Civil - partaj judiciar

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul acestei instanţe la data de 24.09.2007 sub nr. de dosar 8171/320/2007, reclamanta DR a chemat în judecată pe pârâţii TB şi TZ în calitate de succesori ai defunctului TBamin, pentru ca instanţa să constate că reclamanta deţine un drept de creanţă asupra următoarelor bunuri obţinute de reclamantă împreună cu defunctul TBamin în perioada în care aceştia au concubinat, respectiv: cota de ½ din apartamentul situat în Tg-Mureş, Calea Sighişoarei nr. 7/1, apartament achiziţionat împreună cu fratele defunctului Tokes Balint, cotă în valoare de 25.000 euro (85.000 lei la valoarea euro din data de 24.09.2007 1 euro=3,4 lei); autoturism VW Polo în valoare de 6000 euro (24.000 lei la aceeaşi valoare); casa de locuit înscrisă în CF nr. 1862/N Corunca, nr. top 1089/2 (nr. cadastral 270) situată în Corunca nr. 220, în valoare de 100.000 euro (340.000 lei la aceeaşi valoare sus-menţionată); să se constate că aportul reclamantei la achiziţionarea cotei de apartament, respectiv a autoturismului este de 50% din valoarea acestora (42.500 lei pentru apartament şi 10.200 lei pentru autoturismul VW), iar contribuţia reclamantei la reconstruirea casei de locuit din Corunca este de 70% din valoarea actuală a acesteia (238.000 lei); să fie obligaţi pârâţii, în calitate de succesori ai defunctului la plata contravalorii creanţelor mai-sus enunţate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat faptul că relaţia sa cu defunctul tată al pârâţilor a început după pronunţarea divorţului acestuia, care a avut loc la data de 30 iunie 1999, neavând loc nici un partaj. Defunctul TBamin a părăsit domiciliul conjugal luând cu el doar un autoturism Fiat Uno MS-01-BMD, maşină pe care o avea şi la momentul decesului, restul bunurilor dobândite cu fosta soţie rămânând în totalitate în proprietatea acesteia.

În luna octombrie 1999 reclamanta s-a mutat împreună cu defunctul în apartamentul aparţinând mamei reclamantei situat în Tg-Mureş, str. N. Bălcescu nr. 2/25, gospodărindu-se împreună din acel moment ca soţ şi soţie, deşi nu au fost căsătoriţi. La acel moment reclamanta mai deţinea în proprietate, împreună cu fiica sa din prima căsătorie, un apartament în Tg-Mureş, str. Gh. Doja nr. 52/19.

La data de 05 iunie 2001, împreună cu fratele defunctului, a fost achiziţionat apartamentul din Tg-Mureş, Calea Sighişoarei nr. 7/1, în cotă de 50%, cotă în valoare de 25.000 euro, la care a participat şi reclamanta.

În data de 18 ianuarie 2002 defunctul TBamin a cumpărat casa din Corunca cu suma de 100.000.000 lei, sumă la care reclamanta nu a avut nici o contribuţie. Pentru reconstruirea şi renovarea acestei case reclamanta a participat cu sume de bani constituiţi în depozite bancare sau proveniţi de la tatăl reclamantei, ca şi din vânzarea apartamentului proprietate personală din Tg-Mureş, str. Gh. Doja nr. 52/19. Mai mult, a mai arătat reclamanta şi faptul că la începutul relaţiei cu defunctul deţinea cu titlu de moştenire de la mama sa o casă la ţară, terenul aferent în suprafaţă de 250 mp, ca şi teren arabil de  7 ha. Aceste bunuri au fost înstrăinate prin înscris sub semnătură privată, iar o parte din preţ a fost folosit de reclamantă la achiziţionarea bunurilor ce fac obiectul cauzei.

În luna iunie 2003 reclamanta împreună cu defunctul TBamin  s-au mutat din apartamentul mamei reclamantei în casa din Corunca.  În data de 06.10.2003 reclamanta împreună cu defunctul au achiziţionat autoturismul VW Polo înmatriculat sub nr. MS-14-TDR care, deşi înmatriculată pe numele defunctului, era folosită prioritar de către reclamantă pentru a se deplasa zilnic la serviciu. Defunctul TBamin a decedat la data de 11 iunie 2007, iar descendenţii acestuia revendică în întregime bunurile dobândite de reclamantă împreună cu acesta.

În probaţiune au fost depuse de reclamantă înscrisuri, în copie: adeverinţa nr. 30/27.08.2007 emisă de asociaţia de proprietari nr. 27 Tg-Mureş (f. 7), contract de vânzare-cumpărare autentificat la BNP Holbach la data de 5 iunie 2001 (f. 8), extrase de cont de la BCR (f. 9, 21-23), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 102 din 18.01.2002 la BNP Holbach (f. 10), planşe foto (f. 11-14), extrase de cont de la Bancpost (f. 15-18), contracte de depozite bancare (f. 19-20), adresa CEC Tg-Mureş către reclamantă din data de 29.08.2007 (f. 24), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4453 din data de 15.09.2004 la BNP Albulescu (f. 25), testament autentificat sub nr. 7498 din 18.06.1997 (f. 26), certificat de moştenitor nr. 623/1993 după defuncta Bândean Ana (f. 27), TP nr. 80821 din 22.11.1994 pe numele Bândean Ana (f. 28), contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din data de 04.09.2001 (f. 29), contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (f. 30).

Pârâţii au depus întâmpinare şi cerere reconvenţională la termenul de judecată din 03.12.2007 (f. 44-46), solicitând respingerea ca nefondată a cererii introductive, evacuarea necondiţionată a pârâtei reconvenţionale din imobilul situat în Corunca nr. 220; să se constate că din masa succesorală după defunctul TBamin fac parte bunurile mobile depuse cu listă la dosar; obligarea pârâtei reconvenţionale la predarea bunurilor mobile sus-menţionate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanţii reconvenţionali au arătat faptul că sunt moştenitori legali ai defunctului tată TBamin, aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 155/28.09.2007 eliberat de BNP Almăşan. Reclamanta-pârâtă reconvenţională a convieţuit cu defunctul în perioada octombrie 1999 şi până la decesul survenit în iunie 2007. Pârâţii au susţinut faptul că reclamanta în realitate nu a avut nici o contribuţie materială la dobândirea vreunui bun, mobil sau imobil, care face parte din masa succesorală după defunctul lor tată; astfel, sumele de bani care afirmativ ar fi fost investite de reclamantă au fost ridicate în alt interval de timp, fiind folosite în interes propriu în vederea achiziţionării unor terenuri în Corunca şi Livezeni, respectiv pentru cumpărarea unui imobil pentru fiica reclamantei în Sângeorgiu de Mureş. Astfel, apartamentul din Tg-Mureş, Calea Sighişoarei nr. 7/1 a fost cumpărat exclusiv prin contribuţia defunctului tată al pârâţilor împreună cu fratele acestuia, având ca destinaţie sediu al firmei SC Tobasa SRL. Imobilul din Corunca a fost cumpărat exclusiv de defunct cu suma de 100.000.000 lei, iar lucrările de amenajare au fost executate în perioada 2002-2003, prin contribuţia exclusivă a defunctului, care era de meserie maistru constructor, în sistem clacă, cu ajutorul unor muncitori calificaţi, iar materialele de construcţii au fost cumpărate prin contribuţia exclusivă a defunctului.

Pe de altă parte, pârâţii-reclamanţi reconvenţionali au mai arătat faptul că defunctul lor tată, în perioada construirii imobilului din Corunca, respectiv anterior stabilirii relaţiilor de convieţuire cu reclamanta, a avut venituri substanţiale şi au provenit din dividendele activităţii SC Tobasa SRL, vânzarea acţiunilor deţinute în cadrul SC Ancona SA şi pensia. S-a mai arătat şi faptul că prin contribuţia exclusivă a defunctului tată al pârâţilor au fost achiziţionate bunuri mobile în valoare de 31.900 lei, aflate în prezent în posesia reclamantei.

Ca anexă la întâmpinare a fost depusă lista bunurilor mobile aflate în componenţa masei succesorale după defunctul TBamin (f. 47)

La acelaşi termen de judecată reclamanta a formulat precizare de acţiune (f. 49-50), solicitând ca instanţa să constate că reclamanta deţine un drept de retenţie asupra bunurilor la a căror achiziţionare a contribuit, respectiv cota de ½ din apartamentul situat în Tg-Mureş, Calea Sighişoarei nr. 7/1, autoturism VW Polo şi casă de locuit din Corunca nr. 220, până la achitarea de către pârâţi a sultei, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, s-a arătat că reclamanta se află în posesia bunurilor mobile şi imobile ce fac obiectul cauzei de faţă, iar creanţa reclamantei faţă de masa succesorală derivă tocmai din aportul acesteia la achiziţionarea bunurilor.

În drept au fost invocate prevederile art. 1730 şi 1737 Cod Civil.

Ulterior reclamanta şi-a precizat în drept acţiunea, invocând prevederile art. 492-494 Cod Civil, raportat la art. 969 şi urm. Cod Civil (f. 76).

La termenul de judecată din 21.01.2008 reclamanta-pârâtă reconvenţională a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională (f. 54-59), prin care a solicitat respingerea cererii reconvenţionale a pârâţilor, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a reiterat parte din motivarea acţiunii introductive, a arătat faptul că susţinerile din cererea reconvenţională ale pârâţilor nu corespund realităţii, combătându-le punctual. A mai precizat faptul că este evident faptul că totalitatea sumelor de bani extrase din conturi de reclamantă, la care se adaugă sumele obţinute prin vânzarea apartamentului din Tg-Mureş, a casei şi terenului din satul Răzoare, ca şi veniturile reclamantei, depăşesc valoarea terenului de 3100 mp cumpărat de aceasta în Corunca, iar înafara acestuia reclamanta nu mai deţine alte bunuri imobile.

S-a mai arătat faptul că sediul SC Tobasa SRL nu se află în apartamentul din Calea Sighişoarei nr. 7/1, din actele constitutive ale societăţi rezultând cu claritate un alt sediu social. Defunctul TBamin nu a fost niciodată asociat la firma sus-menţionată, fapt ce rezultă din acelaşi act constitutiv al societăţii şi prin urmare nu putea beneficia de dividende. Pe de altă parte, într-adevăr defunctul a deţinut un număr de acţiuni la firma Ancona SA, însă acestea au fost lipsite de valoare datorită lipsei de profit şi ulterior intrării în lichidare a firmei, neputând fi vândute ca lipsite de valoare.

Au fost anexate de reclamantă, în copie: adeverinţă din data de 07.01.2008 emisă de Primăria com. Corunca (f. 60), adeverinţa din data de 27.12.2007 emisă de Primăria comunei Sângeorgiu de Mureş (f. 62), act constitutiv al SC Tobasa Construct SRL (f. 63), adeverinţa de venituri a reclamantei în perioada 1999-2007 (f. 64),  testamentul tatălui acesteia (f. 65), factură fiscală (f. 66), extras CF nr. 648/I Sg. De Mureş (f. 85, 86), cupoane pensie ele tatălui reclamantei (f. 87), certificat de atestare fiscală (f. 88), certificat de acţionar pe numele defunctului (f. 89), listing ORC al SC Tobasa Construct SRL (f. 90-99), act constitutiv autentificat (f. 100-101), adeverinţe emise de Depozitarul central SA (f. 109-110), concluzii scrise (f. 117 şi urm.), chitanţă onorariu avocaţial (f. 125).

În cauză a fost administrată proba testimonială cu martorii Szasz Magdalena (f. 72), Kacso Grigore (f. 73), Zilahi Susana (f. 74), Harşa Nicolae (f. 75), Varro Izabella (f. 102-103), Duma Gheorghe (f. 111), Chiorean Emil (f. 112).

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Reclamanta a întreţinut o relaţie de concubinaj cu defunctul TBamin, tată al pârâţilor, din momentul pronunţării divorţului acestuia, care a avut loc la data de 30 iunie 1999 şi până la decesul acestuia, la data de 11 iunie 2007.

În momentul în care a început convieţuirea acestora, reclamanta mai deţinea în proprietate, împreună cu fiica sa din prima căsătorie, un apartament în Tg-Mureş, str. Gh. Doja nr. 52/19 (cf. fila 25), un imobil compus din casă de locuit, anexe gospodăreşti şi teren în suprafaţă de 250 mp în satul Răzoare, com. Miheşu de Câmpie, în calitate de succesoare testamentară a mamei sale Bândean Ana (cf. filele 26 şi 27). În aceeaşi calitate reclamanta mai deţinea şi un teren agricol arabil de 7 ha situat în satul Răzoare (cf. TP nr. 80821 din 22.11.1004 pe numele Bândean Ana, cf. fila 28 dosar), ca şi depozite bancare la BCR şi Banc Post Tg-Mureş, în calitate de unică moştenitoare a familiilor Bândean (naturală) şi David (adoptatoare)-(cf. filele 9, 15-24 din dosar). 

Defunctul TBamin a părăsit domiciliul conjugal după divorţul de prima soţie (mama pârâţilor) luând cu el doar un autoturism Fiat Uno MS-01-BMD, maşină pe care o avea şi la momentul decesului, restul bunurilor dobândite cu fosta soţie rămânând în totalitate în proprietatea acesteia. Această stare de fapt este probată prin declaraţia martorului Chiorean Emil (f. 112), care a arătat faptul că într-o discuţie personală cu defunctul, acesta i-a relatat că „ ambii (reclamanta şi defunctul) şi-au pus toată agoniseala în realizarea acestei case din Corunca…; după divorţ (el) a plecat fără nici un bun, lăsând totul fostei soţii…;după divorţ i-a ajutat pe cei doi băieţi ai săi material pentru a-şi cumpăra apartament, maşină şi…nu crede că aceştia ar mai ridica pretenţii faţă de bunurile achiziţionate împreună cu reclamanta”.

De asemenea, martorul Harşa Nicolae (f. 75) a arătat faptul că „în momentul în care TBamin a divorţat, mie personal mi-a zis că a plecat cu o valiză, a locuit într-un garaj aparţinând fratelui său”.

Martora Varro Izabella (f. 102-3) a declarat în acelaşi sens că „atunci când l-am cunoscut pe defunctul TB în 1998-99 acesta mi-a spus că după divorţul de prima soţie nu a rămas cu nimic deoarece şi-a aranjat cei doi băieţi, le-a cumpărat apartamente, le-a amenajat şi le-a cumpărat şi câte o maşină, după care a divorţat şi a dorit să înceapă o viaţă nouă”.

Aceste probe testimoniale se coroborează cu împrejurarea că pârâţii nu au susţinut şi nici probat efectuarea unui partaj de bunuri între defunct şi prima soţie, astfel încât instanţa reţine că la începutul convieţuirii cu reclamanta defunctul TBamin nu avea nici o proprietate imobiliară, iar ca sursă de venit doar pensia pe care o completa cu salariul de maistru de la SC Ancona SA (vezi declaraţia martorului Harşa Nicolae de la fila 75). 

În luna octombrie 1999 reclamanta s-a mutat împreună cu defunctul în apartamentul aparţinând mamei reclamantei, situat în Tg-Mureş, str. N. Bălcescu nr. 2/25, gospodărindu-se împreună din acel moment ca soţ şi soţie.  În acest apartament au locuit până în anul 2003, când lucrările de construcţie şi amenajare la casa din Corunca au fost parţial terminate, iar cei doi s-au mutat în această casă.

La data de 05 iunie 2001, împreună cu fratele defunctului, a fost achiziţionat apartamentul din Tg-Mureş, Calea Sighişoarei nr. 7/1, în cotă de câte ½ parte pentru defunct şi fratele acestuia, pentru preţul de 81.000.000 lei, aşa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare de la fila 8 din dosar.

Instanţa reţine ca întemeiate susţinerile reclamantei conform cărora a avut o contribuţie la achiziţionarea apartamentului de ¼ din întreaga valoare a acestuia. Astfel, prin înscrisul de la fila 9 din dosar reiese faptul că la data de 26.04.2001 reclamanta a ridicat suma de 4.000.000 ROL, destinaţi cumpărării acestui apartament, la care s-a adăugat suma de 20.000.000 ROL primiţi în acest scop de la tatăl reclamantei. Această stare de fapt este probată prin declaraţia martorei Zilahi Susana (f. 74), care arată faptul că „la momentul în care s-a cumpărat apartamentul de pe Calea Sighişoarei tatăl reclamantei a ajutat-o pe aceasta cu suma de 20.000.000 lei întrucât defunctul TBamin i-a cerut aceasta”.

De asemenea, martorul Duma Gheorghe (f. 111) a arătat faptul că „…Am auzit discuţii  în anul 2001 prin care defunctul a afirmat faptul că doreşte să cumpere un apartament în Tg-Mureş, mai spunea că lucra la SC Ancona şi acolo afacerile nu mergeau prea bine, astfel că dorea să înceapă o afacere pe cont propriu…Tatăl reclamantei mi-a spus personal faptul că i-a dat reclamantei suma de 20 milioane lei vechi pentru cumpărarea acestui apartament”.

În acelaşi sens martorul Harşa Nicolae (f. 75) a arătat că „TBamin a precizat că nu avea suficienţi bani pentru a achiziţiona apartamentul şi a spus că a solicitat de la tatăl reclamantei, Bândean Vasile suma de 20.000.000 lei, sumă care i-a şi fost dată treptat, după cum mi-a confirmat însuşi TBamin”; „În anii 2000-2001 în prezenţa mea a avut loc o discuţie a părţilor prin care, în urma ieşirii la pensie a lui TBamin, acesta şi-a exprimat dorinţa de a deschide un …chioşc alimentar…În 2001 a fost cumpărat acest apartament pe Calea Sighişoarei, dar ulterior TBamin mi-a spus că din cauza opoziţiei vecinilor a renunţat la ideea de a deschide acest punct alimentar”.

Din coroborarea tuturor acestor probe instanţa reţine faptul că reclamanta DR a avut o contribuţie de ¼ la achiziţionarea apartamentului din Tg-Mureş, Calea Sighişoarei nr. 7/1, iar în funcţie de valoarea apartamentului actualizată apreciată de reclamantă (şi necombătută de pârâţi) de 85.000 lei x 2 (contravaloarea sumei de 25.000 euro x 2), rezultă faptul că reclamanta a contribuit la achiziţionarea acestui apartament cu suma actualizată de 42.500 lei.

Asupra autoturismului VW Polo cu nr. de înmatriculare MS-14-TDR, cumpărat la data de 06.10.2003 (f. 30), din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă faptul că a fost cumpărat pentru reclamantă, în scopul deplasării acesteia din Corunca până la locul de muncă, iar reclamanta a avut o contribuţie personală de cca 3000 euro. Aceste fapt reiese din declaraţia martorei Zilahi Susana (f. 74), care afirmă că „atunci când a fost cumpărat autoturismul VW ştiu că tatăl reclamantei a ajutat-o pe aceasta cu suma de 3000 euro”, suma provenind din preţul luat de tatăl reclamantei în urma „vânzării casei din Răzoare, animale şi 7 ha de teren” (coroborat cu contractul de vânzare-cumpărare din data de 04.09.2001 de la fila 29). Mai mult, martorul Duma Gheorghe afirmă expres (f. 111): „…tatăl reclamantei mi-a spus că i-a dat reclamantei suma de 3000 euro pentru cumpărarea acestui autoturism.”

Având în vedere valoarea autoturismului VW Polo de 6000 euro apreciată de reclamantă şi necontestată de pârâţi, instanţa constată că aportul reclamantei DR la achiziţionarea auto VW cu nr. de înmatriculare MS-14-TDR este de 50%, respectiv cota în valoare de 10.200 Ron (la valoarea euro indicată în acţiunea introductivă, valabilă la data de 24.09.2007, respectiv 1 Euro=3,4 lei).

În data de 18 ianuarie 2002 defunctul TBamin a cumpărat casa din Corunca cu suma de 100.000.000 lei, sumă la care reclamanta nu a avut nici o contribuţie. (conform contract de la fila 10 şi recunoaşterea reclamantei din acţiunea introductivă).

Pentru reconstruirea şi renovarea acestei case reclamanta a participat cu sume de bani constituiţi în depozite bancare sau proveniţi de la tatăl reclamantei, ca şi din vânzarea apartamentului proprietate personală din Tg-Mureş, str. Gh. Doja nr. 52/19. Acest fapt reiese din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri (extrase de cont, depozite bancare, retrageri de sume la f. 15-23), ca şi probe testimoniale. În acest sens instanţa reţine şi faptul că la data de 15.09.2004, în timpul desfăşurării lucrărilor de edificare a imobilului din Corunca, reclamanta a înstrăinat apartamentul proprietate personală din Tg-Mureş, str. Gh. Doja pentru suma de 328.000.000 lei vechi ( cf. contract de la f. 25), probele testimoniale administrate în cauză fiind folosită de reclamantă, în mare parte, în vederea reconstruirii casei din Corunca.

Astfel, martora Zilahi Susana (f. 74) a arătat faptul că „Ştiu că tatăl reclamantei a vândut casa din Răzoare, a vândut şi animale şi 7 ha de teren şi toate sumele rezultate au fost date reclamantei. Despre destinaţia acestor sume ştiu că reclamanta a contribuit tot timpul pe parcursul construirii casei din Corunca …şi de asemenea după ce s-au mutat  în casă reclamanta a contribuit cu bunuri pe care le-a adus în locuinţă…Ştiu că reclamanta în urmă cu cca 7 ani a vândut un apartament cu 3 camere aflat pe str. Gh. Doja şi probabil că şi preţul acestui apartament a fost folosit de reclamantă la reedificarea casei din Corunca.” 

În acelaşi sens se reţine şi declaraţia martorului Harşa Nicolae (f. 75), care arată că, în privinţa casei din Corunca, aceasta „a fost extinsă, practic reconstruită datorită reclamantei, care a avut o contribuţie importantă atât financiară cât şi morală. Ştiu că tatăl reclamantei a vândut o casă la ţară, a vândut animale şi 7 ha de teren. Toate aceste sume i-au fost date reclamantei ca unică fiică.—De la defunct personal ştiu că această casă s-a făcut datorită reclamantei…Ştiu că pe parcursul ridicării casei din Corunca …tatăl reclamantei depunea frecvent sume de bani în bancă fie pe numele său fie pe numele reclamantei, iar reclamanta fiind împuternicită, frecvent retrăgea sume de bani…”.

Aceleaşi aspecte le-a relatat şi martora Varro Isabella (f. 102), care a locuit în Corunca şi cunoscând „foarte bine situaţia imobilului cumpărat în anul 2002.” Instanţa reţine că defunctul TBamin nu avea bunuri imobile la data începerii convieţuirii cu reclamanta, a avut venituri medii în toată perioada convieţuirii, în timp ce reclamanta, pe lângă veniturile salariale ce le obţinea, a primit sume importante de bani de la tatăl său, pe care le-a investit parţial în vederea extinderii şi amenajării imobilului din Corunca.

Martorii propuşi de reclamantă au confirmat comunitatea de bunuri existentă între reclamantă şi defunct pe perioada convieţuirii lor, ca şi efortul lor comun de a construi casa din Corunca în scopul de a convieţui în continuare în acel imobil. Astfel, martora Varro Izabella a arătat faptul că „…nici reclamanta nici defunctul nu au fost plecaţi ani de zile în concediu deşi i-am invitat personal, deoarece afirmau că au nevoie de toţi banii pentru amenajarea casei din Corunca”.

Reţinând cele expuse anterior, instanţa a înlăturat ca neîntemeiate declaraţiile contrare ale martorilor Szasz Magdalena şi Kacso Grigore propuşi de pârâţi (f. 72, 73), acestea nefiind susţinute prin coroborare de ansamblul celorlalte probe administrate în cauză, şi nefiind în măsură a răsturna probele administrate în sprijinul susţinerilor reclamantei, respectiv înscrisuri şi martori.

Prin însumarea valorilor ce se găsesc în înscrisurile de la filele 15-24 depuse de reclamantă în probaţiune rezultă o sumă de aproximativ 149.281.342 lei ROL deţinută de reclamantă în perioada concubinajului, la care se adaugă valoarea de 328.000.000 lei ROL obţinută de reclamantă din vânzarea apartamentului din str. Gh. Doja şi valoarea de 70 milioane ROL obţinută prin vânzarea casei din Răzoare. Astfel, rezultă o sumă de cca 547.281.342 lei ROL, la care se adaugă şi veniturile salariale ale reclamantei în perioada octombrie 1999-iunie 2007 (cf. adeverinţa nr. 481/16.01.2008 de la fila 64) de cca 636.550.000 lei vechi. În consecinţă, instanţa reţine faptul că suma totală a veniturilor reclamantei se ridică la 1.183.831.342 lei ROL, care reactualizată cu indicele de inflaţie la zi echivalează cu o valoare de cca 2.000.000.000 lei ROL. Această sumă, raportată la valoarea totală a imobilului de 340.000 RON (indicată de reclamantă şi necontestată de pârâţi), dovedeşte contribuţia reclamantei cu o cotă de 70% la reedificarea, împreună cu defunctul antecesor al pârâţilor, a casei din Corunca. În consecinţă, instanţa reţine cota de 70% de contribuţie a reclamantei la edificarea casei din Corunca, respectiv echivalentul sumei de 238.000 lei RON.

Instanţa va respinge ca nedovedite susţinerile pârâţilor conform cărora reclamanta a folosit sumele de bani dovedite la dosar în scopul de a achiziţiona în interes propriu de suprafeţe de teren în comunele Corunca şi Livezeni. Astfel, prin adeverinţele depuse la dosar de reclamantă (f. 60, 61, 62) se adevereşte faptul că reclamanta deţine doar în comuna Corunca o suprafaţă de 3100 mp, iar fiica reclamantei nu are în proprietate teren, locuind în apartamentul aflat în proprietatea socrilor acesteia.

Mai mult, din certificatul de stare materială eliberat de Primăria Tg-Mureş reiese faptul că reclamanta nu deţine în proprietate bunuri impozabile în Tg-Mureş (f. 88).

Instanţa va respinge ca nedovedite şi susţinerile pârâţilor conform cărora defunctul TBamin a realizat venituri importante din dividendele obţinute de la societatea comercială Tobasa SRL, întrucât din actul constitutiv al acesteia şi din listingul eliberat de ORC Mureş (f. 90-101) rezultă faptul că defunctul nu a avut nici o calitate în firmă, nici de asociat, nici de administrator. Nu sunt întemeiate nici susţinerile conform cărora defunctul a obţinut venituri din vânzarea acţiunilor sale la SC Ancona SRL, întrucât prin înscrisul depus de reclamantă la fila şi care emană de la Depozitarul central (f. 109, 110) se atestă faptul că la data de 4 iulie 2008 deţinătorul contului TBamin avea un număr de 10.248 acţiuni la această societate, precum şi un număr de 70 de acţiuni la diverse SIF-uri, nevalorificate.

Pe de altă parte, instanţa reţine şi faptul că pârâţii nu au depus la dosarul cauzei nici o probă pentru a dovedi contribuţia defunctului lor tată la achiziţionarea bunurilor ce fac obiectul cauzei.

În consecinţă, instanţa apreciază că pârâţii-reclamanţi reconvenţionali nu au răsturnat pe calea probatoriului administrat pretenţiile reclamantei din cererea principală şi nu au făcut în tot dovada pretenţiilor formulate pe calea cererii reconvenţionale, Astfel, din veniturile pe care le-a realizat cu certitudine defunctul pe perioada convieţuirii cu reclamanta (pensie şi salariu), nu exista posibilitatea reală şi dovedită de a fi achiziţionat pe cont propriu şi exclusiv din resurse personale bunurile imobile şi mobile aflate în patrimoniul său la data decesului, în valoare de cca 485.812.000 lei ROL, respectiv cumpărare şi reconstruire imobil casă de locuit, cotă de ½ din apartament, două autoturisme, ca şi numeroase bunuri de mobilier şi electrocasnice în valoare de cca 185.000.000 lei ROL.

Instanţa are în vedere la pronunţarea prezentei hotărâri faptul că, deşi în actuala legislaţie civilă nu este reglementată instituţia concubinajului, iar acesta este lipsit de efecte juridice, Hotărârea nr. 2 a Plenului CSJ din data de 27.03.2006 a statuat : „în cazul în care imobilul a fost dobândit de către unul dintre concubini, dar pe parcursul acestei relaţii au fost efectuate de către concubini anumite reconstrucţii, reparaţii capitale, reamenajări etc., concubinul neproprietar va dispune de dreptul de a solicita plata unei compensaţii băneşti egală cu contribuţia adusă la îmbunătăţirile imobilului, în baza principiului îmbogăţirii fără justă cauză”. Mai mult, se reţine şi practica CEDO care în mod constant a dat efecte juridice concubinajului.

În prezenta cauză, instanţa apreciază că reclamanta DR a dovedit prin mijloacele de probă administrate atât faptul concubinajului cu defunctul TBamin, faptul că bunurile ce fac obiectul cauzei au fost dobândite în timpul concubinajului, ca şi convenţia tacită potrivit căreia bunurile au devenit proprietatea comună a celor doi concubini, în sensul condiţiilor enumerate de doctrina în materie ( v. nr. 5/2006 al revistei „Curierul juridic”, articol semnat de conf. Corina Dumitrescu).

În dovedirea caracterului coachizit al bunurilor, instanţa reţine dovedirea în comun a totalităţii bunurilor care formează obiectul împărţelii prin prezumţii simple, ca mijloc de proba prevăzută de art.1199 C. Civ., întregită cu probe testimoniale. Textul de lege defineşte prezumţiile ca fiind acele consecinţe pe care legea sau judecătorul “le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut”. Altfel spus, pentru a dovedi faptul generator al dreptului pretins- intenţia concubinilor de a dobândi bunuri împreună- se va dovedi un fapt vecin si conex, care este cunoscut, din existenta căruia se deduce faptul necunoscut ce trebuie dovedit. În speţă, acest fapt vecin si conex, este coabitarea si gospodărirea in comun a concubinilor intr-un interval apreciabil, prin care se înţelege nu numai convieţuirea, dar si participarea in comun cu întregul câştig obţinut din muncă, la cumpărarea bunurilor si deopotrivă la suportarea nevoilor gospodăriei, din partea fiecărui concubin, toate acestea unite cu faptul folosirii în comun a tuturor bunurilor achiziţionate

Faţă de cele reţinute anterior, instanţa va constata existenţa unui drept de creanţă în favoarea reclamantei, în sumă totală de 290.700 lei. Faţă de acordul reclamantei de predare în natură a bunurilor ce fac obiectul cauzei către pârâţi (f. 54-59), în baza art. 494 al. 3 rap. la art. 992 Cod Civil, va obliga pârâţii la plata către reclamantă a acestei sume.

Dreptul de retenţie conferă deţinătorului unui bun al altuia posibilitatea de a refuza restituirea lui, până când creditorul lucrului îşi execută obligaţia pe care o are către el, plătindu-i sumele cheltuite cu lucrul. Dreptul de retenţie ni se prezintă ca un adevărat drept real de garanţie imperfect in virtutea căruia cel ce deţine un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie sa-l restituie, are dreptul să tina lucrul respectiv, să refuze deci restituirea lui, până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele de bani pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreţinerea ori îmbunătăţirea acelui bun.

În sensul celor ce preced, instanţa constată că este întemeiată şi cererea reclamantei DR de instituire a unui drept de retenţie în favoarea sa, în baza art. 1073 şi 1074 Cod Civil, derivând din aportul său dovedit la achiziţionarea bunurilor ce fac obiectul atât al cererii principale cât şi al celei reconvenţionale, drept de retenţie ce se va institui asupra imobilului din Corunca nr. 220, jud. Mureş, până la achitarea de către pârâţi, către reclamantă, a sumei de 238.000 RON, corespunzător creanţei recunoscute în favoarea reclamantei asupra casei de locuit din Corunca, înscrisă în CF nr. 1862/N Corunca, nr. top 1089/2 (nr. cadastral 270). Pe cale de consecinţă, va fi respins petitul de evacuare necondiţionată a reclamantei-pârâtă reconvenţională din imobilul din Corunca nr. 220, jud. Mureş

În privinţa bunurilor mobile ce fac obiectul cererii reconvenţionale a reclamanţilor reconvenţionali (f. 44  şi urm., respectiv anexa de la fila 47), instanţa apreciază că aceste pretenţii sunt în parte admisibile. Astfel, faţă de probele administrate în cauză şi detaliate pe larg în cuprinsul hotărârii de faţă, ca şi faţă de recunoaşterile reclamantei, instanţa va admite în parte cererea reconvenţională a reclamanţilor reconvenţionali TB şi TZ , va constata că din masa succesorală după defunctul TBamin, decedat la data de 11.06.2007, fac parte următoarele bunuri mobile: autoturism Fiat Uno Diesel, cu nr. de înmatriculare MS-01-BMD, televizor color 1 buc., combină frigorifică, aragaz de gătit, mobilă living, maşină de tuns iarba, presă de struguri, tocător struguri, masă lăcătuş şi menghină, rafturi de lemn pivniţă, set maşină de găurit Bosch.

Va obliga pârâta reconvenţională DR la predarea către reclamanţii reconvenţionali a bunurilor incluse în masa succesorală după defunctul TBamin (sus-identificate).

Va respinge ca neîntemeiate restul petitelor din cererea reconvenţională.

Va compensa în parte cheltuielile de judecată efectuate şi dovedite de părţi (f. 6, 48, 53, 68, 125) şi va obliga pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând diferenţă taxă de timbru şi onorariu avocaţial.

Domenii speta

Spete similare