept au fost invocate prevederile art. 49 şi 56, art. 112 din Codul de procedură civilă şi OUG nr. 50/2010.

La data de 29.07.2011 petenta a depus la solicitarea instanţei, note scrise cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate invocate prin cererea de chemare în judecată.

Prin incheierea din sedinta din 05.10.2011 instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii Europene de Justiţie si respectiv cererea de suspendare a cauzei până la soluţionarea sesizării Curţii Europene de Justiţie formulate de petenta.

La data de 12.10.2011 intimata a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a reiterat, în esenţă, susţinerile din cuprinsul întâmpinării depuse la dosar.

Prin incheierea din sedinta din 19.10.2011 instanta a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petenta ca inadmisibilă.

In cauza a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul acesteia fiind depuse la dosar intreg materialul probator care a stat la baza intocmirii procesului verbal, practica judiciară şi doctrină.

Trecând la soluţionarea cauzei instanţa reţine următoarele:

Prin plângerea înregistrată sub nr.13564/320/2010 la data de 01.10.2010,  petenta a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Mureş – Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Mureş, instanţei să dispună : -suspendarea prin încheiere a executării măsurilor complementare dispuse, înainte de soluţionarea plângerii; - anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, seria ANPC, nr. 0015012, încheiat la data de 17.09.2010, de către OJPC Mureş, pentru motivele de fapt si de drept expuse in plangere.

Cererea de suspendare a executarii masurilor complementare a fost respinsa ca inadmisibila prin incheierea din sedinta din data de 09.03.2011 pentru motivele aratate pe larg in acea incheiere ce face parte integranta din prezenta hotarare.

Instanta va analiza mai intai apararile petentei referitoare la intervenirea dezincriminarii cu privire la contraventiile retinute in sarcina sa prin procesul verbal contestat si aplicarea legii contraventionale mai favorabile, dupa cum urmeaza:

Pentru a stabili acest lucru trebuie analizata succesiunea in timp a legilor contraventionale prin raportare la data la care a fost intocmit procesul verbal in discutie si implicit data la care s-a constatat savarsirea contraventiei si s-a aplicat sanctiunea contraventionala.

Astfel, OG nr. 50/2010 a intrat in vigoare la 21 iunie 2010 si s-a modificat prin intrarea in vigoare a Legii de aplicare nr. 288/2010,  respectiv data de 03.01.2011.

Intimata a efectuat controlul petentei intocmind procesul verbal seria ANPC, nr. 0015012 intre primul si al doilea moment, respectiv la o data la care era in vigoare OUG nr. 50/2010 in varianta initiala. Astfel, in prezenta cauza instanta retine ca legea contraventionala mai favorabila a intrat in vigoare si a inceput sa isi produca efectele dupa ce sanctiunea contraventionala a fost aplicata.

Potrivit art.12 al.1 din O.G. 2/2001 daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ. Acest articol consacra principiul dezincriminarii faptei in materie contraventionala, stabilind generic ca incepand cu momentul intrarii in vigoare a actului normativ nou care nu mai prevede respectiva contraventie, fapta incriminata initial, indiferent cand a fost savarsita nu mai poate fi sanctionata. Aplicarea legii noi care nu mai prevede si nu mai sanctioneaza contraventional fapta trebuie analizata prin raportare la momentul intrarii in vigoare a acesteia si la stadiul derularii cauzei. 

Prin interpretarea data acestui text de Curtea Constitutionala in Decizia 228/2007 , sintagma „nu se mai sanctioneaza” trebuie inteleasa in sensul ca sanctiunea contraventionala nu se mai aplica, iar in cazul celor aplicate, dar aflate in curs de executare la data intrarii in vigoare a noii legi, sanctiunea nu se mai executa. In motivarea acestei solutii, Curtea Constitutionala a aratat ca a reduce aplicarea legii noi care nu mai prevede si nu mai sanctioneaza fapta, doar la situatia neaplicarii sanctiunii echivaleaza cu deturnarea intentiei legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sanctiunilor aplicate si neexecutate pana la data intrarii in vigoare a noului act normativ, in sensul ca acestea nu se mai executa.

In prezenta cauza, atata vreme cat sanctiunea a fost aplicata inainte de intrarea in vigoare a legii contraventionale mai favorabile singura situatie care poate fi admisa este aceea ca sanctiunile sa nu se mai execute. Trebuie observat astfel ca institutia dezincriminarii functioneaza oarecum diferit in materie contraventionala decat in materie penala, deoarece constatarea si sanctionarea faptei contraventionale se face de catre agentul constatator, in vreme ce stabilirea caracterului penal al unei fapte si aplicarea sanctiunii penale se face de catre instanta de judecata. Astfel, in materie contraventionala, legea de dezincriminare are efecte cu privire la aplicarea sanctiunii doar daca a intervenit inainte de constatarea faptei de catre agentul constatator.

Desi in principiu, invocarea dezincriminarii referitor la o fapta contraventionala cu privire la care s-a intocmit deja proces verbal de contraventie se face in cadrul unei contestatii la executare, in situatia in care s-ar dori executarea silita a unei sanctiuni contraventionale referitor la o fapta cu privire la care a intervenit dezincriminarea, instanta retine ca pentru o buna administrare a justitiei si pentru evitarea unor procese ulterioare nu este inadmisibil ca instanta sa faca aplicarea consecintelor dezincriminarii contraventiei chiar si in cadrul solutionarii unei plangeri contraventionale.

Asadar, pentru considerentele anterior expuse, instanta va constatata ca, urmare a modificarii OUG nr. 50/2010 prin Legea nr. 288/2010, a intervenit dezincriminarea cu privire la contraventiile prevazute  si sanctionate de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 50/2010 constand in incalcarea dispozitiilor art. 35 alin. 1 lit. a si b, art. 36 si art. 38 din acelasi act normativ si constata ca sanctiunile aplicate prin  procesul verbal de contravenţie  seria  ANPC nr. 0015012 din 17.09.2010  întocmit de intimata cu privire la aceste contraventii nu se mai executa.

Pe de alta parte insa, constatarea intervenirii dezincriminarii nu face inutila cercetarea aspectelor de legalitate si temeinicie a procesului verbal, macar din perspectiva modului de solutionare a cererii privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, a efectelor deja produse la data intervenirii dezincriminarii, precum si cu privire la fapta incriminata de Legea nr. 193/2000 care nu a facut obiectul dezincriminarii . 

In esenta, exceptiile de nulitate invocate de catre petenta se subsumeaza unor aparari privind nelegalitatea procesului verbal in discutie, nefiind adevarate exceptii procedurale. Motivele formale de nelegalitate a procesului-verbal invocate de petenta sunt urmatoarele: procesul-verbal nu cuprinde data corectă a săvârşirii faptelor, şi nici descrierea exactă a faptelor care reprezintă contravenţia, iar lipsa acestor elemente sau insuficienta descriere a faptelor, de natură a naşte echivocul faptei prezentate conduc la anularea procesului – verbal, iar un ultim aspect formal de nelegalitate mentionat de petenta este acela ca faptele nu se încadrează în temeiul legal indicat şi nu pot fi sancţionate conform acestuia.

Instanta urmeaza sa respinga aceste aparari ca neintemeiate deoarece nu a constatat ca ar fi existat o incalcare a prevederilor art. 16 si 17 din OG 2/2001.

In speţă, contravenţia în discuţie este una continuă aşa cum rezultă şi din modul de formulare al art. 35 din OUG nr. 50/2010 in vigoare la data intocmirii procesului verbal. Conform art. art. 13, alin. 2 din OG nr. 2/2001 ” În cazul contravenţiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenţia este continua în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp.”  Contravenţiile în discuţie constau in perceperea luna de luna a unor comisioane bancare nejustificate sau dobanzi gresit calculate care evident că reprezintă situaţii de încălcare a unor obligaţii legale care durează în timp. Legiuitorul a reglementat de asemenea manieră conţinutul contravenţiilor în discuţie, tocmai pentru a  fi posibilă sancţionarea acestui tip de contravenţie, data săvârşirii faptei fiind asimilată cu data constatării faptei (în cazul contravenţiei continue ), iar data constatării faptei este consemnată în procesul verbal de constatare în discuţie, nefiind obligatoriu identica cu data intocmirii procesului verbal. In cazul contraventiilor continue singura data care are relevanta este data constatarii faptei, caci in acel moment se epuizeaza fapta contraventionala. Prin urmare, nu sunt incidente în speţă prevederile art. 17 din OG 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, ce reglementează sancţiunea nulităţii absolute a procesului verbal în cazul lipsei menţiunii privind data săvârşirii faptei.

De asemenea, petenta a invocat încălcarea prevederilor art. 16 din OG 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece apreciaza ca nu s-au indicat toate împrejurările ce pot servi la stabilirea gravităţii faptei. Banca petenta nu a arătat insa în mod concret care sunt acele împrejurări relevante care nu au fost indicate în procesul verbal. De asemenea, banca a formulat cerere de obligare a organului constatator la producerea întregului probator constând în înscrisurile pe baza cărora a încheiat procesul verbal de constatare (f. 133-320), acestea fiindu-i comunicate in sedinta din 19.01.2011. Din nou, trebuie remarcat faptul că Banca petenta nu a indicat în mod concret ce alte acte ar fi fost justificate a fundamenta întocmirea procesului verbal atacat atata vreme cat in cuprinsul acestuia s-a facut trimitere concreta la reclamatiile inregistrate la OJPC Mures sub nr. 980/1878/03.09.2010, 976/1880/03.09.2010, 979/1877/03.09.2010, 975/1879/03.09.2010 si 977/1881/03.09.2010, acestea fiind analizate de inspectorii intimatei pe baza actelor puse la dispozitie de catre petenta cu ocazia controlului in anexele procesului verbal atacat ( f. 135-138). In plus, reclamatiile anterior mentionate au fost depuse la dosarul cauzei insotite de contractele de credit si actele justificative (fiind cuprinse in materialul probator de la filele 146-320 din dosar), Mai mult, conform inscrisurilor de la filele 139-142 din dosar, reprezentantul petentei a fost invitat la sediul intimatei pentru a da explicatii in legatura cu reclamatiile analizate, anterior intocmirii procesului verbal, astfel incat instanţa apreciază că faptele contraventionale au fost suficient de detaliat descrise in procesul verbal contestat si sunt insotite de intreg materialul probator ce fundamentează procesul verbal in discutie.

Mai trebuie amintit faptul că potrivit art. 105, alineatul 2 C.proc.civ. (care completează materia contravenţională) pentru a interveni sancţiunea nulităţii relative a procesului verbal ar fi trebuit îndeplinite toate cerinţele acestui text de lege, respectiv producerea pentru banca-petentă a unei vătămări care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului verbal. Iar banca nu a relevat existenţa vreunei vătămări şi oricum, dacă ar fi existat o vătămare aceasta ar fi putut fi mentionata la rubrica „obiectiuni” din procesul verbal, ceea ce in speta nu s-a intamplat.

Asadar, raportand textele de lege sus invocate, la continutul procesului-verbal de contraventie intocmit in cauza, instanta apreciaza ca procesul-verbal de contraventie a fost intocmit in conditii de legalitate deoarece s-a consemnat data constatarii contraventiilor, s-a consemnat situatia de fapt constatata, precum si ca petenta are dreptul de a formula obiectiuni si de a ataca procesul verbal in instanta.

Referitor la ultimul aspect invocat de petenta si anume ca faptele nu se încadrează în temeiul legal indicat şi nu pot fi sancţionate conform acestuia instanta constata urmatoarele:

Prin decizia nr. 1656/28.12.2010, Curtea Constitutionala a stabilit ca modificarile aduse art. 95 din Ordonanta de urgenta nr. 50/2010 prin Legea nr. 288/2010 nu pot opera decat de la data intrarii in vigoare a acestei legi, altfel ar fi inlaturate efectele produse de ordonanta de urgenta pana la data intrarii in vigoare a legii de aprobare si ar opera retroactiv. Acest lucru semnifica faptul ca la data controlului, dispozitiile OUG nr. 95/2010 se aplicau inclusiv contractelor in curs, aceasta exceptare intervenind doar dupa data intrarii in vigoare a Legii nr. 288/2010. 

Organele de control au indicat art. 35 alin. 1 lit. a si b din OUG nr. 50/2010 ca fiind norma care a fost încălcată prin faptul că comisionul de risc a fost transformat in comision de administrare fara a se avea acordul consumatorului in acest sens. Asadar, organele de control au constatat perceperea unor comisioane altele decat cele mentionate in art. 36 din OUG nr. 50/2010, fapta care se subscrie laturii obiective din contraventia prevazuta la art. 35  alin. 1 lit. a din OUG nr. 50/2010 avand urmatorul cuprins: “(1) Fara a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobanzii, pe parcursul derularii contractului de credit:  a) se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricaror altor costuri aferente contractului, cu exceptia costurilor impuse prin legislatie;”

Pe de alta parte, art. 36 din acelasi act normativ prevede ca

”Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor, dupa caz, penalitati, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.” In acest context trebuie mentionat ca niciunul dintre clientii in discutie nu au semnat acte aditionale, ( exprimand chiar o  opozitie clara exprimata in scris, de ex. intervenienta Dandarau Maria arata ca la depunerea ratei a specificat a ca plateste rata fara comision de risc) neexistand deci o manifestare reciproca de vointa in sensul modificarii clauzelor contractelor de credit incheiate cu Banca.

Art. 86 alin.(2) din OUG nr. 50/2010 stabileste ca „Incalcarea prevederilor art. 35—44 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei la 100.000 lei. „ Astfel, si sub asectul indicarii normelor ce conţin sancţiunea aplicabilă, procesul verbal contestat a fost corect intocmit, iar sanctiunea a fost corect individualizata.

De asemenea, din analiza actelor cuprinse in materialul probator rezulta ca petenta a avut in vedere la calculul dobanzii un an format din 360 zile, desi anul calendaristic este de 365 sau 366 de zile si prin aceasta a fost incalcat art. 38 din OUG nr. 50/2010, petentei aplicandu-i-se sanctiunea avertismentului. In concordanta cu cele retinute sub aspectul modului de calcul al dobanzii, instanta considera ca a fost savarsita si contraventia prevazuta de art. 9 din OG nr. 21/1992, petentei aplicandu-i-se in mod intemeiat sanctiunea avertismentului.

 Asadar, toate apararile petentei referitoare la  raţiunea economică care justifică solicitarea unui comision de risc, la faptul ca in opinia sa, depăşind cadrul stabilit de Directiva 2008/48, pe care o implementează, OUG 50/2010 stabileşte gresit în art. 36 categoriile de comisioane pe care o bancă le poate percepe pentru acordarea unui credit, precum si cele referitoare la necesitatea interpretării OUG 50/2010, în conformitate cu prevederile comunitare pe care le implementează, constituţionale şi europene nu au nici o relevanta asupra contraventiei retinute in sarcina sa. 

Instanta subliniaza din nou ca, in prezenta speta, nu se impune analizarea apararilor invocate de petenta referitoare la prevalenta dreptului comunitar raportat la dispozitiile OUG nr. 50/2010 sau la aplicarea jurisprudentei CEDO in materia dreptului de proprietate si respectiv a principiilor constitutionale invocate in plangere, deoarece toate aceste lucruri nu vizeaza posibilitatea pentru banca de majorare unilaterala, indirecta a spezelor contractului de credit prin perceperea unui comision neprevazut de lege. 

Faţă de aspectele de fapt si de drept arătate anterior, instanţa constata ca procesul verbal contestat este legal si temeinic, iar sanctiunile au fost corect individualizate astfel incat, va menţine procesul verbal de contravenţie atacat, ca legal şi temeinic. Ca urmare a constatarii intervenirii dezincriminarii cu privire la o parte din contraventiile retinute prin procesul verbal atacat, instanta va admite in parte plangerea, sub acest aspect, dar va mentine procesul verbal atacat ca legal si temeinic. Pe cale de consecinta, cu aceleasi observatii anterioare referitoare la  situatia intimatei, in temeiul art.55 C. Proc. Civ. va admite cererea de interventie accesorie in interesul intimatei formulata de intervenienta DANDARAU MARIA .

In temeiul art. 274 C. proc. civ. va respinge cererea petentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata ca nefondata, deoarece admiterea in parte a plangerii priveste exclusiv constatarea de catre instanta in cadrul acestei plangeri contraventionale, a efectelor dezincriminarii, constatare determinata doar de necesitatea unei bune administrari a justitiei.

Domenii speta

Spete similare