Tâlhărie, art. 211 Cod penal

Obiect: tâlhărie, art. 211 Cod penal.

SENTINŢA PENALĂ Nr. 338/10.11.2009

Prin rechizitoriul înregistrat la această instanţă, Parchetul de pe lângă Judecătorie a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor X. şi Y.,  pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. a şi b şi alin. 2 ind. 1 lit. a,b,c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b pentru inculpatul X.; trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P., cu datele de stare civilă din dispozitiv, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 21 alin. 2 lit. b şi alin. 2 ind. 1 lit. a,c Cod penal; punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I., cu datele de stare civilă din dispozitiv, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin. 2 lit. a şi b, alin. 2 ind. 1 lit. a,b,c Cod penal.

S-a reţinut în esenţă în actul de sesizare a instanţei că în noaptea de 21/22 aprilie 2009, în jurul orelor 1,00, inculpaţii Y., X. şi P., după o înţelegere prealabilă între ei şi cu I., au pătruns în curtea, apoi în casa părţilor vătămate J. şi K., de unde, sub ameninţare, le-au sustras bani şi bunuri.

Părţile vătămate s-au constituit părţi civile în cauză iniţial faţă de toţi inculpaţii, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale şi 500 lei, cu titlu de daune materiale.

Pe parcursul judecăţii, părţile vătămate au învederat instanţei că îşi menţin aceste pretenţii civile doar faţă de inculpatul I..

Prin declaraţiile date în instanţă, inculpaţii arestaţi preventiv Y., X. şi P., au recunosc ut şi regretat faptele comise.

Inculpatul I., cercetat în stare de libertate, legal citat, nu s-a prezentat în instanţă.

Au fost audiaţi martorii din lucrări, respectiv K. şi O., declaraţiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.

Martora din lucrări Q., soţia inculpatului I., nu a fost de acord să dea declaraţie în cauză, neavând obligaţia de a depune mărturie, în această calitate.

Examinând probele administrate atât la urmărirea penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Toţi inculpaţii locuiesc în com. I., inculpatul I. fiind cumnatul părţilor vătămate J. şi K., respectiv este căsătorit cu sora părţii vătămate K..

Inculpatul Y., lucrând ca şofer de taxi, a transportat pe J. de la P. la locuinţa sa în satul Q. în noaptea în care acesta a revenit din Italia, în concediu, înaintea sărbătorilor pascale. Pe traseu şi la domiciliul părţii vătămate cei doi au discutat, ocazie cu care inculpatul I. a aflat, dar a şi observat că partea vătămată a venit din Italia cu suma de 3000 de euro, pe care i-a purtat asupra sa într-o pereche de pantaloni.

La data de xx.xx.20xx, inculpatul Y. se afla împreună cu inculpatul X. la domiciliul inculpatului P., la un grătar, inculpatul X. fiind la acel moment concubinul surorii lui P.; acesta din urmă, iniţial nu se afla la domiciliu.

La un moment dat a venit şi inculpatul Y. cu taxiul şi pentru început a avut o discuţie în maşină cu inculpatul X., respectiv a propus acestuia să sustragă o sumă de bani de la o persoană. După discuţia celor doi, au chemat şi pe inculpatul Y. şi au propus şi acestuia să meargă la domiciliul unei persoane din J., pentru a lua o sumă de bani. Aceiaşi propunere a fost făcută şi inculpatului P., când acesta a revenit la domiciliu.

Inculpaţii X., Y. şi P. se aflau în stare de ebrietate.

Inculpaţii s-au urcat în taxiul condus de Y., respectiv inculpatul X. în faţă, ceilalţi doi în spatele maşinii, iar în jurul orelor 12 noaptea au plecat din I..

Iniţial, inculpatul Y. a relatat celorlalţi că urmează să se deplaseze în J., pe traseu a explicat inculpatului X. că vor merge la domiciliul cumnatului său în sat Vânători, pentru „a-l tâlhări” de suma de 3000 de euro, cu care s-a întors din Italia.

Ajunşi în localitatea Vânători, inculpatul Y. le-a arătat celorlalţi trei inculpaţi imobilul unde urmau să pătrundă, le-a explicat pe unde să intre şi unde sunt banii, după care s-a îndepărtat cu taxiul de imobilul respectiv.

În continuare, inculpatul Y. a sărit gardul locuinţei respective, a deschis poarta şi celorlalţi doi, după care inculpatul X. a deschis un geam şi au intrat în camera indicată de Y., respectiv inculpaţii X. şi Y., P. rămânând afară. Din camera respectivă, cei doi inculpaţi au luat 2 sticle cu vin şi o pereche de blugi, pe care inculpatul Y. le-a înmânat peste fereastră inculpatului P., rămas în continuare afară.

În toată această perioadă, inculpatul X. comunica prin telefonul mobil cu inculpatul Y., care le-a cerut celor doi să intre în camera în care dormeau proprietarii, întrucât în camera iniţială nu găsiseră banii. Cei doi inculpaţi au intrat în bucătărie, având o brichetă aprinsă, Y. a pus pe cap inculpatului X. o haină de copil, căreia i-a făcut două găuri pentru a se vedea, şi-a pus şi el pe cap o haină de copil, X. a luat un polonic, iar Y. o furculiţă mai mare şi au intrat împreună în dormitorul proprietarilor. Înainte însă de a intra în dormitor, au descuiat uşa de la intrarea casei pentru a-şi asigura mai uşor scăparea.

De asemenea, inculpatul Y. a luat paşaportul părţii vătămate K., în care se afla suma de 50 de lei.

Bărbatul din dormitor, respectiv partea vătămată J., s-a trezit şi le-a arătat inculpaţilor un portmoneu pe o masă, Y. a luat portofelul, a căutat bani şi pentru că nu a găsit i l-a înmânat lui X., acesta la rândul lui l-a aruncat pe pat.

Copilul minor al părţilor vătămate s-a trezit şi a început să plângă, astfel că cei doi inculpaţi au părăsit în fugă dormitorul, au ieşit din casă, la fel şi inculpatul Puiu, care între timp intrase în hol, şi în drum s-au întâlnit cu inculpatul Y., în maşina căruia s-au urcat, respectiv din nou inculpatul Y. în faţă, în dreapta şoferului, iar ceilalţi doi inculpaţi în spate.

În drum spre I., inculpaţii au discutat despre faptul că nu au găsit suma în valută căutată, inculpatul Y. exprimându-şi dezamăgirea. Y. i-a înmânat suma de 20 lei, pentru combustibil, păstrând suma de 30 de lei, rămasă asupra sa.

Pe traseu, inculpatul Y. a fost apelat pe telefonul mobil de către soţia sa, care i-a relatat despre faptă, cerându-i în numele părţilor vătămate, să anunţe organele de poliţie şi să vină în sprijinul acestora. Inculpatul i-a relatat că este „într-o cursă la I.” şi că în cel mai scurt timp va anunţa poliţia.

După ce i-a lăsat pe cei trei inculpaţi la locuinţele lor, inculpatul Y. s-a deplasat la domiciliul părţilor vătămate în V., luând postura de îngrijorat şi preocupat să le acorde acestora sprijin şi ajutor. A doua zi, acesta a asistat la cercetările efectuate, fiind audiat ca martor.

De remarcat că în acelaşi timp Y. ţinea legătura telefonic cu inculpatul Y., căruia îi comunica prin telefonul mobil cursul cercetărilor şi totodată i-a adresat ameninţări pentru a nu dezvălui modul de acţiune şi implicarea sa în săvârşirea faptei.

În cursul cercetărilor, inculpatul I. a părăsit ţara.

După introducerea fişelor dactiloscopice în baza de date, au fost identificaţi inculpaţii X. şi Y..

Din probele administrate în cauză, instanţa reţine că, în drept, fapta inculpaţilor X. şi Y. de a sustrage bunuri, prin ameninţare, după ce au pătruns în locuinţa părţilor vătămate, noaptea, având asupra lor arme albe şi feţele acoperite, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă calificată, prev. de art. 211 alin. 2 lit. a şi b şi alin. 2 ind. 1 lit. a,b,c Cod penal; inculpatului X. îi sunt aplicabile prevederile art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, fapta fiind săvârşită în stare de recidivă postexecutorie.

De asemenea, fapta inculpatului I. de a acorda sprijin moral şi material la săvârşirea faptei, prin oferirea de informaţii, conducerea inculpaţilor, menţinere comunicării cu aceştia şi ulterior comiterii faptei, constituie infracţiunea de complicitate la tâlhărie, prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin. 2 lit. a şi b, alin. 2 ind. 1 lit. a,b,c Cod penal.

Inculpatul Y. a avut iniţiativa săvârşirii faptei, le-a explicat în detaliu celorlalţi compunerea imobilului părţilor vătămate, locaţia sumei în valută pe care trebuia să o sustragă, le-a propus inculpaţilor să „tâlhărească pe cineva de la J.” (a se vedea declaraţia inculpatului X. – fila 78 din dosar), de asemenea, a coordonat pe ceilalţi inculpaţi prin intermediul telefonului mobil şi le-a cerut să intre în dormitorul părţilor vătămate.

Fapta inculpatului P., astfel cum aceasta a fost descrisă mai sus, nu întruneşte însă elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, ci pe cele ale infracţiunii de furt calificat.

Astfel, inculpatul a intrat pe poarta deschisă de ceilalţi, a aşteptat iniţial afară, nu a săvârşit nici un act de violenţă faţă de părţile vătămate, nu şi-a ascuns identitatea şi nici nu a avut cum să prevadă modalitatea în care au acţionat ceilalţi doi inculpaţi. Prin modalitatea în care acest inculpat a acţionat, a avut reprezentarea faptului că participă la săvârşirea unei infracţiuni de furt, prin asigurarea pazei, nicidecum la săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie. În privinţa acestui inculpat, nu există latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie, deoarece inculpatul nu a exercitat nici un fel de violenţe fizice sau verbale asupra părţilor vătămate, dar nici latura subiectivă, aceasta deoarece elementul subiectiv al tâlhăriei constă în comiterea faptei cu intenţia de a efectua atât acţiunea principală, cât şi acţiunea adiacentă. În acest sens, în literatura juridică s-a precizat că ceea ce caracterizează latura subiectivă a infracţiunii de tâlhărie este faptul că făptuitorul concepe şi voieşte comiterea acţiunii de luare prin constrângere, în complexul ei, pe care o realizează cu intenţia directă şi în scopul de a-şi însuşi bunul pe nedrept.

În cuprinsul elementului subiectiv, atât acţiunea de sustragere, cât şi acţiunea de constrângere există de cele mai multe ori chiar de la început, făptuitorul luând iniţial decizia de a comite ambele acţiuni.

Pe cale de consecinţă, pentru motivele expuse, în baza art. 334 Cod procedură penală, instanţa va schimba încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P., respectiv în infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. a,g Cod penal.

Vinovăţia inculpaţilor este dovedită cu următoarele mijloace de probă : plângerea şi declaraţia părţii vătămate, proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice realizate cu ocazia investigării locului faptei, proces verbal de recunoaştere, proces verbal de reconstituire şi planşa fotografică realizată cu această ocazie, dovada de ridicare şi predare a bunurilor sustrase, proces verbal şi planşă fotografică cu aspecte ale telefonului inculpatului Y., pentru fixarea textului mesajelor SMS primite la data de 14.05.20xx, raport de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică, declaraţiile martorilor M., O. şi depoziţia martorei Q., dată la urmărirea penală, toate acestea coroborate cu declaraţiile inculpaţilor X., Y. şi P., prin care aceştia au recunoscut faptele puse în sarcina lor şi au descris în amănunt modalitatea de săvârşire.

La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor, circumstanţele concrete în care au fost comise, dar şi persoana inculpaţilor.

Astfel, inculpatul I., deşi infractor primar, s-a sustras atât urmăririi penale, cât şi cercetării judecătoreşti. Acesta este cumnatul părţilor vătămate, el fiind cel care a avut iniţiativa săvârşirii faptelor, le-a descris în amănunt celorlalţi inculpaţi locul amplasării imobilului părţilor vătămate şi a sumei de bani în valută pe care aceştia trebuia să o sustragă, le-a oferit informaţii şi i-a condus în teren, a comunicat permanent cu inculpaţii atât în timpul faptelor cât şi ulterior.

Practic, dacă acest inculpat nu ar fi luat iniţiativa săvârşirii acestei tâlhării, fapta nu s-ar întâmplat.

Fapta inculpatului este foarte gravă, prin conţinutul ei concret, dar mai ales avându-se în vedere modalitatea în care acesta a acţionat, „sângele rece” de care a dat dovadă, luând postura, aşa cum s-a arătat mai sus, după consumarea faptelor, de membru al familiei îngrijorat şi preocupat să acorde ajutor rudelor sale – părţi vătămate.

Faţă de acestea, dar luând în considerare că inculpatul este la prima abatere de la legea penală, instanţa îl va condamna la pedeapsa închisorii în regim de detenţie, orientată spre minimul special prevăzut de legea penală.

Inculpatul X. a avut, de asemenea, un rol important în săvârşirea faptelor, el a fost acela care iniţial a achiesat la planul de acţiune pus la cale de Y., apoi i-a atras şi pe ceilalţi doi inculpaţi, de asemenea, el a comunicat cu inculpatul Y. prin intermediul telefonului mobil atât în timpul în care se afla în locuinţa părţilor vătămate, cu privire la locul în care se afla suma de bani în valută, cât şi ulterior săvârşirii faptei. Instanţa mai reţine că acest inculpat este recidivist postexecutoriu, a mai suferit condamnări pentru fapte grave, inclusiv împotriva patrimoniului, ceea ce demonstrează periculozitatea acestui inculpat. Faţă de acestea, instanţa va condamna pe inculpatul X. la pedeapsa închisorii în regim de detenţie.

Cât priveşte pe inculpaţii Y. şi P., se reţine că aceştia au avut o poziţie procesuală sinceră, de recunoaştere şi regret a faptelor comise, pe tot parcursul judecăţii au dovedit că regretă cele întâmplate, ambii sunt lipsiţi de antecedente penale, provin din familii organizate, sunt cunoscuţi în comunitate ca având un comportament decent şi civilizat, relaţia cu familiile lor este una bazată pe respect şi înţelegere, Y. are propria gospodărie şi se ocupă cu creşterea oilor alături de familie, iar P. locuieşte împreună cu părinţii săi (a se vedea adresele nr. 20xxx şi 20xxy/13.07.20xx emise de Primăria comunei I.); perioada de arest preventiv este de natură să fi creat o atitudine nouă a celor doi inculpaţi faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală, cu atât mai mult cu cât aceştia nu au avut iniţiativă,ci au fost atraşi în activitatea infracţională de ceilalţi doi inculpaţi.

Faţă de acestea, instanţa reţine că scopul educativ şi preventiv al pedepsei va putea fi realizat prin condamnarea inculpatului P. la pedeapsa închisorii, cu aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, de asemenea, prin condamnarea inculpatului Y. la pedeapsa închisorii sub supraveghere, sens în care vor fi stabilite termene de încercare pentru ambii inculpaţi.

Instanţa îi va atenţiona pe cei doi inculpaţi cu privire la dispoziţiile legale referitoare la revocarea celor două beneficii ale executării pedepselor. Pentru cei trei inculpaţi arestaţi preventiv, instanţa va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, iar în baza art. 350 Cod procedură penală, va menţine starea de arest a inculpatului X..

Cu privire la latura civilă a cauzei, în baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, instanţa va obliga pe inculpatul I. la plata daunelor morale către părţile vătămate, aşa cum acestea au solicitat, fiind cert că părţile vătămate au suferit o traumă psihică, faţă de împrejurarea că faptele s-au petrecut cu violenţă, respectiv prin ameninţare, în timp ce dormeau împreună cu copilul lor minor, dar mai ales faţă de împrejurarea că inculpatul le este cumnat şi deci o persoană din familie apropiată, persoană care le-a înşelat încrederea.

Prin concluziile scrise (fila 262 din dosar), părţile vătămate prin apărător au solicitat generic obligarea aceluiaşi inculpat şi la plata daunelor materiale, fără a specifica în concret ce reprezintă acestea.

Se reţine că singurul prejudiciu material cert îl reprezintă în cauză suma de 50 lei sustrasă de inculpatul X. din dormitorul părţilor vătămate, sumă din care inculpatul I. a primit 20 lei, pentru „combustibil”, celelalte bunuri sustrase (2 sticle vin, o pereche de blugi) fiind recuperate în natură.

În consecinţă, inculpatul I. va fi obligat să plătească părţilor vătămate suma de 20 lei, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 191 Cod procedură penală, inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care vor fi incluse şi onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu atât la urmărirea penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Domenii speta

Spete similare