Contestaţie la executare

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

TG-CĂRBUNEŞTI

Sentinţa civilă Nr. 2443/2013

Şedinţa publică de la 15 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE LMP

Grefier EI

Pe rol fiind judecarea acţiunii civile formulată de contestatorul CI, domiciliat în comuna C, sat M, judeţul Gorj, în contradictoriu cu intimaţii CC, domiciliat în comuna C, sat M, judeţul Gorj, şi BEJ D G, cu sediul în Tg-Cărbuneşti, str. Trandafirilor, nr. 47, judeţul Gorj, având ca obiect contestaţie la executare.

La primul apel nominal făcut în şedinţa publică, conform ordinii cauzei stabilite pe lista de şedinţă, au lipsit părţile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, faţă de lipsa părţilor la primul apel nominal, instanţa a dispus lăsarea cauzei la a doua apelare la sfârşitul şedinţei de judecată.

La al doilea apel nominal făcut în şedinţa publică au răspuns executorul judecătoresc DGşi avocat DC , pentru intimatul CC, lipsă fiind contestatorul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care;

Instanţa a acordat cuvântul cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei de interes în promovarea cererii de executare silită şi excepţia inadmisibilităţii cererii de executare silită, invocate de contestator prin cererea de chemare în judecată.

Avocat DC  pentru intimatul CC a solicitat respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, respectiv nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză. Dacă ar fi existat autoritate de lucru judecat, intimatul CC ar fi fost în drept  să o invoce. Este vorba de o altă executare.

Cu privire la excepţia lipsei de interes, avocat DC  a solicitat respingerea acestei excepţii, arătând că există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, fiind dreptul intimatului să finalizeze hotărârea prin punerea în executare. A mai arătat că s-a făcut o nouă executare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii de executare silită, avocat DC  a solicitat respingerea acestei excepţii.

Executorul judecătoresc DGa precizat că îşi însuşeşte concluziile puse de apărătorul DC  cu privire la excepţiile puse în discuţie.

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei de interes în promovarea cererii de executare silită şi excepţia inadmisibilităţii cererii de executare silită, invocate de contestator, instanţa apreciază că acestea nu reprezintă excepţii procesuale în sensul dispoziţiilor art. 245 C.pr.civ., nefiind invocate prin raportare la cererea de chemare în judecată, ci prin raportare la cererea de executare silită, respectiv lipsa interesului nu este invocată prin prisma art.32 C.pr.civ. ca şi condiţie de exercitare a acţiunii civile, iar autoritatea de lucru judecat nu este invocată prin prisma disp. art. 431 C.pr.civ., excepţiile procesuale neputând fi invocate prin cererea introductivă de instanţă, drept pentru care instanţa le-a calificat ca fiind apărări de fond prin care se urmăreşte dovedirea temeiniciei acţiunii introductive.

Instanţa a acordat cuvântul pe probe, luând în discuţie şi cererea de probatorii formulată de contestator, respectiv proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză topografică.

Avocat DC  pentru intimat a precizat că nu se opune probei cu înscrisuri şi că se opune probei cu expertiză întrucât s-a recunoscut că s-a făcut o executare, iar contestatorul invocă excepţii întrucât pe fondul cauzei nu are ce ataca. Totodată, a precizat că nu solicită probe.

Executorul judecătoresc DGa precizat că nu solicită probe.

În deliberare, apreciind că proba cu înscrisuri solicitată de contestator este admisibilă potrivit legii şi duce la soluţionarea cauzei, în raport de disp. art. 255 C.pr.civ., instanţa a încuviinţat pentru contestator proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Referitor la proba cu expertiză topografică, solicitată de contestator, faţă de motivele pentru care este solicitată proba, instanţa a respins-o ca inutilă soluţionării cauzei.

Cu privire la proba cu martori, solicitată de contestator prin cererea de complinire depusă la dosarul cauzei în data de 12.07.2013, fila 37, instanţa a luat act că această probă nu a fost solicitată cu respectarea condiţiilor legale, respectiv în condiţiile art. 194 lit. e) C.pr.civ., nefiind indicate numele, prenumele şi domiciliile martorilor, această împrejurare echivalând cu neindicarea probei.

Faţă de precizările apărătorului DC  şi executorului judecătoresc Dăianu Gheorghe, instanţa a luat act că intimaţii CC şi BEJ DGnu au solicitat probe în prezenta cauză.

Avocat DC  a precizat că nu formulează alte cereri.

Executorul judecătoresc DGa precizat că nu formulează alte cereri.

Nemaifiind cereri de formulat şi probe de administrat, constatând terminată cercetarea judecătorească şi cauza în stare de judecată, instanţa a invocat din oficiu şi a acordat cuvântul pe excepţia autorităţii de lucru judecat, în ceea ce priveşte capătul de cerere în anularea procesului verbal din data de 04.05.2012, prin raportare la sentinţa civilă nr.2542/14.09.2012 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr.1993/317/2012, şi pe fondul cauzei.

Avocat DC  pentru intimatul CC a arătat că lasă la aprecierea instanţei soluţia asupra excepţiei invocate din oficiu, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestaţiei la executare cu motivarea că a fost formulată o nouă cerere de executare în timp de 10 ani, fiind respectate dispoziţiile legale în materie; cu cheltuieli de judecată.

Executorul judecătoresc DGa solicitat respingerea acţiunii, arătând că cererea de executare a fost formulată în termen legal.

INSTANŢA

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbuneşti la data de 13.06.2013, sub nr.2330/317/2013, contestatorul CI, în contradictoriu cu intimaţii CC şi BEJ DG, a formulat contestaţie la executare, solicitând să fie anulate în totalitate formele de executare întocmite în dosarul nr. 75/E/2013 al BEJ DG, respectiv somaţia din data de 20.05.2013, ce i-a fost comunicată în data de 24.05.2013 şi prin care i s-a pus în vedere să lase în „liniştită posesie" terenul intravilan in suprafaţa de 0,0481 ha, situat în satul M, tarlaua nr.1, parcela nr. 66, judeţul Gorj, şi procesul verbal din 04.05.2012, care i-a fost comunicat în data de 24.05.2013, să se constate lipsa interesului creditorului intimat CC de a cere executarea silită, având în vedere că titlul pus in executare reprezentat de sentinţa civilă nr. 2012 din 24.06.2003 este definitiv din 24.06.2003 si a fost executat prin procesul verbal din 04.05.2012 întocmit de BEJ DG în dosarul de executare silită nr. 74/E/2007; cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de executare.

Prin acţiunea introductivă, constatatorul a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de executare silită, având in vedere că acelaşi creditor şi-a împlinit dreptul consfinţit prin acelaşi titlu executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2012 din 24.06.2003, aşa cum rezultă din procesul verbal din 04 mai 2012 întocmit de BEJ DG în dosarul de executare silita nr. 74/E/2007, şi, având in vedere ca a mai fost executat pentru acelaşi lucru, a solicitat să se dispună suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii. 

În motivarea contestaţiei la executare, contestatorul a arătat că, în baza titlului executoriu nr. 2012 din 24.06.2003, creditorul CC a formulat cerere de executare silită stată in dosarul nr. 75/E/2013 al BEJ DG, motiv pentru care a fost încuviinţată executarea silită prin încheierea nr. 241 din 30 aprilie 2013 a Judecătoriei Tg-Cărbunesti.

În  baza cererii de executare silită, la data de 24.05.2013 i-a fost comunicată somaţia de către BEJ DG, prin care i s-a pus în vedere ca în termen de 5 zile libere să lase in deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 0,0481 ha, situat in intravilanul localităţii M, având vecinătăţile: N- Dc 4379, E - Lupu Maria, S - CC, V- lot nr.2 din hotărârea judecătoreasca si sa achite cheltuielile de executare in cuantum de 1005,5 lei.

A mai arătat contestatorul că în data de 04 mai 2007, in dosarul nr.74/E/2007 la acelaşi executor judecătoresc, BEJ DG, s-a încheiat procesul verbal de executare silita in baza căruia creditorul CC a fost declarat pus in posesie cu titlu de proprietar pentru terenul ce face obiectul prezentului dosar de executare. In acest proces verbal încheiat la data de 04 mai 2007, BEJ DG menţiona ca: „după măsurare si pichetarea terenului am declarat reclamantul pus in posesie cu titlu de proprietar".

A mai învederat contestatorul că pentru acelaşi titlu executoriu, reprezentat de sentinţa civila nr. 2012 din 24. 06. 2003, creditorul CC a formulat cerere de executare silita stata in dosarul nr. 74/E/2007 la BEJ RV din Tg-Carbunesti, judeţul Gorj, actual BEJ D G, executare care a fost constatată ca fiind perimată de către instanţa de judecata in mai multe dosare: dosar nr. 2331/317/2009 si dosar nr. 1993/317/2012, ambele ale Judecătoriei Tg-Carbunesti.

A mai arătat contestatorul că înţelege să invoce excepţia autorităţii de lucru judecat pe considerentul că acelaşi creditor a mai solicitat şi obţinut executarea silita prin încheiere de încuviinţare a executării silite atât in dosarul nr. 74/E/2007 al BEJ DG, cat si in dosarul nr. 75/E/2013 al BEJ DG. Având in vedere că, creditorul CC a fost declarat pus in posesie cu titlu de proprietar prin procesul verbal de punere in posesie întocmit de BEJ DG in dosarul de executare silita nr. 74/E/2007, nu mai poate fi format un nou dosar de executare silita având acelaşi obiect, aceleaşi părţi si aceeaşi cauza, motiv pentru care contestatorul a solicitat sa se dispună încetarea executării silite.

Contestatorul a mai arătat că, creditorul CC a fost declarat pus in posesie cu titlu de proprietar prin procesul verbal de punere in posesie întocmit de BEJ DG in dosarul de executare silita nr.74/E/2007, şi că înţelege să invoce excepţia lipsei de interes în a promova prezenta cerere de executare silită având acelaşi obiect, respectiv executarea silită imobiliară in baza aceluiaşi titlu executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2012 din 24 06 2003, pronunţată de Judecătoria Tg-Carbunesti în dosarul nr. 1171/2003.

A solicitat contestatorul să fie anulate somaţia si procesul verbal de cheltuieli din 20.05.2013, deoarece nu s-a făcut dovada achitării cheltuielilor de executare de către creditorul CC.

Contestatorul a invocat dispoziţiile art. 660 C.pr.civ, potrivit cărora „Partea care solicita îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare in acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor". Cum la dosar nu s-a depus si copia onorariului rezultă că procesul verbal conţine plaţi fictive.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 693, art. 701, art. 708 si următoarele C.pr.civ.

Au fost anexate acţiunii introductive, în copie, procesul-verbal din 04.05.2012 întocmit în dosarul de executare nr. 74/E/2007, somaţia din 20.05.2013 emisă în dosarul de executare nr. 75/E/2013 (filele 3-4 dosar).

La înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei, în urma verificării prevăzute de art. 200 alin.1 Cod de procedură civilă, s-a constatat că cererea formulată de contestatorul CI nu îndeplineşte cerinţele prev. de art.194 – 197 din Codul de procedură civilă republicat întrucât nu se arată dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, înscrisurile ataşate cererii de chemare în judecată nu sunt depuse în copie certificată pentru conformitate cu originalul, iar cererea nu este timbrată, drept pentru care s-a dispus comunicarea în scris a lipsurilor către contestator în vederea complinirii.

Prin Serviciul Registratură, contestatorul a înaintat la dosarul cauzei dovezile privind achitarea taxei de timbru şi a timbrului judiciar (filele 8-10), iar la data de 02.07.2013 a înaintat o cerere de complinire a lipsurilor acţiunii introductive (fila 11), având ataşată împuternicirea avocaţială OT/27109/2013.

Prin cererea de complinire, contestatorul a solicitat să fie anulată şi adresa de înfiinţare a popririi pe pensia sa din data de 19.06.2013, comunicată la data de 25.06.2013, să se dispună desfiinţarea popririi, să se dispună întoarcerea executării şi să fie obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele considerente:

 Adresa de înfiinţare poprire pe pensia sa din data de 19.06.2013, ce i-a fost comunicata la data de 25.06.2013, este nulă de drept, deoarece prin această adresă se solicită poprirea pană la concurenta sumei de 1005,5 lei reprezentând cheltuieli de executare. A susţinut contestatorul că cererea executorului de a achita cheltuielile de executare in cuantum de 1005,5 lei este nelegala atâta vreme cat nu s-a făcut dovada achitării lor de catre creditor, prin prisma disp. art. 669 alin 1) C.pr.civ., potrivit cărora „Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.", iar la alin 4 din acelaşi articol se prevede " Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta. Dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privinţa acestor cheltuieli de executare nu este condiţionată de plata unei cauţiuni".

Fata de aceste motive, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei, anularea tuturor formele de executare, iar ca efect al acestei anulări să se dispună şi întoarcerea executării, cu cheltuieli de judecată constând în taxă timbru, timbru judiciar, onorariu avocat.

În drept, au fost invocate disp. art. 722, art. 714 C.pr.civ.

La aceeaşi dată de 02.07.2013, contestatorul a înaintat la dosarul cauzei o notă de probatorii (fila 13), prin care a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv procesul verbal din data de 04 mai 2012 întocmit de BEJ DG in dosarul de executare silita nr. 74/E/2007, sentinţele pronunţate in dosar nr. 2331/317/2009 si dosar nr.1993/317/2012 ale Judecătoriei Tg-Carbunesti, copia dosarului de executare nr.75/E/2013 al BEJ DG, sens in care a solicitat emiterea unei adrese către BEJ DGpentru a înainta dosarul de executare.

Au fost anexate notei de probatorii, în copie, sentinţa nr. 2542/2012 din data de 14.09.2012, pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr.1993/317/2012, încheierea din data de 11.09.2012, pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. 1993/317/2012, sentinţa nr.380/2011 din data de 10.02.2011 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr.2331/317/2009, procesul-verbal din 20.05.2013 privind cheltuielile executorului judecătoresc, întocmit în dosarul de executare nr. 75/E/2013 (filele 14-20).

Prin rezoluţia preşedintelui de complet din data de 03.07.2013 (fila 21), s-a constatat că, în urma desfăşurării procedurii de regularizare, cererea de chemare în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute de prevederile art. 194-197 C.pr.civ. şi s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată şi a înscrisurilor doveditoare către intimaţi, cu menţiunea de a formula întâmpinare, în termen de 25 de zile de la comunicare.

Cu privire la cererea de suspendare a executării silite ce face obiectul dosarului nr. 75/E/2013 al BEJ DG, în raport de disp. art. 718 alin. 6 C.pr.civ., prin rezoluţia preşedintelui de complet din 03.07.2013 (fila 22), a fost fixat termen de judecată la data de 11.07.2013 pentru când au fost citate părţile, respectiv contestatorul CI cu menţiunea de a indica, pentru executarea dispoziţiei de punere în posesie, valoarea obiectului contestaţiei şi de a consemna la dispoziţia instanţei, în condiţiile art.670 C.pr.civ., o cauţiune în cuantum de 10% din valoarea obiectului contestaţiei, conform disp. art.718 alin.2 lit. a) C.pr.civ., şi intimaţii: BEJ DGşi CC, cu copie cerere.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11.07.2013 (filele 32-34) instanţa a respins cererea de suspendare a executării silite ce face obiectul dosarului nr.75/E/2013 al BEJ DG.

În cauză, intimatul CC a formulat întâmpinare (fila 36), prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare, implicit a cererii de complinire, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfăşurarea prezentului litigiu. În motivare, intimatul a arătat că s-a judecat cu contestatorul, iar prin sentinţa civilă 2012/24.06.2003, definitivă, acesta din urmă a fost obligat să-i lase în deplină proprietate liniştită posesie terenurile situate în loturile nr.1, 3 şi 4.

A mai arătat intimatul că a formulat mai multe cereri de executare silită înregistrate în dosarul 74/E/2007, a fost somat debitorul, însă punerea în posesie efectivă şi totală nu a fost posibilă datorită imposibilităţii delimitării de către executor, fiind necesar ca acesta să ia legătura cu expertul care a făcut expertiza în dosarul cauzei, precum şi cu specialiştii din cadrul primăriei din localitate, astfel că, după elucidarea situaţiei, faţă de repetatele cereri de continuare a executării, executorul a emis somaţia din 27.04.2012, iar la data de 04.05.2012 a fost pus în posesia terenului în cauză, însă CI a formulat contestaţie la executare. A precizat intimatul că prin sentinţa civilă nr.2542/14.09.2012, pronunţată de Judecătoria Tg.Cărbuneşti a fost admisă contestaţia, s-a constatat perimată executarea silită pornită în dosarul de executare nr.74/E/2007 al B.E.J. DG, au fost anulate somaţia de executare, procesele verbale întocmite cu ocazia executării şi celelalte acte de executare silită întocmite în dosarul nr.74/E/2007, dispunându-se şi întoarcerea executării silite ce a format obiectul dosarului de executare menţionat.

În continuarea motivării, a arătat intimatul că a formulat o nouă cerere de executare, potrivit art.698 C.pr.civ, înăuntrul termenului de prescripţie de 10 ani prevăzut de art.696 C.pr.civ., iar instanţa a dispus încuviinţarea executării silite, fiind respectate art.664 şi 665 C.pr.civ.

Asupra excepţiilor invocate de către contestator prin cererea de chemare în judecată, intimatul a susţinut că nu există autoritate de lucru judecat, nefiind îndeplinite nici una din condiţiile necesare, excepţia de lipsei de interes nu este incidentă, deoarece nu s-a făcut niciodată executarea silită în dosarul de executare nr. 74/E/2007, toate formele fiind anulate prin hotărâre judecătorească, fiind astfel nevoit să formuleze o nouă cerere de executare silită, iar excepţia inadmisibilităţii cererii de executare silită nu subzistă, deoarece intimatul nu şi-a îndeplinit dreptul consfinţit prin sentinţa civilă nr.2012/24.06.2013, pentru că acest titlu executoriu nu a fost niciodată pus în executare, instanţa constatând, la cererea contestatorului CI, perimată executarea.

Referitor la cererea de complinire formulată de contestator, a susţinut intimatul că, potrivit art. 669 C.pr.civ., contestatorul debitor este ţinut să suporte cheltuielile de executare silită sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data actualizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, fiind legală înfiinţarea popririi pe pensia contestatorului.

Prin cererea de complinire înregistrată în dosar în data de 12.07.2013 (filele 37-38) contestatorul CI a solicitat anularea procesului verbal din 28.06.2013, ce i-a fost comunicat în data de 02.07.213, cu motivarea că punerea în posesie s-a făcut pe un alt teren decât cel arătat în sentinţa civilă de partaj, respectiv nu respectă amplasamentul stabilit prin hotărârea ce reprezintă titlu executoriu.

A arătat contestatorul că, pentru a face punerea în posesie, executorul judecătoresc a pătruns pe terenul său şi a demolat gardul ce împrejmuia terenul, a distrus viţa de vie existentă pe teren, ceea ce reprezintă un abuz şi o încălcare a legii, întrucât nu a fost autorizat să demoleze gardul şi să ridice construcţiile de pe teren.

A mai susţinut contestatorul că în titlul executoriu nu se specifică dimensiunile terenului pentru a se putea face aplicarea dispozitivului, ceea ce determină imposibilitatea punerii în aplicare a titlului, că terenul pe care s-a făcut punerea în posesie este proprietatea sa exclusivă, nefiind prins în hotărârea de partaj, creditorul neavând nici un drept asupra acestuia.

De asemenea, a învederat intimatul că prin titlul executoriu nu i s-a atribuit creditorului în lot teren arabil şi că, prin raportul de expertiză efectuat în cauza în care s-a pronunţat sentinţa pusă în executare, terenul de 0,0481 ha atribuit în lot creditorului CC era amplasat în T 1 P 66/1, şi nu în T 1 P 66, cum este menţionat în dispozitiv, fiind, astfel, un alt teren decât cel pe s-a făcut punerea în posesie.

A arătat contestatorul că, în dovedire, solicită proba cu martori şi proba cu expertiză.

În data de 31.07.2013 a fost înaintată la dosarul cauzei întâmpinare formulată de BEJ DG(fila 44), prin care acesta a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi menţinerea tuturor actelor de executare din dosarul nr.75/E/2013 ca temeinice şi legale.

Prin rezoluţia preşedintelui de complet din data de 27.08.2013 (fila 47) s-a fixat primul termen de judecată la data de 24.09.2013  pentru când au fost citaţi: contestatorul CI, cu menţiunea de a preciza capătul de cerere în întoarcere executare, sub aspectul valorii obiectului acestui capăt de cerere, sub sancţiunea suspendării, conform disp. art.242 C.pr.civ., şi de a timbra la valoarea indicată, sub sancţiunea anulării capătului de cerere ca netimbrat; cu copie întâmpinare depusă de BEJ DGîn data de 31.07.2013 şi cu menţiunea de a răspunde la întâmpinare; intimaţii BEJ DGşi CC, cu copie cereri modificatoare şi cu menţiunea de a depune întâmpinare la cererea modificatoare cu cel puţin 10 zile înaintea termenului de judecată, sub sancţiunea decăderii. De asemenea, pentru primul termen de judecată s-a emis adresă către BEJ DGpentru a înainta, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr.75/E/2013 privind pe creditor CC şi pe debitor CI.

Pentru termenul de judecată din 24.09.2013 contestatorul CI a înaintat la dosarul cauzei cerere de renunţare la judecarea capătului de cerere privind întoarcerea executării (fila 53), prin încheierea de şedinţă de la termenul menţionat instanţa luând act de precizarea contestatorului CI, în sensul renunţării acestuia la judecarea capătului de cerere privind întoarcerea executării.

La solicitarea instanţei, la dosarul cauzei au fost înaintate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarele de executare nr.74/E/2007 şi dosarul nr.75/E/2013 ale BEJ DG(filele 58-148).

Pentru termenul de judecată din data de 08.10.2013 intimatul CC a înaintat la dosarul cauzei note de şedinţă (fila 149).

La termenul de judecată din data de 15.10.2013, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei hotărâri, instanţa a calificat drept apărări de fond excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei de interes în promovarea cererii de executare silită şi excepţia inadmisibilităţii cererii de executare silită, invocate de contestator, a încuviinţat pentru contestator proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a respins proba cu expertiză topografică, solicitată de contestator, a luat act că proba testimonială propusă de contestator prin cererea de complinire depusă la dosarul cauzei în data de 12.07.2013, fila 37, nu a fost solicitată cu respectarea condiţiilor legale, respectiv în condiţiile art. 194 lit. e) C.pr.civ., nefiind indicate numele, prenumele şi domiciliile martorilor, această împrejurare echivalând cu neindicarea probei, a luat act că intimaţii CC şi BEJ DGnu au solicitat probe în prezenta cauză, şi a invocat din oficiu excepţia autorităţii de lucru judecat, în ceea ce priveşte capătul de cerere în anularea procesului verbal din data de 04.05.2012, prin raportare la sentinţa civilă nr.2542/14.09.2012 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr.1993/317/2012, reţinând cauza spre soluţionare pe excepţia invocată şi pe fondul cauzei.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea stare de fapt:

Prin sentinţa civilă nr.2012/24.06.2003 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. 1171/2003 (filele 61-65), definitivă prin respingerea apelului, a fost admisă acţiunea reclamanţilor CC, DS şi BS împotriva pârâtului CI, având ca obiect partajul bunurilor rămase de pe urma autorului CI şi a terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr.1480162/2001, fiind omologat raportul de expertiză în varianta unică de lotizare. În consecinţă, lotul nr.1 a fost atribuit intimatului din prezenta cauză, CC, lotul nr. 2 contestatorului din prezenta cauză, CI, lotul nr.3 numitei DS, lotul nr. 4 numitei BS, fiind obligaţi la sultă CC şi CI.

Prin cererea din data de 06.03.2007 (fila 59), intimatul CC şi numitele DSşi Brătilă Sofia au solicitat executarea silită a sentinţei civile susmenţionate, fiind format dosarul nr.74/E/2007 al BEJ Răduleţu Valeriu, în care s-a întomcit procesul verbal de cheltuieli din data de 06.03.2007, s-au emis somaţiile din 09.03.2007, 02.10.2008, 12.05.2009, iar intimatul creditor CC a adresat executorului judecătoresc cereri pentru continuarea executării silite.

În legătură cu executarea silită efectuată în dosarul nr.74/E/2007, se reţine că prin sentinţa civilă nr.380/10.02.2011 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. 2331/317/2009 (filele 91-91), definitivă prin nerecurare, a fost admisă excepţia perimării invocată de contestatorul CI, fiind constatată perimarea executării silite pornite în dosarul nr. 74/E/2007.

Se mai observă că, după pronunţarea sentinţei civile nr.380/2011, în dosarul de executare nr.74/E/2007 au mai fost întocmite: procesul verbal din 05.12.2011 privind imposibilitatea punerii în posesie, procesul verbal din 22.06.2010, procesul verbal de cheltuieli din 24.04.2012, somaţia din 27.04.2012, procesul verbal de executare din data de 04.05.2012, prin care s-a realizat punerea în posesie a intimatului creditor CC asupra terenului în suprafaţă de 0,0481 ha, adresa de înfiinţare a popririi asupra veniturilor lui CI din data de 25.05.2012.

De asemenea, se constată că, prin sentinţa civilă nr.2542/14.09.2012 pronunţată de Judecătoria TG C în dosarul nr.1993/317/2012 (filele 121-123), irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de CC, a fost admisă contestaţia la executare formulată de CI, a fost admisă excepţia perimării executării, excepţie invocată de contestator, a fost admisă excepţia prescrierii dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu cu privire la sultă, excepţie invocată de contestator, s-a constatat perimată executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 74/E/2007 al Biroului Executorului Judecătoresc DG, au fost anulate somaţia din data de 27.04.2012, procesul-verbal din data de 04.05.2012, procesul-verbal din data de 24.04.2012 şi adresa de înfiinţare a popririi din data de 25.05.2012, acte de executare silită întocmite în dosarul nr. 74/E/2007, s-a dispus întoarcerea executării silite ce a format obiectul dosarului nr. 74/E/2007 al Biroului Executorului Judecătoresc DG, fiind obligat intimatul CC la plata către contestator a sumei de 1071 lei.

În concluzie, prin pronunţarea celor două sentinţe civile menţionate, sentinţa civilă nr.380/10.02.2011 şi sentinţa civilă nr.2542/14.09.2012, executarea silită din dosarul nr.74/E/2007 al BEJ DGa fost desfiinţată, ultimele acte de executare întocmite în acest dosar de executare, mai exact procesul verbal de cheltuieli din 24.04.2012, somaţia din 27.04.2012, procesul verbal de executare din data de 04.05.2012, prin care s-a realizat punerea în posesie a intimatului creditor CC asupra terenului în suprafaţă de 0,0481 ha, şi adresa de înfiinţare a popririi asupra veniturilor lui CI din data de 25.05.2012, fiind anulate prin sentinţa civilă nr.2542/2012 a Judecătoriei Tg-Cărbuneşti.

Ulterior desfiinţării executării silite, intimatul CC a formulat o nouă cerere pentru executarea silită a sentinţei civile nr.2012/24.06.2003, doar sub aspectul punerii în posesie cu terenul ce i-a revenit în lot, cerere înregistrată la BEJ DG, în data de 22.04.2013 (fila 128), formându-se dosarul de executare nr.75/E/2013.

Prin încheierea din Camera de Consiliu nr.241/30.04.2013, dosar nr.1620/317/2013 (fila 136 dosarul cauzei) Judecătoria Tg-Cărbuneşti a dispus încuviinţarea executării silite, cheltuielile de executare au fost stabilite de către executorul judecătoresc prin procesul verbal de cheltuieli din data de 20.05.2013 (fila 138), prin somaţia nr.75/E/2013/20.05.2013 (fila 137) a fost somat contestatorul CI să se conformeze dispozitivului sentinţei civile nr.2012/24.06.2003, în sensul să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul situat în intravilanul satului M din comuna C, în suprafaţă de 0,0481 ha, tarlaua 1, parcela 66, cu vecinătăţile: N – Dc 4379, E – LM, S – CC şi V – lot nr.2 din hotărârea judecătorească, şi să achite suma de 1005,5 lei, reprezentând cheltuieli de executare.

Se mai reţine că în data de 28.06.2013 a avut loc punerea în posesie a intimatului creditor CC cu terenul în suprafaţă de 0,0481 ha, situat în tarlaua 1, parcela 66, având vecinătăţile: N – Dc 4379, E – LM, S – CC şi V – lot nr.2 din hotărârea judecătorească, în acest sens fiind încheiat procesul verbal din data de 28.06.2013 (fila 142).

De asemenea, prin adresa nr.75/E/2013/19.06.2013 (fila 144) a fost înfiinţată poprirea în mâinile terţului poprit Casa Judeţeană de Pensii Gorj asupra sumelor încasate de contestatorul CI cu titlul de pensie, până la acoperirea sumei de 1005,5 lei, cheltuieli de executare.

Împotriva formelor de executare din dosarul nr.75/E/2013 al BEJ DGa formulat contestaţie la executare contestatorul debitor CI, solicitând: anularea formelor de executare întocmite, respectiv somaţia din 20.05.2013, procesul verbal de cheltuieli din 20.05.2013, adresa de înfiinţare a popririi din 19.06.2013, procesul verbal de punere în posesie din 28.06.2013; suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare; întoarcerea executării silite realizate în dosarul nr.75/E/2013; desfiinţarea popririi şi încetarea executării silite. De asemenea, s-a solicitat anularea procesului verbal din data de 04.05.2012 din dosarul nr.74/E/2007.

Cu prioritate, instanţa observă că petitul în suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii a fost soluţionat prin încheierea de şedinţă din data de 11.07.2013 (filele 32-34), prin care Judecătoria Tg-Cărbuneşti a respins cererea de suspendare a executării silite, împotriva încheierii declarând apel CI, înaintat spre competentă soluţionare Tribunalului Gorj.

Cât priveşte petitul în întoarcerea executării silite realizate în dosarul nr.75/E/2013, se reţine că prin încheierea de şedinţă din data de 24.09.2013 (fila 55) instanţa a luat act de renunţarea contestatorului CI la judecarea acestui capăt de cerere.

În concluzie, instanţa urmează a se pronunţa asupra petitelor în anularea formelor de executare întocmite în dosarul nr.75/E/2013 al BEJ DG, în desfiinţarea popririi şi încetarea executării silite şi asupra petitului în anularea procesului verbal din data de 04.05.2012 din dosarul nr.74/E/2007 al BEJ DG.

Asupra petitului în anularea procesului verbal din data de 04.05.2012 din dosarul nr.74/E/2007 al BEJ DG:

Faţă de împrejurarea că prin sentinţa civilă nr.2542/14.09.2012 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr.1993/317/2012 (filele 121-123), irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de CC, a fost admisă contestaţia la executare formulată de CI, s-a constatat perimată executarea silită din dosarul nr.74/E/2007 al BEJ DG, fiind anulat, printre alte acte de executare, şi procesul-verbal din data de 04.05.2012, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte capătul de cerere în anularea procesului verbal din data de 04.05.2012, prin raportare la sentinţa civilă nr.2542/14.09.2012 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr.1993/317/2012.

Instanţa va admite excepţia invocată, constatând incidenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, reţinând că prin sentinţa civilă nr.2542/14.09.2012, irevocabilă prin respingerea recursului, a fost anulat procesul verbal din data de 04.05.2012, o repunere în discuţie a acestei chestiuni litigioase fiind de neconceput, date fiind disp. art.430 alin.1 şi alin.2 C.pr.civ., potrivit cărora „hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra unui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”. De asemenea, potrivit disp. art.431 alin.1 C.pr.civ., „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect”, iar potrivit disp. art.432 C.pr.civ., „excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs.”

În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care se reţine în mod constant că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraf 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenţei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenţiei, principiu enunţat în preambulul Convenţiei. Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluţiile definitive date de instanţele judecătoreşti să nu mai poată fi rediscutate (Brumărescu c. Romaniei, § 61). Recent, în cauza Amurăriţei c. României, din data de 23.09.2008, Curtea Europeană a mers mai departe arătând că instanţele trebuie sa ţină cont chiar şi de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare finalizate prin hotărâri definitive, si să nu le mai repună în discuţie într-o nouă procedură, ba mai mult, în funcţie de particularităţile cauzei, trebuie să analizeze şi posibilitatea ca în anumite situaţii, constatările din hotărârile judecătoreşti să poată fi opuse chiar şi terţilor (§ 31-38).

Constatând că procesul verbal din data de 04.05.2012, - prin care creditorul CC a fost declarat ca pus în posesie cu terenul în suprafaţă de 0,0481 ha, în dosarul de executare silită nr.74/E/2007 al BEJ DG, - a fost anulat prin sentinţa civilă irevocabilă nr.2542/14.09.2012 a Judecătoriei Tg-Cărbuneşti, un nou demers pentru obţinerea desfiinţării aceluiaşi act nu poate fi primit.

La aceeaşi soluţie de respingere a petitului în anularea procesului verbal din data de 04.05.2012 din dosarul nr.74/E/2007 al BEJ DGse ajunge şi dacă se priveşte acest capăt de cerere ca rămas fără obiect, prin desfiinţarea procesului verbal prin hotărârea judecătorească irevocabilă menţionată mai sus.

Asupra petitelor în anularea formelor de executare întocmite în dosarul nr.75/E/2013 al BEJ DG, în desfiinţarea popririi şi încetarea executării silite:

Contestatorul CI solicită anularea somaţiei din 20.05.2013, procesului verbal de cheltuieli din 20.05.2013, adresei de înfiinţare a popririi din 19.06.2013, procesului verbal de punere în posesie din 28.06.2013, solicitând să se dispună desfiinţarea popririi înfiinţate pe veniturile cuvenite contestatorului CI şi încetarea executării silite, pentru următoarele motive: dat fiind faptul că executarea silită s-a realizat din data de 04.05.2012, conform procesului verbal de executare din dosarul nr.74/E/2007 al BEJ DG, creditorul CC nu mai are interes în formularea unei noi cereri de executare silită; întrucât creditorul şi-a împlinit dreptul ce îi revenea prin titlul executoriu, o nouă cerere de executare silită este inadmisibilă; executării silite din dosarul nr.75/E/2013 i se opune autoritatea de lucru judecat faţă de executarea silită realizată în dosarul nr.74/E/2007 al aceluiaşi executor judecătoresc, nemaiputând fi format un nou dosar de executare cu acelaşi obiect, aceleaşi părţi şi aceeaşi cauză; nu s-a făcut dovada achitării cheltuielilor de executare de către creditorul CC, drept pentru care cheltuielile trecute în procesul verbal de cheltuieli sunt fictive; nefăcându-se dovada  achitării cheltuielilor de executare de către creditor, debitorul nu le datorează, fiind nelegală adresa de înfiinţare a popririi pentru recuperarea acestor cheltuieli, de asemenea, executorii judecătoreşti nemaiputând pretinde alte cheltuieli în afara onorariului; executarea silită s-a făcut pe un alt teren decât cel arătat în sentinţa civilă de partaj, nerespectând amplasamentul stabilit prin hotărârea ce reprezintă titlu executoriu.

Faţă de motivele invocate de contestator, instanţa reţine următoarele:

Contestaţia la executare propriu-zisă este destinată înlăturării neregularităţilor comise cu prilejul urmăririi silite, pe calea contestaţiei la executare putând fi invocate motive privind alegerea procedurii de executare silită, ordinea de urmărire a bunurilor, determinarea bunurilor urmăribile, încălcarea regulilor de desfăşurare a executării silite, prescripţia dreptului de a cere executarea silită, perimarea unor acte de executare, nerespectarea termenelor, inopozabilitatea titlului executoriu faţă de o terţă persoană, etc.

În ceea ce priveşte motivele invocate de contestator, în sensul că, dat fiind faptul că executarea silită s-a realizat din data de 04.05.2012, conform procesului verbal de executare din dosarul nr.74/E/2007 al BEJ D, creditorul CC nu mai are interes în formularea unei noi cereri de executare silită, o nouă cerere de executare silită este inadmisibilă, executării silite din dosarul nr.75/E/2013 i se opune autoritatea de lucru judecat faţă de executarea silită realizată în dosarul nr.74/E/2007 al aceluiaşi executor judecătoresc, nemaiputând fi format un nou dosar de executare cu acelaşi obiect, aceleaşi părţi şi aceeaşi cauză, instanţa reţine următoarele:

Aşa cum s-a arătat în expunerea stării de fapt, executarea silită din dosarul nr.74/E/2007 al BEJ DG, privind, este adevărat, acelaşi creditor, acelaşi debitor şi acelaşi titlu executoriu, a fost desfiinţată, prin sentinţele civile nr. 380/10.02.2011 şi nr.2542/14.09.2012 ale Judecătoriei Tg-Cărbuneşti fiind constatată perimată executarea silită, ultimele forme de executare, între care şi procesul verbal din data de 04.05.2012, prin care creditorul CC a fost declarat pus în posesie asupra terenului în litigiu, fiind anulate.

Este evident că nu se poate vorbi despre o aducere la îndeplinire a dispoziţiilor titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă de partaj din anul 2003, despre o finalizare a executării silite şi despre o împlinire a dreptului creditorului în dosarul de executare silită nr.74/E/2007, în condiţiile în care executarea silită în acel dosar de executare a fost desfiinţată, formele de executare fiind anulate, ca efect al perimării executării silite.

Din această perspectivă, instanţa reţine că, potrivit disp. art.698 alin.1 C.pr.civ., „în caz de perimare a executării, se va putea face, înăuntrul termenului de prescripţie, o nouă cerere de executare silită, dispoziţiile art.664 şi 665 fiind aplicabile în mod corespunzător”.

Din textul normativ invocat rezultă că perimarea unei executări silite nu îl împiedică pe creditor să formuleze o nouă cerere de executare, dacă termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită nu s-a împlinit, într-o atare situaţie urmându-se procedura prevăzută de disp. art.664-665 C.pr.civ., respectiv înregistrarea cererii de executare la biroul executorului judecătoresc, deschiderea dosarului de executare prin încheiere, şi încuviinţarea executării silite de către instanţa de executare.

Potrivit alin.2 al art.698 C.pr.civ., după încuviinţarea executării silite, executorul va comunica debitorului încheierea instanţei şi o nouă somaţie, la care nu va mai alătura titlul care se execută.

În speţă, cu respectarea termenului de prescripţie de 10 ani specific titlurilor emise în materia drepturilor reale, creditorul CC a formulat o nouă cerere de executare silită, înregistrată la BEJ DGla data de 22.04.2013, prin care a solicitat executarea silită a titlului executoriu – sentinţa de partaj – doar sub aspectul punerii sale în posesie cu terenul ce i-a revenit în lot, iar cu respectarea disp. art.664-665 C.pr.civ., BEJ DGa dispus înregistrarea cererii de executare şi deschiderea dosarului de executare silită nr.75/E/2013. Încuviinţarea executării silite a fost dispusă prin încheierea nr.241/30.04.2013 a Judecătoriei Tg-Cărbuneşti, debitorul CI fiind somat la executare prin somaţia din data de 20.05.2013.

Prin prisma stării de fapt reţinute şi a dispoziţiilor legale invocate, se reţine că creditorul CC are interes în a solicita executarea silită a sentinţei civile nr.2012/24.06.2003, sub aspectul punerii sale în posesie cu terenul atribuit în lot, cererea sa de executare este admisibilă, iar executarea silită declanşată în dosarul nr.75/E/2013 nu este paralizată prin existenţa dosarului de executare nr.74/E/2007, în care toate formele de executare au fost desfiinţate.

În ceea ce priveşte motivele vizând nelegalitatea procesului verbal de cheltuieli din 20.05.2013 şi a adresei de înfiinţare a popririi din data de 19.06.2013, respectiv că nu s-a făcut dovada achitării cheltuielilor de executare de către creditorul CC, drept pentru care cheltuielile trecute în procesul verbal de cheltuieli sunt fictive, şi, pe cale de consecinţă, nedatorate de debitorul CI, de asemenea, executorii judecătoreşti neputând pretinde alte cheltuieli în afara onorariului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit disp. art.669 alin.3 C.pr.civ., „Sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanşării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite.”, iar potrivit alin.4 al aceluiaşi text normativ „Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta. Dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privinţa acestor cheltuieli de executare nu este condiţionată de plata unei cauţiuni.”

Faţă de dispoziţiile legale invocate se reţine a fi neîntemeiată susţinerea contestatorului, potrivit căreia executorii judecătoreşti nu pot pretinde alte cheltuieli în afara onorariului, în afara onorariului, fiind ocazionate de executarea silită şi alte cheltuieli, cu titlu exemplificativ: taxe de timbru, cheltuieli efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită; cheltuieli de transport, etc. 

Este adevărat că disp. art.669 alin.1 C.pr.civ. prevăd că „partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop”, aceasta fiind o soluţie pragmatică motivată de realităţile economice, dar nu este de natură să influenţeze valabilitatea actelor de executare.

 Deşi BEJ DGnu a comunicat înscrisurile cu care face dovada avansării de către creditor a cheltuielilor de executare în dosarul nr.75/E/2013, putându-se prezuma în acest fel că cheltuielile de executare nu au fost avansate de creditorul intimat CC, instanţa nu poate reţine că această împrejurare reprezintă un motiv de anulare a procesului verbal de cheltuieli din 20.05.2013, în condiţiile în care în acest proces verbal sunt defalcate corespunzător sumele reprezentând 700 lei onorariu executor, 11 lei înregistrare şi formare dosar, 10 lei redactare adrese, 24,5 lei cheltuieli de transmitere prin poştă, 10 lei emitere somaţie, 30 lei arhivare dosar, 20 lei taxe de timbru, 200 lei consultaţii dosar, un total de 1005,5 lei, fiind evident că executorul judecătoresc a realizat activităţile de înregistrare şi formare dosar de executare, redactare adrese, comunicare prin poştă a unor acte de executare, emitere somaţie, punere în posesie a creditorului, etc., conform dosarului de executare silită, înaintat instanţei în copie conformă cu originalul (filele 127-148) .

Cât priveşte onorariul executorului judecătoresc, la care contestatorul a făcut trimitere în mod expres, instanţa reţine disp. art. 39 alin.1 din Legea 188/2000 privind executorii judecătoreşti, potrivit cărora „executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.”, precum şi disp. art.39 alin.3 acelaşi act normativ, potrivit cărora “executorii judecătoreşti nu pot condiţiona punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti de plata anticipată a onorariului.”, această din urmă prevedere legală confirmând faptul că neavansarea sumelor de către creditor nu echivalează cu nedatorarea lor de către debitor, într-o atare situaţie sumele executate cu titlul de cheltuieli de executare fiind reţinute de executorul judecătoresc.

Cât priveşte onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 700 lei, instanţa are în vedere că în prezent onorariile minimale şi maximale ale executorilor judecătoreşti sunt stabilite prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr.2250/2006. Din analiza tabloului acestor onorarii, instanţa reţine că pentru activitatea de punere în posesie onorariul minimal ce poate fi încasat de executorul judecătoresc este de 60 de lei, iar onorariul maximal este de 2200 lei pentru debitorul persoană fizică, astfel încât un onorariu de 700 lei, cât a fost stabilit de executor, se încadrează în aceste limite, în concordanţă cu criteriile enunţate de art. 55 alin.3 din Regulamentul de aplicare a Legii 188/2000.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază ca legal întocmite procesul verbal de cheltuieli din data de 20.05.2013 şi, pe cale de consecinţă, adresa de înfiinţare a popririi din 19.06.2013, asupra veniturilor debitorului CI până la concurenţa sumei stabilită cu titlul de cheltuieli de executare, şi, dat fiind că nu s-a făcut dovada achitării de către debitor a acestei sume, apare ca neîntemeiată cererea de desfiinţare a popririi.

În ceea ce priveşte motivele vizând nelegalitatea procesului verbal de executare din data de 28.06.2013, respectiv faptul că executarea silită s-a făcut pe un alt teren decât cel arătat în sentinţa civilă de partaj, nerespectând amplasamentul stabilit prin hotărârea ce reprezintă titlu executoriu, se reţin următoarele:

Prin procesul verbal din data de 28.06.2013 (fila 142) a fost declarat pus în posesie intimatul creditor CC cu terenul în suprafaţă de 0,0481 ha, situat în tarlaua 1, parcela 66, având vecinătăţile: N – Dc 4379, E – Lupu Maria, S – CC şi V – lot nr.2 din hotărârea judecătorească, procedându-se la individualizarea şi măsurarea terenului.

Contestatorul CI susţine că punerea în posesie s-a făcut pe un alt teren decât cel atribuit în lot intimatului CC, întrucât prin titlul executoriu nu i s-a atribuit creditorului în lot teren arabil, în titlul executoriu nu se precizează dimensiunile terenului, astfel încât nu se putea pune în executare, prin raportul de expertiză efectuat în dosarul de partaj în care s-a pronunţat hotărârea ce reprezintă titlu executoriu terenul atribuit în lot lui CC era amplasat în T 1 P 66/1, şi nu în T 1 P 66, aşa cum s-a menţionat în dispozitiv.

Potrivit disp. art.712 alin.1 C.pr.civ., „dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti (…), debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă”, din interpretarea dispoziţiilor legale invocate rezultând că pe calea contestaţiei la executare nu se pot invoca motive de fond care să repună în discuţie o hotărâre judecătorească definitivă, intrată în puterea lucrului judecat. Asemenea motive se pot invoca numai pe calea mijloacelor de atac prin exercitarea cărora partea poate să obţină reformarea ori casarea hotărârii care o prejudiciază. În nici un caz pe calea contestaţiei la executare nu se pot repune în discuţie şi administra probe pentru a se combate situaţia de fapt, soluţionată cu ocazia procesului de fond, şi nu este posibil să se schimbe fondul soluţiei cuprinse în titlul executoriu. Contestatorul poate să invoce apărări de fond numai atunci când acestea vizează cauze de stingere a obligaţiei intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii.

În condiţiile în care prin sentinţa civilă nr.2012/24.06.2003 a fost atribuit în lotul lui CC terenul în suprafaţă de 0,0481 ha, situat în tarlaua nr.1, parcela nr.66, cu vecinii: N – Dc 4379, E – Lupu Maria, S – CC şi V – lot nr.2, nu poate fi primită susţinerea debitorului CI, potrivit căreia de fapt terenul respectiv este amplasat în tarlaua nr.1, parcela nr.66/1, aşa cum a individualizat expertul desemnat în dosarul de partaj prin raportul de expertiză.

În măsura în care, în mod eronat, la pronunţarea sentinţei de partaj, instanţa a atribuit în lotul lui CC terenul din T 1 P 66, în loc de terenul din T 1 P 66/1, cum susţine debitorul că ar fi fost corect, debitorului contestator îi erau deschise căi procedurale specifice (căi de atac de reformare sau de retractare, lămurire dispozitiv, îndreptare eroare materială, contestaţie la titlu, etc.) pentru a obţine corectarea pretinsei greşeli, neputând însă să se prevaleze de această împrejurare într-o contestaţie la executare propriu-zisă.

Constatând că procesul verbal din data de 28.06.2013 atestă punerea în posesie a creditorului intimat CC asupra terenului în suprafaţă de 0,0481ha, situat în tarlaua nr.1, parcela nr.66, cu vecinii: N – Dc 4379, E – Lupu Maria, S – CC şi V – lot nr.2, acelaşi teren regăsindu-se înscris în titlul executoriu reprezentat de sentinţa de partaj ca atribuit în lotul creditorului, instanţa concluzionează că procesul verbal a fost legal întocmit.

Cât priveşte cererea de încetare a executării silite, instanţa o apreciază drept neîntemeiată prin prisma disp. art.702 C.pr.civ., care reglementează drept cazuri de încetare a executării silite: aducerea la îndeplinire a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, care presupune şi recuperarea integrală de la debitor a cheltuielilor de executare şi a celorlalte sume de bani datorate potrivit legii; insolvabilitatea debitorului; renunţarea creditorului la executare; desfiinţarea titlului executoriu; anularea executării silite.

În speţă, dată fiind împrejurarea că nu au fost recuperate integral de la debitorul CI sumele stabilite cu titlul de cheltuieli de executare, în cuantum total de 1005,5 lei, este evident că nu este incidentă situaţia prevăzută de art.702 alin.1 pct.1 C.pr.civ., nefiind, de asemenea, incidente nici celelalte cazuri de încetare prevăzute de art.702 alin.1 pct.2-5 C.pr.civ.

Pentru toate considerentele expuse, instanţa va respinge capătul de cerere în anularea procesului verbal din data de 04.05.2012 ca fiind autoritate de lucru judecat, şi va respinge contestaţia la executare, sub toate petitele.

Cererile contestatorului CI şi intimatului Corici Constatin de acordare a cheltuielilor de judecată vor fi analizate prin prisma disp. art.452 şi art.453 C.pr.civ., din care rezultă că partea care pierde procesul şi care rămâne astfel în culpă procesuală este obligată, la cerere, să plătească părţii care a câştigat, cheltuielile de judecată dovedite a fi fost făcute în cauză.

În speţă, culpa procesuală revine contestatorului debitor CI, drept pentru care instanţa va respinge cererea contestatorului privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmând  a-l obliga pe contestatorul CI la plata către intimatul CC a sumei de 550 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată dovedite, onorariu avocat, conform chitanţei nr.145/20.06.2013 (fila 155 dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia autorităţii de lucru judecat, în ceea ce priveşte capătul de cerere în anularea procesului verbal din data de 04.05.2012, prin raportare la sentinţa civilă nr.2542/14.09.2012 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr.1993/317/2012, excepţie invocată din oficiu, şi, pe cale de consecinţă, respinge capătul de cerere ca fiind autoritate de lucru judecat.

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatorul CI, CNP 143010616181146, domiciliat în comuna C, sat M, judeţul Gorj, în contradictoriu cu intimaţii CC, CNP 1360126181153, domiciliat în comuna C, sat M, judeţul Gorj, şi BEJ D G, cu sediul în Tg-Cărbuneşti, str. T, nr. 47, judeţul Gorj.

Respinge cererea contestatorului privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Obligă contestatorul CI la plata către intimatul CC a sumei de 550 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 15.10.2013.

PREŞEDINTE

LMP

Grefier

EI

 Red. L.M.P./01.11.2013

Thred. A.I./5 ex.

Domenii speta

Spete similare