Acţiune în răspundere contractuală

Sentinţă civilă 2460 din 31.10.2013


Prin cererea înregistrată la această instanţă, reclamanta S.C C  SRL TI, prin reprezentant legal a chemat în judecată pe pârâta S.C ES S.A. B, reprezentată legal, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 27 400,98  lei , reprezentând contravaloare facturi plus penalităţi  de 2% pe zi , calculate până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că are ca obiect de activitate „service auto” şi a efectuat o serie de reparaţi la diverse autovehicule pentru care pârâta şi-a dat acceptul de introducere la reparaţii şi respectiv de plată după ce a vizualizat devizele de reparaţii, necontestând cuantumul acestora. S-a mai arătat că s-au emis facturi fiscale astfel.

 A mai arătat reclamanta că deşi pârâta a fost de acord cu plata facturilor, ulterior însă nu a mai efectuat şi plata acestora cu toate demersurile efectuate de reclamantă.

Reclamanta nu şi-a motivat în drept acţiunea.

Conform art. 200 NCPC instanţa a solicitat reclamantei să complinească lipsurile cererii de chemare în judecată.

Prin precizările formulate reclamanta a arătat că temeiul de drept al acţiunii sale îl constituie dispoziţiile art. 2223 şi art. 2224 NCC , că valoarea penalităţilor  calculate în procent de 0,2% pe zi de întârziere este de  6338,18 lei , conform raportului de expertiză extrajudiciară.

În dovedirea acţiunii a solicitat administrarea probei cu acte.

Cererea de chemare în judecată şi înscrisurile depuse de reclamantă au fost comunicate pârâtei, conform art. 201 alin.1 NCPC , pentru a depune întâmpinare.

Pârâta a depus în termenul legal întâmpinare, prin care a invocat pe excepţie, respingerea acţiunii ca netimbrate, iar pe fond respingerea capătului de cerere privind debitul principal ca fiind rămas fără obiect, iar pe cel privind penalităţile ca neîntemeiat.

În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că a achitat despăgubirile în valoare de 27 400,98 lei, depunând la dosar fotocopii ale ordinelor de plată emise pentru plata facturilor.

Întâmpinarea şi înscrisurile depuse de pârâtă au fost comunicate reclamantei, pentru a depune răspuns la întâmpinare.

Reclamanta nu a depus răspuns la întâmpinare, astfel că s-a fixat termen de judecată.

La termenul din 24.10.2013, apărătorul reclamantei a arătat că solicită admiterea în parte a acţiunii, numai în ceea ce priveşte penalităţile, deoarece plata facturilor s-a efectuat după introducerea cererii de chemare în judecată.

La termenul din 24.10.201 instanţa a pus în discuţie excepţia de netimbrare invocată de pârâtă.

Apărătorul reclamantei a solicitat respingerea excepţiei ca nefondate motivat de faptul că s-a făcut dovada achitării taxei de timbru.

Analizând excepţia invocată instanţa urmează a o respinge motivat de faptul că reclamanta a făcut dovada că a achitat taxa de timbru stabilită de instanţă.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa urmează a aprecia întemeiată în parte acţiunea reclamantei, având în vedere următoarele considerente:

- potrivit art. 1270 NCC  „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.

 - în speţă se observă că reclamanta a făcut dovada, cu actele depuse la dosar,  că în calitate de „reparator” a efectuat reparaţii la autovehiculele pentru care pârâta în calitate de asigurător,  datorează despăgubiri în baza poliţelor de asigurare RCA sau Casco.

 - s-a făcut de asemenea dovada că autovehiculele la care s-au efectuat reparaţii au fost introduse în service-ul reclamantei cu acordul reprezentantului în teritoriu al reclamantei.

 -  potrivit art. 2223 din NCC „ În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.”

- în cauza de faţă , deoarece pârâta a deschis dosare de daune pentru fiecare autovehicul reparat conform devizelor şi facturilor depuse la dosar, iar după introducere acţiunii a şi plătit contravaloarea reparaţiilor,  instanţa urmează a aprecia că pârâta  a recunoscut că în baza contractelor de asigurare încheiate , avea obligaţia de a plăti contravaloare reparaţiilor la autovehiculele avariate, la termenele prevăzute de lege.

 - în ceea ce priveşte cererea reclamantei de obligarea a pârâtei şi la plata penalităţilor de 0,2% pe fiecare zi de întârziere în sumă de 6338,18 lei  calculate până la 05.07.2013,  instanţa urmează a o aprecia  ca  fondată în parte motivat de următoarele aspecte:

 - conform art. 35 alin. 5 din Ordinul nr. 11/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor ( publicat în M. O. nr. 344/25.05.2010 ) în vigoare la momentul emiterii facturilor fiscale) „ ((5) Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească., iar potrivit art. 37 din acelaşi act normativ „Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la art. 36 sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plăteşte de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.”

- în speţă se observă că facturile emise în perioada 25.02.2013 -18.04.2013 şi comunicate pârâtei, au fost achitate în perioada 16.07.2013 -24.07.2013, cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de lege.

 - în aceste condiţii instanţa urmează a aprecia întemeiată cererea reclamantei cu privire la penalităţi şi în consecinţă să oblige pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 6338,18 lei , cu titlul de penalităţi, calculate până la data de 05.07.2013.

- conform art.453  NCPC instanţa urmează a obliga pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor judiciare, în sumă de 339,03 lei constând în taxă judiciară de timbru ( aferentă şi capătului de cerere privind debitul principal deoarece plata cestuia s-a făcut după înregistrarea acţiunii la instanţă, iar pârâta era de drept în întârziere)  şi onorariu apărător.