Civil - contestaţie la executare - + susp. exec. sil.

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Mureş la data de 23.10.2009, sub dosar nr. 11459/320/2009,  contestatorul CV, a solicitat ca prin hotărarea ce se va pronunţa în contradictoriu cu  intimatul Ministerul Finanţelor Publice- A.N.A.F., prin DGFP Mureş, să se dispună:

- admiterea contestaţiei la executare, şi pe cale de consecinţă,

- anularea somaţiei execuţionale nr. 263010018149822/01.10.2009 emisă în dosarul execuţional nr.1730725261495/2009,

- anularea titlului executoeiu nr.263010009997838/01.10.2009 emis în dosarul execuţional nr.1730725261495/2009,

- anularea executării silite care face obiectul dosarului excuţional nr.1730725261495/2009 ca fiind nelegală şi netemeinică,

- suspendarea executării silite care face obiectul dosarului execuţional nr.1730725261495/2009 până la soluţionarea prezentei contestaţii la executare,

 - cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei la executare, contestatorul a arătat că la data de 09.10.2009 i-au fost comunicate  somaţia execuţională şi un titlu execuţional din 01.10.2008 prin care DGFP Mureş i-a adus la cunoştinţă faptul că  are o datorie fiscală în cuantum de 5000 lei, pe care urmează a o achita în termen de 15 zile de la comunicarea titlului executoriu, în caz contrar, fiind continuată procedura executării silite.

Contestatorul a învederat că toate actele fiscale în baza cărora s-a demarat procedura executării silite – titluri de creanţă precizate sau individualizate prin titlul executoriu contestat, nu i-au fost comunicate niciodată, astfel încât nu are cunoştinţă nici despre natura acestor obligaţii, nici depsre modul de stabilire al acestora.

Contestorul a menţionat că procedura execuţională demarată împotriva sa de către intimată care face obiectul dosarului execuţional, cuprinde o serie de vicii care îi afectează în mod absolut legalitate.

A arătat  contestatorul că, datorită necomunicării titlurilor de creanţă se află în imposibilitatea atacării acestora, implicit a neluării la cunoştinţă a existenţei pretinselor obligaţii fiscale încalcă în mod vădit dreptul său la o apărare corespunzătoare.

În ceea ce priveşte petitul referitor la suspendarea executării silite care face obiectul dosarului execuţional nr.2677/2005 până la soluţionarea prezentei contestaţii la executare, contestatorul a menţionat că potrivit prevederilor art.172 alin.2 C.pr. fiscală, raportat la prevederile art.403 alin.1 C.pr. civ, instanţa de judecată investită cu soluţionarea contestaţiei la executare poate dispune, la cerere şi cu condiţia plăţii unei cauţiuni în cuantumul fixat de instanţă, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

De asemenea, petentul a subliniat că, continuarea executării silite ar atrage grave implicaţii în ceea ce priveşte buna desfăşurare a activităţii şi a familiei sale, precum şi exerciţiul liber, deplin şi exclusiv al dreptului de proprietate asupra bunurilor aflate în patrimoniul său, necesare desfăşurării activităţii.

În drept, contestatorul a invocat prevederile art.172 şi urm. OG nr. 92/2003.

Acţiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar aferente.

Intimatul a depus întâmpinare la data de 18.02.2010 solicitând respingerea contestaţiei la executare, menţinerea actelor de executare silită ca temeinice şi legale, respingerea cererii de suspendare a executării silite, respingerea petitului privind cheltuielile de judecată.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că executarea silită împotriva contestatorului CV a fost demarată ca urmare a scrisorii de debitare din 21.09.2010 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în vederea executării silite a sumei de 5000 lei reprezentând amendă la care a fost obligat contestatorul prin Ordonanţa din 27.07.2009.

A mai menţionat intimatul că deşi contestatorul a formulat în temeiul art. 199 alin. 2 C. proc. pen. o cerere de reexaminare, aceasta a fost respinsă prin Ordonanţa din 24.08.2009 pronunţată în dosarul nr. 32/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că în mod legal a procedat la emiterea titlului executoriu şi a somaţiei contestate.

De asemenea, intimatul a subliniat că atât Ordonanţa din data de 27.07.2009, cat şi Ordonanţa din data de 24.08.2009 emisă în dosarul nr. 32/P/2009 au fost comunicate contestatorului la data de 30.07.2009, respectiv la data 01.09.2009 astfel că contestatorul a cunoscut natura obligaţiilor bugetare.

Intimatul a mai învederat că împotriva titlului de creanţă contestatorul a formulat calea de atac prevăzută de lege, respectiv cererea de reexaminare, astfel că dispoziţiile art. 399 alin. 32 C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

La termenul de judecată din data de 19.03.2010, instanţa a dispus suspendarea executării silite pornite în dosarul execuţional nr. 1730725261495/2009 pană la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 11459/320/2009, împotriva încheierii din 19.03.2010 formulând recurs intimatul.

În concluziile pe fond, contestatorul a învederat instanţei că prevederile art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă conform căruia „ În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac” iar împotriva Ordonanţei emise de către DNA Bucureşti Legea nu prevede nici o altă cale de atac în faţa instanţei. Contestatorul a mai arătat instanţei că aşa cum rezultă in înscrisurile depuse la dosar şi cele comunicate pentru acest termen de judecată în data de 21.07.2009 a fost prezent la Tribunalul Harghita în calitate de apărător ales al inculpaţilor Coiculescu Radu – Cicerone în dosarul nr. 2976/95/2009 şi Szabo Ildiko în dosarul nr. 1848/96/2009 acesta fiind motivul pentru care nu s-a prezentat prima dată la DNA Bucureşti dar acesta susţine că a făcut cerere de acordare a unui nou termen de judecată. Contestatorul a susţinut că a vorbit personal cu procurorul de la DNA Bucureşti solicitându-i ca citaţia să fie emisă după data de 30.07.2009 deoarece anterior acestei date va fi plecat din ţară solicitare care telefonic i-a fost aprobată, ulterior însă citaţia i-a fost emisă anterior datei de 30.07.2009.

În probaţiune, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri relevante:  somaţie nr.263010018149822/01.10.2009 (f.14), titlu executoriu nr.263010009997838 (f. 15), confirmare de primire (f.16), adresa nr.84935/17.09.2009(fila 17), Ordonanţa din data de 27.07.2009(fila 18-20),  adresa de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor din conturi băneşti ale contestatorului(fila 25-27), cerere de reexaminare(filele75-77), Ordonanţa din 24.08.2009(filele 88-91).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Ordonanţa din data de 27.07.2009 (fila 18-20) emisă în dosarul nr. 32/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie avocatul CV a fost amendat cu suma de 5000 lei, pentru lipsă nejustificată la termenele din 21.07.2009 şi 27.07.2009.

În cuprinsul Ordonanţei din data de 27.07.2009 s-a reţinut că pentru a justifica lipsa sa la audierea învinuitului din dosarul nr. 32/P/2009 avocatul CV a trimis informaţii despre dosarele 2976/95/2009 şi 1848/96/2009 aflate pe rolul Tribunalului Harghita, însă din respectivele date nu rezultă nici cel mai mic indiciu că avocatul CV ar fi apărătorul vreuneia dintre părţile din dosarele în care ar fi trebuit să fie prezent în data de 21.07.2009 la Tribunalul Harghita. S-a mai menţionat că în data de 22.07.2009, avocatul CV a trimis prin fax o nouă cerere de amânare pentru audierea învinuitului din dosarul nr. 32/P/2009, invocând faptul că în perioada 24.07.2009-29.07.2009 este plecat din ţară având deja luate biletele de avion, fără a justifica în niciun mod această cerere. 

Împotriva Ordonanţei din 27.07.2009, avocatul CV a formulat în temeiul art. 199 aln. 2 C. proc. pen., cerere de reexaminare pentru revenirea asupra aplicării amenzii judiciare în cuantum de 5000 lei, cererea de reexaminare fiindu-i respinsă prin Ordonanţa din data de 24.08.2009 emisă în dosarul nr. 32/P/2009.

În considerentele Ordonanţei din data de 24.08.2009 emisă în dosarul nr. 32/P/2009 s-a reţinut că împuternicirile avocaţiale cu  numerele 108/03.07.2009 şi 110/07.07.2009 nu sunt concludente sub aspectul prezenţei avocatului CV în data de 21.07.2009 la Tribunalul Harghita pentru acordarea de asistenţă juridică în dosarele 1848/96/2009, respectiv 2976/95/2009. Se subliniază în considerentele Ordonanţei din data de 24.08.2009 că avocatul CV ar  fi trebuit să depună un înscris emis de instanţă - Tribunalul Harghita care să ateste că în ziua de 21.07.2009 a asigurat apărarea în dosarele anterior menţionate.

De asemenea, în considerentele Ordonanţei din data de 24.08.2010 se mai menţionează că avocatul CV prin formularea a două cereri de amânare a urmărit tergiversarea soluţionării cauzei, precum şi că avocatul CV îşi putea asigura substituirea având în vedere că îşi desfăşoară activitatea într-o societate civilă profesională de avocaţi.

Ca urmare a scrisorii de debitare din 21.09.2010 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în vederea executării silite a sumei de 5000 lei reprezentând amendă judiciară la care a fost obligat contestatorul prin Ordonanţa din 27.07.2009, intimatul A.N.A.F.-Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Tg. Mureş  a demarat executarea silită ce formează obiectul  dosarului execuţional nr. 1730725261495/2009,emiţând somaţia execuţională nr. 263010018149822/01.10.2009 şi titlul executoriu nr. 263010009997838/01.10.2009.

Împotriva acestora a formulat contestaţie la executare contestatorul CV care a invocat apărări de fond împotriva titlului executoriu, în temeiul art. 399 alin. 3 C. proc. civ., subliniind că împotriva Ordonanţei din data de 27.07.2009 (fila 18-20) emisă în dosarul nr. 32/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dreptul român nu se prevede nicio altă cale de atac în faţa unei instanţe independente şi imparţiale.

Problema în cauza de faţă este a se stabili dacă petentul avea, sau trebuia sa aibă, raportat la prevederile interne şi internaţionale în materia protecţiei dreptului omului, dreptul să solicite unei instanţe judecătoreşti verificarea legalităţii şi temeiniciei sancţionării sale în baza art. 198 alin. 3 C. proc. pen.

Potrivit art. 6 paragraf 1 Convenţia EDO orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public şi intr-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţiala, instituita de lege care va hotărî(…)  asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.

Spre a stabili daca o anumita procedura intra în domeniul penal la care se referă articolul 6, Curtea Europeana a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauza, natura faptei incriminate şi natura şi gradul de severitate al sancţiunii. Acesta trei criterii sunt alternative fiind suficient unul singur din motive pentru a conduce la includerea măsurii în discuţie în domeniul convenţiei.

Potrivit primului criteriu, al calificării din dreptul intern, măsura aplicării unei amenzi judiciare nu poate fi inclusa în sfera noţiunii de materie penala, legea româna stabilind pentru fapta prevăzuta de art. 198 alin. 3 C.p.p. o sancţiune, respectiv amenda judiciară în suma de la 500 la 5000 lei.

Cât priveşte aplicarea celui de-al doilea criteriu, al naturii dispoziţiei incriminate, Curtea E.D.O.  considera ca acesta include doua subcriterii: câmpul de aplicare al normei şi scopul pedepsei.

Aplicabilitatea prevederilor articolului 6, după cel dintâi subcriteriu presupune verificarea aspectului daca norma se aplica unui grup specific sau are un caracter general. Determinanta este chestiunea de a se şti daca norma se adresează unui destinatar ca membru al unui grup în aceasta calitate, fără a se urmări, prin sancţionarea unui anumit tip de comportament, protejarea intereselor generale ale societăţii.

Astfel, in cauza Weber c Elvetiei, Curtea E.D.O.  a stabilit ca sancţiunile disciplinare sunt în general menite sa asigure ca membrii unui anumit grup respecta reguli specifice de conduită. Astfel, considera Curtea, raportat la aceasta cauză, dezvăluirea de informaţii cu privire la o ancheta în curs de desfăşurare constituie un act incompatibil cu astfel de reguli de conduita si pedepsibil intr-o mare varietate de forme. Ca posibili destinatari ai unor asemenea norme  (care ar sancţiona  dezvăluirea informaţiilor sus-menţionate) Curtea indica judecătorii, avocaţii şi toate persoanele asociate justiţiei, statuând ca numai părţile nu ar putea fi consideraţi destinatari ai normelor disciplinare specifice sistemului judiciar.

In consecinţa, sancţiunea pecuniară aplicabilă unui avocat pentru lipsa nejustificata din faţa organelor judiciare sau refuzul acordării apărării, cum este cea prevăzută de art. 198 alin. 3 C.proc.pen.  nu poate fi considerată, potrivit acestui subcriteriu o acuzaţie în materie penala deoarece se adresează unui grup specific de destinatari implicaţi intr-un anumit domeniu de activitate, instituirea acesteia neurmărind apărarea unor interese generale ale societăţii.

Caracterul penal al sancţiunii aplicate rezultă însa atât în urma analizării a celui de-al doilea subcriteriu al criteriului referitor la natura dispoziţiei sancţionatorii, şi anume scopul pedepsei cât şi în urma analizării criteriului referitor la natura si gravitatea pedepsei.

Astfel, se poate considera ca scopul instituirii acestei sancţiuni nu este acela de a asigura o reparaţie pentru un anume act ci mai degrabă de a reprima un comportament necorespunzător (neprezentarea apărătorului sau lipsa acordării apărării) şi de a preveni atare acte ulterioare. Or, este vorba de scopul specific unei pedepse.

În orice caz, sancţiunea aplicată, amenda în cuantum de 5000 lei, de mai bine de 8 ori cuantumul salariului minim pe economie duce la concluzia că instituirea şi aplicarea acestei sancţiuni trebuie să fie considerată „o acuzaţie în materie penală” în sensul CEDO.

În acest sens s-a pronunţat şi Curtea EDO în cauza A.P., M.P. şi T.P. contra Elveţiei (hotărârea din 29 august 1997), considerând că amenzile fiscale aplicate petenţilor în cuantum de 3875,85 respectiv 2.882,90 franci elveţieni (pentru ani fiscali diferiţi), luând în considerare caracterul represiv al sancţiunii, dar şi cuantumul deloc neglijabil al acestora, atrag aplicarea art. 6 al Convenţiei EDO, sub latura sa penală.

Pentru aceste motive instanţa consideră că procedura în urma căreia petentului i-a fost aplicată sancţiunea amenzii judiciare în cuantum de 5000 lei trebuie să fie considerată o acuzaţie penală în sensul Convenţiei astfel că asupra legalităţii şi temeiniciei sale este necesar a se pronunţa o instanţă judecătorească.

Respectarea şi aplicarea Convenţiei EDO, în mod direct şi prioritar faţă de dreptul intern este o obligaţie pentru instanţele judecătoreşti aşa cum reiese fără dubiu din coroborarea prevederilor art. 1 alin. 5 şi 20 din Constituţie.

Cu privire la modalitatea efectivă prin care petentul îşi putea exercita dreptul de acces la instanţă reţinem că, potrivit celor stabilite de ÎCCJ în Decizia sa în interesul legii nr. 57/2007, plângerea îndreptata împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecata, reglementate de art. 2781 alin. 1 din Codul de procedura penala, este inadmisibila.

Contestatorul nu avea deci posibilitatea de a cere instanţei penale care ar fi putut soluţiona plângeri întemeiate pe prevederile articolului 2781 alin. 1 din Codul de procedura penala să examineze şi legalitatea şi temeinicia măsurii procurorului de aplicare a amenzii judiciare în temeiulart.198 alin. 3 C. proc. pen.

În schimb, art. 399 alin. 3C. proc. civ. stabileşte că: în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Faţă de sus-menţionatele prevederi legale şi de cele stabilite de ÎCCJ în Decizia în interesul legii indicat mai sus, reţinem că această cale, a contestaţiei la executare apare pentru contestator drept singura posibilitate de a-şi exercita dreptul de acces la o instanţă care să se pronunţe asupra temeiniciei măsurii aplicării amenzii judiciare, măsură asimilată de Convenţia EDO unei acuzaţii în materie penală. Apare deci ca o obligaţie pentru instanţă de a verifica temeinicia aplicării amenzii judiciare în cadrul prezentei cauze.

Instanţa reţine că contestatorului CV i-a fost aplicată amenda judiciară în cuantum de 5000 lei pentru lipsă nejustificată la termenele din 21.07.2009 şi 27.07.2009 în dosarul nr. 32/P/2009 al D.N.A. Bucureşti.

În cuprinsul Ordonanţei din data de 27.07.2009 s-a menţionat că pentru a justifica lipsa sa la audierea învinuitului din dosarul nr. 32/P/2009 avocatul CV a trimis informaţii despre dosarele 2976/95/2009 şi 1848/96/2009 aflate pe rolul Tribunalului Harghita, însă din respectivele date nu rezultă nici cel mai mic indiciu că avocatul CV ar fi apărătorul vreuneia dintre părţile din dosarele în care ar fi trebuit să fie prezent în data de 21.07.2009 la Tribunalul Harghita. De asemenea, se subliniază în considerentele Ordonanţei din data de 24.08.2009 că avocatul CV ar  fi trebuit să depună un înscris emis de instanţă - Tribunalul Harghita care să ateste că în ziua de 21.07.2009 a asigurat apărarea în dosarele anterior menţionate.

Instanţa are în vedere că potrivit adresei emise de Tribunalul Harghita la data de 04.06.2010 (fila 60), contestatorul CV a fost prezent în faţa Tribunalului Harghita la data de 21.07.2009, în calitate de apărător ales al inculpaţilor în dosarele nr. 2976/95/2009 şi 1848/96/2009. Faţă de înscrisul emis de Tribunalul Harghita, instanţa apreciază ca fiind temeinic justificată lipsa contestatorului la termenul din data de 21.07.2009 din dosarul nr. 32/P/2209 al D.N.A. Bucureşti şi că în acest mod au fost satisfăcute şi exigenţele avute în vedere în considerentele Ordonanţei din data de 24.08.2009 potrivit cărora avocatul CV ar  fi trebuit să depună un înscris emis de instanţă - Tribunalul Harghita care să ateste că în ziua de 21.07.2009 a asigurat apărarea în dosarele anterior menţionate.

În privinţa termenului din data de 27.07.2009, instanţa reţine faptul că contestatorul s-a aflat în afara teritoriului naţional pentru o durată de 5 zile, respectiv 24.07.2009 - 29.07.2009 (conform înscrisurilor de la filele 80-86) astfel că lipsa sa la termenul din 27.07.2009 este de asemenea justificată.

Faţă de cele expuse, instanţa apreciază că nu se poate reţine intenţia contestatorului de a tergiversa soluţionarea dosarului nr.32/P/2010 al D.N.A. Bucureşti astfel că sancţionarea sa cu amendă judiciară în cuantum de 5000 lei, conform art. 198 alin. 3 C. proc. pen., apare ca fiind neîntemeiată în contextul în care pe parcursul soluţionării prezentului dosar s-a făcut dovada caracterului justificat a lipsei contestatorului, în calitate de apărător ales la termenele din 21.07.2009 şi 27.09.2009 în dosarul nr. 32/P/2009 al D.N.A. Bucureşti.

Pe cale de consecinţă, apare ca lipsită de fundament executarea silită ce face obiectul dosarului execuţional nr. 1730725261495/2009 ce are ca finalitate achitarea de către constestatorul CV a amenzii judiciare în cuantum de 5000 lei aplicate prin Ordonanţa menţionată anterior.

Faţă de cele ce preced, instanţa va admite contestaţia la executare formulată de către contestatorul CV în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanţelor Publice- A.N.A.F., prin DGFP Mureş.

Va anula somaţia execuţională nr. 263010018149822/01.10.2009 emisă în dosarul execuţional nr. 1730725261495/2009, titlul executoriu nr. 263010009997838/01.10.2009 emis în dosarul execuţional nr. 1730725261495/2009 şi executarea silită ce formează obiectul  dosarului execuţional nr. 1730725261495/2009.

Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare