Civil - anulare act - declinare

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Mureş - Secţia Contencios Administrativ, la data de 14.04.2008, în dosar nr. 1280/102/2008 reclamanta AEM a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului Mureş, Primăria municipiului Tg. Mureş, prin primar, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI), Biroul de Carte Funciară, BI şi BE:

- anularea Ordinului Prefectului nr.571/18.09.2007 prin care s-a atribuit pârâtului BI o suprafaţă de 0,0611 ha, situată în intravilanul Municipiului Tg. Mureş, str. Ştefan cel Mare, nr.15, jud. Mureş,

- anularea adreselor nr.749/18.07.2007 şi HCJ nr.631/2007 emise de Primăria Tg. Mureş, în baza cărora s-a emis ordinul;

- restabilirea situaţiei anterioare în cartea funciară;

- să se suprafaţa reală a terenului intravilan situat în Tg. Mureş, str. Ştefan cel Mare, nr.15, înscris în CF n.92408/N, nr. top.1602/1/1, nr.1600 cadastru, n.1104/2, la 2000 mp, aşa cum este menţionat în CF nr.9122 Tg. Mureş;

- radierea menţiunilor de sub B.13, făcute în CF nr.91570/N Tg. Mureş prin care s-a rectificat suprafaţa imobilului de sub A+1-2 de la 2.455 mp., la 1639 mp şi să se rectifice această suprafaţă de teren, în baza unei expertize topografice,

- atribuirea în proprietatea sa a suprafeţei de teren aferentă construcţiilor deţinute în mun. Tg. Mureş, str. Ştefan cel Mare, conform Legii nr.18/1991 r;

- cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a susţinut că se consideră grav vătămată în drepturile sale de proprietar, prin atribuirea suprafeţei de 0,0611 ha din terenul cu destinaţie de grădină pârâtului BI.

În motivarea cererii a arătat că deţine în imobilul de pe str. Ştefan cel Mare din Tg. Mureş, apartamentele 1, 2 şi 3 şi că a depus cerere pentru atribuirea terenului folosit, în temeiul Legii nr.18/1991 încă de la apariţia ei, iar ulterior a depus o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.

Pârâţii Babos nu au făcut dovada deţinerii anterioare în calitate de proprietari a terenului atribut prin Ordinul a cărei legalitate este contestată.

În realitate, suprafaţa imobilului nu este de 1639 mp., sens în care se impune efectuarea unor măsurători.

În drept s-au invocat dispoziţiile Legii nr.554/2004 şi ale Decretului 115/1938.

Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Mureş a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă. A fost invocată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, fiind recunoscută această calitate exclusiv beneficiarului înscrierii în cartea funciară, nicidecum instituţiei atrasă în judecată.

Municipiul Tg. Mureş a formulat întâmpinare, invocând excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş, precum şi lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei Tg. Mureş, iar pe fond respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În privinţa temeiniciei cererii reclamantei, a susţinut că acesta nu justifică un drept asupra terenului care a fost atribuit prin Ordin Prefectului pârâţilor Babos.

BI şi BE au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, în susţinerea căreia au invocat inexistenţa dreptului reclamat. Reclamantei i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului aferent apartamentelor nr. I şi nr. II, nefiind justificat şi pentru cel aferent apartamentului nr. III, care a fost dobândit prin cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995.

La termenul din 19.09.2008, reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a numitului Dobre Ciprian Minodor, în calitate de Prefect, semnatar al Ordinului atacat.

Prin Sentinţa civilă nr.771/20.11.2008, pronunţată de Tribunalul Mureş - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Tg. Mureş, fiind înregistrată sub nr.1280/102/2008 la data de 19.03.2009.

La termenul din 18.05.2010, instanţa a admis pentru motivele dezvoltate în cadrul Încheierii interlocutorii de la acea dată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi de Publicitate Imobiliară Mureş şi a Biroului de Carte Funciară (f.12).

Reclamanta a depus la dosar cerere de chemare în judecată a altor persoane, Nicolaescu Ioan şi Nicolaescu Maria, cu aceleaşi capete de cerere din acţiunea introductivă. (f.23).

Intervenienţii Nicolăescu Ioan şi Maria au formulat note la dosar (f.156) prin care susţin demersul reclamantei.

La termenul din 08.02.2010 a fost unită cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţie invocată de pârâţii BI şi Elisabeta.

Reclamanta a înregistrat la 26.04.2010, prin serviciul de registratură al instanţei (f.159-161, 163-167) precizări de acţiune prin care s-a urmărit completarea cererii introductivă în privinţa obiectului şi al părţilor (O.C.P.I. şi Biroul de C.F.)

Totodată a înţeles să renunţe la pretenţiile formulate împotriva Prefectului judeţului Mureş, semnatarul Ordinului, Dobre Ciprian (f177), ocazie cu care a motivat în fapt şi cererea de chemare în judecată a intervenienţilor Nicolaescu Ioan şi Maria. .

Pârâţii BI şi Elisabeta au invocat excepţia tardivităţii completării cereri introductive, întemeiată pe dispoziţiile art. 132 Cp civ.

La termenul din 21.06.2010 instanţa a admis excepţia tardivităţii decurgând din completarea cererii introductive, invocată de pârâţi, şi a repus în discuţia părţilor cadrul procesual sub aspectul participării în calitate de parte a Comisiei Locale de fond funciar, ocazie cu care a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei a rămas fără obiect.

În probaţiune s-au administrat înscrisuri: Ordinul nr. 571/18.09.2007, corespondenţa dintre reclamantă şi Instituţia Prefectului (f.6-7) dintre reclamantă şi Municipiul Tg. Mureş (f.27), Ordinul nr.98/01.10.1993 (f28-31), Ordinul nr. 129/13.03.2002 (f.32), sentinţa civilă nr.2298/1979 (f.33-34), copii ale cărţilor funciare nr. 92408/N Tg. Mureş (f.32-34), nr.7307 Tg. Mureş (f.35-42), nr. 9122 Tg. Mureş (f43-45), nr. 91570 Tg. Mureş (f.46-49), nr. 8041 (f.68-71), înscrisurile care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 571/2007 (f.90-137), notificare şi Dispoziţia Primarului nr.1043/07.08.2002 (f.147-149), (f.148-149,196), cereri (f.107,108,156-158,182-185,189-195,197-199), contract de vânzare cumpărare (f.176), memoriu (f.186-187), notă internă (f.200,223), plan de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate (f.222).

Din actele şi lucrările dosarului instanţa retine următoarele:

În soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâţii BI şi Elisabeta, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată.

În opinia instanţei se produce o confuzie între noţiunea de calitate procesuală (îndreptăţirea unei persoane de a figura ca parte într-un proces) şi calitatea de persoană îndreptăţită la atribuirea terenului aferent potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 (îndeplinirea unor condiţii legale substanţiale).

Instanţa constată că reclamanta a parcurs procedura administrativă prin depunerea de cereri în vederea atribuirii în natură a terenului aferent construcţiilor, şi care a fost preluat de Statul român la momentul dobândirii de către aceasta a dreptului de proprietate prin vânzare-cumpărare, cereri care nu au primit un rezultat favorabil.

Rezultă că reclamanta justifică îndreptăţirea de a figura în acest proces, prin afirmarea dreptului la atribuirea unei suprafeţe de teren, dobândind astfel calitate procesuală activă.

Cu ocazia analizei fondului pretenţiilor însă, instanţa va aprecia dacă dreptul afirmat, este sau nu fondat, deci dacă se confirmă sau nu calitatea de persoană îndreptăţită la atribuire.

Asupra cererilor reclamantei, instanţa reţine că aceasta a formulat două cereri principale vizând:

a)anularea titlului pârâţilor BI şi Elisabeta;

b)respectiv, atribuirea în proprietatea reclamantei a suprafeţei de teren aferentă construcţiilor pe care le deţine în str. Ştefan cel Mare.

În cadrul primei cereri se circumscriu şi cererile vizând anularea adresei nr.749/2007 şi H.C.J nr. 631/2007, acte preparatorii ale Ordinului, şi care fac corp comun cu acesta.

Subsidiare acestei cereri sunt şi cererile de restabilire a situaţiei de carte funciară, de rectificare a cărţii funciare.

a) anularea titlului pârâţilor BI şi Elisabeta;

Motivele care conduc în opinia reclamantei la anularea Ordinului Prefectului nr. 571/2007 sunt în esenţă lipsa calităţii de persoană îndreptăţită a familiei Babos, lipsa calităţii de fost proprietar tabular asupra suprafeţei atribuite în natură.

Prin Ordinul nr. 571 din 18.09.2007 emis de Instituţia Prefectului judeţului Mureş, conform propunerii făcute de Primăria municipiului Tg. Mureş, cu adresa nr. 794 din 18.07.2007 şi H.C.J. nr. 631/2007, în temeiul prevederilor art. 41 alin.1 şi 2 din Legea nr. 18/1991, terenul proprietate de stat în suprafaţă de 0,0611 ha situat în intravilanul municipiului Tg. Mureş, str. Ştefan cel Mare, nr. 15 înscris în C.F. nr.92408/N, fost C.F. 7307 Tg. Mureş nr. top 1602/1/1 şi nr. 1600, nr. cadastral 1104/2 a trecut în proprietatea pârâtului BI, domiciliat în str. Ştefan cel Mare, nr. 15/IV.

Situaţia imobilelor conform cărţilor funciare:

C.F. colectiv nr.7307 Tg. Mureş (f.114-118)

Potrivit cărţii funciare colective nr. 7307 Tg. Mureş, în str. Ştefan cel Mare, nr. 15, a fost înscrisă în baza Sentinţei civile nr. 3425 din 1961 (B.12-13), aflată la fila 126 şi a schiţei anexă (f.127) ieşirea din indiviziune asupra imobilului cu numerele top.1601/1, 1602/1/1 şi 1600. La momentul acestui partaj, reclamanta nu figura ca titular al unui drept real în această carte funciară.

Parcelele cu număr topografic vechi 1602/1/1, grădină (572 stj=2059 mp) şi nr. 1600 (110 stj=396 mp) s-au transcris în C.F. nr. 9122 nou înfiinţat, în favoarea lui Szanto Leopold, cu titlul de moştenire şi partaj (f.43).

Nr. top 1601/1, cu 406 mp s-a readnotat în acest C.F.7307 sub A+4, fiind evidenţiat pe acesta, conform schiţei anexă la sentinţa mai sus indicată, casa din cărămidă având în componenţa iniţială patru apartamente.

În privinţa acestui imobil reevidenţiat sub nr. top 1601/1 în acest CF colectiv nr. 7307, instanţa reţine că, de-a lungul timpului, proprietarii asupra celor patru apartamente componente s-au succedat prin moştenire sau vânzare-cumpărare, în acest din urmă caz, statul român, potrivit legislaţiei stricte în privinţa circulaţiei terenurilor de la acel moment, a procedat la preluarea celor aferente apartamentelor.

Ap. I, cu cota de 11/100 devine prin cumpărare în anul 1978 proprietatea reclamantei şi a soţului acesteia, terenul aferent (11/100, raportat la 406 mp =44,66 mp) devenind proprietate de stat (poz. B27-29, fila 38 verso şi foaia reconstituită a acestui CF, fila 40 verso).

Ap. II, cu cota de 26/100 parte din întreg, iniţial a format proprietatea soţilor Riedl Adolf şi Ana, prin decesul acesteia din urmă devine proprietatea în cotă 1/1 parte a soţului. Având în vedere că bunul a fost transmis prin moştenire testamentară, statul a preluat din teren cota aferentă cotei testate, respectiv ½ parte din 26/100, adică 13/100. (poz. B16-17, B 31-31). Acest apartament în cotă de 1/1 şi terenul aferent, în cotă de 13/100, proprietatea lui Riedl Adolf devin, prin moştenire proprietatea reclamantei, care între timp dobândise în urma partajului şi proprietatea în cotă de 1/1 din ap. I, astfel că în anul 1981, cele două apartamente, nr. I şi II, proprietatea reclamantei se unifică şi se reevidenţiază pe foaia A a C.F. 7307 ca ap. I cu cota totală de 37/100 (11/100+26/100) parte din întregul de 406 mp (adică 150,22 mp).

Ap. III, cu cota de 18/100 parte din întreg este preluat de stat integral de la Rosenfeld Bercuţiu, în 1977, ulterior împărţit în ap .III A, care devine prin cumpărare în temeiul Legii nr.112/1995 proprietatea reclamantei, împreună cu terenul de sub construcţie de 29 mp şi ap. III B proprietatea lui Keltz Iuliu.

Din aceeaşi carte funciară rezultă că asupra ap. IV, cu cota de 45/100 parte din întreg, pârâţii BI şi Elisabeta, dobândesc dreptul de proprietate (B23-24, CF. 7307, respectiv C.F. individuală 9121, f.119, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 500/1976 f. 99) de la Gerson Andrei, ocazie cu care terenul aferent acestui apartament (183 mp) trece în favoarea statului român (poz.B.25), conform legislaţiei de la acel moment, potrivit căreia terenurile nu puteau fi dobândite prin cumpărare.

În privinţa acestei transmisiuni, instanţa reţine că, ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 2298 din 1979 a Judecătoriei Tg. Mureş (f.96) s-a constatat că defunctul Szanto Leopold antecesorul lui Gerson Andrei era atât proprietarul ap. IV din C.F. 7307, cât şi proprietar exclusiv asupra parcelei nr. 1602/1/1, grădina cu suprafaţa de 1409 şi nr. 1600 casă de cărămidă în schelet de lemn şi curte în suprafaţă de 396 mp, transcrise în C.F. nr. 9122 (f.120-122).

Gerson Andrei dobândise astfel prin moştenire atât ap. IV din C.F. colectiv 7307 cât şi terenul din C.F. nr. 9122, din parcela 1600, 298 mp, iar din parcela 1602/1/1, suprafaţa de 1409 mp, apreciate conform sentinţei drept suprafeţe aferente ap. IV din C.F. colectiv 7307, concluzia finală fiind că trecerea acestora în proprietatea statului s-a realizat de la familia BI.

În C.F. nr. 9122 Tg. Mureş, casa identificată administrativ la nr. 15 a, cu terenul aferent de 298 mp din top nr. 1600 (deşi din Sentinţa mai sus menţionată rezulta că suprafaţa aferentă era de doar 98 mp) devine proprietatea intervenienţilor Nicolaescu Ioan şi Maria.

Suprafaţa iniţială a celor două parcele cu nr. top. 1602/1/1 şi nr. top 1600 de 2455 mp (396+2059 mp) este rectificată la 1639 mp, întregul imobil este transcris în C.F. 91570/N Tg. Mureş, iar această carte este sistată.

În C.F. nr. 91570/N are loc o dezmembrare, în două noi parcele, 1600/1 şi 1602/1/1/1, nr. cad 1104/1 cu suprafaţa de 1028, teren intravilan situat în str. Ştefan cel Mare, nr. 15 a, şi respectiv 1600/2, 1602/1/1/2 cu suprafaţa de 611 mp.

Această ultimă suprafaţă de 611 mp face obiect al Ordinului emis de Instituţia Prefectului nr.571 din 18.09.2007 şi totodată obiect al cererii reclamantei.

Instanţa mai reţine că pe rolul Judecătoriei Tg. Mureş, în dosarul nr. 3225/320/2006 s-a finalizat, în primă instanţă, litigiul dintre Nicolaescu Ioan şi Maria, BI şi Elisabeta Ella, AEM, Czitrom Jozsef, Municipiul Tg. Mureş, Gal Istvan şi Gal Vasile jr., Instituţia Prefectului, titularii Cărţilor funciare 7307 şi 9122 şi emitentul ordinelor de atribuire în proprietate.

În cadrul acestui litigiu, în esenţă, s-a dispus, ca urmare a desfiinţării succesive a actelor juridice intervenite, rectificarea suprafeţei de 298 mp, aferentă casei identificate administrativ la nr. 15 a, înscrisă în C.F. nr. 9122 Tg. Mureş, de la 298 mp la 98 mp, punându-se astfel în concordanţă cartea funciară cu dispoziţiile Sentinţei civile nr. 2298/1979 a Judecătoriei Tg. Mureş.

În concluzie, instanţa, raportat la cele anterior reţinute, apreciază că susţinerile reclamantei cu privire la lipsa de temei pentru trecerea în proprietatea pârâţilor BI şi Elisabeta, a suprafeţei de 611 mp din C.F sunt neîntemeiate.

Aceste susţineri privind lipsa calităţii de persoană îndreptăţită a pârâţilor BI şi Elisabeta, sunt infirmate de înscrisurile avute în vedere de Comisia Locală de pe lângă Municipiul Tg. Mureş, respectiv de copiile fidele ale cărţilor funciare mai sus analizate şi de dispoziţiile Sentinţei civile nr. 2298/1979, dar şi de situaţia faptică de la acel moment, respectiv înstrăinarea suprafeţei de 1028 mp de către Statul Român către intervenienţii Nicolaescu Ioan şi Maria.

Aceasta este raţiunea pentru care pârâţilor Babos li se atribuie o suprafaţă mai mică decât cea la care erau îndreptăţiţi.

Reclamanta nu acceptă, în mod nejustificat, situaţia partajării imobilului înscris iniţial în C.F. 7307 şi ulterior lotizat şi transcris în parte în C.F. 9122, ca imobil independent de cel rămas şi readnotat în CF vechi 7307, conform situaţiei mai sus descrise.

În concluzie, instanţa apreciază că se confirmă pe deplin îndreptăţirea pârâţilor în sensul recunoaşterii dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren de 611 mp din parcelele cu nr. top. 1602/1/1 şi nr. top 1600 din C.F. 9122 ulterior în C.F. 91570/N şi în CF 92408/N, acest capăt de cerere vizând anularea Ordinului nr. 571/2007 urmând a fi respins ca neîntemeiat.

b) În ceea ce priveşte cererea de atribuire în proprietatea reclamantei a suprafeţei de teren aferentă construcţiilor pe care le deţine în str. Ştefan cel Mare, instanţa reţine, potrivit menţiunilor din C.F. 7307, că reclamanta a dobândit apartamentul nr. I, prin cumpărare în 1978, ocazie cu care terenul aferent de 11/100 (406mp x 11/100=44,66 mp) a trecut în temeiul Legii nr. 58/1974 în proprietatea Statului.

A mai dobândit prin moştenire, ap. II şi terenul aferent de 13/100 (52,78 mp) căci diferenţa de teren aferent de 13/100 trecuse anterior în proprietatea statului, la decesul proprietarei Riedl Ana (poz. B31). Aceste două apartamente au fost unificate sub nr. I cu cota de participare fiind de 37/100 din întreg.

Apartamentul nr. III A, a fost cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995, iar cota de teren aferentă acestuia calculată conform menţiunilor din C.F. 7307 la 32 mp din 406, este supusă unui regim special, cel reglementat de Legea amintită dar şi de H.C.L. nr. 267/2001. De altfel din această suprafaţă de 32 mp rezultă că numai 3 m au mai rămas în proprietatea unităţii administrativ teritoriale, diferenţa de 29 a devenit proprietatea reclamantei la momentul achiziţionării apartamentului în temeiul Legii nr. 112/1995.

Prin urmare reclamanta ar fi îndreptăţită, raportat la situaţia din C.F. 7307, nr. top 1601/1, cu suprafaţa de 406 mp, la atribuirea în proprietate a suprafeţei de teren aferentă ap. I iniţial, adică a cotei de 11/100 şi respectiv la atribuirea diferenţei de cotă aferentă ap. II, de 13/100, în total 24/100 (11/100+13/100, 406 mp x 24/100= 97,44 mp), cu menţiunea că se regăseşte în proprietatea sa cota de 13/100 (53 mp), aferentă ap.II, f28-30, conform anexei Ordinului Prefectului nr. 98/1993

Or, prin acest Ordin al Prefectului nr. 98/1993 a trecut în proprietatea reclamantei în temeiul prevederilor art. 35 alin. 2 şi 3, în prezent art. 36 din Legea nr. 18/1991, terenul aferent în suprafaţă de 97 mp, chiar suprafaţa în privinţa căreia s-a demonstrat calitatea de persoană îndreptăţită.

Susţinerile reclamantei potrivit cărora există suficient teren liber (grădină), pe care îl foloseşte de mai mulţi ani, în temeiul unui contract de închiriere cu Primăria, nu îi conferă acesteia calitatea de persoană îndreptăţită la atribuirea în proprietate, căci acest teren aparţine unui alt corp de proprietate evidenţiat conform Sentinţei civile nr. 3425 şi schiţei de dezmembrare (f.126-127) sub un alt număr top şi într-o altă carte funciară, proprietatea altor persoane decât reclamanta.

Simpla învecinare a celor două corpuri de proprietate topul 1602/1/1, grădina aflându-se în prelungirea apartamentelor de la nr. administrativ 15, (numărul topografic 1601/1) nu poate justifica îndreptăţirea reclamantei la o suprafaţă de teren suplimentară.

În concluzie cu privire la calitatea de persoană îndreptăţită instanţa apreciază că reclamanta nu justifică această calitate, urmând a fi respinsă, ca neîntemeiată cererea de atribuire în proprietatea sa a cotei de teren aferentă cuvenită.

Faţă de dezlegarea dată acestor cereri, instanţa apreciază că nu se impune analizarea distinctă a cererilor subsecvente, din perspectiva utilităţii acestui demers.

În privinţa cererii de chemare în judecată a altor persoane, în cauză a intervenienţilor Nicolaescu Ioan şi Nicolaescu Maria, având în vedere prevederile art. 57 C pr civilă, constată că inclusiv aceştia au înţeles să îşi însuşească demersul reclamantei, cererea fiind admisibilă din perspectiva condiţiei ca şi intervenientul să fie în măsură să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, dar numai în privinţa cererii de anulare a Ordinului Prefectului, nu şi în privinţa cererii de atribuire în proprietatea reclamantei a suprafeţei de teren aferentă apartamentelor deţinute în proprietate.

Însă având în vedere că cererile reclamantei nu au fost găsite întemeiate instanţa pentru aceleaşi argumente, mai sus dezvoltate apreciază că nici această cerere nu poate fi primită, motiv pentru care o va respinge ca neîntemeiată.

Având în vedere prevederile art. 274 Cod pr. Civilă şi constatând că pârâţii BI şi Elisabeta au făcut dovada cheltuielilor de judecată depunând la fila 245 din dosar chitanţa de plată a onorariului avocaţial, va admite cererea acestora şi va obliga reclamanta, care a căzut în pretenţii, să le plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei.

Domenii speta

Spete similare