Plangere contraventionala.

Dosar nr.16482/318/2010 Cod operator 2445

ROMÂNIA

JUDECATORIA  TG-JIU

SENTINTA CIVILA NR.8145

Sedinta publica de la 02.12.2010

Completul constituit din:

JUDECATOR- ANGELA GAVANESCU

GREFIER: IUTALÎM RAMONA CLAUDIA

Pe rol fiind solutionarea plângerii contraventionale formulate de petenta SC A. I  SRL  în contradictoriu cu intimata ITM Gorj.

La apelul nominal facut în sedinta publica au raspuns avocat GG pentru petenta si martora EG, lipsa fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinita.

S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta,  dupa care a fost audiata martora prezenta, cu respectarea dispozitiilor art.192,193 C.proc.civ., declaratia acesteia fiind consemnata în scris si atasata la dosarul cauzei.

Aparatorul petentei depune la dosar înscrisuri pentru a face dovada faptului ca la data efectuarii controlului martora EG era angajata a petentei, dupa care nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanta a constatat cauza în stare de judecata si a acordat cuvântul pe fond.

Aparatorul petentei a solicitat admiterea plângerii contraventionale, anularea procesului-verbal de contraventie, aratând ca prin probatoriul administrat în cauza s-a facut dovada unei alte stari de fapt decât cea retinuta de agentul constatator în actul contestat, fara cheltuieli de judecata.

JUDECATA

Prin plângerea contraventionala înregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu la data de 05.08.2010, sub nr.16482/318/2010, petenta SC AI SRL Balesti a solicitat instantei ca în contradictoriu cu intimata ITM Gorj  sa se dispuna anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei seria GJ nr.0006985/21.07.2010.

În motivarea plângerii, petenta a aratat ca în data de 20.07.2010 s-a prezentat la sediul societatii numita ML exprimându-si dorinta de a se angaja în cadrul societatii.

Informatiile necesare angajarii au fost primite în magazinul aflat în incinta sediului societatii, moment în care a aparut inspectorul de munca din cadrul ITM Gorj si în mod intempestiv i-a solicitat acesteia sa declare ca este angajata societatii punându-i la dispozitie un formulat tipizat în care aceasta a trecut doar data de 20.07.2010 si semnatura.

Petenta a sustinut ca  existând în cadrul societatii un post vacant de lucrator gestionar, i-a adus la cunostinta ca va fi angajata pe acest post  si i s-a pus în vedere sa se prezinte a doua zi, respectiv 21.07.2010, pentru încheierea formelor de angajare în munca.

A mentionat ca pe data de 21.07.2010 au fost întocmite formele de angajare, inclusiv transmiterea în forma digitala a informatiilor referitoare la angajarea în munca a persoanei respective, potrivit art.III alin.1 si 2 din Legea nr.403/2005.

În aceste conditii, a apreciat ca în mod neîntemeiat a fost retinuta în sarcina sa  savârsirea contraventiei prev. de art.276 alin.1 lit.e din Codul muncii, amenda fiind nelegala.

În drept, plângerea a fost întemeiata pe dispozitiile art.28 din O.G.nr.2/2001.

În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar  procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria GJ nr.0006985/21.07.2010, înstiintare de plata, dovada transmiterii în forma digitala a informatiilor referitoare la angajarea numitei ML

Intimata, legal citata, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiata.

În motivarea plângerii a aratat ca situatia de fapt a fost corect calificata juridic de catre agentul constatator, potrivit art.276 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 constituind contraventie primirea la munca a persoanelor fara încheierea unui contract individual de munca potrivit art.16 alin.1, fapta sanctionându-se cu amenda de la 3000 lei la 4000 lei pentru fiecare persoana identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 100.000 lei.

A precizat ca întelege sa se foloseasca în aparare de proba cu declaratia extrajudiciara a numitei ML, din care rezulta ca aceasta lucra fara forme legale ca vânzator la petenta din data de 20.07.2010.

De asemenea, a sustinut ca procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozitiilor O.G.nr.2/2001, iar persoanei surprinse prestând munca pentru petenta i s-a întocmit contract de munca având ca data de începere a activitatii 22.07.2010, înregistrat la data de 06.08.2010.

A invocat în aparare ca faptul ca la momentul controlului de documente, respectiv 21.07.2010, acest contract nu a existat în forma scrisa o dovedeste procesul-verbal de control cu anexa sa si planul de masuri semnat si stampilat fara obiectiuni.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozitiile art.115-118 din Codul de procedura civila si a solicitat judecarea cauzei în lipsa conform disp.art.242 alin.2 C.proc.civ.

În aparare, a înaintat la dosar procesul-verbal seria GJ nr.0006985/21.07.2010, proces-verbal de control nr.18124/21.07.2010, anexa nr.1 de constatare, plan de masuri, declaratie ML

Instanta, în temeiul disp.art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 si art.129 alin.5 C.proc.civ. a dispus emiterea unei adrese la intimata pentru a comunica daca petenta  a mai fost sanctionata contraventional pentru aceeasi fapta, cu adresa nr.10898/27.10.2010 (fila 28) comunicându-se  faptul ca petenta a mai fost sanctionata contraventional pentru încalcarea dispozitiilor prevazute de art.276 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 actualizata si modificata prin procesul-verbal seria GJ nr.0006985/21.07.2010, acesta fiind de fapt actul contestat în prezenta cauza.

În temeiul art.167 C.proc.civ. a fost încuviintata pentru petenta proba  cu martorii BE  si ML, precum si proba cu înscrisuri, la termenul de judecata din 25.11.2010 aparatorul petentei depunând la dosar  contractele individuale de munca pentru angajatii petentei, respectiv ML, TI, CM, CC.

La acelasi termen de judecata au fost audiati martorii BE si ML si a fost prelungita proba testimoniala cu martora EG, audiata la ultimul termen de judecata.

Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, conform dispozitiilor art. 15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru  si a fost formulata cu respectarea termenului  de 15 zile de la data comunicarii procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii prevazut de art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, termen calculat conform disp.art.101 alin.1 C.proc.civ.

Analizând materialul probator administrat în cauza instanta retine urmatoarele:

Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria GJ  nr.0006985/21.07.2010  s-a dispus sanctionarea petentei cu amenda contraventionala în cuantum de 3000 lei pentru savârsirea contraventiei prevazute de art.276 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, retinându-se ca cu ocazia controlului efectuat în data de 20.07.2010, orele 10.00, de catre inspectorii de munca din cadrul ITM Gorj la punctul de lucru al SC AI SRL, respectiv magazin mixt situat în, judetul Gorj, a fost depistata la munca ML, care presta activitate în folosul petentei fara forme legale de angajare.

S-a consemnat ca persoana mentionata a declarat ca desfasoara activitate din data de 20.07.2010, din declaratia sa rezultând ca nu a semnat contractul individual de munca anterior începerii raportului de munca.

S-a apreciat ca angajatorul a încalcat astfel prevederile art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003 conform carora angajatorul are obligatia de a încheia în forma scrisa contractul individual de munca, anterior începerii raportului de munca.

Procesul-verbal de constatare a contraventiei a fost semnat de petenta cu mentiunea ca va formula obiectiuni în fata instantei de judecata.

Procedând la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalitatii si temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine, în ceea ce priveste legalitatea, ca  actul contestat cuprinde mentiunile prevazute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.

De asemenea, instanta constata ca pentru fapta descrisa a fost stabilita în mod corect încadrarea în textele de lege indicate ca temei legal al constatarii si sanctionarii contraventiei, respectiv art.276 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003, în conformitate cu care constituie contraventie primirea la munca a persoanelor fara încheierea unui contract individual de munca, potrivit art.16 alin.1 si se sanctioneaza cu amenda de la 3000 lei la 4000 lei pentru fiecare persoana identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 100.000 lei.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta apreciaza ca prezentul litigiu trebuie sa ofere garantiile procesuale recunoscute si garantate de articolul 6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994, care, în baza articolului 11 din Constitutia României, face parte din dreptul intern si are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentala.

Instanta are în vedere  faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul  autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.

Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.

Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.

Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.

În ceea ce priveste primul criteriu, în dreptul intern  derularea de  raporturi de munca cu încalcarea prevederilor Codului muncii (Legea nr.53/2003) reprezinta o fapta contraventionala si nu penala. 

Însa în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).

Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk  împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.

Al doilea criteriu, natura faptei incriminate,  este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.

Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, angajator sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.

Verificând existenta acestui element în cauza, instanta constata ca Legea nr.53/2003 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor angajatorilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, iar ratiunea urmarita de legiuitorul român în incriminarea faptei retinute în sarcina petentei o constituie protejarea angajatilor împotriva abuzurilor angajatorilor.

Un al doilea element analizat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului îl constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al masurii luate.

În cauza, sanctiunea aplicata are acest caracter, întrucât nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sanctiona o anumita conduita apreciata de legiuitor ca prezentând pericol social pentru persoanele participante în raporturile de munca.

În ceea ce priveste cel de-al treilea criteriu, natura si gravitatea sanctiunii, se  are în vedere maximul pedepsei prevazut de lege pentru fapta incriminata, deci sanctiunea la care faptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neaparat cea efectiv aplicata ( cauzele Campbell si Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).

Fiind distincta de eventualele prejudicii produse prin savârsirea faptei, amenda contraventionala este o sanctiune pecuniara principala, un mijloc de constrângere având un caracter preventiv si sanctionator.

În aceste conditii, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuând în cauza Oztürk  împotriva Germaniei ca o amenda, chiar într-un cuantum moderat, nu este de natura sa înlature de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.

În prezenta cauza, petenta a fost sanctionat cu amenda contraventionala în cuantum de 3000 lei, însa instanta are  în vedere faptul ca potrivit art.63 alin.2 C.penal, minimul amenzii penale îl constituie 150 lei, comparatie care  imprima severitate sanctiunii aplicate petentei.

Ultimele doua criterii formulate de Curtea europeana pentru identificarea notiunii autonome de "acuzatie în materie penala " sunt alternative, nu cumulative, îndeplinirea oricaruia dintre ele ducând la concluzia ca art. 6 sub aspectul laturii penale este aplicabil. Ca exceptie însa, abordarea cumulativa nu este exclusa atunci când analiza separata a celor doua criterii nu a fost suficienta pentru excluderea oricarui dubiu cu privire la natura faptei ce face obiectul cauzei ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei).

Ca atare, având în vedere criteriile analizate mai sus, instanta apreciaza ca faptele imputate petentului în prezenta cauza reprezinta o "acuzatie în materie penala".

Mai mult, Curtea a stabilit în cauza Blum contra Austria, hotarârea din 03.02.2005, ca în procedura de solutionare a unei plângeri împotriva modului în care petenta a fost sanctionata de catre inspectorii de munca, sunt aplicabile garantiile art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Consecintele calificarii faptei imputate petentei de catre instanta în prezenta cauza drept acuzatie în materie penala sunt acelea ca petenta se bucura de prezumtia de nevinovatie, iar sarcina probei incumba autoritatilor statului.

Însa niciuna dintre aceste garantii procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele pâna la care functioneaza prezumtia de nevinovatie si continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raporteaza la specificul fiecarui caz în parte.

În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse în sfera abaterilor contraventionale, instanta de fata constata ca legiuitorul european  a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta întreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plaseaza într-un domeniu în care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, Curtea Europeana a retinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune în sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata, orientare jurisprudentiala dovedita prin  decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei.

O cauza semnificativa în jurisprudenta Curtii este Salabiaku împotriva Frantei, în care instanta europeana analizeaza limitele prezumtiei de nevinovatie prin raportare la instituirea de catre legislatiile nationale a unor prezumtii de drept ori prin folosirea de catre judecatorii nationali a prezumtiilor simple de fapt.

În aceasta cauza  instanta europeana a amintit faptul ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza în legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice în principiu asemenea prezumtii. Cu toate acestea, exigentele unui proces echitabil impun statelor contractante ca, în materie penala, sa nu depaseasca cu privire la instituirea prezumtiilor de fapt sau de drept anumite limite si le foloseasca într-o maniera rezonabila, tinând cont de gravitatea faptei si cu respectarea dreptului la aparare al acuzatului.

De asemenea, Curtea a stabilit ca sarcina ei nu este aceea de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumtii legale sau simple cu prevederile Conventiei, ci de a determina daca aceasta a fost aplicata în concret reclamantului într-o maniera compatibila cu respectarea prezumtiei de nevinovatie (pentru ultimul aspect cauza Bouamar împotriva Frantei).

Prin urmare, Curtea statueaza ca instituirea unor prezumtii care opereaza  împotriva persoanei sanctionate si care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumtiei de nevinovatie.

Nu trebuie uitat  ca, în dreptul nostru contraventional, procedura solutionarii unei cereri privind o plângere contraventionala este reglementata în mare parte de Codul de procedura civila (art.47 din O.G.nr.2/2001) si ca procesul-verbal de contraventie  este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumtiei de nevinovatie  nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerintei proportionalitatii mijloacelor folosite cu scopul legitim urmarit, sa functioneze si alte prezumtii de drept si de fapt, chiar si în favoarea organului constatator (cauza Blum împotriva Austriei).

Este unanim acceptat astfel ca procesul-verbal de contraventie întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatari beneficiaza de o prezumtie  relativa de legalitate si veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În aceste conditii, cum prezumtia poate fi rasturnata, nu este în nici un fel încalcat dreptul contravenientului la aparare si la un proces echitabil. De altfel, C.E.D.O. a stabilit ca folosirea prezumtiilor nu este contrara jurisprudentei sale.

Transpunând aceste principii în speta, instanta constata ca petenta are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din O.G.nr.2/2001, în cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce argumente pentru dovedirea împrejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfasurare a evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii între scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramâne nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional.

Agentul constatator al intimatei a încheiat procesul-verbal în urma constatarii personale a savârsirii contraventiei, asa cum rezulta din anexa nr.1 la procesul-verbal de control  nr.18124/21.07.2010 (fila 22), însa prezumtia de veridicitate a procesului-verbal de contraventie contestat este înlaturata prin probatoriul administrat în cauza.

Astfel, martora ML a precizat ca declaratia extrajudiciara de la fila 25 a fost completata de ea, însa a expus în mod detaliat situatia de fapt în care a fost implicata.

A aratat ca cu doua zile înainte de completarea declaratiei, fiind vecina cu administratorul petentei, acesta i-a comunicat ca ar avea nevoie sa angajeze o persoana la societate si a invitat martora sa se prezinte la magazin pentru a discuta acest aspect, ceea ce s-a si întâmplat, în data de 20.07.2010 martora intrând în magazin în jurul orei 09.00 si rugând-o pe vânzatoarea EG sa cheme administratorul.

Martora a relatat în detaliu actiunile sale în incinta magazinului, precizând ca angajata EG a închis magazinul, a scos pe ML afara din magazin, a anuntat administratorul, iar ulterior când s-a întors cele doua au intrat împreuna în magazin, angajata EG continuând sa serveasca clientii, timp în care ML, aflata în asteptarea administratorului, a ramas lânga G în spatele casei de marcat, pentru a observa ce face aceasta.

A mentionat ca spre deosebire de EG ea nu era îmbracata în halat alb si nu a facut absolut nimic, în timp ce astepta intrând în magazin agentul constatator, la întrebarea caruia a precizat ca se afla în magazin pentru a discuta cu administratorul în vederea angajarii. Agentul constatator nu i-a permis sa dea o declaratie scrisa de mâna în care sa explice de ce se afla acolo, ci i-a cerut sa completeze un formulat cu data de 20.07.2010, pe care martora nu l-a citit. A sustinut ca a comunicat inspectorului faptul ca înca nu lucreaza acolo si de aceea nu stie ce salariu va primi în situatia în care va fi angajata, necunoscând bine  în acel moment nici macar denumirea angajatorului. Cu privire la program i-a comunicat ca nu îl cunoaste pentru ca nu este angajata, a presupus ca ar putea fi 8 ore, astfel ca a consemnat în declaratie între orele 08-16 pentru ca asa i-a solicitat agentul constatator.

Instanta apreciaza ca declaratia martorei corespunde adevarului, desi martora este angajata a societatii petente, întrucât pe de o parte martora a adus completari la declaratia extrajudiciara cu privire la aspecte esentiale, de care depinde chiar caracterul contraventional al faptei si pe care agentul constatator avea obligatia de a le clarifica si consemna  la momentul efectuarii controlului si luarii declaratiei, conform prevederilor art.16 alin.1 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Pe de alta parte, declaratia martorei se coroboreaza cu înscrisurile depuse de petenta la dosar, precum si cu depozitiile celorlalti martori audiati în cauza.

Astfel, din declaratia extrajudiciara aflata la fila 25 în dosarul cauzei rezulta ca într-adevar martora în data de 20.07.2010 nu cunostea cuantumul eventualului salariu, fiind putin probabil ca aceasta sa presteze activitate pentru petenta anterior datei de 20.07.2010 sau în aceasta zi fara a cunoaste macar salariul pe care îl va primi.

Cât priveste data de 20.07.2010, din înscrisurile aflate la filele 45-49 în dosarul cauzei rezulta ca activitatea de lucrator gestionar în cadrul magazinului era prestata cu forme legale de angajare de martora EG, asa cum a relatat martora ML, asadar prezenta numitei ML în magazin neînsemnând în mod automat faptul ca aceasta presta activitate de vânzator, în conditiile în care exista o alta persoana cu aceasta îndatorire de serviciu.

Audiata de instanta, martora EG, al carei contract de munca a încetat la data de 15.09.2010 (fila 47), a confirmat în detaliu situatia de fapt relatata de ML, aratând ca aceasta din urma anterior datei de 20.07.2010 nu a lucrat în magazin nici macar de proba, iar în data de 20.07.2010 s-a aflat în magazin doar pentru a discuta cu administratorul societatii în vederea angajarii, în timpul cât a asteptat doar observând ce facea EG, însa în nici un moment nu a servit clienti. A precizat ca martora B a fost de fata la efectuarea controlului, fiind o clienta mai veche a magazinului si aflându-se la cumparaturi.

Prin declaratia martorei BE se confirma de asemenea situatia de fapt relatata de ML, martora percepând în mod direct cele întâmplate de la momentul venirii inspectorilor de munca.

A mentionat ca a auzit pe ML comunicând  inspectorilor  ca se afla în magazin pentru a discuta cu administratorul în vederea angajarii, ca nu stie ce sa declare, iar agentul constatator i-a raspuns ca o va învata ce sa scrie.

De asemenea, a precizat ca nu a observat ca ML, la momentul intrarii inspectorilor, sa vânda produse în calitate de gestionar, ca este client vechi al magazinului, calitate în care nu a vazut-o niciodata pe ML sa vânda alimente în magazin în calitate de vânzatoare nici  anterior datei de 20.07.2010, ci abia la aproximativ 2-3 zile dupa data de 20.07.2010, sustinere care se coroboreaza cu contractul individual de munca încheiat ulterior angajatei ML (fila 33, fila 7).

În raport de probatoriul administrat în cauza, se constata ca agentul constatator a luat martorei ML o declaratie incompleta, pe un formular tipizat, nepermitând martorei sa consemneze în scris în mod detaliat situatia de fapt expusa verbal în fata acestuia, instanta apreciind ca modalitatea de constituire a acestei probe nu este proportionala cu scopul legitim urmarit.

Retinând astfel, instanta  considera totodata ca declaratia extrajudiciara pe care intimata si-a sustinut acuzarea, întocmita în modalitatea descrisa mai sus, are valoare probatorie inferioara declaratiei date de martora în instanta, în conditiile în care aceasta din urma declaratie se coroboreaza cu celelalte mijloace de proba.

Pentru considerentele ce preced, instanta constata ca situatia de fapt retinuta în actul contestat nu corespunde realitatii, în data de 20.07.2010 sau anterior acestei date ML neprestând munca specifica postului de lucrator gestionar.

Asadar, în data de 20.07.2010 si anterior acestei date petenta nu a primit-o la munca pe ML fara a-i întocmi forme de angajare, declaratiile martorilor demonstrând ca aceasta din urma s-a aflat la momentul controlului în magazin doar pentru a discuta în vederea angajarii, instanta apreciind ca o astfel de discutie este în acelasi timp si fireasca, inevitabila dar si permisa de lege, care nu interzice sau sanctioneaza comunicarea sau stabilirea conditiilor de angajare anterior încheierii contractului de munca, înscris  care constituie forma pe care o îmbraca acordul partilor cu privire la nasterea raportului de munca.

Este adevarata sustinerea intimatei în sensul ca raportul de munca nu se poate derula sub nicio forma fara încheierea în prealabil a contractului de munca, care nu exista la data controlului, însa în speta intimata nu a facut dovada existentei raportului de munca în data de 20.07.2010, cerinta esentiala fara de care contraventia prevazuta de art.276  alin.1 lit.e din Codul muncii nu poate exista, în conditiile în care a rezultat din  probatoriul administrat ca ML nu a exercitat actiuni  specifice activitatii de lucrator gestionar, existând o alta justificare pentru prezenta sa în magazin.

În consecinta, instanta constata ca fapta imputata petentei, respectiv  primirea unei persoane la munca fara întocmirea formelor legale de angajare nu a fost savârsita în materialitatea ei, nefiind dovedita de catre intimata existenta situatiei premisa fara de care contraventia nu poate fi retinuta, respectiv prestarea efectiva de munca în favoarea petentei de catre martora ML la data de 20.07.2010 sau anterior acestei date.

Fata de aceste considerente, instanta va admite plângerea petentei si va anula procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria GJ nr.0006985/21.07.2010, cu consecinta exonerarii petentei de plata amenzii contraventionale în cuantum de 3000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite plângerea contraventionala formulata de petenta SC AI SRL B  în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Teritorial de Munca Gorj, cu sediul  în judetul Gorj.

Anuleaza procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei  seria GJ nr.0006985/21.07.2010.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica din  02.12.2010 la Judecatoria Tg-Jiu.

Presedinte,   Grefier,

Red./Tehn.AG

 4 ex./03.01.2011

Domenii speta

Spete similare