Partaj succesoral

Partaj succesoral

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 1534/29 Iunie 2011

Constată că prin acţiunea înregistrată la această instanţă reclamanta L.E. a chemat în judecată pe pârâta P.A. pentru partajul averii rămase de pe urma defunctului lor tată, Z.M., decedat la 12 dec.1960 precum şi a bunicii lor paterne, Z.L., decedată la 15.08.1945.

În motivare a arătat că Z.L. a fost căsătorită cu Z.Q. şi au avut un singur copil- Z.M., născut la 11 02 1929, tatăl ei şi al pârâtei, iar acesta a decedat la vârsta de 31 de ani. Reclamanta a menţionat că mama sa, B.F., nu a fost căsătorită cu Z.M., iar ea s-a născut la 2 06 1951 din relaţia celor doi şi că ulterior, din relaţia lui Z.M. cu I.V., s-a născut la 9.09.1955, pârâta, astfel că mamele lor nefiind căsătorite cu Z.M., nu îl moştenesc pe acesta.

Masa succesorală se compune din bunurile imobile pe care Z.L., bunica ei şi a pârâtei, le-a cumpărat de la E.M., L.S. şi G.S., prin actul de veşnică vânzare nr.2 încheiat la Judecătorie în anul 1939 şi anume o casă compusă din 3 odăi, o sală, o pivniţă, împreună cu terenul pe care se află aceasta, de pe strada C. nr.95 Tg.Neamţ, dimensiunile casei fiind de 5,75 m la faţă, în fund 5 m şi lungimea pe ambele laturi de 36 m.

Bunurile menţionate - casa şi 210 m.p. de teren sunt şi acum, pe actuala stradă X. din Tg.Neamţ, la nr.57.

Cu privire la stăpânirea acestor bunuri, reclamanta a precizat că după decesul tatălui lor, Z.M., ea a acceptat ca în casă să locuiască în continuare mama pârâtei, (aceasta ulterior s-a căsătorit cu I.G. şi s-a numit I.V. după căsătorie), că aceasta a locuit acolo până la deces, la 1.03.2010, iar acum, ar vrea să ia în stăpânire bunurile şi solicită ieşirea din indiviziune cu pârâta.

În dovedire a depus la doar copii după certificate de stare civilă, contractul de vânzare-cumpărare pentru casă şi teren, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale, adresă de la primăria Tg.Neamţ referitoare la imobilele supuse partajului, documentaţie cadastrală, a solicitat proba cu martori şi expertiză tehnică.

Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea cererii principale de partaj şi admiterea cererii reconvenţionale, să se constate că ea este unica moştenitoare legală şi ei i se cuvin toate bunurile rămase moştenire de la tatăl şi bunica ei, întrucât de la decesul lui Z.M., din anul 1963 şi până la decesul mamei ei, în luna noiembrie 2010, reclamanta nu a făcut nici un act de acceptare expresă ori tacită a succesiunii tatălui ei, ea fiind singura moştenitoare acceptantă a moştenirii, a stăpânit casa şi terenul de peste 47 de ani, iar mama ei, I.V. a fost cea care a rămas în casă, a transcris actul de vânzare-cumpărare a casei şi terenului aferent casei, în anul 1979. Din acest an, mama ei, I.V. a figurat în rolul agricol cu aceste imobile, iar mama ei şi ea au făcut îmbunătăţiri la casă şi niciodată altcineva nu a ridicat pretenţii asupra acestor bunuri; că mama ei a fost singura acceptantă a succesiunii în termenul legal de 6 luni de la deschiderea succesiunii, ea a primit pensie de la tatăl ei, că a intervenit prescripţia dreptului de opţiune succesorală în ce o priveşte pe reclamantă. Mai mult, mama sa a şi uzucapat bunurile prin stăpânirea lor neîntreruptă din anul 1963, aşa cum reiese şi din rolul agricol, iar acum, aceste bunuri i le-a transmis ei.

A depus la dosar copie după actul de veşnică vânzare transcris de mama sa la judecătoria Mixtă din Tg.Neamţ, de la Arhivele statului, cupoane de pensie.

A fost de acord cu audierea de martori pentru a dovedi stăpânirea bunurilor şi expertize pentru evaluarea bunurilor.

Reclamanta a făcut prin apărător precizări la acţiune la al doilea termen după depunerea cererii reconvenţionale solicitând respingerea acesteia ca nelegală, făcută peste termenul prevăzut de art.119 alin.2 şi 3 din codul de proc. civilă şi ca netemeinică, motivând următoarele:

- nu a avut loc până acum dezbaterea succesiunilor după cei doi defuncţi, că la decesul lui Z.M., ea avea 9 ani, iar pârâta, 5 ani, că nu aveau cum face acte de acceptare a succesiunii după tată;

- pârâta P.A. nu locuieşte în imobilul – casă, a cărui partajare se cere, ci locuieşte de peste 30 de ani pe strada X. din Tg.Neamţ la nr.102, aşa cum rezultă şi din copia actului ei de identitate;

- mama pârâtei, I.V., fostă I., nu a avut nici un drept legal la moştenirea bunicii sau a lui Z.M., la fel ca mama ei, B.F., că doar a lăsat-o pe mama pârâtei să locuiască în casa tatălui, nu i-a cedat dreptul la moştenire,

- cu privire la îmbunătăţirile pretinse a fi făcute la casă de către mama pârâtei, a arătat că aceste afirmaţii sunt mincinoase, că expertul tehnic a constata starea de degradare a casei, de altfel mama pârâtei ştia că nu are nici un drept la casă şi nu a făcut îmbunătăţiri.

A acceptat partajul între ea şi pârâtă a bunurilor moştenite, în natură şi a propus două loturi.

S-a audiat martorii părţilor şi sau efectuat expertizele pentru identificarea şi evaluarea bunurilor.

Părţile au timbrat cererile conform cu pretenţiile formulate după evaluările făcute de experţi, cu câte 50 lei de moştenitor şi câte 825 lei.

S-au unit excepţiile invocate de părţi cu fondul cauzei.

Analizând probele administrate în cauză, urmează ca în baza art.673 din codul de proc. civilă şi art.728 din codul civil să se admită în parte, în principiu şi în fond cererea principală de partaj precum şi cererea reconvenţională, din considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Mai întâi, asupra excepţiilor invocate de părţi, constată următoarele:

1.Excepţia tardivităţii, de fapt, a decăderii din termenul de a formula cerere reconvenţională, invocată de reclamantă, constată că între cererea principală şi cererea reconvenţională este o foarte strânsă legătură, acestea trebuie judecate împreună, iar potrivit prevederilor art.136 din codul de procedură civilă: „ excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art.115 şi art.132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii,, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în tot cursul procesului, în cazurile şi condiţiile legii”, astfel că această primă excepţie va fi respinsă.

2.Excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală formulată de părţi urmează a fi respinsă pentru că, atât ea cât şi reclamanta, erau minore la decesul tatălui lor, astfel că actele de opţiune succesorală se puteau face doar prin reprezentanţii lor legali, adică mamele lor, cu acceptul autorităţii tutelare, iar acte privind acceptare a moştenirii sub beneficiul de inventar, decizie de numire a curatorilor pentru cele două moştenitoare minore, nu există.

Din faptul că doar pârâta a locuit cu mama ei în casă cu tatăl părţilor, iar după decesul acestuia, au locuit amândouă, tot acolo, pârâta fiind minoră, că mama pârâtei, I.V., a avut rol agricol şi în anul 1963 a transcris imobilele în discuţie, rezultă că doar mama reclamantei a stăpânit bunurile rămase de pe urma lui Z.M. şi a făcut îmbunătăţiri, (a ridicat doi pereţi la casă potrivit declaraţiei martorei I. E.) pentru fiica ei - pârâta P.A., iar toate acestea, reprezintă de fapt, acte de acceptare a succesiunii, dar nu poate reprezenta temei pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor ce fac obiectul partajului prin uzucapiune, pretins de pârâtă, care a susţinut că mama ei a stăpânit 47 de ani bunurile, iar apoi ea le-a moştenit de la mamă, pentru că stăpânirea bunurilor de către mama ei s-a făcut pentru altul, nu pentru sine, deci intenţia de a stăpâni bunurile pentru sine nu există, lipseşte animus, iar aceasta este una din condiţiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Nu au relevanţă apărările reclamantei, că mama pârâtei a stăpânit bunurile dar nu le putea uzucapa pentru că un moştenitor nu poate opune altui moştenitor acest drept, pentru că prevederile privind uzucapiunea îi vizează şi pe moştenitori, dacă sunt îndeplinite condiţiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Chiar reclamanta recunoaşte prin cererea de chemare în judecată că a lăsat-o pe mama pârâtei să locuiască în casă până la decesul ei, în anul 2010.

Din considerente arătate, se va respinge cererea pârâtei privind dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor care au aparţinut defunctei sale bunici şi tatălui, prin prescripţia achizitivă de peste 30 de ani.

Drept consecinţă, se va admite în parte cererea principală de partaj succesoral şi în parte cererea reconvenţională, urmând a se admite în principiu şi în fond cererea de partaj succesoral, se vor constata deschise prin moarte cele două succesiuni, privind pe autorii părţilor, Z.L. şi Z.M., urmând a se constata că moştenitoare ale defuncţilor sunt părţile, reclamanta şi pârâta, în calitate de nepoate ale defunctei Z.L. şi fiice ale defunctului Z.M., că vocaţie succesorală concretă are doar pârâta, reclamanta fiind străină de moştenire, prin faptul că nu a făcut acte de acceptare expresă sau tacită a moştenirii.

În aceste condiţii, pârâta fiind singura moştenitoare, va culege toate bunurile moştenirii.

În temeiul art.274-276 din codul de procedură civilă compensează cheltuielile de judecată făcute de părţi, pentru taxa de timbru şi onorariile pentru experţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia tardivităţii formulării cererii reconvenţionale formulată de reclamanta L.E..

Respinge excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală formulată de părţi .

Respinge cererea pârâtei privind constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilelor rămase moştenire de la Z.M. şi Z.L..

Admite în parte, în principiu şi în fond cererea principală de partaj succesoral formulată de reclamanta L.A., cu domiciliul în Tg.Neamţ, strada Y. nr. 12 judeţul Neamţ împotriva pârâtei P.A. cu domiciliul în Tg.Neamţ strada X. nr.102 şi în parte cererea reconvenţională, iar în consecinţă:

Constată că la 15 august 1945 s-a deschis prin moarte succesiunea defunctei Z.L., cu ultimul domiciliu în Tg.Neamţ, iar la 12 decembrie 1960, s-a deschis succesiunea fiului acesteia, Z.M., cu ultimul domiciliu tot în Tg.Neamţ, strada X. nr.57 judeţul Neamţ.

Constată că masa succesorală rămasă de pe urma defuncţilor se compune din :

-casa de locuit, cumpărată de Z.L. de la E.M., L.S. şi G.S., prin actul de veşnică vânzare nr.2 încheiat la Judecătorie în anul 1939, care are o vechime de peste 100 de ani, este situată în Tg.Neamţ, pe actuala strada X. nr.57, cu fundaţie din piatră, structură din bârnă de lemn şi lut, acoperiş din tablă, încălzire cu o sobă, pardoseli din duşumea degradată, cu şopron, evaluată de expert la 1898 lei.

- suprafaţa de 210 m.p. de teren, pe care se află casa, cu vecinii: N-pădure Ocol silvic, E-T.C., S-str. X., V-D.E. în valoare de 10.000 lei.

Constată că moştenitor al defunctei Z.L. este fiul acesteia, Z.M., iar moştenitoare ale acestuia, sunt părţile, reclamanta şi pârâtul, în calitate de fiice ale defunctului, dar că, singura moştenitoare cu vocaţie succesorală concretă la moştenirea defunctului Z.M. este doar pârâta P.A., care va culege toate bunurile moştenire de la defunct.

Constată că reclamanta L.E. este străină de moştenirea defunctului Z.M., prin neacceptarea tacită sau expresă a moştenirii.

Compensează cheltuielile de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 iunie 2011.

Domenii speta

Spete similare