Minori şi familie - pensie întreţinere - majorare renta

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 17.11.2008 pe rolul acestei instanţe, sub nr. de dosar 9727/320/2008, reclamantul BAI, asistat de Butilcă Mihaela, a chemat în judecată pe pârâţii PD, SC Petrom SA Bucureşti şi SC Omniasig SA – AGI Bucureşti, prin SC Omniasig SA – Sucursala Mureş, solicitând majorarea despăgubirilor periodice stabilite în sarcina pârâtului PD în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Petrom SA Bucureşti şi cu asiguratorul SC Omniasig SA, stabilită prin sentinţa penală nr. 722/10.05.2005 a Judecătoriei Braşov, parţial modificată prin decizia nr. 578/A/13.10.2005 a tribunalului Braşov şi decizia nr. 110/R/13.02.2006 a Curţii de Apel Braşov, de la suma de 445,825 lei RON, la ¼ parte din venitul actual pe care l-ar fi realizat dacă ar fi trăit defunctul tată al reclamantului, BFM, angajat la Spitalul Judeţean Mureş, Clinica de Chirurgie ca medic primar, la UMF Mureş ca şef de lucrări şi la DSP Mureş ca director, cu obligarea la cheltuieli de judecată.

În fapt, s-a arătat că prin sentinţele penale sus-menţionate pârâtul PD a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendare condiţionată, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, având ca victime pe tatăl reclamantului şi pe GV, decedaţi în accidentul ce a avut loc la data de 25.10.2002 pe raza localităţii Predeal din jud. Braşov.

Prin aceleaşi sentinţe penale pârâţii în solidar au fost obligaţi să plătească despăgubiri periodice în favoarea reclamantului, în cuantum de 445,825 lei RON, de la data de 01.04.2005 şi până la data de 23.07.20100, când reclamantul urmează să împlinească vârsta de 18 ani. La stabilirea acestui cuantum al pensiei de întreţinere s-a avut în vedere veniturile victimei.

S-a mai arătat faptul că această stare de fapt s-a schimbat, nevoile minorului au crescut, fiind elev în clasa a IX-a la Liceul Economic din Tg-Mureş. De asemenea, şi veniturile pe care le-ar fi realizat tatăl reclamantului, dacă ar fi trăit, ar fi fost net superioare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 998-999 din Codul Civil.

În probaţiune au fost depuse înscrisuri în copie: adrese ale ASP - DSP Mureş (f. 4, 82), adrese ale UMF Tg-Mureş (f. 5, 80), adrese ale Spitalului Clinic Judeţean Tg-Mureş (f. 13, 85), sentinţele penale sus-menţionate (f. 6-12, 54), concluzii scrise (f. 99-108).

La termenul de judecată din 6 martie 2009 pârâta SC Petrom SA Bucureşti a depus întâmpinare (f. 35 şi urm.), prin care a invocat excepţiile prescripţiei dreptului la acţiune (a tardivităţii), ca şi cea a autorităţii de lucru judecat. În motivarea excepţiilor, pârâta a arătat faptul că cererea este tardivă întrucât se solicită despăgubiri noi pentru o faptă petrecută în octombrie 2002, având în vedere prevederile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 care dispun că „Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.”

Pe de altă parte, în privinţa celei de-a doua excepţii, s-a arătat că instanţele anterioare s-au pronunţat în mod irevocabil prin stabilirea unor sume reprezentând despăgubiri civile, fără ca prin acestea să se fi prevăzut în mod expres posibilitatea revenirii sub o formă sau alta asupra acestor cuantumuri. În acest sens, ar funcţiona principiul general în materie, conform căruia o hotărâre definitivă şi irevocabilă nu poate fi schimbată.

Pe fond, pârâta SC Petrom SA a solicitat respingerea cererii ca nefondată, sau obligarea doar a inculpatului PD la repararea prejudiciului, ca principal responsabil de producerea accidentului şi a prejudiciului înregistrat de părţile civile.

În drept au fost invocate în cadrul întâmpinării prevederile art. 998 şi urm. Cod civil şi art. 8 din Decretul nr. 167/1958.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (f. 50-53), solicitând respingerea excepţiilor formulate prin întâmpinare şi a apărărilor formulate, dezvoltând motivele de fapt şi de drept din cadrul acţiunii introductive.

Pârâţii PD şi SC Omniasig SA – AGI Bucureşti nu au formulat întâmpinare şi, deşi legal citaţi, nu s-au prezentat în instanţă pentru a-şi susţine poziţia procesuală. 

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: în conformitate cu art. 1201 Cod Civil, este lucru judecat când a doua cererea de chemare de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi se poartă între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.

În speţă nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, cerută imperativ de lege. Astfel, prin sentinţa penală nr. 722/10.03.2005 a fost stabilită în favoarea reclamantului o despăgubire periodică lunară, în schimb în prezenta acţiune se solicită majorarea acestei despăgubiri, având în vedere schimbarea condiţiilor avute în vedere de prima instanţă, respectiv creşterea nevoilor minorului reclamant, impunându-se concluzia evidentă că cauza celor două acţiuni este diferită.

Mai mult, în mod constant doctrina de specialitate (C Stătescu, C. Bârsan – „Teoria generală a obligaţiilor”) şi practica judiciară (Decizia Plenului Tribunalului Suprem nr. 16/1964 în CD 1964, p. 34) au consacrat principiul conform căruia autoritatea de lucru judecat poate fi invocată doar în privinţa despăgubirilor globale, fixe, ea neoperând în cazul prejudiciilor periodice. Pentru toate aceste considerente excepţia analizată va fi respinsă ca nefondată.

Asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune (a tardivităţii) acţiunii introductive, şi aceasta este nefondată pentru următoarele: în speţă operează prevederile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, în baza căruia „ în cazul în care un debitor este obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită”.

Întrucât pârâţii au fost obligaţi să presteze reclamantului despăgubiri periodice, şi acestea se înscriu în categoria prestaţiilor succesive menţionate de textul de lege mai sus invocat, pentru fiecare prestaţie lunară curgând o prescripţie distinctă. Pentru aceste considerente, va respinge ca nefondată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Asupra fondului cauzei, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 722/10.05.2005 a Judecătoriei Braşov, parţial modificată prin decizia nr. 578/A/13.10.2005 a Tribunalului Braşov şi decizia nr. 110/R/13.02.2006 a Curţii de Apel Braşov,  pârâţii PD în solidar cu (partea responsabilă civilmente) SC Petrom SA şi cu asiguratorul SC Omniasig SA – AGI Bucureşti au fost obligaţi la plata în favoarea minorului BAI (reclamant în cauza de faţă) a unei despăgubiri periodice lunare în cuantum de 445,825 lei RON lei lunar, „până la împlinirea vârstei de 18 ani de către minor (23.07.2011)” – f. 8 verso.

Pentru a se decide astfel, s-a avut în vedere „cuantumul veniturilor lunare ale victimei” (f. 62).

În speţă sunt incidente prevederile art. 998 şi 999 Cod civil, pentru aplicarea cărora doctrina de specialitate a consacrat o serie de principii extrem de importante, dintre care amintim: principiul reparării integrale a prejudiciului şi principiul că prin această reparare se urmăreşte realizarea unei despăgubiri efective.

În baza art. 86-96 din Codul Familiei, are vocaţie la despăgubire persoana care, potrivit acestor texte de lege, primea efectiv întreţinere de la defunct în momentul decesului acestuia, caz în care se află şi reclamantul, fiul victimei BFM; mai mult, întreţinerea de care ar fi beneficiat din partea tatălui său are un caracter de stabilitate şi de certitudine.

Referitor la cuantumul prestaţiei lunare la care poate fi obligat autorul prejudiciului, trebuie pornit de la principiul că această prestaţie constituie o despăgubire şi nu o pensie de întreţinere, astfel încât criteriul stării materiale a plătitorului nu poate fi reţinut. Drept urmare, autorul prejudiciului, indiferent de propria sa situaţie materială, urmează să acopere prestaţiile pe care le plătea victima, prestaţii de care aceştia au fost lipsiţi. (v. Trib. Jud. Ilfov, secţia penală, dec. 498/1969, în RRD nr. 11/1969, ca şi CSJ, secţia civilă, dec. 1720/1991 în D. nr. 6/1992).

Instanţa reţine faptul că instanţele penale au avut în vedere, la stabilirea în concret a cuantumului despăgubirii periodice cuvenite reclamantului, veniturile pe care le-ar fi realizat tatăl decedat al acestuia (v. f. 62), în aplicarea aceluiaşi principiu al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicit. În acest mod se urmăreşte a se asigura restabilirea situaţiei anterioare a victimei prejudiciului.

Astfel, despăgubirile periodice cuvenite reclamantului au fost stabilite la procentul de ¼ parte (25%) din veniturile nete realizate de defunct la toate cele 3 locuri de muncă la care era angajat în momentul decesului: DSP Mureş ca director, UMF Tg-Mureş ca şef de lucrări şi medic primar chirurg la Spitalul Clinic Judeţean Tg-Mureş. În consecinţă, apreciind că atât veniturile realizate de defunctul BFM ar fi fost superioare în prezent, cât şi faptul că nevoile reclamantului sunt mai mari la acest moment faţă de cel al stabilirii despăgubirilor periodice, instanţa va avea în vedere la pronunţare veniturile pe care le-ar fi realizat defunctul tată al reclamantului dacă ar fi fost în viaţă (venituri comunicate la dosar la f. 4, 5, 13, 80, 82, 85), din care cota de 1/4 parte se cuvine reclamantului.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept ce preced, va admite în parte cererea formulată de reclamantul BAI asistat de Butilcă Mihaela, va dispune majorarea despăgubirilor periodice stabilită prin sentinţa civilă nr. 722 din 10.05.2005 a Judecătoriei Braşov, parţial modificată prin decizia penală nr. 578/A/13.10.2005 a Tribunalului Braşov şi decizia nr. 110/R/13.02.2006 a Curţii de Apel Braşov, în sarcina pârâţilor în solidar şi în favoarea reclamantului, de la suma de 445,825 lei lunar la suma de 1903 lei lunar, începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 17.11.2008 şi până la majoratul minorului (23.07.2011).

Va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada acestora în condiţii de contradictorialitate şi respectare a dreptului la apărare al tuturor părţilor cauzei, respectiv a depus chitanţa doveditoare a cheltuielilor după încheierea cercetării judecătoreşti şi a dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Domenii speta

Spete similare