Contestaţie la executare penală

Sentinţă penală 475 din 14.11.2013


Prin cererea înregistrată la această instanţă petentul condamnat P F  în prezent  aflat în  Penitenciarul B  aflat  în executarea  unei  pedepse  de 1  an şi 8  luni  închisoare solicită  ca  pe calea  contestaţiei  la  executare  să i se  aplice  art.  320/1  C.p.

Din actele şi lucrările dosarului, rezultă următoarele:

În motivarea cererii, arată petentul că solicită prin prezenta contestaţie, aplicarea. legii mai favorabile, respectiv art.320 indice 1 alin.7 c.p. şi cu aplic.art.14 c.p.p , deoarece şi-a recunoscut în întregime infracţiunea şi  că după intrarea în vigoare a Legii nr.202/2010 s-au făcut unele modificări procedurale  şi că aceasta constituie o lege mai favorabilă prin reducerea pedepsei aplicate.

Din fişa  ataşată rezultă că, contestatorul a fost condamnat prin sentinţa  penală 414  din  1 octombrie 2012 – la  1  an  închisoare, iar prin  sentinţa  penală  527  din 11  decembrie 2012  -  tot  la  1  an închisoare.

Conform art.461 C.p.p., contestaţia contra executării hotărârii penale se face în situaţia prev. de art.461 lit. c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, ori când se invocă o altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei ori alt incident ivit în cursul executării.

Pe calea contestaţiei la executare nu se poate realiza reindividualizarea pedepsei pe baza circumstanţelor personale ale condamnatului, întrucât în acest caz, nu există o cauză de micşorare a pedepsei ivită, după punerea în executare a hotărârii definitive de condamnare.

Totodată, pe calea contestaţiei la executare nu se poate reduce pedeapsa şi analiza conţinutul probatoriilor, acestea constituind motive de apel şi recurs.

Conform art.14 c.p.p.,  se prevede că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.

Legea nr.202/2010 a modificat dispoziţiile codului de procedură penală, însă modificările ce s-au efectuat nu constituie o lege mai favorabilă, ci acestea se aplică doar dosarelor aflate în curs de judecată şi nu dosarelor definitiv soluţionate, neexistând prevederi în acest sens.

Conform  Legii nr.202/2010 , art.320 indice 1 prevede că  „Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală..”

Având în vedere că, contestatorul solicită să beneficieze de disp.artr.320 indice 1 c.p.p., deşi, de aceste dispoziţii pot beneficia până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpaţii, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, deoarece petentul este condamnat definitiv prin sentinţele penale 414/2012  şi  527/2012  ale  Judecătoriei  Tecuci şi se află în executarea pedepselor începând  cu  20.03.2013 -  20.03.2014 -  19.03.2015,  pedeapsă începută  cu  20.03.2013.

Faţă de cele menţionate, instanţa consideră că nu sunt întrunite disp.art.461 lit.c) C.p.p. şi ca atare, urmează a respinge contestaţia la executare, ca nefondată.