Plangere Contraventionala

Sentinţă civilă 300 din 02.02.2009


SENTINŢA CIVILĂ Nr. 300

Şedinţa publică de la 02 Februarie 2009

INSTANŢA

Prin adresa cu nr. 59280 din 24.11.2008 s-a înaintat plângerea formulată petenta _ care a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 26.11.2008, sub nr. 5727/327/2008, petenta a contestat procesele-verbale de contravenţie seria AY nr.1185505 din data de 29.10.2008 şi seria AZ nr.1190629 din data de 06.11.2008, ambele întocmite de întocmite de intimatul _, solicitând anularea acestora.

În motivarea plângerii petenta a arătat că pe data de 06.11.2008 a venit un echipaj de poliţie, însă la faţa locului nu era nici un eveniment. Se arată că a ieşit vecinul acesteia, Pascale Viorel care i-a adus acuze nefondate printre care că ar sta pe numele altcuiva, depunând în acest sens contractul de vânzare cumpărare încheiat cu Primăria Municipiului Tulcea.

Intimatul, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare.

În dovedirea celor reţinute în actul de constatare, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, intimatul a depus la dosar raportul fiecărui agentului constatator care a întocmit cele două acte sancţionatoare contestate, în completarea actelor de constatare, precum şi un proces verbal de constatare a condiţiilor igienico sanitare din data de 23.10.2008, declaraţii ale petentei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria AY nr.1185505 din data de 29.10.2008 petenta _ a fost sancţionată cu amendă contraveţională în sumă de 100 lei pentru încălcarea dispoziţiilor art.2 pct.4 din Legea nr.61/1991.

În fapt, în data de 23.10.2008 a aruncat în mod repetat ape reziduale conţinând urină asupra porţii imobilului cu nr.11 de pe str. Călugăreni – imobil alăturat celui în care locuieşte – recunoscând acest lucru şi în faţa reprezentanţilor Primăriei Tulcea cât şi a reprezentanţilor Inspecţiei Sanitare de Stat Tulcea, întrucât aşa a considerat corect să-şi exprime nemulţumirile la adresa vecinului.

Prin procesul-verbal de contravenţie seria AZ nr.1190629 din data de 06.11.2008 petenta _ a fost sancţionată cu amendă contraveţională în sumă de 100 lei pentru încălcarea dispoziţiilor art.2 pct.4 din Legea nr.61/1991.

În fapt în data de 06.11.2008, ora 10,15, petenta, - sub pretextul relaţiilor de duşmănie pe care le are cu locatarii de la nr.11, imobilul fiind divizat după vânzare, ambele părţi rezultate având nr.11, respectiv familia Pascale -, a aruncat apă menajeră asupra construcţiei creând disconfort şi indignarea locatarilor.

În ceea ce priveşte faptele, astfel cum a fost descrise de agentul constatator, instanţa reţine că acestea se circumscriu dispoziţiilor legale – respectiv art.2 pct.4 din  Legea nr.61/1991 şi sancţionate de art. 3 lit. a) din Legea nr.61/1991.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea proceselor verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestate, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce priveşte temeinicia actului sancţionator, instanţa reţine că petenta nu a făcut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în sarcina sa în procesul-verbal de contravenţie, instanţa urmând să menţină procesul-verbal ca legal şi temeinic.

În ceea ce priveşte temeinicia actului sancţionator, instanţa reţine că petenta nu a făcut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în sarcina sa în procesul-verbal de contravenţie. Din actele şi lucrările dosarului rezultă că nu a fost răsturnată prezumţia de veridicitate cu privire la situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de contravenţie de către agentul constatator, fapta săvârşită de acesta întrunind elementele constitutive a contravenţiei prevăzute de art.2 pct.4 din  Legea nr.61/1991.

Astfel, din declaraţiile martorilor Cârlan Ionel, Stănică Anica şi Pascale Viorel, reiese că petenta a aruncat apele reziduale atât pe stradă, pe trotuar cât şi pe gardul vecinilor.

De asemenea, petenta a recunoscut că aruncă apa reziduală în stradă, datorită faptului că s-a certat cu vecinul acesteia, Pascale Viorel care nu îi mai dă voie să folosească canalizarea construită de acesta şi care se află pe proprietatea sa.

Faţă de împrejurarea că petenta a fost sancţionată cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 100 lei, deci cu minimul amenzii prevăzut de lege pentru fiecare din cele două fapte săvârşite, potrivit de art. 3 lit. a) din Legea nr.61/1991, nu se pune problema reindividualizării sancţiunii în condiţiile în care gradul concret de pericol social al faptei corespunde sancţiunilor aplicate.

Pentru a se opri la această soluţie, instanţa a avut în vedere atât dispoziţiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi cele ale art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ care prevăd că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientei şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În temeiul art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanţa apreciază că plângerea dedusă judecăţii este evident neîntemeiată şi în consecinţă, urmează a o respinge.