Pretentii

Sentinţă civilă 409 din 09.02.2009


SENTINŢA CIVILĂ Nr. 409

Şedinţa publică de la 09 Februarie 2009

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea în data de 30.10.2008, reclamanta _ a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta _ la plata sumei de 2677,14 lei reprezentând contravaloare tarife portuare şi cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cauză.

În susţinerea cererii introductive, reclamanta învederează instanţei faptul că în perioada iunie 2008- iulie 2008, unităţile fluviale aflate în operarea societăţii pârâte au staţionat în portul Tulcea, aflat în zona de jurisdicţie a companiei naţionale, reclamanta emiţând facturi pentru serviciile pe care i le-a prestat pârâtei şi care nu au fost achitate de pârâtă.

Se arată că pentru unităţile fluviale care au staţionat în zona de jurisdicţie C.N. A.P.D.M. S.A. Galaţi au calculat tarife portuare legale conform tarifar C.N. A.P.D.M. S.A. Galaţi nr.1377/2008 şi a 3396/2008, cât şi a instrucţiunilor de aplicare.

În drept, reclamanta invocă dispoziţiile art. 986 C.civ şi HG nr. 518/1998, modificată şi completată.

În susţinerea pretenţiilor formulate, reclamanta depune la dosarul cauzei înscrisuri: lista cu tarifele practicate de C.N. A.P.D.M. S.A. Galaţi valabile în perioada 01.04.2008-30.06.2008 (f. 4-5), lista cu tarifele practicate de C.N. A.P.D.M. S.A. Galaţi valabile în perioada 01.07.2008-30.09.2008 (f. 6-7), instrucţiuni privind aplicarea tarifelor (f. 8-15), factura nr. APDMTL81024/30.06.2008 (f. 16), raportul nr. 553 (f. 17), raportul nr. 510 (f. 18), factura nr. APDMTL81317/31.07.2008 (f. 19), raportul nr. 603 (f. 20), convocare conciliere (f. 21), proces-verbal de conciliere (f. 22).

Pârâta, legal citată, a formulat note de concluzii, prin care arată că serviciul pentru care se pretinde plăţi nu s-a făcut, navele acestora nu au folosit şi nu folosesc infrastructura de transport naval aflată în administrarea reclamantei. De asemenea, se arată că facturile nu au fost însuşite de către pârâtă şi că au fost restituite reclamantei, între părţi neexistând încheiat contract.

Se mai arată că la baza facturilor stau rapoarte de mişcare întocmite tot de către reclamantă, neconfirmate de pârâtă, facturile cât şi rapoartele de mişcare fiind acte unilaterale.

Pârâta mai învederează că navele pentru care s-au emis facturi şi rapoarte de mişcare fie nu sunt proprietatea acesteia, fie nu au folosit infrastructura reclamantei.

Cu privire la locaţia pontonului de acostare 2169, se arată că pârâta a cerut reclamantei să încheie contract, dar aceasta a refuzat, răspunzând că stau în locaţia respectivă pe riscul lor. Infrastructura portuară de la locaţia 2169 a fost construită de pârâtă, iar reclamanta şi-a dat acordul să construiască pentru că nimeni nu folosea locul respectiv, fiind impropriu pentru navigaţie.

Pârâtă a depus o serie de înscrisuri în apărare, respectiv: autorizaţie de construire 321/21799 din 19.07.2005 (f.41-42), certificatul de urbanism nr. 827/17304/23.06.2005 (f. 43-45), adresa nr.1906/05.07.2005 (f.46), adresa nr.1885/13.07.2005 (f.47), nr. 102/23.05.2008 (f.49), nr. 1793/01.06.2006 (f.50), certificatul de urbanism nr. 836/17305/24.06.2005 (f.51-52), certificatul de urbanism nr. 321/21799/19.07.2005 (f. 53), adresa nr.70/24.04.2008 (f.55), adresa nr.34/MM/947 din 16.06.2008 (f.56), adresa nr. 4294/25.08.2008 (f.57), adresa nr. 116/06.06.2008 (f.58).

Acţiunea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 220,13 lei, conform art. 2 alin.1 lit. c) din Legea 146/1997 şi timbru judiciar de 3 lei, conform art. 3 alin.2 din OG 32/1995.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitate de părţi.

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, constată următoarele:

Reclamanta a învederat că în perioada iunie 2008- iulie 2008 unităţile fluviale de transport aflate în operarea societăţii pârâte au staţionat în portul Tulcea, aflat în zona de jurisdicţie a companiei naţionale, astfel încât pârâta datorează tarife portuare.

Potrivit HG nr. 518/ 1998 reclamanta a asigurat pârâtei acces liber la infrastructura portuară şi la toate serviciile publice portuare. Reclamanta arată că a calculat tarife portuare legale conform tarifului C.N.A.P.D.M. S.A. Galaţi nr.1377/2008 şi a 3396/2008, cât şi a instrucţiunilor de aplicare depuse în anexa nr. 1.

În baza raporturilor existente a emis facturi fiscale nr.APDMTL81024/30.06.2008 (f.16) şi nr.APDMTL81317/31.07.2008 (f.19).

Instanţa constată că între părţi nu există raporturi comerciale astfel încât emiterea de facturi fiscale care să constate existenţa unor raporturi comerciale nu sunt opozabile pârâtei. Pârâta prin adresele înaintate către C.N.A.P.D.M. S.A. Galaţi - Sucursala Tulcea invocă inexistenţa raporturilor comerciale aşa cum este adresa _ către C.N.A.P.D.M. S.A. Galaţi - Sucursala Tulcea(f. 55).

De asemenea pârâta, arată că reclamanta a refuzat, cu toate solicitările acesteia să încheie un contract comercial (f. 58). Inexistenţa unui contract între părţi este susţinută de adresa  nr. 4294/ 25.08.2008 emisă de C.N.A.P.D.M. S.A. Galaţi - Sucursala Tulcea către SC HERA SRL (f. 57).

De asemenea pârâta nu recunoaşte că ar deţine în operare sau proprietate toate unităţilor fluviale, respectiv 01759 TL, Sf. Gheorghe, 0237 TL, Căpitan Zagorodico, Fortuna, Diana şi SLEP 1485, pentru care reclamanta a emis facturile nr.APDMTL81024/30.06.2008 (f.16) şi nr.APDMTL81317/31.07.2008 (f.19).

În lipsa unei mărturisiri simple din partea pârâtei, spontane sau provocate, care să poată fi opusă acesteia şi care să îşi producă efecte împotriva pârâtei, conform art. 1169 C.civ. şi art. 129 alin 1 C.proc.civ, sarcina de a proba că unităţile fluviale de transport de mai sus sunt în proprietatea sau operarea pârâtei şi că acestea au staţionat în portul Tulcea în perioada pentru care s-au emis facturile nr.APDMTL81024/30.06.2008 (f.16) şi nr.APDMTL81317/31.07.2008 (f.19) dosar revine reclamantului care face afirmaţia. Or, în cauză reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia de probă, fapt pentru care instanţa nu poate considera ca probată această împrejurarea esenţială în naşterea obligaţiei de care se prevalează reclamanta numai în baza rapoartele nr. 553 (f. 17), nr. 510 (f. 18) şi raportul nr. 603 (f. 20), acte emise unilateral de către societatea reclamantă şi care nu pot naşte obligaţii în sarcina altei persoane, care nu a participat la întocmirea acestora, respectiv nu şi-a manifestat consimţământul cu privire la naşterea unei obligaţii în sarcina sa. De asemenea, se reţine că facturile nu au fost însuşite de către pârâtă şi au fost restituite reclamantei.

Reclamanta a invocat drept temei al cererii art. 986 c.civ., cvasicontractul ca „fapt licit şi voluntar din care se naşte o obligaţie către o altă persoană sau obligaţii reciproce între părţi”. În fapt reclamanta invocă drept temei îmbogăţirea fără just temei care presupune mărirea patrimoniului unei persoane pe seama micşorării unui alt patrimoniu. Pentru a opera trebuie îndeplinite mai multe condiţii, respectiv: mărirea unui patrimoniu, reclamanta invocând că aceasta s-a produs prin staţionarea unităţilor fluviale ale pârâtei; micşorarea unui patrimoniu, aceasta s-a realizat, în concepţia reclamantei prin neplata tarifelor portuare; existenţa unei legături între aceste două acţiuni, mărirea patrimoniului pârâtei s-a realizat pe baza micşorării celui al reclamantei care nu şi-a încasat tarifele portuare, şi inexistenţa unui temei juridic pentru această situaţie

Niciuna dintre aceste condiţii nu a fost dovedită de reclamantă. Aceasta a depus facturi fiscale şi raporturi cu navele aparţinând pârâtei emise în mod unilateral şi nerecunoscute de pârâtă fără a demonstra existenţa situaţiei de fapt precizată în cerere.

Astfel, în baza art. 1169 C.civ şi  art. 129 alin 1 C.proc.civ, cel care face o propunere în faţa instanţei trebuie s-o probeze, iar cum reclamanta nu a făcut această probă, instanţa urmează să respingă cererea ca neîntemeiată.

În ce priveşte cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, raportat la dispoziţiile art. 274 alin.1 C.proc.civ., instanţa apreciază că nu se poate reţine culpa procesuală în sarcina pârâtei din prezenta cauză faţă de soluţia dată pe cererea introductivă de instanţă, astfel că urmează să o respingă.