Civil - pretenţii

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, în data de 20.08.2009, pe rolul acestei instanţe, reclamantul ND a solicitat obligarea pârâţilor SGS şi SIV la plata echivalentului mobilierului de bucătărie, având o valoare de 4000 lei şi la plata echivalentului lipsei de folosinţă a bunului imobil pentru perioada 28.02.2009-16.08.2009 în valoare de 2200 euro, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii a invocat contractul de schimb de imobile încheiat între părţi, conform căruia pârâţii aveau obligaţia să-i predea reclamantului apartamentul nr. 20 situat în Tg.Mureş str. Moldovei, nr. 4, împreună cu mobila de bucătărie (compusă din blat - trei bucăţi şi cinci corpuri), până la data de 28.02.2009.

Susţine că deşi şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale faţă de pârâţi, aceştia la rândul lor nu au respectat termenul de predare stipulat în contract, apartamentul fiind predat numai în 16.08.2008 şi fără mobilierul de bucătărie contrar celor stipulate în contract.

După expirarea termenului de predare susţine că le-a pus în vedere de nenumărate ori pârâţilor să îşi respecte obligaţiile contractuale, aceştia fiind de drept în întârziere.

În drept şi-a întemeiat cerere pe dispoziţiile art.969, 1073 şi urm.,1075, 1082, 1083 C.civ.

Pârâţii au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând respingerea acţiunii formulate ca nefondată, obligarea pârâtului-reclamant reconvenţional la plata sumei de 6500 lei cu titlu de daune interese compensatorii şi la plata sumei de 3500 lei cu titlu de daune interese moratorii, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că anterior contractului de schimb autentificat, au încheiat o promisiune bilaterală de schimb autentificată, ce avea ca obiect schimbul de imobile, urmând ca la momentul încheierii contractului de schimb în formă autentică să fie finalizată şi înscrisă în cartea funciară construcţia pe care urma să o predea reclamantul, cu montarea tuturor instalaţiilor sanitare şi a încălzirii centrale, tragerea tuturor utilităţilor la poartă, cu toate autorizaţiile obţinute.

În 7 ianuarie 2009, a fost încheiat contractul autentic de schimb fiind convenit ca reclamantul să predea imobilul situat în comuna Sântana de Mureş, sat Curteni, cu tragerea tuturor utilităţilor la poartă (apă, gaz, curent) şi cu toate autorizaţiile obţinute până la 28.02.2009 şi cu montarea gratuită a tuturor instalaţiilor sanitare şi a încălzirii centrale până la aceeaşi dată.

Cel care nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale este chiar reclamantul, care la data stipulată le-a predat pârâţilor numai cheile imobilului-casă, care nu era finalizat, fiind amânat acest moment cu încă două săptămâni.

La finele lunii martie 2009 nu erau îndeplinite obligaţiile asumate de reclamant prin contractul de schimb.

Deşi pârâţii, reclamanţi reconvenţionali au încercat să îşi respecte obligaţiile asumate cu ocazia încheierii contractului de schimb, împachetându-şi întreg mobilierul situat în ap.20 din Tg. Mureş, str. Moldovei, nr.4, încă de la finele lunii februarie 2009, au fost nevoiţi să locuiască în condiţii inumane o perioadă de aproximativ 5 luni, întrucât pârâtul reconvenţional nu a înţeles să îşi îndeplinească obligaţiile asumate, respectiv nu a procedat la obţinerea autorizaţiilor necesare tragerii utilităţilor la poartă, nu a montat instalaţiile sanitare şi încălzirea centrală şi nu a asigurat drumul de acces către imobil, astfel cum s-a obligat în contractul de care el se prevalează în promovarea cererii.

În privinţa pretenţiilor reclamantului pentru echivalentul mobilierului de bucătărie, pârâţii susţin că blaturile şi corpurile inferioare au rămas potrivit înţelegerii părţilor în apartamentul predat. Mobilierul valora la momentul achiziţionării de către pârâţi, septembrie 2007, 2882.35 lei, conform facturii fiscale nr. 4633687/12.09.2007, fiind exagerată suma de 4000 lei avansată de reclamant.

În privinţa cererii reconvenţionale, susţin că din înscrisurile depuse rezultă că ei sunt cei care au achitat în 8.04.2009 contravaloarea branşamentului şi a racordurilor pentru apă (factura nr. 273/2009), iar în 09.04.2009 au solicitat şi au achitat, în numele reclamantului, pârât reconvenţional autorizaţiile pentru racordul la instalaţia de gaz.

Montarea instalaţiilor sanitare şi a centralei termice a fost realizată în perioada aprilie-mai 2009.

Reclamantul, pârât reconvenţional a fost notificat încă din 31.03.2009 în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate.

Daunele interese compensatorii sunt justificate, sumele avansate de pârâţii, reclamanţi reconvenţional, erau în sarcina reclamantului, pârât reconvenţional conform prevederilor contractuale, devenind incidente prevederile art. 1084 şi 1086 C civil. Acestea se impun a fi cumulate cu cele moratorii, având în vedere întârzierea în executarea obligaţiilor contractuale din culpa şi prin reaua-credinţă a reclamantului, pârât reconvenţional.

În drept şi-a întemeiat prezenta pe dispoziţiile art.969 C.civ., art.1073 C.civ., art.1075 şi 1079, art. 1084 şi 1086 C.civ, prevederile Legii nr. 10/1995, H.G. nr. 273/1994.

Reclamantul, pârât reconvenţional a depus la dosar răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională.

Predarea apartamentului, obligaţie ce revenea pârâţilor reclamanţi reconvenţionali a fost realizată cu întârziere, conform întâmpinării depuse, de 5 luni. Întârzierea în respectarea acestei obligaţii rezultă şi din copiile facturilor şi chitanţelor emise de furnizorii de utilităţi, (din 12.08.2009 şi 06.08.2009). Este evident că reclamantul a suferit un prejudiciu rezultat din lipsa de folosinţă, cuantificat la 2200 euro (400 euro/lună).

Predarea nu a fost conformă, obiecte care erau încorporate şi afectate imobilului au fost preluate (chiuvetele din baie şi bucătărie, corpuri de iluminat, oglinda), cablurile de telefonie şi reţeaua de internet au fost secţionate în pereţi, pentru a produce o pagubă reclamantului. Reaua-credinţă a pârâţilor reclamanţi reconvenţionali rezultă din această modalitate de predare, din rezilierea tuturor contractelor cu furnizorii de utilităţi, aspecte de natură a produce costuri considerabile.

Mobilierul de bucătărie nu a fost predat, iar preţul de achiziţionare invocat de 2882,35 lei nu este real, nefiind depusă la dosar chitanţa aferentă facturii.

În privinţa cererii reconvenţionale, reclamantul pârât reconvenţional susţine că întârzierile în îndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate au fost de scurtă durată, provocate de starea vremii.

Utilităţile au fost trase la poartă şi predate ca funcţionale în 16 martie 2009, fiind invocate prevederile art. 1083 C civil (forţa majoră).

Autorizaţiile au fost obţinute de reclamant, în prealabil, (pentru gaz ), pentru electricitate lucrările au fost realizate în 16.03.2009, nefiind necesare formalităţi prealabile, autorizaţie specială, ci revenea pârâţilor sarcina încheierii contractului de furnizare. În cazul alimentării cu apă, procesul verbal de recepţie finală este din 16.03.2009, reclamantul şi-a dat acordul pentru efectuarea branşării în 03.04.2009, dar branşarea imobilului la utilităţi revenea exclusiv pârâţilor.

Instalaţiile sanitare şi de încălzire centrală au fost realizate cu materiale oferite de pârâţi, manopera fiind suportată de reclamant, nerealizarea lucrărilor într-un termen mai scurt nu este imputabilă reclamantului. Obligaţia asumată a fost de a instala gratuit o centrală de gaz, deşi în final a instalat şi o centrală termică cu combustibil fosil. 

Pârâţii reclamanţi reconvenţionali au depus la dosar precizări arătând suma de 6500 lei cu titlu de daune interese compensatorii, reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate de reclamanţii reconvenţionali cu privire la obligaţiile contractuale asumate de reclamantul pârât reconvenţional şi neexecutate de acesta. Suma de 3500 lei reprezintă contravaloarea sumelor achitate pentru remedierea lucrărilor efectuate defectuos şi pentru asigurarea drumului de acces la locuinţă.

Reclamantul a depus concluzii scrise, ocazie cu care a sistematizat susţinerile scrise şi orale, a dezvoltat teza predării necorespunzătoare a apartamentului, stricăciunile fiind realizate cu ocazia predării apartamentului. În privinţa obligaţiilor asumate reclamantul susţine îndeplinirea acestora cu o întârziere justificată de starea vremii. Precizează că s-a obligat la tragerea utilităţilor la poartă nu la branşarea locuinţei pârâţilor.

Pârâţii, reclamanţi reconvenţionali au formulat concluzii scrise susţinând netemeinicia cererii principale, petitul privind obligarea la plata sumei de 2200 euro fiind nedovedit.

Reclamantul nu a transcris utilităţile de la apartamentul al cărui proprietar devenise, nici în luna august 2009, deşi conform prevederilor Codului de procedură fiscală în 30 de zile avea această obligaţie.

În probaţiune au fost încuviinţate înscrisuri, în copie: contract de schimb (f.4-5,16—19), proces verbal de inventar (f.6,20), promisiune de vânzare de schimb (f.21-23), notificare (f.24,141), chitanţă şi factură notificare (f.25, 129-131), memoriu general şi arhitectură (f.26-31, 116-118), autorizaţie de construire casă unifamilială şi documentaţia anexă (f.31-61) acordul reclamantului de branşare (f.61), documentaţia tehnică pentru instalaţia de utilizare a energiei electrice, facturi fiscale şi chitanţe (f.62-158), contract de furnizare a energie electrice n.7054671 2 din 03.07.2009 (f.77-78, 155-157), documentaţie branşare/racordare apă canal: contract şi anexe nr.1239/09.04.2009, autorizaţie de construire nr. 42/2009, proces-verbal de recepţie finală, proiect,  (f.81-93,137-), documentaţie racordare gaz, autorizaţie de construire branşament gaz (f.99-115, 140), extras cF, facturi şi chitanţe pentru utilităţi contract de furnizare a energie electrice nr. 1464293 4 din 04.01.2010, chitanţe şi facturi fiscale Sc Electrica, contracte servicii de apă şi gaz toate aferente apartamentului nr. 20 din str. Moldovei, nr. 4 (f.120-122,155-163), factura nr. 4633687 din 12.09.2007( f.123), planşe foto (f.124-125, 152-154, 164-185),proces verbal de recepţie finală (f.138), proiect extindere conductă de gaze nr.4 din 2008 (f.139), proba cu interogatoriul reclamantului şi al pârâţilor (f.144-151), declaraţia martorilor Antal Gabriela, Onişor Ilie, Szanto Erno,Luca Claudia depoziţia acestora fiind ataşată la dosar filele 186-188, 193.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de schimb autentificat prin Încheierea nr. 3/07.01.2009, la B.N.P. Ciubucă Dragoş, pârâţii au transferat dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 20 situat în Tg. Mureş, str. Moldovei, nr. 4 în favoarea reclamantului, care a consimţit în schimb la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului, teren arabil intravilan, în suprafaţă de 455 mp edificat cu casă de locuit situat în Sântana de Mureş, str. Principală, nr. 439H şi asupra cotei de 1/3 parte din drum.

Părţile au convenit că imobilul casă de locuit se va preda „cu tragerea utilităţilor la poartă (apă, gaz, curent) şi cu toate autorizaţiile obţinute până la data de 28.02.2009 şi cu montarea gratuită a tuturor instalaţiilor sanitare şi a încălzirii centrale până la data de 28.02.2009.”- obligaţii în sarcina reclamantului.

Totodată, pârâţii s-au obligat să predea, la aceeaşi dată, apartamentul împreună cu mobila de bucătărie, în baza procesului verbal de inventar, încheiat între părţi, anexă la contract.

Părţile au mai convenit ca pârâţii să dobândească de la data încheierii contractului proprietatea şi folosinţa bunului, pe când, în cazul reclamantului a fost amânată predarea folosinţei bunului până la 28.02.2009, când pârâţii urmau să elibereze apartamentul cu plata la zi a tuturor cheltuielilor, taxelor, datoriilor, aferente acestuia.

Copermutanţii se acuză în mod reciproc de nerespectarea prevederilor contractuale asumate, invocând culpa contractuală reciprocă decurgând din prevederile art. 1073 C civil, solicitând în mod reciproc obligarea la echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării necorespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiilor asumate.

În analiza condiţiilor angajării răspunderii civile contractuale instanţa va avea în vedere următoarele elemente: încălcarea obligaţiilor asumate, prejudiciul cauzat, vinovăţia (cazul fortuit invocat de reclamant) din perspectiva probatoriului administrat.

În privinţa cererii principale:

1. suportarea de către pârâţi a sumei de 4000 lei reprezentând echivalentul mobilierului de bucătărie nepredat odată cu apartamentul.

Prin convenţie, la care s-a anexat procesul-verbal de inventar (f.6), pârâţii şi-au asumat obligaţia la eliberarea apartamentului să predea noului proprietar, reclamantul, „mobila de bucătărie, compusă din blat 3, 5 corpuri, din care 2 sunt prevăzute cu sertare”

Deşi reclamantul, cu ocazia răspunsului la interogatoriu, declară în mod inexplicabil că înţelegerea părţilor a fost ca bucătăria să fie predată în stare funcţională şi probaţiunea acestuia s-a concentrat pe lipsa corpurilor de mobilier suspendate, lipsa chiuvetei, a maşinii de gătit, a contoarelor (planşele de la filele 168-177) instanţa reţine că această interpretare a clauzelor contractuale nu este susţinută chiar de textul convenţie.

Se reţine că părţile au înţeles să convină în mod expres numai în privinţa unor componente ale mobilierului de bucătărie, nu şi în alte privinţe.

Chiar reclamantul susţine atât în cererea introductivă, cât şi în „răspunsul la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională” că înţelegerea părţilor a fost pentru predarea blatului 3 bucăţi şi pentru cele cinci corpuri (f.133 verso), nu pentru întregul mobilier, cum susţine ulterior în acelaşi înscris (f.134, pct.2).

Demersul reclamantului de a dovedi împotriva sau peste înscrisul autentic, este prohibit de altfel de prevederile art. 1191 alin.2 C civ, fiind întâmpinată opoziţie din partea pârâţilor, în acest sens.

Instanţa reţine că obligaţia asumată de pârâţi a fost de a preda din ansamblul mobilier de bucătărie doar corpurile de sub blaturile de bucătărie, inclusiv cele trei blaturi, obligaţie îndeplinită, de vreme ce aceştia au recunoscut predarea acestora, iar reclamantul în combaterea acestor afirmaţii a înţeles să invoce lipsa corpurilor suspendate şi a altor componente ce făceau parte din dotarea bucătăriei (chiuvetă, contor).

Având în vedere că potrivit prevederilor art. 1082 C civil, în materie contractuală vina debitorului obligaţiei este prezumată, probele administrate au răsturnat această prezumţie.

Martorul Onişor Ilie, confirmă că pârâţii au transportat din apartamentul pe care l-au predat numai corpurile suspendate, iar din planşa foto de la fila 170 se observă parţial, lateral faţă de locaţia maşinii de gătit lipsă, două corpuri de mobilier cu sertare (faţă de planşa foto 168, în care este prezentat mobilierul integral). Şi martora Luca Claudia afirmă că la mutare pârâţilor, corpurile de jos ale mobilei de bucătărie se aflau în apartament (f.193, verso).

Este surprinzător că reclamantul nu a înţeles să acorde mai multă atenţie momentului predării apartamentului, din răspunsul la interogatoriu rezultând că a lăsat predarea în seama prietenului său, care a primit cheile apartamentului.(f.145).

De altfel, probaţiunea reclamantului s-a concentrat, în mod eronat în opinia instanţei, pe funcţionalitatea bucătăriei, a întregului apartament, deşi capătul de cerere nu viza prejudiciul cauzat de starea în care s-ar fi aflat apartamentul la momentul predării, ci strict nepredarea integrală a mobilierului de bucătărie, or instanţa, potrivit prevederilor art. 129 alin. 6 C pr civ, este ţinută să dea dezlegare exclusiv obiectului cererii deduse judecăţii.

Nu s-ar putea argumenta, aşa cum a încercat pe parcursul derulării litigiului avocatul ales al reclamantului, că probaţiunea a fost caracterizată de o lipsă de echilibru, în condiţiile în care aceasta se concentra pe teme care excedau obiectului cererii introductive.

Deşi din perspectiva calităţii de reclamant-iniţiator al procedurii jurisdicţionale, avea prefigurată conduita procesuală de adoptat, instanţa remarcă faptul că la prima zi de înfăţişare, când părţile au formulat cererile în probaţiune (încheierea din 11.01.2010, f.142), dacă în privinţa primului capăt de cerere au fost solicitate şi încuviinţate probe constând în înscrisuri, interogatoriul pârâţilor, declaraţia martorului Szanto Erno, în ceea ce priveşte capătul secund al cererii, nici o cerere în probaţiune nu a fost formulată.

De vreme ce părţile sunt asistate/reprezentate de mandatar profesionist, a cărui menire este de a asigura în mod corespunzător conducerea procesului, instanţa nu are posibilitatea să intervină în privinţa propunerii de probe, nefiind în speţă întâlnită ipoteza în care partea nu cere dovezile din pricina neştiinţei sau a lipsei de pregătire cauzată de lipsa asistenţei sau reprezentării de avocat (art. 138, pct.4 C pr civilă, singurul caz în care rolul activ al instanţei trebuie să se desfăşoare în mod plenar).

Instanţa a intervenit, numai în condiţiile art. 129 alin.5 şi art. 138 pct.2 C.pr civ, în scopul lămuririi împrejurărilor predării apartamentului, situaţie care ar fi profitat ambelor părţi, încuviinţând declaraţia unui martor suplimentar, care a fost relevat ca fiind prezent la momentul părăsirii apartamentului de către pârâţi (Luca Claudia).

Evident, în situaţia descrisă, în care părţile au mandatar profesionist, rolul instanţei este limitat la lămurirea stării de fapt, ceea ce s-a şi realizat, iniţiativa în probaţiune revenind părţilor, în caz contrar, intervenţia instanţei ar produce dezechilibrele invocate de avocatul ales al reclamantului.

În concluzie, cu privire la acest capăt de cerere instanţa reţine că obligaţia pârâţilor de a preda din mobilierul de bucătărie blatul (trei bucăţi ) şi corpurile, încorporate a fost îndeplinită, nemulţumirile reclamantului vizând lipsa corpurilor de iluminat din apartament, lipsa maşinii de gătit, a chiuvetei, a contoarelor, a oglinzii din baie, a obiectelor sanitare, lipsa instalaţiilor din apartamentul şi prejudiciul creat în acest mod, nu au format obiect al cererii deduse judecăţii, motiv pentru care instanţa nu poate aprecia cu privire la justeţea acestor afirmaţii.

2. În privinţa celei de-a doua cereri a reclamantului, pentru obligarea pârâţilor la plata echivalentului lipsei de folosinţă a apartamentului în perioada 28.02.2009-16.08.2009 în valoare de 2200 euro, instanţa reţine că acest cuantum al chiriei percepute pentru un astfel de apartament (fiind pretinsă o sumă de 400 euro lunar), nu a format obiect al probaţiunii.

Instanţa nu poate prezuma preţul chiriilor pentru un acest tip de apartament şi pentru o anumită perioadă de timp, nefiind o chestiune de notorietate care nu ar necesita administrare de probe.

Revenea desigur reclamantului sarcina probaţiunii conform prevederilor art. 1169 C civil şi art. 129 alin1 teza finală C pr civilă.

În privinţa temeiniciei acestei cereri instanţa nu se va mai pronunţa de vreme ce şi dacă ar găsi întemeiată, chiar şi în parte, această cerere nu are un criteriu obiectiv, material, dovedit la care să se raporteze în evaluarea prejudiciului.

În privinţa cererii reconvenţionale:

Data de 28.02.2009 a fost asumată de reclamantul, pârât reconvenţional drept termenul la care urma să predea pârâţilor reclamanţi reconvenţionali casa de locuit împreună cu utilităţile trase la poartă, autorizaţiile obţinute şi montarea gratuită a instalaţiilor sanitare şi a încălzirii centrale.

Reclamanţii reconvenţionali au invocat neîndeplinirea, respectiv îndeplinirea cu întârziere de către reclamant a acestor obligaţii, criticile s-au concentrat în special asupra costurilor utilităţilor suportate conform cererii reconvenţionale de către reclamanţii reconvenţionali, cuantificate la 6500 lei, cu titlul de daune interese compensatorii şi la 3500 lei daune interese moratorii. Cu ocazia precizării modalităţii de calcul (f.192) a rezultat că această ultimă categorie de despăgubiri este rezultată din remedierea deficienţelor construcţiei (montarea instalaţiilor sanitare a încălzirii centrale, asigurarea normalei funcţionări a drumului de acces la locuinţă).

Având în vedere că potrivit prevederilor art. 1082 C civil, în materie contractuală vina debitorului obligaţiei (reclamantul pârât reconvenţional) este prezumată şi că acesta în apărare a invocat forţa majoră ca element exonerator de răspundere (art. 1083 C civil) instanţa va proceda cu prioritate la identificarea prejudiciului pe care l-ar fi încercat pârâţii reclamanţi reconvenţionali, în funcţie de existenţa căruia se va proceda la analiza vinovăţiei reclamantului din perspectiva cazului fortuit invocat.

1. În privinţa cheltuielilor cu branşamentul de apă şi racord de canalizare.

Din înscrisurile încuviinţate în probaţiune (f.81-87, 92, 137, 138), rezultă că lucrările de instalare a branşamentului de apă s-au realizat, conform legislaţiei în vigoare (Ord. nr. 88/2007) în baza unui proiect şi a unei autorizaţii de construire nr. 42 din 2009.

Potrivit procesului verbal de recepţie finală, în data de 16.03.2009 s-a realizat lucrarea de extindere conductă stradală de apă potabilă în Sântana de Mureş, nr. 439/G, 439/H (imobilul în litigiu) şi 439/I.

La această nouă reţea reclamantul pârât reconvenţional în calitate de investitor a permis, în 02.04.2009, conform declaraţiei de la fila 61 pârâţilor reclamanţi reconvenţionali şi vecinei Antal Gabriela branşarea la reţeaua de apă.

Potrivit legislaţiei în vigoare branşamentul reprezintă partea din reţeaua publică de alimentare cu apă care asigură legătura între reţeaua publică de distribuţie şi reţeaua interioară a unei incinte sau a unei clădiri ( în speţă, recepţionată potrivit procesului verbal în 16 martie 2009 şi care este preluată ca proprietate a unităţii administrativ locale, iar exploatarea, întreţinerea şi repararea intră în atribuţiile operatorului/prestatorului serviciului-aici SC. Scorillo Prod SRL). Branşamentul până la contor, inclusiv căminul de branşament şi contorul, aparţine reţelei publice de distribuţie.

Legiuitorul utilizează noţiunea de racord în cazul canalizării(racord de canal) şi de branşament în cazul utilizării apei potabile din reţeaua de distribuţie publică, iar branşarea utilizatorilor la reţeaua de apa se face concomitent cu cea de canalizare

Pentru ca pârâţii reclamanţi reconvenţionali să se poată branşa, respectiv racorda legislaţia impunea obţinerea acordului investitorului, manifestat de altfel în acest sens.

Darea în funcţiune a branşamentului de apă şi a racordului de canalizare s-a realizat, după recepţia acestora (f.92); după încheierea contractului de furnizare-utilizare între operator şi utilizator, nr. 1239/09.04.2009 (f.81).

Această din urmă operaţiune era exclusiv în sarcina pârâţilor, noţiunea de utilităţi trase la poartă reprezentând conform legislaţiei şi materialului probator administrat (interogatorii şi declaraţiile martorilor) extinderea reţelei publice până la limita de proprietate.

Or, cheltuielile în cuantum de 917 lei emise în vederea branşării/racordării la reţeaua de apă şi de canalizare justificată cu factura şi chitanţa de la fila 87 nu pot fi imputate reclamantului.

2. În privinţa cheltuielilor de racordare la reţeaua electrică de interes public.

Etapele de parcurs în vederea accesării reţelei electrice de interes public sunt conform H.G. 90 din 2008, emiterea avizului tehnic de racordare (f.68), sens în care se elaborează o documentaţie care însoţeşte cererea de racordare.

Soluţia de racordare se stabileşte de către operatorul de reţea prin fişa de soluţie sau studiu de soluţie, după caz. Cheltuielile legate de elaborarea fişei de soluţie sunt incluse în tariful de emitere a avizului tehnic de racordare. În termen de 7 zile calendaristice de la data înregistrării cererii de racordare, operatorul de reţea verifică documentaţia depusă şi transmite solicitantului factura de plată a tarifului pentru emiterea avizului tehnic de racordare.

După încheierea contractului de racordare şi în condiţiile prevăzute în acesta, operatorul de reţea asigură: proiectarea, construirea şi punerea în funcţiune a instalaţiei de racordare. Punerea sub tensiune a instalaţiilor electrice ale utilizatorilor se face, după depunerea de către utilizator la operatorul de reţea a dosarului instalaţiei de utilizare întocmit de executantul acesteia şi, după caz, încheierea convenţiei de exploatare, contractul de furnizare a energiei electrice. În sensul normei, racordarea reprezintă acţiunea desfăşurată de un deţinător de reţea electrică pentru realizarea unui racord sau branşament la un loc de producere sau de consum nou, iar branşament, instalaţie de racordare la joasă tensiune;

Din înscrisurile depuse de pârâţii reclamanţi reconvenţionali, necombătute de către reclamant, rezultă că toate etapele şi cheltuielile generate au fost suportate de aceştia, în acest caz prin utilităţi la poartă se înţelege racordarea în reţeaua publică, revenindu-le pârâţilor numai sarcina realizării convenţiei de exploatare.

Aceştia însă pe lângă cheltuielile ce le-au revenit (documentaţia pentru instalaţia de utilizare realizată de S.C. Goblen S.A şi ale cărei costuri au fost de 316 lei conform facturii şi chitanţei de la fila 74) au suportat şi cheltuielile de racordare, în cuantum de 1199,64 lei conform facturii (3290002409 din 18.05.2009 şi chitanţei 6330/2009 de la filele 75-76.

Instanţa reţine, având în vedere termenul de predare a casei cu utilităţile la poartă, în 28.02.2009, că avizul tehnic de racordare a fost emis numai în 27.04.2009, la dosar nefiind depus însă şi contractul de racordare pentru a fi analizate condiţiile şi termenele convenite pentru punerea în funcţiune, raportat la care s-ar putea aprecia cu privire la propria culpă a pârâţilor reclamanţi reconvenţionali care au obţinut numai în 3 iulie 2009 încheierea contractului de furnizare, montare contor (f.77-80-obligaţii proprii) sau a unei culpe exclusive a reclamantului care a stat în aşteptare, determinându-i pe pârâţi să demareze ei înşişi procedura de racordare şi pe care nu şi-o asumaseră contractual.

3. În privinţa cheltuielilor cu accesul la sistemul de distribuţie a gazelor naturale.

Cererea de racordare a fost depusă în 4 martie 2009, contractul de racordare fiind încheiat în numele reclamantului (f.95).

Pentru tariful de racordare în cuantum de 1448,4 lei a fost emisă factura fiscală nr. 501439060 din 08.04.2009 (f.101), achitată cu chitanţa nr. 590000962929 din 08.04.2009 (f.94).

Din declaraţia martorei Antal Gabriela rezultă că aceste cheltuieli au fost suportate de pârâţii reclamanţi reconvenţionali, deşi înscrisurile au fost emise pe numele acestuia.

4. În privinţa cheltuielilor cu notificarea transmisă în 31.03.2009, prin intermediul executorului judecătoresc BEJ Giunca Maria, constând în 35,7 onorariu notificare şi 300 onorariu de avocat (f. 24-25 şi 129-131),instanţa constată că deşi a pus în vedere reclamanţilor reconvenţionali şi a acordat un termen în sensul precizării modului de calcul al cuantumului daunelor interese compensatorii şi moratorii, aceştia în mod superficial au înţeles să indice componenţa acestora astfel: contravaloarea taxelor şi autorizaţiilor necesare tragerii utilităţilor, montarea instalaţiilor sanitare, a încălzirii centrale şi asigurarea normalei funcţionări a drumului de acces la locuinţă.

Având în vedere că aceştia nu au înţeles să solicite şi aceste cheltuieli, deşi la dosar au fost depuse dovezi în sensul avansării lor, instanţa fiind ţinută de obiectul cererii reconvenţionale iniţiale şi precizate, nu va avea în vedere aceste sume în cuantumul final al daunelor interese.

5. Culpa debitorului obligaţiei convenţionale de „asigurare a utilităţilor la poartă”.

Pentru a opera răspunderea contractuală pe lângă condiţiile mai sus analizate existenţa contractului, prejudiciul, fapta ilicită (în acest caz nerespectarea unor obligaţii contractuale), raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, se impune analiza vinovăţiei, fiind întrunite condiţiile punerii în întârziere prin intermediul unei notificări (contrar afirmaţiilor reclamantului că părţile ar fi de drept în întârziere) şi a posibilităţii antrenării răspunderii contractuale, nefiind inserate în contract cauze care ar conduce la înlăturarea ei.

În răsturnarea prezumţiei de vină, reclamantul pârât reconvenţional a invocat prevederile art. 1083 C civil, condiţiile climaterice, de iarnă, care nu au permis săpături, aceste împrejurării fiind circumscrise forţei majore.

Însă instanţa apreciază că în condiţiile în care reclamantul în 7 ianuarie 2009 a încheiat contractul de schimb, asumându-şi această obligaţie, avea posibilitatea obiectivă de a anticipa îndeplinirea la termen a obligaţiilor.

La acel moment aceasta cunoştea situaţia utilităţilor, dacă acestea erau realizate, măcar parţial, (deşi nu erau demarate, după cum s-a demonstrat), anotimpul iarna sau succesiunea anotimpurilor nefiind evenimente imprevizibile.

În fapt acesta nu a demonstrat diligenţa cerută de art. 1080 C civil aceea a a unui bun proprietar în asumarea şi executarea obligaţiilor contractuale.

Fiind întrunite condiţiile răspunderii contractuale şi dovedite în parte prejudiciile suferite de pârâţii reclamanţi reconvenţionali, instanţa va admite corespunzător cererea reconvenţională în privinţa cheltuielilor ce cădeau în sarcina reclamantului dar care au fost suportate de pârâţi şi va obliga reclamantul la plata sumei de 2648,04 lei, daune interese compensatorii, cheltuielile de racordare, în cuantum de 1199,64 lei şi de 1448,4 lei.

6. În privinţa daunelor interese moratorii, deşi cuantificate la 3500 de lei şi rezultate din montarea instalaţiilor sanitare şi a încălzirii centrale şi din asigurarea normalei funcţionări a drumului de acces la locuinţă, instanţa reţine că în lipsa unei clauze penale, stabilirea acestora urmează calea judecătorească, similar daunelor compensatorii.

Însă, dacă în cazul primelor, probaţiunea a fost relevantă, în cazul daunelor interese moratorii, instanţa nu poate reţine că s-a demonstrat prejudiciul cauzat de nerespectarea obligaţiilor contractuale invocate.

Montarea instalaţiilor sanitare, a încălzirii centrale a avut loc conform înţelegerii, adică gratuit, întârzierea fiind cauzată şi de cerinţele pârâţilor reclamanţi reconvenţionali, care au reconfigurat amplasamentul acestora (declaraţia Szanto Erno, f. 188). Deşi au fost cuantificate în mod global, la suma de 3500 lei, nu rezultă din probele administrate cheltuielile efectiv cauzate de aceste întârzieri, modul de calcul, deşi instanţa a pus în sarcina reclamanţilor reconvenţionali lămurirea acestor aspecte. Nu rezultă din probaţiune nici raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciul invocat.

Inclusiv în privinţa drumului de acces sunt valabile argumentele de mai sus.

În concluzie, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea principală şi va admite în parte cererea reconvenţională, corespunzător celor mai sus reţinute.

Potrivit art. 274 C.pr. civ. partea care cade în pretenţii suportă la cerere cheltuielile de judecată. Instanţa va obliga reclamantul pârât reconvenţional la suportarea cheltuielilor de judecată, în cuantum de 453 lei din care 265 lei, onorariu de avocat (chitanţa MD012/19.10.2009) şi 188 lei taxa de timbru, cheltuieli admise proporţional cu suma acordată cu titlul de daune interese compensatorii.

Domenii speta

Spete similare