Somatie de plata

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 651

Şedinţa publică de la 02 Martie 2009

de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe calea somaţiei de plata la data de 15.01.2008 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr.209/327/2009 creditoarea SC _ a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să someze debitorul _ să achite creditoarei suma de 784,3 lei, reprezentând debit neachitat şi suma de 399 lei reprezentând penalităţi de întârziere, solicitând ca aceste sume să fie reactualizate în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţi efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată că, în fapt, în baza contractului de vânzare cumpărare nr.4868/14.03.2006, creditoarea a vândut pârâtului în 24 de rate lunare, articole de uz casnic, respectiv bibliotecă Ivona, uşă metalică, canapea Cosmina, în valoare totală de 3278,8 lei la care s-a adăugat dobânda de 1569 lei, conform contractului. Marfa a fost livrată cu factura fiscală nr.3867603/14.03.2006 semnată şi acceptată de ambele părţi, debitorul plătind diverse sume, rămânând un rest de 784,3 lei, reprezentând debit neachitat şi suma de 399 lei reprezentând dobânzi de întârziere.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile O.G. nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată.

În dovedirea cererii creditoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri: contract de vânzare cumpărare nr.4868/14.03.2006, factura fiscală nr.3867603/14.03.2006 şi fisă de calcul a dobânzilor aferente.

În temeiul art.242 C.proc.civ, creditoarea a solicitat judecarea în lipsă.

Acţiunea a fost legal timbrată în conformitate cu art.3 lit.o1) din Legea nr. 146/1996 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, cu suma de 39 lei şi cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

Deşi legal citat cu această menţiune, debitoarea nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi formula apărări.

În cauză a fost încuviinţată şi s-a administrat proba cu înscrisurile anexate la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în cadrul relaţiilor comerciale dintre părţi creditoarea a vândut debitorului în 24 de rate lunare, articole de uz casnic în executarea contractului de vânzare cumpărare nr.4868/14.03.2006, sens în care au fost emis factura fiscală nr.3867603/14.03.2006, ataşată la dosar, în sumă totală de 3278,8 lei şi acceptată de debitor prin aceea că a semnat factura, iar din aceasta a rămas un rest de 784,3 lei, reprezentând debit neachitat.

Somaţia de plată este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, de soluţionare a cererilor de pretenţii prin care se tinde la obţinerea unui titlu executoriu.

Conform art.1 alin.1 din O.G. nr.5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Procedura somaţiei de plată presupune, conform art.1 din O.G. nr.5/2001 valorificarea dreptului de creanţă al creditoarei, printr-o modalitate facilă, accelerată, condiţionată de existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibilă care nu este combătută de către cealaltă parte prin apărări apte să pună în discuţie aceste elemente.

În cauză, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile de exercitare a acţiunii pe calea somaţiei de plată, atât cele generale, cât şi cele speciale.

Astfel, factura fiscală nr.3867603/14.03.2006 a fost acceptată de debitor prin aceea că a semnat-o, aceasta având valoarea unui înscris însuşit de către aceasta conform art.1 din O.G. nr.5/2001.

Conform art.379 alin.3 C.proc.civ. “creanţă certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”, în speţă existenţa creanţei certe rezultând din facturile neachitate depuse în copie la dosar şi necontestate de către debitor.

Potrivit art.379 alin.4 C.proc.civ. creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă şi a altor acte, în speţă acest aspect rezultă din câtimea întregii datorii a debitului constatată prin facturile fiscale depuse la dosarul cauzei.

În ceea ce priveşte condiţia exigibilităţii creanţei, acesta este îndeplinită în cauză, scadenţa obligaţiei fiind împlinită la datele înscrise în contractul de vânzare cumpărare nr.4868/14.03.2006, contract semnat de către părţi.

Astfel, creanţa avută în vedere este certă, lichidă şi exigibilă potrivit dispoziţiilor art.379 alin.3 şi 4 C.proc.civ., nefiind contestată de debitor prin apărări de fond de natură să determine inadmisibilitatea cererii.

Din dispoziţiile art. 1 alin. 2 din OG 5/2001 reiese că pe lângă suma stabilită potrivit alin 1 al aceluiaşi articol cu titlul de obligaţie instanţa poate stabili dobânzi, majorări sau penalităţi datorate potrivit legii.

Potrivit art. 2 din contractul de vânzare cumpărare nr.4868/14.03.2006, debitorul avea obligaţia să achite contravaloarea bunurilor în 24 rate lunare, scadenţa fiecărei rate fiind la datele înscrise în acest contract, creditorul calculând dobânzi în sumă de 399 lei.

Cu privire la penalităţile de întârziere, instanţa constată că acestea au fost calculate pe fiecare rată în parte, rezultând un cuantum total de 399 lei şi având în vedere dispoziţiile articolului 969 Cod procedură civilă potrivit cu care „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”, instanţa va obliga debitoarea la plata acestora.

Prin urmare, având în vedere că pretenţiile creditoarei sunt justificate, în baza art.1 şi 6 din O.G. nr.5/2001, instanţa va admite cererea formulată de aceasta şi va emite o ordonanţă prin care debitoarea va fi somată să-i plătească creditoarei în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei hotărâri suma de 784,3 lei, reprezentând debit neachitat şi suma de 399 lei reprezentând penalităţi potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.4868/14.03.2006, sume ce vor fi reactualizate în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţi efective.

În temeiul art.274 C.proc.civ., în considerarea culpei procesuale a debitorul în declanşarea litigiului de faţă, instanţa va obliga debitorul să plătească creditoarei cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru şi timbru judiciar.

Domenii speta

Spete similare