Acţiune în constatare drept de proprietate prin uzucapiune

Obiect: acţiune în constatare drept de proprietate prin uzucapiune.

Sentinţa civilă nr. 119/21.01.2010

Prin cererea înregistrată la această instanţă, reclamanţii A.A., C.C.A. şi E.C.S. au solicitat, în contradictoriu cu Oraşul, reprezentat prin primar, ca în cauză să fie pronunţată o hotărâre judecătorească prin care să se constate că imobilul cu destinaţia de locuinţă situat pe terenul în suprafaţă de 585 mp, compusă din 4 camere, hol, bucătărie, verandă, beci cămară , constituie proprietatea reclamanţilor, proprietate dobândită printr-o posesie continuă, netulburată, sub nume de proprietar de mai bine de 30 de ani; de asemenea, că terenul pe care se află imobilul casă de locuit, în suprafaţă de 585 mp, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare din data de 17.01.1966, constituie proprietatea reclamantei A.A., tot ca efect al unei posesiuni continuă, publică şi netulburată.

În motivarea cererii, reclamantele arată următoarele :

Interesul legitim în promovarea petiţiei este acela că C.C.A., soţ şi tată, a decedat, acesta a fost căsătorit cu reclamanta A.A., respectiv până în anul 1968, când s-au despărţit în fapt, apoi divorţând.

În timpul căsătoriei reclamantei A.A. cu A.G., aceştia au dobândit în comun casa de locuit şi terenul ce formează petitul acţiunii, casa de locuit fiind edificată exclusiv prin efortul celor doi soţi.

În anul 1968, A.G. a părăsit domiciliul conjugal comun şi s-a stabilit în P., unde s-a şi căsătorit apoi cu numita A.X.. Astfel, în registrul agricol, încă din anul 1971, la rubrica „capul gospodăriei” semnează reclamanta A.A., iar în copia acestui registru ce cuprinde menţiuni pe perioada 1971-1975 la rubrica numelui soţului se face menţiunea că a părăsit domiciliul, stabilindu-se în P.; apoi, din anul 1981 nu mai apare de loc în evidenţele oraşului, unde sunt trecuţi doar reclamanta A.A. şi copiii C.C.A. şi A.E.. Începând cu data de 8 septembrie 1970, în cartea de imobil, la rubrica „data primirii responsabilităţii” este trecută reclamanta A.A., iar în ceea ce priveşte pe soţ, acesta a fost exclus din cartea imobilului.

Din anul 1968, soţul a părăsit domiciliul comun, în anul 1979 s-a recăsătorit în oraşul Z., pe parcursul vieţii nu a promovat acţiune pentru partajarea bunurilor comune, în imobil au locuit şi locuiesc reclamanta A.A. şi E.C.S. împreună cu familia ei.

Mai arată reclamanţii că au devenit proprietari exclusivi asupra terenului şi casei de locuit, ca efect al uzucapiunii de lungă durată şi au promovat prezenta petiţie pentru a se putea legitima în calitate de proprietari faţă de orice persoană.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1890 cod civil.

În dovedire, au ataşat la dosarul cauzei în copie acte de stare civilă, carte de imobil, două contracte de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. xxx/17 ianuarie 1966 şi nr. xxxx/22 aprilie 1974.

Cererea a fost timbrată cu 86 lei taxă judiciară de timbru şi 1 leu timbru judiciar.

Prin întâmpinare, Instituţia Primarului oraşului, în calitate de reprezentant legal al oraşului, au invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive, învederând instanţei că în cauza dedusă judecăţii nu există nici un temei de fapt sau de drept pentru care reclamanţii să îi opună dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, bunurile obiect al acţiunii au avut şi au un stăpân, nefiind vorba de o moştenire vacantă, astfel că acţiunea este promovată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

În subsidiar, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, motivat de faptul că art. 111 Cod procedură civilă impune ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii în constatare lipsa unei căi în realizarea dreptului, ori, în cauza de faţă, reclamanţii deţin un contract autentic de vânzare-cumpărare pentru teren şi au deschisă calea unui partaj succesoral prin care să se clarifice situaţie juridică a bunurilor.

În cauză, numita A.E. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a oraşului, pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii principale, motivat în principal de faptul că imobilul casă de locuit şi terenul în suprafaţă de 585 mp asupra cărora se solicită constatarea dreptului de proprietate fac obiectul dosarului de partaj succesoral după defunctul soţ şi tată al reclamanţilor, dosar ce se află pe rolul Judecătoriei Z. şi că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru constatarea dobândirii proprietăţii prin prescripţia achizitivă, aceasta deoarece posesia reclamanţilor nu a fost una utilă, sub nume de proprietar, ci una tolerată de fostul soţ, care oricum mergea periodic la casa şi folosea în exclusivitate 2 camere; faţă de toate acestea, intervenienta a solicitat să se constate că este coproprietară cu reclamanţii asupra terenului şi casei de locuit.

La propunerea reclamanţilor, au fost audiaţi martorii V.V. şi R.T., iar la propunerea intervenientei au fost audiaţi martorii E.C. şi T.S., declaraţiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.

În temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa cu prioritate pe excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Oraş, reprezentat prin primar, asupra căreia reţine următoarele :

Reclamanta A.E. este fosta soţie a defunctului C..A., reclamanţii C.C.A. şi E.C.A sunt copiii acestora.

În anul 1968, soţul a părăsit domiciliul comun, ulterior soţii A. au divorţat, iar în anul 1979 C.C.A. a încheiat o a doua căsătorie cu A.E., intervenienta din prezenta cauză.

La data de 14.06.2007, soţul C..A. a decedat (a se vedea certificatul de deces – fila 13 din dosar).

Reclamanţii, fostă soţie şi copii ai defunctului, solicită a se constata că au devenit, ca efect al prescripţiei achizitive, proprietari în exclusivitate asupra casei de locuit şi terenului aferent, descrise în petitul acţiunii.

Cererea este motivată în drept pe dispoziţiile art. 1890 Cod civil, care reglementează prescripţia de 30 de ani.

Aşa cum reclamanţii susţin şi în cererea introductivă, interesul lor este acela de a se legitima în calitate de proprietari exclusivi faţă de orice persoană care ar putea pretinde vreun drept asupra imobilelor ce formează petitul acţiunii.

Uzucapiunea este reglementată de Codul civil ca fiind o sancţiune ce operează numai împotriva proprietarului nediligent, astfel încât este admis faptul că, aşa cum s-a statuat şi în practica judiciară, în astfel de cereri de chemare în judecată, calitate procesual pasivă nu poate avea decât proprietarul nediligent, având în vedere că acesta, prin pasivitatea sa îndelungată, s-a desesizat de bun, permiţând intrarea unei alte persoane în posesia acestuia.

Deci, în acţiunile care au ca obiect constatarea posesiei de fapt, calitate procesual pasivă poate avea numai proprietarul imobilului şi este sarcina reclamantului să indice persoana acestuia prin cererea de chemare în judecată formulată în condiţiile art. 112 Cod procedură civilă.

Din probele administrate în cauză, cum de altfel nici reclamanţii nu au susţinut vreun moment, nu rezultă că imobilul casă de locuit şi terenul aferent s-ar fi aflat vreodată în proprietatea statului sau a unităţii administrativ teritoriale, caz în care Oraşul ar fi dobândit calitate procesual pasivă.

În această situaţie, reclamanţii nu au nici un interes în a solicita constatarea dreptului de proprietate în contradictoriu cu Oraşul.

Este evident că în cauză calitate procesual pasivă o are soţia supravieţuitoare a defunctului, respectiv intervenienta în interes propriu A.E., care are vocaţie succesorală concretă la moştenirea acestuia, fiind vădit interesul reclamanţilor de a o exclude de la moştenirea bunurilor rămase la decesul lui C.C.A., respectiv casa şi terenul ce fac obiectul cererii.

În consecinţă, instanţa va respinge cererea principală pentru lipsa calităţii procesual pasive a Oraşului.

Respingând cererea principală, pe excepţia invocată, se reţine că cererea de intervenţie în interes propriu a rămas fără obiect în privinţa celor solicitate în legătură cu fondul cauzei, iar în ceea ce priveşte solicitarea intervenientei de a se constata că este coproprietară a imobilelor descrise în acţiunea principală, această cerere apare ca fiind inadmisibilă, în situaţia în care intervenienta are calea realizării dreptului, prin intermediul unui partaj succesoral, pentru valorificarea drepturilor sale în calitate de moştenitoare a defunctului C.C.A..

Faţă de soluţia pronunţată în cauză, de respingere a ambelor cereri, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va respinge cererea părţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare