Contestaţie la executare

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

T-C.

Sentinţa civilă Nr. 1676/2013

Şedinţa publică de la 25 Iunie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE L.M.P

Grefier E.I.

Pe rol  fiind judecarea contestaţiei la executare formulată de contestatorii SC T. SRL, cu sediul în comuna C., sat I., str. J., nr. 8, judeţul I., şi C.A.I., domiciliat în B., str. U., nr. 5, bl 3, ap 6, et 1, sector 1, cu sediul ales şi, respectiv, domiciliul ales la Cabinet de Avocat M.J.R., cu sediul în B., Bdul R-S., nr. 6, bl 21 B., sc A, et 7, ap 43, sector 3, în contradictoriu cu intimata SC M.L.IFN (R.) SA, cu sediul în B., str. E.P., nr. 90-92, sector 1.

La primul apel nominal făcut în şedinţa publică, conform ordinii stabilite prin lista de şedinţă, şi la al doilea apel nominal făcut la sfârşitul şedinţei de judecată au lipsit părţile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat instanţei că, prin Serviciul Registratură a fost înaintat de către BEJ M.C.I. dosarul de executare nr. 3437/G/2012, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, după care;

Instanţa, verificând, potrivit art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, competenţa de soluţionare a cauzei, a constatat că faţă de dispoziţiile art. 1 şi art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei T-C..

Cu privire la excepţia lipsei calităţii de debitor, invocată de contestatorul C.A.I., instanţa a apreciat că excepţia invocată nu se încadrează în categoria excepţiilor procesuale, de fond sau de procedură, întrucât nu se invocă neregularităţi de ordin procedural sau lipsuri ale exerciţiului dreptului la acţiune, drept pentru care instanţa a calificat excepţia invocată drept o apărare de fond.

În deliberare cu privire la excepţia tardivităţii, invocată de intimată în dosarul nr. 1745/317/2013, întrunit la prezentul dosar prin încheierea de şedinţă din 11.06.2013, instanţa a reţinut că la dosarul cauzei nu este depusă dovada de primire a somaţiei de către contestatori, însă contestaţia apare ca fiind formulată în termen chiar prin raportare la data invocată de creditoare, respectiv 16.04.2013, şi data depunerii contestaţiei la oficiul poştal, respectiv 02.05.2013. În raport de aceste considerente şi de dispoziţiile art. 401 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură civilă, instanţa a respins excepţia.

Deliberând asupra cererilor de probatorii formulate în cauză, instanţa a apreciat că probele cu înscrisuri solicitate de părţi sunt pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei, şi, în raport de disp. art. 167 Cod procedură civilă, a încuviinţat pentru contestatori şi pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Cu privire la proba cu expertiză contabilă solicitată de contestatori, faţă de finalitatea propunerii acestei probe, respectiv pentru a se calcula „prejudiciul” cauzat creditoarei, şi în raport de ansamblul materialului probator administrat în cauză, apreciind că această probă este inutilă soluţionării cauzei, instanţa a respins-o.

Faţă de solicitarea părţilor de judecare a cauzei în lipsă, constatând terminată cercetarea judecătorească şi cauza în stare de judecată, instanţa a reţinut-o în pronunţare.

INSTANŢA

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 07.05.2013, sub nr. 1734/317/2013, contestatorii SC T. SRL şi C.A.I., în contradictoriu cu intimata SC M.L.IFN (R.) SA, au solicitat anularea somaţiei nr. 3437/G/2012 şi a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 3437/G/2012 emis la data de 12.0.42013; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei la executare, contestatorii au arătat că, în fapt, o dată cu somaţia şi celelalte acte de executare le-a fost transmisă convenţia nr.25266/21.11.2011 reprezentând titlul executoriu în baza căruia au fost emise actele de executare. Înscrisul anexat de executorul judecătoresc nu reprezintă titlu în accepţiunea art. 372 Cod pr. civ., nefiind sentinţă judecătorească sau un alt înscris care prin lege să aibă caracter de titlu executoriu, iar în speţă puteau avea caracter de titlu executoriu doar contractele de leasing financiar.

Cu privire la cuantumul sumei, au arătat că în data de 27.11.2012 s-a efectuat o plată în sumă de 10 000 lei, uitată pe parcurs de creditoare, sumă pe care o doreşte în mod repetat, iar cu privire la contractele de leasing financiar au arătat că autoturismele ce au făcut obiectul acestora au fost predate la simpla cerere, fapt recunoscut de creditor chiar în cuprinsul convenţiei. În cuprinsul acestui înscris, creditorul a afirmat, fără a dovedi, că preţul total obţinut din vânzarea autoturismelor a fost mai mic şi că ar rămâne de achitat o diferenţă de 98.514 ron.

În continuarea motivării, au mai arătat contestatorii că niciodată nu le-a fost pus la dispoziţie vreun document din care să rezulte prejudiciul efectiv înregistrat, ca urmare a rezilierii contractelor de leasing, iar actele de executare sunt emise fără bază legală, fiind nule de drept prin inexistenţa titlului executoriu.

Pe cale de excepţie, contestatorii au invocat excepţia lipsei calităţii de debitor a contestatorului C.A.I. întrucât acesta nu este parte în convenţia nr. 25266/21.11.2011 şi nici în contractele de leasing financiar, actele de executare fiind îndreptate împotriva unei persoane care are calitatea de terţ.

În susţinerea contestaţiei la executare şi pentru a dovedi faptul că nu este vorba de o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei cu expertiză contabilă din care să rezulte „prejudiciul” înregistrat de creditoare din derularea contractelor de leasing financiar  în condiţiile predării autoturismelor şi valorificării acestora.

Au solicitat contestatorii şi ataşarea dosarului de executare nr. 3437/G/2012, aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc M.C.I..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 399 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Contestaţia la executare a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 194 lei şi 5 lei timbru judiciar.

În cauză intimata SC M.L.IFN (R.) SA a formulat întâmpinare (filele 15-23), prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată, urmând să fie menţinută valabilitatea in integrum a actelor de executare contestate pendinte causae pentru următoarele considerente:

În data de 23.08.2006, între M.L.IFN (R.) S.A., (fosta E.L.I FN (R.) S.A.) în calitate de finanţator, si S.C. C.M.C.S.R.L. (actuala denumire T. S.R.L), in calitate de utilizator au fost încheiate: contractul de leasing financiar nr. 080601772C/01 din 23.08.2006, contractul de leasing financiar nr. 080601772C/02 din 23.08.2006, contractul de leasing financiar nr. 080601772C/03 din 23.08.2006, contractul de leasing financiar nr. 080601772C/04 din 23.08.2006, contractul de leasing financiar nr. 080601772C/05 din 23.08.2006, contractul de leasing financiar nr. 080601772C/06 din 23.08.2006, contractul de leasing financiar nr. 080601772C/08 din 23.08.2006, contractul de leasing financiar nr. 080601772C/09 din 23.08.2006, contractul de leasing financiar nr. 010701772C/13 din 26.01.2007, contractul de leasing financiar nr. 010701772C/14 din 26.01.2007, contractul de leasing financiar nr. 010701772C/15 din 26.01.2007, având ca obiect finanţarea de către intimata a mai multor bunuri mobile, urmând ca, in timpul folosirii acestora, utilizatorul să achite ratele de leasing specificate in Anexa 2 parte integranta din contractele de Leasing. Contractele de leasing financiar au fost semnate şi de contestatorul C.A.I., în calitate de fidejusor, conform art. 4. – Garanţii din Condiţiile Specifice.

Având in vedere ca utilizatorul C.M.C.S.R.L. (actuala denumire T. S.R.L.), nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plata datorate in baza Contractelor de Leasing Financiare mai sus menţionate, au fost reziliate aceste contracte de leasing în data de 17.11.2009, prin Declaraţia de reziliere nr. 31983.

A mai arătat intimata că de la data încetării intempestive a contractelor de leasing financiar, fostul utilizator avea următoarele obligaţii, conform Art. 8 - Rezilierea contractului din Condiţiile Generale: „In cazul producerii vreunuia dintre cazurile de neîndeplinire a obligaţiilor Contractuale prevăzute mai sus la art. 7,  precum si in cazul in care Utilizatorul nu îşi îndeplineşte vreuna dintre obligaţiile asumate prin prezentul Contract, Finanţatorul are, printre altele, dreptul să considere Contractul desfiinţat de drept, fără a mai fi necesara punerea in întârziere si fora orice alta formalitate prealabila. In acest caz Utilizatorul are obligaţia: sa restituie Finanţatorului Bunul in termen de 3 zile lucrătoare de la notificarea rezilierii Contractului Utilizatorului in conformitate cu prevederile art. 9; sa plătească Finanţatorului ratele de leasing scadente si neachitate pana in acel moment, inclusiv penalităţile aferente, si o indemnizaţie de reziliere care devine exigibila imediat prin efectul rezilierii, compusa din toate celelalte rate de leasing ramase de achitat si valoarea reziduala. Utilizatorul datorează de asemenea T.VA., taxe vamale, accize si orice alte costuri aferente încetării Contractului, coroborat cu art. 11.1 par. 2."

Urmare a prevederii contractuale arătate şi în virtutea garanţiei specifice operaţiunii de leasing financiar-dreptul de proprietate al societăţii de leasing asupra bunului finanţat pana la finalizarea contractului-bunurile ce au făcut obiectul material al Contractelor de Leasing au fost restituite şi ulterior valorificate, în cadrul unor licitaţii publice, la cel mai bun preţ posibil obţinut, având in vedere gradul de uzura al acestora, însă, deoarece in urma vânzării bunurilor finanţate prin contractele de leasing, preţul total obţinut a fost mai mic decât totalul debitelor înregistrate de către societatea debitoare, părţile au semnat convenţia nr. 25266/21.11.2011 prin care au consimţit stingerea debitului restant în 14  tranşe.

A mai învederat intimata că, urmare a nerespectării graficului de plată eşalonat conform Convenţiei, a formulat cerere de executare silita atât împotriva debitoarei T. S.R.L, cat si împotriva fidejusorului C.A.I., cerere adresată BEJ M.C.I., in data de 19.11.2012, făcând obiectul dosarului execuţional nr. 3437/G/2012, pentru recuperarea creanţei de 60.166,00 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare.

A precizat intimata că susţinerile contestatorilor, potrivit cărora titlul executoriu in baza căruia au fost emise actele de executare e reprezentat de Convenţia nr. 25266/21.11.2011, sunt nefondate, întrucât în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare si somaţia din data de 12.04.2013 titlurile executorii menţionate sunt contractele de leasing financiar nr. 080601772C/01 din 23.08.2006, nr. 080601772C/02 din 23.08.2006, nr. 080601772C/03 din 23.08.2006, de leasing financiar nr. 080601772C/04 din 23.08.2006, nr. 080601772C/05 din 23.08.2006, Contractul de leasing financiar nr. 080601772C/06 din 23.08.2006, nr. 080601772C/08 din 23.08.2006, nr. 080601772C/09 din 23.08.2006, nr. 010701772C/13 din 26.01.2007, nr. 010701772C/14 din 26.01.2007, nr. 010701772C/15 din 26.01.2007.

Intimata a invocat prevederile art.8 din OG 51/1997 şi art.3741 C.pr.civ., arătând că cele doua texte fac aplicarea principiului consacrat de art. 372 din Codul de procedura civila, in sensul ca executarea silita se poate face nu numai pe baza unei hotărâri judecătoreşti învestite cu formula executorie, ci şi în virtutea unui titlu executoriu prevăzut de lege. Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmărit sa restrângă posibilitatea de tergiversare a executării silite si să realizeze un plus de celeritate in realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.

Mai mult decât atât, a susţinut intimata, prin Legea 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, instanţa de executare a fost învestită cu competenţa de a verifica existenţa titlului executoriu, în vederea încuviinţării procedurii de executare silita, ori în speţă a fost obţinută încuviinţarea executării silite (încheierea nr. 6 pronunţată în Camera de consiliu în data de 11.01.2013 de Judecătoria T-C.in dosar nr. 5011/317/2012), fapt pentru care BEJ M.C.I.a întreprins acte in dosarul de executare nr. 3437/G/2012, in baza unor titluri executorii reprezentate doar prin contractele de leasing. Mai mult, cele doua acte de executare respectă dispoziţiile art. 387 alin 1 Cod procedura civila, in cuprinsul lor fiind indicate contractele de leasing financiar, ca titluri executorii. Simpla menţionare în cuprinsul actelor de executare si a Convenţiei nr. 25266/21.11.2011 nu reprezintă decât o dovada suplimentară a faptului ca, la data semnării acestui înscris, contestatorul T. S.R.L. recunoscuse caracterul cert, lichid si exigibil al debitului înregistrat in evidentele M.L.IFN (R.) S.A., rezultat din Contractele de leasing financiar la doi ani de la momentul rezilierii contractuale. Chiar in partea din Convenţie intitulata Preambul, părţile au consemnat existenta celor 11 contracte de leasing, precum si faptul ca acestea au fost reziliate in data de 17.11.2009, bunurile fiind recuperate de societatea de leasing si valorificate, din preţul obţinut stingându-se parte din debit, rezultând o diferenţa pe care T. S.R.L. era de acord sa o achite in 14 transe.

De asemenea, la art. 4 din Convenţie "Debitorul recunoaşte ca suma de 98.514 RON reprezintă o creanţa certa, lichida si exigibila a Creditorului, rezultată din încetarea înainte de termen a contractelor de leasing financiar, ca urmare a producerii unuia dintre cazurile de neîndeplinire a obligaţiilor contractuale." Prin urmare, a precizat intimata că menţionata convenţie reprezintă un înscris doveditor ca fostul utilizator a recunoscut in mod expres că s-a produs rezilierea contractelor de leasing financiar, din culpa sa, in data de 17.11.2009, că sumele rezultate din contractele de leasing financiar au caracter cert, lichid si exigibil şi că debitorul T. S.R.L. nu a contestat acest debit, recunoscând ca îl datorează societăţii intimate M.L.IFN (R.) S.A. Aşadar, "necunoaşterea" sumelor pentru care a fost începuta procedura de executare silita, invocata in cuprinsul contestaţiei la executare, nu poate fi reţinuta.

În continuarea motivării, intimata a arătat că rezilierea contractelor de leasing financiar a atras activarea clauzei penale inserate la art. 8 din Condiţiile generale ale contractelor, fostul utilizator având obligaţia de a restitui bunurile în termen de 3 zile lucrătoare şi de a plăti ratele de leasing scadente şi neachitate până în acel moment, inclusiv penalităţile aferente, şi o indemnizaţie de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat şi valoarea reziduală. Utilizatorul datorează, de asemenea, TVA, taxe vamale, accize şi orice alte costuri aferente încetării raportului juridic.

În accepţiunea Regulamentului BNR nr. 17/2012 privind unele condiţii de creditare, ce a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 855, din 18 decembrie 2012, la Art. 3: „ (...) c) credit - suma evidenţiata in conturi bilanţiere sau in conturi din afara bilanţului, pusa la dispoziţie ori pe care instituţia creditoare s-a angajat sa o pună la dispoziţie unei persoane fizice sau unei entităţi nefinanciare, in schimbul obligaţiei debitorului in cauza de a rambursa suma respectiva, precum si de a plaţi dobânzi ori alte cheltuieli legate de aceasta suma; finanţările de tip leasing financiar sunt asimilate creditului”. Prin urmare, în urma unei finanţări de tip leasing financiar, utilizatorul si/sau fidejusorul este obligat sa ramburseze societăţii de leasing suma cu care a fost achiziţionat bunul finanţat, la care se adaugă dobânda de leasing (reprezentând, de fapt, profitul societăţii de leasing ca urmare a acordării finanţării respective) si alte cheltuieli accesorii, aşa cum acestea sunt stipulate in cuprinsul contractului de leasing. De aceea contractul de leasing financiar prevede ca, in cazul rezilierii pe motivul încetării plaţii ratelor de leasing, se activează o indemnizaţie de reziliere egală cu valoarea tuturor ratelor ramase de achitat si valoarea reziduala pana la finalul contractului de leasing, ceea ce înseamnă ca, in final, utilizatorul va suporta întreaga finanţare, întrucât se pleacă de la premisa corecta ca acesta reprezintă, in fapt, cheltuiala pe care a suportat-o Finanţatorul, la solicitarea expresa a Utilizatorului, de a achiziţiona bunul ales de acesta, in conformitate cu interesele sale proprii, cost pe care societatea de leasing nu o poate recupera decât sub forma ratelor de capital lunare.

Contractul de leasing este un contract de natura comercială, şi în asigurarea echilibrului contractual se impune respectarea principiilor autonomiei de voinţa a pârtilor, a libertăţii contractuale şi a forţei obligatorii a contractului la care părţile au înţeles prin propria lor voinţă liberă si neviciată sa fie părţi si să-si asume obligaţii in schimbul drepturilor dobândite, convenţiile legal făcute având intre părţi putere de lege.

Cu privire la inexistenta fidejusiunii în sarcina contestatorului C.A.I., intimata a arătat că acesta a semnat fiecare contract de leasing in dreptul calităţii de fidejusor (ultima pagina), asumându-şi obligaţia de a răspunde in solidar cu Utilizatorul, in cazul in care obligaţiile asumate de acesta din urma nu sunt îndeplinite. Mai mult, conform art. 4.1. contestatorul-fidejusor a renunţat expres la beneficiul de discuţiune si la beneficiul de diviziune, putând fi urmărit silit concomitent cu debitorul principal.

În probaţiune, intimata a solicitat încuviinţarea şi administrarea probei cu înscrisuri, iar pentru necesitatea administrării oricărui alt mijloc de probă, a solicitat încuviinţarea acestuia în conformitate cu dispoziţiile art. 138 Cod procedură civilă.

În drept, au fost invocate disp. art. 115 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Au fost ataşate întâmpinării încheierea nr. 6/11.01.2013, pronunţată de Judecătoria T-C. în Camera de Consiliu în dosarul nr. 5011/317/2012.

Pentru primul termen de judecată acordat la data de 28.05.2013 s-a dispus emiterea unei adrese către BEJ M.C.I.pentru a înainta dosarul de executare nr. 3437/G/2012, iar în şedinţa publică din 28.05.2013, s-a dispus comunicarea către cei doi contestatori, o dată cu citaţiile, a întâmpinării formulate de intimata SC M.L.IFN (R.) SA şi a încheierii nr. 6/11.01.2013, pronunţată de Judecătoria T-C. în dosarul nr. 5011/317/2012, precum şi revenirea cu adresă către BEJ M.C.I.pentru a înainta dosarul de executare nr. 3437/G/2012, cu menţiunea pentru dl executor judecătoresc că va  fi amendat cu amendă judiciară în cuantum de 500 lei în cazul în care nu va înainta dosarul de executare solicitat până la termenul următor.

Prin nota de şedinţă (filele 31-32) înaintată la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură, în data de 03.06.2013, contestatorii au solicitat să se constate că executarea este făcută în baza unui contract fără caracter de titlu executoriu, iar izvorul juridic al creanţei nu se regăseşte în contractele de leasing financiar a căror încuviinţare de executare a dat-o instanţa.

Au mai arătat contestatorii că în cuprinsul actelor de executare atacate se prevede faptul că „titlurile executorii (…) Convenţia nr. 25266/21.11.2011” în condiţiile în care prin încheierea nr. 6/2013, pronunţată de Judecătoria T-C. în dosarul nr. 5011/317/2012 se dispune executarea silită dosar în baza contractelor de leasing financiar. Suma ce se solicită a fi executată este în fapt consemnată în această convenţie, neîncuviinţată de instanţă, iar suma de 60116 lei rezultă dintr-o situaţie debit la data de 25.10.2012, care nu poartă nici semnătura debitorului, nici pe cea a creditorului, ci doar semnături olografe indescifrabile la rubrica „întocmit” şi „verificat”.

Din cuprinsul Convenţiei nu rezultă decât faptul că bunurile ce au făcut obiectul contractelor de leasing au fost reposedate iar diferenţa ce ar urma să fie achitată de debitor este înregistrată „în urma vânzării”. Debitul datorat nu îşi are izvorul în contractele de leasing, ci într-o operaţiune comercială distinctă la care debitoarea nu a fost parte.

În dovedirea aspectelor învederate, contestatorii au solicitat proba cu înscrisuri.

La termenul de judecată din 11.06.2013, a fost admisă excepţia de litispendenţă, fiind dispusă întrunirea dosarului nr. 1745/317/2013 la prezentul dosar nr. 1734/317/2013, s-a dispus revenirea  cu adresă către BEJ M.C.I.pentru a înainta dosarul de executare nr. 3437/G/2012, cu menţiunea pentru dl executor judecătoresc să indice domiciliul şi codul său numeric personal pentru a putea fi amendat cu amendă judiciară în cazul în care nu va înainta dosarul de executare pentru termenul următor, s-a dispus efectuarea de verificări în programul de Evidenţă informatizată a persoanei în vederea aflării domiciliului şi codului numeric personal al executorului judecătoresc M.C.I., au fost prorogate discuţiile privind verificarea de competenţă, conform art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă,  discuţiile privind excepţia lipsei calităţii de debitor, invocată de contestatorul C.A.I., şi excepţia tardivităţii, invocată de intimată în dosarul nr. 1745/317/2013 şi discuţiile privind probele solicitate de părţi.

La data de 13.06.2013, prin Serviciul Registratură, BEJ M.C.I.a înaintat la dosarul cauzei o copie certificată pentru  conformitate cu originalul a dosarului de executare nr. 3437/G/2012.

La termenul de judecată din 25.06.2013  instanţa a calificat excepţia lipsei calităţii de debitor, invocată de contestatorul C.A.I., ca fiind o apărare de fond şi nu o veritabilă excepţie procesuală, a respins excepţia tardivităţii, invocată de intimată în dosarul nr. 1745/317/2013, întrunit la prezentul dosar prin încheierea de şedinţă din 11.06.2013, a încuviinţat pentru contestatori şi pentru intimată proba cu înscrisuri şi a respins proba cu expertiză contabilă, solicitată de contestatori.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între contestatorii S.C. T. S.R.L. (fostă S.C. C.M.C.S.R.L.) şi C.A.I., în calitate de utilizator şi, respectiv, fidejusor, pe de o parte, şi intimata S.C. M.L.IFN (R.) S.A. (fostă E.L.R. IFN S.A.), în calitate de finanţator, pe de altă parte, s-au încheiat următoarele contracte de leasing financiar: contractul de leasing financiar nr. 080601772T/01 din 23.08.2006; contractul de leasing financiar  nr. 080601772C/02 din 23.08.2006; contractul de leasing financiar  nr. 080601772C/03 din 23.08.2006; contractul  de  leasing financiar nr. 080601772T/04 din 23.08.2006; contractul  de  leasing financiar nr.080601772T/05 din 23.08.2006; contractul de leasing financiar nr. 080601772T/06 din 23.08.2006; contractul de leasing financiar nr. 080601772C/08 din 23.08.2006; contractul de leasing financiar nr. 080601772C/09 din 23.08.2006; contractul de  leasing financiar nr.010701772C/13 din 26.01.2007; contractul de leasing financiar nr. 010701772C/14 din 26.01.2007; contractul de leasing financiar nr.010701772C/15 din 26.01.2007, contracte prin care finanţatorul a transmis utilizatorului, în sistem de leasing, dreptul de folosinţă asupra bunurilor care au făcut obiectul contractelor, durata fiecărui contract fiind de 36 luni, cu obligaţia din partea utilizatorului a plăţii periodice a ratei de leasing, conform scadenţarului anexă la fiecare contract în parte, şi a celorlalte obligaţii contractuale negociate de părţi la data perfectării contractelor. De asemenea, s-a făcut menţiunea că utilizatorul constituie în favoarea finanţatorului garanţie prin semnarea contractelor de către fidejusor, care renunţă, astfel, la beneficiul de discuţiune şi la beneficiul de diviziune.

Urmare a faptului că utilizatorul nu a achitat toate ratele de leasing, conform clauzelor contractuale, prin declaraţia de reziliere nr.31983/17.11.2009 (fila 50 dosar 5011/317/2012), finanţatorul a constatat şi adus la cunoştinţa utilizatorului că, începând cu data de 17.11.2009, contractele de leasing financiar nr. 080601772T/01 din 23.08.2006; nr. 080601772C/02 din 23.08.2006; nr. 080601772C/03 din 23.08.2006; nr. 080601772T/04 din 23.08.2006; nr.080601772T/05 din 23.08.2006; nr. 080601772T/06 din 23.08.2006; nr. 080601772C/08 din 23.08.2006; nr. 080601772C/09 din 23.08.2006; nr. 010701772C/13 din 26.01.2007; nr. 010701772C/14 din 26.01.2007; nr.010701772C/15 din 26.01.2007 sunt reziliate definitiv şi irevocabil, solicitând, totodată, restituirea bunurilor ce constituie obiectele contractelor.

Se mai reţine că, prin convenţia nr.25266/21.11.2011, creditorul S.C. M.L.IFN (România) S.A. şi debitorul S.C. T. S.R.L. au recunoscut că, urmare a rezilierii contractelor de leasing financiar din data de 17.11.2009, bunurile obiect al contractelor au fost reposedate către creditor, că aceste bunuri au fost vândute de creditor, iar preţul obţinut a fost mai mic decât totalul debitelor înregistrate de către debitor faţă de creditor, diferenţa înregistrată în urma vânzării fiind de 98.514 RON, convenind ca, în vederea stingerii debitului în cuantum de 98.514 RON, debitorul să achite eşalonat această sumă pe o perioadă de 14 luni, conform graficului negociat de părţi.

De asemenea, la art.6 din convenţie, părţile au stabilit că, în cazul nerespectării oricăror obligaţii de plată conform graficului de eşalonare a debitului, creditorul este îndreptăţit ca, în baza titlurilor sale executorii, reprezentate de contractele de leasing financiar, să îşi îndestuleze creanţa sa prin oricare din formele de executare.

Conform situaţiei debitului la data de 25.10.2012 (fila 54 dosar 5011/317/2012), ultima plată efectuată de debitor şi reprezentând o plată parţială aferentă lunii mai 2012, a avut loc în data de 10.07.2012, ulterior aceste date nemaiînregistrându-se nici o plată.

În data de 03.12.2012 creditoarea SC M.L.IFN (România) S.A. a solicitat BEJ M.C.I. executarea silită a debitorilor S.C. C.M.C.S.R.L şi C.A.I., pentru suma de 60.116 RON, în baza contractelor de leasing financiar nr. 080601772T/01 din 23.08.2006; nr. 080601772C/02 din 23.08.2006; nr. 080601772C/03 din 23.08.2006; nr. 080601772T/04 din 23.08.2006; nr.080601772T/05 din 23.08.2006; nr. 080601772T/06 din 23.08.2006; nr. 080601772C/08 din 23.08.2006; nr. 080601772C/09 din 23.08.2006; nr. 010701772C/13 din 26.01.2007; nr. 010701772C/14 din 26.01.2007; nr.010701772C/15 din 26.01.2007 şi a convenţiei nr.25266/21.11.2011, formându-se dosarul de executare nr.3437/G/2012.

Urmare a acestei cereri, executorul judecătoresc a solicitat Judecătoriei T-C. încuviinţarea executării silite a contractelor de leasing financiar şi a convenţiei nr.25266/21.11.2011.

Prin încheierea de şedinţă din 11.01.2013 Judecătoria T-C. a admis cererea executorului judecătoresc, încuviinţând executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de contractul de leasing financiar nr. 080601772T/01 din 23.08.2006; contractul de leasing financiar  nr. 080601772C/02 din 23.08.2006; contractul de leasing financiar  nr. 080601772C/03 din 23.08.2006; contractul  de  leasing financiar nr. 080601772T/04 din 23.08.2006; contractul  de  leasing financiar nr.080601772T/05 din 23.08.2006; contractul de leasing financiar nr. 080601772T/06 din 23.08.2006; contractul de leasing financiar nr. 080601772C/08 din 23.08.2006; contractul de leasing financiar nr. 080601772C/09 din 23.08.2006; contractul de  leasing financiar nr. 010701772C/13 din 26.01.2007; contractul de leasing financiar nr. 010701772C/14 din 26.01.2007; contractul de leasing financiar nr.010701772C/15 din 26.01.2007.

La data de 12.04.2013 BEJ M.C.I. a emis somaţie de executare către debitorii S.C. C.M.C.S.R.L şi C.A.I., prin care i-a somat să achite debitul în cuantum de 60116 lei şi 7173,12 lei cheltuieli de executare către creditoarea S.C. M.L.IFN S.A.

Împotriva formelor de executare silită din dosarul nr.3437/G/2012 al BEJ M.C.I. contestatorii formulează contestaţie la executare, invocând, în esenţă, lipsa titlului executoriu; lipsa unei creanţe certe, lichide şi exigibile; lipsa calităţii de debitor a contestatorului C.A.I.; inexistenţa unui prejudiciu cauzat creditoarei întrucât bunurile au fost restituite acesteia.

Instanţa urmează să înlăture susţinerile contestatorilor, cu consecinţa respingerii contestaţiei la executare pentru următoarele considerente:

Executarea silită care face obiectul dosarului nr. 3437/G/2012 al BEJ M.C.I.a fost declanşată în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de leasing financiar nr. 080601772T/01 din 23.08.2006; contractul de leasing financiar  nr. 080601772C/02 din 23.08.2006; contractul de leasing financiar  nr. 080601772C/03 din 23.08.2006; contractul  de  leasing financiar nr. 080601772T/04 din 23.08.2006; contractul  de  leasing financiar nr.080601772T/05 din 23.08.2006; contractul de leasing financiar nr. 080601772T/06 din 23.08.2006; contractul de leasing financiar nr. 080601772C/08 din 23.08.2006; contractul de leasing financiar nr. 080601772C/09 din 23.08.2006; contractul de  leasing financiar nr. 010701772C/13 din 26.01.2007; contractul de leasing financiar nr. 010701772C/14 din 26.01.2007; contractul de leasing financiar nr.010701772C/15 din 26.01.2007.

Din această perspectivă, este reală susţinerea contestatorilor, potrivit căreia convenţia nr.25266/21.11.2011 nu reprezintă titlu executoriu, însă, totodată, se reţine că executarea silită nu s-a pornit în baza acestei convenţii, ci în baza contractelor de leasing financiar,  în acest sens fiind avute în vedere prevederile art. 8 din OG 51/1997, potrivit cărora “Contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii.”

În ceea ce priveşte însă convenţia nr.25266/21.11.2011, în strânsă legătură şi cu împrejurarea existenţei sau inexistenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile supuse executării, instanţa reţine că prin convenţia menţionată, care, prin prisma disp. art.1270 alin.1 Cod civil, are putere de lege între părţile contractante, şi cu privire la care nu a fost invocată nici o cauză de nulitate, debitorul a recunoscut că, în urma declaraţiei de reziliere din 17.11.2009, a predat bunurile către creditor, prin această predare debitorul recunoscând implicit că nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale de plată la scadenţă, conform scadenţarelor anexă la contractele de leasing, că în urma vânzării bunurilor de către creditor a rezultat o diferenţă între debitul datorat şi preţul obţinut din vânzare, diferenţa fiind de 98.514 lei. De asemenea, se reţine că, prin convenţia părţilor, debitorul a beneficiat şi de o eşalonare la plată a debitului înregistrat, pe o perioadă de 14 luni, din dovezile administrate de către intimată reieşind că debitorul a respectat graficul de eşalonare convenit doar pentru o perioadă de 6 luni, ulterior nemaiachitând sumele datorate.

În acest sens, se reţine că, deşi prin cererea de chemare au invocat efectuarea unei plăţi de 10.000 lei, neoperată de către creditoare, contestatorii nu au administrat nici o probă pentru a dovedi această susţinere, suportând consecinţele principiului idem non esse et non probari.

Având în vedere şi principiul bunei credinţe care trebuie să guverneze desfăşurarea raporturilor juridice, instanţa apreciază că, în condiţiile în care a convenit şi beneficiat de o formă de înlesnire în executarea debitului rezultat din neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele de leasing, respectiv forma eşalonării la plată, cu atât mai mult, debitorul nu poate invoca inexistenţa creanţei creditorului împotriva sa.

În ceea ce priveşte inexistenţa unui prejudiciu cauzat creditoarei întrucât bunurile au fost restituite acesteia, instanţa reţine că, potrivit prevederilor art.8 din Condiţiile contractuale generale, în cazul rezilierii contractelor ca urmare a neîndeplinirii de către utilizator a vreuneia din obligaţiile contractuale asumate, utilizatorul are obligaţia să restituie finanţatorului bunul în termen de 3 zile de la notificarea rezilierii şi să plătească finanţatorului ratele de leasing scadente şi neachitate până în acel moment, inclusiv penalităţile aferente, şi o indemnizaţie de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii şi care este compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat şi valoarea reziduală. De asemenea, în cadrul condiţiilor contractuale specifice este cuprinsă şi clauza potrivit căreia reintrarea bunului în posesia finanţatorului nu îl exonerează pe utilizator de obligaţia achitării tuturor sumelor la care s-a angajat în temeiul contractului şi datorate până la data reposedării bunului, inclusiv penalităţi de întârziere, daune interese. Faţă de aceste clauze contractuale, este evident că predarea bunului obiect al unui contract de leasing către finanţator nu echivalează cu stingerea oricărei obligaţii faţă de acesta.

Cât priveşte excepţia lipsei calităţii de debitor, invocată de contestatorul C.A.I., calificată de instanţă ca fiind o apărare de fond, instanţa constată că toate contractele de leasing financiar, care reprezintă titlurile executorii în baza cărora s-a declanşat executarea silită în dosarul nr.3437/G/2012, sunt încheiate şi semnate, în calitate de fidejusor, de către contestatorul C.A.I., care, potrivit prevederilor contractuale asumate, a renunţat la beneficiul de discuţiune şi la beneficiul de diviziune.

Pornind de la faptul că principiul dominant în raportul dintre creditor şi fidejusor este acela că, în caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul poate să urmărească direct pe fidejusor, pentru executarea creanţei, fără ca această urmărire să fie condiţionată de o prealabilă urmărire a debitorului principal, reţinând şi faptul că, în speţă, prin acordul său de voinţă, fidejusorul a renunţat în mod expres la beneficiul de discuţiune şi la beneficiul de diviziune, văzând şi disp. art.8 din OG 51/1997, instanţa apreciază că fidejusorul – contestator C.A.I. are calitate de debitor în executarea silită declanşată în dosarul de executare nr.3437/G/2012, drept pentru care va înlătura ca neîntemeiate susţinerile contestatorilor.

Pentru considerentele expuse, apreciind că nu au fost dovedite motive de nelegalitate a executării silite, văzând disp. art.399 C.pr.civ., disp. OG 51/1997, instanţa urmează să respingă contestaţia la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatorii SC T. SRL, cu sediul în comuna C., sat I., str. J., nr. 8, judeţul I., şi C.A.I., domiciliat în B., str. U., nr. 5, bl 3, ap 6, et 1, sector 1, cu sediul ales şi, respectiv, domiciliul ales la Cabinet de Avocat M.J.R., cu sediul în B., Bdul R-S., nr. 6, bl 21 B., sc A, et 7, ap 43, sector 3, în contradictoriu cu intimata SC M.L.IFN (R.) SA, cu sediul în B., str. E.P., nr. 90-92, sector 1.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 25.06.2013.

PREŞEDINTE,

L.M.P

Grefier,

 E.I.

Domenii speta

Spete similare