Plângere contravenţională

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

TG-CĂRBUNEŞTI

Sentinţa civilă Nr. 313/2014

Şedinţa publică de la 18 Februarie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE L.M.P

Grefier E.I

Pe rol fiind judecarea plângerii contravenţionale formulate de petentul G.V., domiciliat în comuna D., sat R., judeţul G., împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 3, încheiat de Primăria comunei D. la data de 10.10.2013, şi în contradictoriu cu intimaţii Primăria D. şi Primarul comunei D., ambii cu sediul în comuna D., judeţul G..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspunse petentul, personal şi asistat de avocat B.I., lipsă fiind reprezentanţii intimaţilor; a răspuns şi martorul A.C..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care;

Instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 319 şi art. 321 Cod procedură civilă, a procedat la audierea martorului A.C., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Avocat B.I. a precizat că nu formulează alte cereri.

Nemaifiind cereri de formulat şi probe de administrat, constatând terminată cercetarea judecătorească şi cauza în stare de judecată, instanţa a acordat cuvântul pe fond.

Avocat B.I., pentru petent, a solicitat admiterea plângerii contravenţionale şi anularea procesului-verbal de contravenţie contestat. În susţinerea concluziilor sale, a arătat că invocă dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 50/1991 potrivit cărora dreptul de a constata contravenţiile şi de a aplica amenzi se prescrie în termen de doi ani de la data săvârşirii faptei, reparaţiile făcute de petent fiind făcute în 2008.

INSTANŢA

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei T-C în data de 30.10.2013, sub numărul …./317/2013, petentul G.V. a contestat, în contradictoriu cu intimata Primăria comunei D., procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.3 din 10.10.2013 încheiat de intimată, solicitând instanţei să dispună anularea acestuia.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancţionat, în baza art.26 alin.1 din Legea 50/1991, cu amendă în cuantum de 1.000 lei, dispunându-se complementar intrarea în legalitate prin obţinerea autorizaţiei de construcţie pentru extindere anexe gospodăreşti, ca urmare a unei petiţii a numitei B.M., prin care reclama că petentul a construit mai multe construcţii fără autorizaţie. În realitate, a susţinut petentul, acele îmbunătăţiri la care se referă procesul verbal de contravenţie, au fost efectuate încă din anul 2009.

În continuarea motivării, petentul a invocat dispoziţiile art.31 din Legea nr.50/1991, potrivit cărora ”dreptul de a constata contravenţiile şi de a aplica amenzi prevăzute de art.26 se prescrie  în termen de doi ani de la data săvârşirii faptei”.

În drept, petentul a invocat prevederile Legii nr.50/1991.

În probaţiune, petentul a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu martori.

A fost ataşat plângerii introductive: procesul verbal de constatare şi sancţionare a  contravenţiilor contestat (filele 3-4).

În urma verificării efectuate în baza art.200 alin.1 C.pr.civ., petentului i-au fost comunicate în scris lipsurile cererii de chemare în judecată, lipsuri pe care acesta le-a complinit în data de 12.11.2013. Prin nota de şedinţă înaintată la dosar (fila 10), petentul a precizat cadrul procesual si a indicat numele si domiciliul martorului propus, de asemenea, ataşând dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei (fila 11).

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Prin rezoluţia din data de 16.12.2013 a fost fixat primul termen de judecată la data de 21.01.2014, pentru când s-a dispus citarea părţilor şi emiterea unei adrese către intimată în vederea înaintării materialului probator avut în vedere la întocmirea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 3/10.10.2013.

La solicitarea instanţei, intimata Primăria comunei D. a răspuns prin adresa nr.4566/10.01.2014 (fila 20), comunicând că, în urma verificărilor documentelor din cadrul Primăriei D., Compartimentul Urbanism, s-a constatat lipsa autorizaţiei de construire  pentru imobilul ce face obiectul procesului – verbal de contravenţie nr.3/10.10.2013, iar procesul verbal de contravenţie contestat fost încheiat în urma controlului efectuat în data de 09.10.2013.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21.01.2014, pentru considerentele ce se regăsesc în cuprinsul acesteia, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimat, a Primarului comunei D., acesta din urmă fiind citat cu copie acţiune introductivă, copii înscrisuri depuse de petent, copie notă de regularizare, copie încheiere de şedinţă, si cu menţiunea să arate excepţiile, dovezile si celelalte mijloace de apărare de care înţelege să se folosească în cauză.

La solicitarea petentului, instanţa i-a încuviinţat proba cu martorul A.C., martorul fiind audiat în şedinţa publică din data de 18.02.2014, depoziţie consemnată şi ataşată la dosar (fila 30).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.3/10.10.2013, încheiat de către intimata Primăria comunei D., petentul G.V. a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.26 alin.1 lit. a) din Legea 50/1991, reţinându-se că, în urma controlului din 09.10.2013, s-a constatat că petentul G.V. a construit la imobilul său din satul R., comuna D., lucrări de construire: extindere locuinţă, anexe gospodăreşti, fără autorizaţie de construire. Pentru contravenţia reţinută, i s-a aplicat petentului o amendă contravenţională în cuantum de 1000 lei şi s-a dispus intrarea în legalitate până la data de 31.12.2014.

În cuprinsul procesului verbal de contravenţie s-a făcut menţiunea că petentul nu este de faţă.

Nu a fost consemnat martor asistent.

În soluţionarea plângerii contravenţionale trebuie observate prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora instanţa sesizată cu soluţionarea unei plângeri contravenţionale verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Procedând la verificarea legalităţii procesului verbal de contravenţie contestat, instanţa reţine următoarele:

Potrivit disp. art. 16 alin.1 din OG 2/2001 „Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia si locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârşită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte si se sancţionează contravenţia; (…); posibilitatea achitării in termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea”, iar potrivit alin.7 al art.16 „ în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal”.

Potrivit art. 17 din OG 2/2001 „Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârşite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată si din oficiu.”

Din analiza coroborată a textelor legale citate mai sus rezultă că prin dispoziţiile art.17 din OG 2/201 au fost consacrate în mod expres şi limitativ cazurile de nulitate absolută a procesului verbal de contravenţie, lipsa celorlalte menţiuni fiind sancţionată de lege cu nulitatea relativă, în conformitate cu dispoziţiile art.175 din Codul de procedură civilă.

În speţă, instanţa apreciază că actul sancţionator este afectat de cauza de nulitate constând în lipsa datei comiterii faptei contravenţionale, pentru următoarele considerente:

Reţine instanţa că fapta contravenţională în materie de urbanism-construcţii are o anumită specificitate în comparaţie cu alte fapte contravenţionale, în sensul că nu se consumă instantaneu, ci are o desfăşurare în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârşind astfel fapta din momentul începerii construcţiei şi până la terminarea acesteia. Or, în raport cu această modalitate specifică de săvârşire a faptei, care îi imprimă un caracter continuu, astfel cum este reglementat de art.13 alin.2 din OG 2/2001, contravenţia trebuie considerată că se comite pe întreg parcursul edificării construcţiei, astfel că ea poate fi sancţionată din momentul începerii lucrărilor şi până la terminarea lor, iar în cazul construcţiei finalizate, până la împlinirea termenului înscris în art.31 din Legea 50/1991. De aceea, este evident că în cazul construcţiilor în curs de executare nu poate fi considerată ca dată a săvârşirii faptei decât data constatării contravenţiei (urmând însă ca procesul verbal să menţioneze expres acest aspect), iar în cazul construcţiilor finalizate, data săvârşirii faptei este cea a terminării construcţiei (aceasta trebuind, de asemenea, menţionată expres în procesul verbal de contravenţie, potrivit art.17 din OG 2/2001, aplicabil în acest caz), acesta fiind momentul din care trebuie calculată şi curgerea termenului de prescripţie prevăzut de art.31 din Legea 50/1991.O altă interpretare ar conduce la soluţia absurdă a imprescriptibilităţii contravenţiei în discuţie, ceea ce ar fi neconform cu principiile ce guvernează materia răspunderii în general şi ar duce şi la ignorarea art.31, care nu ar mai avea astfel nici un fel de relevanţă juridică.

Cu referire, de asemenea, la data faptei contravenţionale constând în construirea fără autorizaţie, instanţa observă că potrivit disp. art.36 alin.5 din Legea 50/1991 „construcţiile executate fără autorizaţie de construire (…) nu se consideră finalizate” până când se realizează recepţia lucrării, însă apreciază că textul normativ invocat se referă la finalizarea construcţiei, din punct de vedere juridic, care să permită înscrierea sa în cartea funciară, în vreme ce aplicarea art. 31 din Legea nr. 50 din 1991, care reglementează prescripţia răspunderii contravenţionale, se face în funcţie de terminarea construcţiei, ca fapt material şi obiectiv, având in vedere că fapta contravenţională continuă a edificării construcţiilor fără autorizaţie de construire are un moment de consumare, care coincide cu începerea executării lucrărilor de construcţie, precum si un moment de epuizare, care constă in terminarea acestor lucrări, acesta fiind momentul săvârşirii faptei.

Interpretarea contrară, potrivit căreia săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 50/1991 poate fi sancţionată o perioada de timp nedeterminata, de la momentul începerii lucrărilor de construcţie, până la momentul obţinerii autorizaţiei de construire (acesta fiind momentul finalizării construcţiei din punct de vedere juridic), nu numai că este contrară textului legal, dar si raţiunii instituţiei prescripţiei răspunderii contravenţionale.

Observând cuprinsul procesului verbal de contravenţie contestat instanţa reţine că acesta este nelegal încheiat, întrucât se observă că agentul constatator a menţionat în procesul verbal de contravenţie doar data controlului efectuat la domiciliul petentului, respectiv 09.10.2013, ocazie cu care s-a constatat că acesta a construit extindere locuinţă, anexe gospodăreşti.

Or, este cert, aşa cum rezultă din conţinutul procesului verbal, că la data controlului, extinderea locuinţei si anexele gospodăreşti fuseseră deja edificată şi nu se aflau în curs de construire, astfel încât să poată fi reţinută ca dată a săvârşirii contravenţiei, data controlului.

Aşadar, instanţa reţine că procesul verbal de contravenţie contestat nu cuprinde data săvârşirii faptei, în condiţiile în care din menţiunile sale reiese că la momentul încheierii actului lucrările erau finalizate, astfel că data constatării nu poate fi asimilată datei săvârşirii faptei, situaţie în care nu poate fi exercitat controlul cu privire la respectarea termenului de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, termen care, potrivit art. 31 din Legea 50/1991, este de 2 ani şi curge de la săvârşirea contravenţiei.

În raport de motivul de nelegalitate constatat şi sancţionat de lege cu nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie, instanţa apreciază că nu se mai impune verificarea procesului verbal de contravenţie sub alte aspecte de nelegalitate sancţionate cu nulitatea relativă sau sub aspecte de netemeinicie.

Pentru motivele arătate, instanţa urmează să admită plângerea formulată de petentul G.V. împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.3/10.10.2013 încheiat de Primăria comunei D. şi să anuleze procesul verbal de contravenţie contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite plângerea formulată de petentul G.V., CNP ………, domiciliat în comuna D., sat R., judeţul G., împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 3, încheiat de Primăria comunei D. la data de 10.10.2013, şi în contradictoriu cu intimaţii Primăria D. şi Primarul Comunei D., ambii cu sediul în comuna D., judeţul G..

Anulează procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.3/10.10.2013 încheiat de Primăria comunei D..

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18.02.2014.

Preşedinte,

L.M.P

Grefier,

E.I

Domenii speta

Spete similare