Plangere Contraventionala

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 302

Şedinţa publică de la 02 Februarie 2009

INSTANŢA

Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei la data de 28.11.2008, sub nr. 5795/327/2008, petentul _ a contestat procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria AZ nr.1190580 din data de 16.11.2008 întocmit de intimat _, solicitând anularea acestuia.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 16.11.2008 a fost sancţionat fiind acuzat pe nedrept că s-a aflat în serviciul de pază la orele 22,40, în stare avansată de ebrietate. Se arată că nu este vinovat de săvârşirea faptei, deoarece nu există probe de sânge de la laboratorul medical care ar face dovada celor afirmate de agentul de poliţie, că nu există probe de alcoolemie, astfel solicită anularea procesului verbal.

De asemenea se arată că a fost sancţionat pentru că fapta prevăzută de art. 48 lit.q) din Legea 333/2003, care se referă la respectarea consemnului general şi particular al postului.

Se mai arată că în momentul încheierii procesului verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la actul de constatare.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar copia procesului-verbal mai sus-menţionat precum şi plicul.

Intimatul, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar declaraţiile a doi martori – filele 13 -14 care au stat la baza încheierii actului sancţionator.

În dovedirea celor reţinute în actul de constatare, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, intimatul a depus la dosar un raport al agentului constatator care a întocmit actul sancţionator contestat, în completarea actului de constatare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Petentul a fost sancţionat, în data de 16.11.2008, ora 22,40, deoarece aflându-se în serviciul de pază la SC Almasi SRL a fost găsit în post în stare avansată de ebrietate, fapt atestat şi de colegul lui Baba Nicolae, cu amendă în cuantum de 500 lei, potrivit dispoziţiilor art.48 din Legea 333/2003.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Referitor la motivul de nelegalitate invocat de petent privind obligaţia agentului constatator de a aduce la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la actul de constatare, nu se poate reţine deoarece procesul verbal a fost încheiat în lipsă contravenientului, împrejurare ce trebuie confirmată de cel puţin un martor, fapt confirmat de martorul asistent, astfel, în această situaţie în care nu se pune problema menţionării unor obiecţiuni. Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază ca neîntemeiată susţinerea petentului că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate pentru acest motiv de nelegalitate.

Cu privire la celălalt motiv de nelegalitate invocat de petent prin care arată că a fost sancţionat pentru că fapta prevăzută de art. 48 lit.q) din Legea 333/2003, care se referă la respectarea consemnului general şi particular al postului, instanţa reţine că acesta este neîntemeiat.

OG nr. 2/2001 obligă agentul constatator să indice în cuprinsul procesului verbal, actul normativ care reglementează contravenţia. În speţă, s-a indicat corect, atât actul normativ cât şi articolul, existând o inadvertenţă cu privire la litera din articolul respectiv în care se încadrează contravenţia reţinută în sarcina contestatorului.

Ar fi un formalist excesiv însă ca această inadvertenţă să atragă anularea procesului verbal în condiţiile în care instanţa constă că contestatorul a încălcat normele legale privind atribuţiile personalului de pază în timpul serviciului, şi anume aceea de a nu se prezenta la serviciu sub influenţa băuturilor alcoolice şi nici să nu consume astfel de băuturi în timpul serviciului, iar sancţiunea este aceeaşi indiferent dacă ne raportăm la art. 48 lit. q) sau art. 48 lit. m) din Legea 333/2003.

În ceea ce priveşte temeinicia actului sancţionator, instanţa reţine că petentul nu a făcut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în sarcina sa în procesul-verbal de contravenţie.

Instanţa nu reţine apărarea contestatorului că nu este vinovat de săvârşirea faptei, deoarece nu există probe de sânge de la laboratorul medical care ar face dovada celor afirmate de agentul de poliţie şi că nu există probe de alcoolemie, deoarece în acest caz starea de ebrietate se poate constata prin orice alt mijloc de probă, inclusiv prin martori, nefiind nevoie ca această faptă să fie constată printr-un mijloc tehnic certificat. Mai mult, personalului de pază aflat în timpul serviciului, are obligaţia de a nu se prezenta la serviciu sub influenţa băuturilor alcoolice şi nici să nu consume astfel de băuturi în timpul serviciului. Astfel, petentul susţine doar că starea sa de ebrietate nu a fost constatată prin recoltare de sânge, dar nu şi faptul că nu a consumat băuturi alcoolice în timpul serviciului.

De asemenea, din declaraţia lui Baba Nicolae, colegul de muncă al contestatorului, reiese că petentul la lăsat singur să patruleze şi de la ora 20,00 şi până la ora 22,00 petentul a stat în maşină consumând alcool, iar agentul de poliţie a mai adus un martor pentru a se constata că acesta se află sub influenţa băuturilor alcoolice.

Aceste aspecte rezultă şi din declaraţia martorului Parmac Vasile, care în acel moment trecea prin Piaţa Nouă, şi a observat că un agent de pază care se afla în timpul serviciului se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.

Faţă de împrejurarea că petentul a fost sancţionat cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 500 lei, deci cu minimul amenzii prevăzut de lege pentru fapta săvârşită, nu se pune problema reindividualizării sancţiunilor în condiţiile în care gradul concret de pericol social al faptei corespunde sancţiunii aplicate.

Pentru a se opri la această soluţie, instanţa a avut în vedere atât dispoziţiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi cele ale art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ care prevăd că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În temeiul art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanţa apreciază că plângerea dedusă judecăţii este evident neîntemeiată şi în consecinţă, urmează a o respinge.

Domenii speta

Spete similare