Civil - succesiune

Prin cererea înregistrată în 13.03.2009, sub nr. 2226/320/2009, reclamanţii LI şi SO au solicitat în contradictoriu cu pârâta SI, să se constate calitatea lor de moştenitori rezervatari, în raport de defunctul lor tată SA, să se dispună reducţiunea liberalităţilor realizate de autor, până la respectarea cotităţii disponibile, să se procedeze la partajarea în natură a masei succesorale compusă din bunul imobil situat în Tg. Mureş, str. Strâmbă, nr. 58, jud. Mureş, ap.1 şi 2 şi din bunurile mobile şi locul de veci, să se atribuie în lotul reclamanţilor locul de veci unde este înmormântat defunctul, cu cheltuieli de judecată.

În fapt au arătat că sunt fiii defunctului din prima căsătorie, care decedând în 24.11.2008 a instituit-o legatar universal pe pârâtă, cea de-a doua soţie a acestuia, încălcând prevederile art. 841 C civil şi pe cele ale art. 939 C civil.

Pârâta a formulat întâmpinare susţinând admiterea în parte a cererii, cu menţiunea că imobilul în litigiu este compus din două apartamente, iar conform menţiunilor de carte funciară, cota de 2/3 parte din apartamentul nr. II şi suprafaţa de 180 mp teren constituie proprietatea sa exclusivă. Restul cotei de 1/3 parte din acest apartament a fost dobândită împreună cu soţul predecedat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5797/1993, concluzia fiind că doar cota de 1/3 parte din acest apartament reprezintă bun comun al celor doi soţi.

În privinţa locului de veci a susţinut că a fost dobândit prin actul de concesiune nr. 4/25.01.1952 de părinţii defunctului. Monumentul funerar a fost construit de defunct împreună cu pârâta, iar din considerente morale acesta ar trebui să-i revină. Cu privire la bunurile mobile comune a subliniat necesitatea indicării acestora, manifestându-şi totodată disponibilitatea de a le preda reclamanţilor.

A solicitat să fie respinse în rest pretenţiile reclamanţilor.

Pârâta a formulat şi cerere reconvenţională, prin intermediul căreia a solicitat să se constate că ap. I, evidenţiat în CF 1965/1 individuală Tg. Mureş, nr. cad. 1311/1, compus din 4 camere, o sufragerie, o bucătărie, un hol, un antreu, două băi, o cămară la parter, o sală de cazane şi o pivniţă la subsol, având cota de participare de ½ parte faţă de întregul imobil constituie bunul său propriu.

A solicitat totodată să se dispună rectificarea menţiunilor din foaia B a C.F. nr. 1965/1 individuală în sensul radierii dreptului de proprietate al defunctului SA şi întabularea dreptului de proprietate exclusivă asupra ap. I, în favoarea sa.

În susţinerea pretenţiilor sale a arătat că împreună cu primul soţ, Siklodi Ştefan a locuit în acest apartament, că după desfacerea căsătoriei, ca efect al dezbaterii partajului prin Decizia 1030/1988 Tribunalul Mureş reclamanta reconvenţională a devenit beneficiara sultei de 77860 lei, achitată în 10 iulie 1989. Anterior partajului, în anul 1987 fostul soţ şi familia acestuia au fost anunţaţi de decizia autorităţilor, de expropriere a imobilului, în vedere demolării. Pentru că în anul 1988 fostul soţ a părăsit în mod fraudulos România, reclamanta reconvenţională a revenit în fostul domiciliu pentru a se îngriji de copii.

În ceea ce priveşte sulta a arătat că a fost depusă de reclamantă la o unitate specializată, C.E.C. Tg. Mureş şi la BancaDacia Felix, de unde a fost retrasă în vederea constituirii altor trei depozite, la bănci diferite.

În privinţa imobilului, reclamanta reconvenţională a arătat că din anul 1991 a deţinut calitatea de titular al contractului de închiriere nr. 1664, calitate ce i-a permis, în temeiul Legii nr. 112/1995, achiziţionarea acestui bun (contractul nr. 60/1997). Preţul, de 31.394.940 rol a fost achitat integral de reclamanta reconvenţională, prin desfiinţarea depozitelor bancare amintite. Concluzia acesteia a fost că defunctul nu a avut nici o contribuţie la achitarea acestui preţ. Reclamanta reconvenţională a mai susţinut şi că reclamanţii pârâţi reconvenţionali au fost îndestulaţi de defunct în timpul vieţii, care de altfel nu a dispus de venituri consistente.

Reclamanţii au modificat cererea prin indicarea bunurilor cuprinse în masa succesorală, în prima fază, indicând valoarea masei de 500000 lei.(f.79), respectiv, în a doua etapă (f.90), astfel: cota de ½ parte din ap. I în valoare totală de 262500 lei şi teren aferent de 138 mp, în valoare totală de 74520 lei, cota de ½ parte din ap. II, în valoare totală de 203000 lei, cota de ½ parte din locul de veci, fiind indicată valoarea criptei edificată, de 3933 lei, cota de ½ parte din 7 mobile de camere în valoare de 500 lei /buc, cota de ½ parte din 2 mobile de bucătărie, în valoare de 300 lei/buc, cota de ½ parte din 3 ceasuri antice.

Reclamanţii au adus din nou modificări cu privire la cotele ce li se cuvin, de 2/3 parte din masa succesorală (f.93), precum şi precizări cu privire la datele de carte funciară ale imobilului (f.120), în vederea facilitării notării în cartea funciară.

Pârâta reclamantă reconvenţională adus lămuriri cu privire la operaţiunile bancare pe care le-a realizat în timp şi care ar fi facilitat achiziţionarea ap. I (f.144 şi 235-249)

În probaţiune au fost administrate înscrisuri, extras de carte funciară nr. 1965/I, copii acte de identitate, certificate de stare civilă, copie testament autentificat sub nr. 530/2008, fotocopie a CF 1965 şi CF 6831, fotocopia contractului de vânzare-cumpărare nr. 60/1997, fotocopia contractului de închiriere nr. 1664/1991, ordin de de plată/încasare, fotocopia contractului de prestări servicii n. 113/1993, act de concesiune, decizie de desfacere a contractului de muncă, situaţie privind cuantumul pensiei, certificat de atestare fiscală, relaţii de la Administraţia Finanţelor Publice Tg. Mureş, încheiere notarială, fotocopia contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2753/1991, declaraţia autentificată a lui Siklodi Stefan, bilet de externare, copia fidelă a C.F. 1965 Tg. Mureş, extrase de carte funciară, declaraţie de neacceptare,

A fost administrată proba cu interogatoriul părţilor (f.100-104-105), cu declaraţiile martorilor Găbudean Lia (f. 139), Ştefănescu Ioan Dănuţ (f.141), Szekely Arpad (f.150), Szombati Ilona (f.161), Siklodi Istvan (f.261) şi cu expertiza tehnică în specialitatea construcţii (f.191-233 şi 267-271).

Taxele de timbru aferente cererii principale au fost de 4317,66, timbru judiciar de 5 lei, în sarcina reclamanţilor (f.160), respectiv de 2970,35 şi timbru judiciar de 5 lei, în sarcina reclamantei reconvenţionale (f.143 şi 167-168).

Reclamanţii au depus concluzii scrise.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Pentru a putea curs cererii principale ce vizează dezbaterea succesiunii după defunctul SA, instanţa constată că prioritară este dezlegarea cererii reconvenţionale, a cărei soluţie produce efecte directe asupra componenţei masei succesorale, sens în care va da cu întâietate curs acesteia.

În privinţa cererii reconvenţionale.

Instanţa reţine că, în cazul decesului unuia dintre soţi, în mod evident şi comunitatea de bunuri încetează, fiind imperios necesar ca în vederea stabilirii masei succesorale să fie determinată în prealabil, partea cuvenită soţului defunct din această comunitate.

În cazul analizat, soţul supravieţuitor a susţinut calitatea de bun propriu al apartamentului nr. I, din imobilul situat în Tg. Mureş, str. Strâmbă, nr. 58, jud. Mureş, înscris în CF nr. 1965/1, individuală, sub nr. top. 1311/1, compus din 4 camere, o sufragerie, o bucătărie, un hol, un antreu, două băi, o cămară la parter, o sală de cazane, o pivniţă la subsol, având cota de participare, de ½ parte faţă de întregul imobil.

Instanţa reţine că acest apartament a fost cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995, conform contractului nr. 60 din 21.01.1997 (f.51). În cuprinsul contractului sunt menţionaţi în calitate de cumpărători atât reclamanta reconvenţională SI, în calitate de titular al contractului de închiriere, cât şi defunctul soţ SA. Preţul integral al locuinţei în sumă de 31.394.940 rol a fost achitat integral cu chitanţa seria A1 nr. 007661 din 21.07.1997. Nu se face referite în cuprinsul contractului dacă odată cu apartamentul a avut loc o înstrăinare a terenului aferent (nici art. 9 al Legii nr. 112/1995 nu a prevăzut această posibilitate), nici reclamanta reconvenţională a emis pretenţii cu privire la terenul care ar fi putut fi considerat ca fiind aferent acestui apartament şi în acest sens sunt şi menţiunile de carte funciară (poziţia B26-27).

Prin urmare va fi analizată calitatea de bun propriu a apartamentul nr. I, fără a fi avut în vedere şi terenul.

Reclamanta reconvenţională a motivat calitatea de bun propriu în privinţa apartamentului nr. I pe contribuţia sa exclusivă la achiziţionarea acestui bun, din economiile sale proprii.

Însă potrivit art. 30 din Codul familiei bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor. Doctrina a şi practica au accentuat aplicabilitatea acestui text şi în cazul în care numai unul dintre soţi a contribuit efectiv la dobândire, pornind de la efectul legal atribuit dobândirii unui bun în timpul căsătoriei.

Deşi nu a indicat temeiul acestei cereri, reclamanta reconvenţională a avut în vedere desigur, prevederile art. 31 lit. f teza finală din Codul familiei (care includ în categoria bunurilor proprii ale soţilor şi valoarea care reprezintă şi înlocuieşte un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.)

Acest text instituie nişte excepţii de la regula mai sus enunţată a comunităţii de bunuri, cu menţiunea că sunt limitativ prevăzute de lege şi de strictă interpretare.

În acest sens, instanţa constată că la dosarul cauzei reclamanta reconvenţională a depus o serie de chitanţe şi ordine de încasare din care rezultă în mod neechivoc, constituirea şi lichidarea de depozite, începând cu anul 1989, până în 1997.

Instanţa mai reţine şi că reclamanta reconvenţională a demonstrat că suma originară ce i-a permis constituirea primului depozit (la C.E.C.) a fost obţinută de la primul soţ, în condiţiile desfacerii primei căsătorii şi deci şi a comunităţii de bunuri. În acest sens este somaţia nr 578/1989 (f.58), care atestă că reclamanta era creditoarea sultei de 77860 rol, sumă achitată conform declaraţiilor debitorului audiat ca martor ( Siklodi Istvan) în luna iulie a anului 1989, din care suma de 70.000 rol a fost depusă la CEC. Raportat la această sumă instanţa reţine caracterul de bun propriu, în raport de noua comunitate de bunuri născută ca efect al celei de-a doua căsătorii.

Din adeverinţa nr. 4958 din 25.05.2009 de la fila 68 rezultă că C.E.C.-ul cu limita de sumă pentru cumpărare de autoturisme a fost lichidat în 19 iulie 1993, dată la care defunctul era căsătorit cu reclamanta reconvenţională.

De la acest moment, caracterul de bun propriu al acestei sume, în lumina argumentelor ce vor fi prezentate mai jos, a dispărut.

Potrivit declaraţiilor martorilor Siklodi Istvan şi Găbudean Lia rezultă că această sumă ar fi fost multiplicată de opt ori prin intermediul unui joc de tip piramidal, Caritas. Pentru suma nou rezultată nu au fost produse de reclamanta reconvenţională înscrisuri, iar pentru intervalul de timp 1994-1996 (aprilie-mai) nu sunt înscrisuri care să urmărească această sumă, în condiţiile în care rata de inflaţie (indicele de devalorizare a leului depăşea 200-300% pe an, chestiuni de notorietate). De asemenea, în privinţa depozitului la Banca Dacia Felix invocat de reclamanta reconvenţională nu sunt dovezi câştigate cauzei.

Cert este că, în intervalul premergător cumpărării apartamentului nr. I, au fost lichidate trei depozite al căror titular figura reclamanta reconvenţională, astfel, în 19.12.2009 pentru suma de 10.232.900 rol (f.243), în 17 ianuarie 1997 pentru suma de 11.461.897 rol (f.242) şi 11.027.800 rol, în 20.01.1997 (f.245). Se poate prezuma că aceste sume au fost utilizate în vederea achiziţionării acestui apartament, în condiţiile în care nu s-a demonstrat contrariul, utilizarea lor în alte scopuri, de către soţi.

Dacă martorii amintiţi susţin mărirea sumei prin intermediul jocului de tip piramidal, declaraţiilor lor nu pot fi apreciate de instanţă în sensul păstrării caracterului de bun propriu, mai ales că aceste declaraţii sunt obţinute pe baza relatărilor reclamantei reconvenţionale.

Chiar dacă ar fi putut fi demonstrată o continuitate în procesul de majorare a sumei prin operaţiuni bancare, având în vedere că acesta a avut loc în timpul celei de-a doua căsătorii nu s-ar mai putea susţine cu tărie caracterul exclusiv de bun propriu al acestor sume de bani. Căci, instanţa are în vedere în primul rând faptul că între cei doi soţi s-au dezvoltat relaţiile fireşti ale unei căsătorii care au presupus participarea, în mod comun, la realizarea de venituri sau la administrarea de datorii comune. Nu s-a relevat şi nici nu ar putea produce efecte juridice demonstrarea unei stări de fapt contrare regimului comunităţii de bunuri.

În privinţa datoriilor proprii, instanţa a reţinut faptul că reclamanta reconvenţională a susţinut creşterea şi educarea fiicei, similar soţul defunct l-a susţinut material pe fiul mai mic, SO. Desigur că cei doi soţi au avut concursul foştilor lor soţi, întreţinerea nefiind una exclusivă. Concluzia este că atât reclamanta cât şi defunctul au avut datorii personale, pe lângă cele comune, care nu sunt însă în măsură să influenţeze chestiunea supusă dezbaterii.

În privinţa veniturilor reduse ale defunctului, aspect reclamat de reclamanta reconvenţională instanţa reţine că, în fapt, potrivit tabelelor centralizatoare depuse de aceasta la dosar, în anii în care acesta a fost pensionar iar reclamata a avut calitatea de angajat, veniturile din pensie se situau la jumătate, în raport de cele ale reclamantei (intervalul 1992-1994).

Cu toate acestea, s-a relevat faptul că defunctul a deţinut o întreprindere comercială, vânzare de peşti exotici, încă de la nivelul anului 1985 (f.124-137). Deşi nu se pot determina nici în acest caz cu certitudine veniturile nete reale rezultate din această întreprindere, faptul că ea s-a derulat în timp pe o perioadă îndelungată, fără să afecteze în mod direct veniturile familiei, conduce la concluzia că era o activitate lucrativă. Adunând aceste venituri nete, aşa cum rezultă ele din fişele fiscale, cu cele obţinute din pensie, rezultă în fapt venituri nete mai mari obţinute de defunct. Nu au putut fi luate în considerare cheltuielile efective cu această întreprindere, însă nu s-a relevat faptul că acestea ar fi diminuat veniturile comune ale familiei.

Nu este fără relevanţă juridică, nici faptul că în anul 1993, în 25 martie, conform menţiunilor din cartea funciară, cota de 1/3 parte din apartamentul nr. II al acestui imobil a fost achiziţionată de cei doi soţi (defunctul împreună cu reclamanta reconvenţională), cu suma de 50.000 rol, sumă relevată de vânzător (declaraţia de la fila 261). Acest bun însă, a fost apreciat de reclamanta reconvenţională ca fiind un bun comun, în timp ce apartamentul nr. I, achiziţionat la 4 ani distanţă, după mai mulţi  ani de căsătorie, să fie apreciat de aceasta ca bun propriu, fără ca între timp să fie relevat un eveniment major care să conducă la o astfel de concluzie, cu excepţia celui al lichidării unor depozite, realizate în timpul căsătoriei şi al veniturilor reduse ale defunctului.

Prezumţia că, în general, doi soţi animaţi de bună-credinţă îşi administrează cât mai judicios veniturile, dar mai ales în interesul lor comun, reprezintă un argument că realizarea depozitelor demonstrate şi lichidate în intervalul premergător achiziţiei (cele trei depozite mai sus reţinute) nu a reprezentat un efort exclusiv al reclamantei reconvenţionale, în condiţiile cunoscute ale regimului comunităţii de bunuri.

Având în vedere aceste raporturi caracteristice căsătoriei, care presupun sprijinul reciproc al soţilor, inclusiv cel material, contribuţia acestora în mod comun la administrarea bunurilor comune, în acest caz inclusiv la administrarea curentă a bunului propriu al reclamantei (cota de 2/3 parte deţinută de reclamantă din ap.II), imposibilitatea diferenţierii distincte şi de mare precizie a contribuţiilor în timp la dobândirea, respectiv conservarea bunurilor, instanţa apreciază că prezumţia instituită de art. 30 al Codului civil nu a fost răsturnată, urmând să respingă cererea acesteia de a se constata calitatea de bun propriu a apartamentului nr. I.

În privinţa cererii principale, ce vizează succesiunea defunctului SA.

Instanţa reţine că SA, născut la 1.06.1934 a decedat în 24.11. 2008, cu ultimul domiciliu în Tg. Mureş.

Din căsătoria anterioară a acestuia cu Szabo Alba-Beatrice, defunctul a avut doi fii, pe reclamanţii LI, născut la 12.07.1958 şi pe SO, născut la 05.11.1971.

La data decesului defunctul era căsătorit cu reclamanta reconvenţională SI.

Defunctul a instituit-o legatar universal pe soţia sa, conform testamentul autentificat sub nr. 530/2008, legat a cărui reducţiune o solicită reclamanţii potrivit prevederilor art. 939 C civil.

Părţile au încercat dezbaterea în mod amiabil a succesiunii, dar fiind relevată existenţa legatului, cu care fiii defunctului nu s-au declarat de acord, acestea au fost îndrumate către instanţa de judecată (Încheierea notarială din 17.02.2009, fila 109).

Cei doi reclamanţi sunt moştenitori rezervatari potrivit art. 841-842 C civil, de asemenea, reclamanta reconvenţională are această calitate potrivit art. 2 din Legea nr. 319/1944. Rezerva acesteia este de 1/8 parte, în concurs cu fiii defunctului, iar a descendenţilor este de 2/3 parte.

Această cotă a soţului supravieţuitor se va imputa asupra întregii moşteniri lăsată de defunct, urmând ca partea moştenitorilor rezervatari să se calculeze asupra masei rămase după extragerea cotei soţului supravieţuitor, urmând ca legatarul să beneficieze de cotitatea disponibilă specială, iar restul să fie deferit conform regulilor de la succesiunea legală.

Legiuitorul a instituit în cazul în care soţul supravieţuitor vine în concurs cu copii dintr-o căsătorie anterioară cotitatea disponibilă specială, astfel că soţul din ultima căsătorie nu poate fi gratificat decât în limita acestei cotităţi speciale, egală cu partea copilului care a luat mai puţin, cel mult un sfert din moştenire.

Prin testamentul lăsat, defunctul a prevăzut în mod indirect exheredarea (dezmoştenirea) celor doi fii de care urmează să beneficieze soţul supravieţuitor. Situaţie în care devin incidente prevederile enunţate, cu efect asupra reducţiunii testamentului instituit în favoarea soţiei supravieţuitoare.

În cauză, soţul supravieţuitor va primi rezerva de 1/8 parte, cei doi copii rezerva de 14/24 (2/3 din 7/8), rezultă că rezerva totală este de 1/8+7/12=17/24, iar cotitatea disponibilă ordinară de 1-17/24=7/24. Din această cotitate disponibilă ordinară, soţul supravieţuitor va primi cotitatea disponibilă specială de ¼ (6/24). Restul de 1/24 se împarte potrivit regulilor de la devoluţiunea legală astfel ¼ revine soţului supravieţuitor, adică 1/96, iar ¾ parte revine copiilor, adică 3/96.

Rezultă că soţul supravieţuitor va primi cota totală de 37/96 (1/8+6/24+1/96=37/96), iar cei doi copii de 59/96 (14/24+3/96=59/96).

În ceea ce componenţa masei, instanţa reţine că ea nu corespunde cu cea indicată de reclamanţi.

Conform ultimelor precizări ale acestora ar fi compusă din cota de ½ parte din ap. I, cota de ½ parte din ap. II, cota de ½ parte din locul de veci, cota de ½ parte din mobile de camere de bucătărie, şi din două ceasuri antice.

Instanţa reţine că pârâta reclamantă reconvenţională a combătut componenţa masei succesorale şi probatoriul administrat relevă o altă componenţă.

Din probele administrate în dosar, sub acest aspect, rezultă că:

- În privinţa apartamentului nr. II, doar cota de 1/3 parte a fost dobândită de cei doi soţi în timpul căsătoriei, asupra acesteia pârâta nereclamând un drept exclusiv. Cartea funciară confirmă această situaţie.

În concluzie, potrivit prezumţiei instituite de art. 30 din Codul familiei, nefiind relevată o contribuţie mai mare a unuia dintre soţi, instanţa va constata că face parte din masa succesorală cota de 1/6 parte din apartamentul nr. II al imobilului.

- În privinţa apartamentului nr. I, instanţa cu ocazia analizei cererii reclamantei reconvenţionale a apreciat că acesta nu este bunul propriu al acesteia, însă, având în vedere faptul că a fost demonstrat de către aceasta existenţa unor depozite de bani lichidate la momentul achiziţiei bunului, va stabili, în echitate, că aceasta a avut o cotă contribuţie la dobândire a acestui bun de 70%, în raport de cea a soţului defunct care va fi astfel de 30%, urmând să fie inclusă în masa succesorală cota de 30% din apartamentul nr. I., restul cotei de 70% constituind bun propriu al reclamantei reconvenţionale.

- În privinţa locului de veci situat în Cimitirul Sângeorgiu de Mureş, unde sunt înhumaţi defunctul şi părinţii acestuia, bunicii reclamanţilor, dreptul de concesiune a fost instituit în favoarea tatălui defunctului conform actului de concesiune de la fila 66. Cripta edificată pe acest loc de veci, de către defunct împreună cu reclamanta reconvenţională a fost evaluată de reclamanţii reconvenţionali la suma de 3933 lei, (precizarea din 08.02.2010, fila 90) valoare ce nu a fost combătută de reclamanta reconvenţională, care s-a opus doar cererii de atribuire a acestui drept în favoarea reclamanţilor. În concluzie în masa succesorală se include şi dreptul de concesiune asupra locului de veci.

- În privinţa bunurilor mobile, deşi reclamanţii au susţinut iniţial o valoare materială ridicată a acestora, din audierea martorilor a rezultat că, pe fondul trecerii timpului, a uzurii intervenite, aceasta nu poate fi consistentă. De altfel reclamanta reconvenţională şi-a manifestat disponibilitatea în sensul predării lor, fără ca reclamanţii să manifeste interes în preluare. A rezultat existenţa unor mobile de bucătărie, dulap şi masă, o garnitură de mobilă compusă din patru scaune şi canapea, un ceas nefuncţional. Părţile s-au opus realizării unei expertize evaluatorii, având în vederea costul implicat, raportat la valoarea bunurilor. Declaraţia autentificată, intitulată „de neacceptare” depusă la termenul din 03.10.2011 de către reclamantul LI, cu privire la bunurile mobile, va fi apreciată de instanţă ca o modalitate de partaj a acestor bunuri, în sensul renunţării la atribuirea lor în natură, nu în sensul renunţării pro parte la succesiune, conduită nepermisă din perspectiva caracterului indivizibil al actului de opţiune succesorală. În concluzie în masa succesorală vor fi incluse bunurile mobile următoare: mobilă de bucătărie - dulap şi masă, o garnitură de mobilă compusă din patru scaune şi canapea, un ceas nefuncţional.

Din administrarea probei cu expertiza tehnică în specialitatea construcţii, de către un expert autorizat ANEVAR, a rezultat că valoarea ap. I este de 149.000 lei, că acesta este compus din patru camere, sufragerie şi dependinţe, la parter şi respectiv la demisol (pivniţă, magazie, cameră de serviciu). Din contractul de vânzare-cumpărare coroborat cu conţinutul cărţii funciare rezultă că cei doi soţi nu au dobândit şi suprafaţa de teren aferentă acestuia, urmând ca noul proprietar să realizeze demersuri la unitatea administrativ-teritorială, în vederea achiziţionării acestui teren.

Cota de 1/3 parte din apartamentul nr. II, în componenţa descrisă în raport, fără partea care formează proprietatea statului (bucătărie, baie, cămară) a fost evaluat la 21.333 lei. Nu s-a relevat şi nici solicitat de către reclamanta reconvenţională evidenţierea separată a unor investiţii realizate după decesul soţului şi care, prin includerea în valoarea de circulaţie ar fi profitat reclamanţilor.

Valoarea bunurilor mobile, va fi apreciată de instanţă ca fiind de 700 lei, raportat la declaraţiile martorilor, din care rezultă lipsa de valoare economică a acestora pe fondul uzurii.

Valoarea totală a bunurilor demonstrate şi incluse în masă este astfel de 44.700 lei (149000 x 30%, în cazul ap. I)+ 3555,5 lei (21333/6, în cazul ap.II) + 1450 lei, (în cazul dreptului de concesiune loc veci, 290 lei/an x 10 ani x ½ , conform actului de reconcesiune) + 700 (în cazul bunurilor mobile rezultând suma de 50405,5 lei. Nu s-a susţinut în cauză existenţa unui pasiv succesoral.

În privinţa împărţelii judiciare:

În privinţa modalităţii de împărţire, instanţa are în vedere că părţile de-a lungul derulării procesului, şi-au exprimat poziţia concordantă în sensul atribuirii în natură a imobilului în favoarea reclamantei reconvenţionale, cu plata unei sulte compensatorii.

Astfel că, instanţa va dispune sistarea stării de coproprietate între părţi, conform înţelegerii exprimate a acestora, prin atribuirea în favoarea reclamantei reconvenţionale a apartamentului nr. I, compus din patru camere, o sufragerie, o bucătărie, un hol, un antreu, două băi, o cămară, la parter şi la subsol o sală de cazane şi o pivniţă, fără teren aferent, din imobilul situat în Tg. Mureş, str. Strâmbă, nr. 58, evidenţiat în C.F. colectiv 1965 Tg. Mureş şi individual 1965/I, şi a apartamentului II din acelaşi imobil, situat la demisol şi parter, compus din trei camere, cu teren aferent de 180 mp, fără bucătăria, baia şi cămara care rămân în proprietatea Statului, împreună cu restul de teren evidenţiat în Cartea funciară amintită.

În privinţa cererii reclamanţilor de atribuire în lotul lor a locului de veci situat în Cimitirul Sângeorgiu de Mureş, cerere nemotivată în fapt, instanţa constată că dreptul de concesiune asupra acestuia fost transmis de părinţii defunctului, iar în prezent titularul acestui drept este reclamanta reconvenţională conform actului de concesiune nr. 16 din 14.03.2011. Aceasta a declarat, aspect necombătut de reclamanţi că a edificat împreună cu defunctul un monument funerar, unul din locuri, urmând să-i revină, din considerente morale. Având în vedere chiar aceste considerente morale, voinţa soţilor de a împărţi monumentul funerar. instanţa îl va atribui acesteia.

Bunurile mobile, mobila de bucătărie, compusă din dulap şi o masă, o garnitură de mobilă compusă din patru scaune şi canapea şi ceasul de perete nefuncţional vor fi atribuite în natură reclamanţilor reconvenţionali.

Raportat la valorile bunurilor cuprinse în masa succesorală, 50405,5 lei, la cotele fiecărui moştenitor, rezultă că valoric soţiei supravieţuitoare îi revine suma de 19427,11 lei (50405,5x37/96), iar fiilor, moştenitori rezervatari suma de 30978,38 lei, fiecăruia câte 15489,19 lei (50405,5*59/96/2). Prin atribuirea în natură în favoarea reclamantei reconvenţionale a imobilelor şi a dreptului de concesiune a rezultat valoarea lotului acesteia de 49705,5 lei (44.700 lei (149000 x 30%, în cazul ap. I)+ 3555,5 lei (21333/6, în cazul ap. II) + 1450 lei, (în cazul dreptului de concesiune loc veci, 290 lei/an x 10 ani x ½ , conform actului de reconcesiune) iar a reclamanţilor de 700 lei.

În consecinţă instanţa va obliga reclamanta reconvenţională la plata către fiecare dintre reclamanţi a sumei de 15139,4 lei cu titlul de sultă.

Având în vedere că părţile au susţinut prin taxe de timbru şi onorarii cheltuielile realizate cu acest proces, în funcţie de specificul cererilor formulate, în raport de soluţia adoptată faţă de dispoziţiile art. 276 C.pr.civ, instanţa va dispune compensarea integrală a acestora.

Domenii speta

Spete similare