Pensie de serviciu. Cerere de revizuire. Condiţii.

Pensie de serviciu. Cerere de revizuire. Condiţii.

Codul de procedură civilă: art.322 punct 5.

Nu sunt întrunite cerinţele art.322 punct 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească la care face referire revizuienta nefiind în măsură conducă la o altă soluţie în cauză atâta vreme cât nu a stat la fundamentarea acesteia, în caz contrar s-a nesocoti puterea lucrului judecat a hotărârii pronunţate.

Secţia I Civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale -  Decizia civilă nr.20/19 ianuarie  2015.

În deliberare, constată că prin cererea de revizuire înregistrată la această instanţă sub dosar nr.750/57/2014 revizuienta O.M. a solicitat ca în contradictoriu cu intimata C.J.P. A., să se revizuiască Decizia civilă nr.478/07.03.2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr. 8766/107/2010 şi pe cale de consecinţă să se  schimbe în totalitate hotărârea atacată; procedând la o nouă judecată a cauzei să se respingă recursul promovat de pârâta C.J.P. A., menţinând ca legală şi temeinică sentinţa civilă nr.857/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr.8766/107/2010 şi anularea deciziei de recalculare a pensiei emisă de pârâtă.

În motivarea cererii sale revizuienta arată că prin Decizia nr.3912/21.10.2014 a Î.C.C.J. a fost anulată irevocabil HG.737/2010 privind Metodologia de aplicare a Legii nr.119/2010 în baza căreia au fost recalculate pensiile de serviciu prev. de art.1 lit.c) din Legea nr. 119/2000. În acest moment, aceasta nu mai produce efecte juridice şi implicit, recalcularea pensiilor de serviciu efectuată în baza Legii nr.119/2010 nu mai este legală, având în vedere că scopul ei a reprezentat producerea de efecte juridice iar, anularea acesteia reprezintă încetarea efectelor pe care le-a produs. Efectele anulării actului administrativ sunt totale în sensul că actul este nul retroactiv, fiind desfiinţate actele şi operaţiunile juridice realizate în temeiul lui.

Cum decizia de pensie care a făcut obiectul litigiului soluţionat irevocabil prin decizia a cărei revizuire o solicită a fost emisă de casa de pensii în temeiul HG. nr.737/2010 apreciază revizuienta că în acest moment aceasta este nulă şi fără temei juridic deoarece, aşa cum s-a arăta prin decizia nr.3912/2014 a Î.C.C.J. a fost desfiinţată H.G. nr.737/2010.

Arată revizuienta că motivul de revizuire prev. art. 322 punct 5 Cod de procedură civilă se întemeiază pe împrejurări care au alterat procesul de stabilire a adevărului de către instanţa de judecată.

În fine, revizuienta susţine că hotărârea instanţei de recurs, prin nepronunţarea asupra probelor şi susţinerilor părţilor este dată nu doar cu încălcarea dispoziţiilor art.322 Cod procedură civilă ci şi art.3 din Codul Civil, art.21 din Constituţia României ce garantează dreptul de acces la instanţă, art.6 din CEDO.

CURTEA, analizând cererea de revizuire de faţă prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi dispoziţiilor legale incidente reţine următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare a unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia, motiv pentru care constituie un remediu procesual numai în cazurile strict determinate de lege.Pentru a se putea invoca motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, reieşite din textul de lege invocat (dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere).În primul rând, revizuirea poate fi cerută numai în cazul descoperirii unor înscrisuri după pronunţarea hotărârii atacate pe calea revizuirii. A doua condiţie a revizuirii se referă la imposibilitatea prezentării înscrisului în instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, fie datorită faptului, că acesta a fost deţinut de partea potrivnică, fie datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii.În al treilea rând, înscrisul descoperit şi invocat ca temei al revizuirii trebuie să aibă un caracter determinant, adică să fie apt de a conduce la o altă soluţie decât cea pronunţată. Raportând aceste cerinţe legale la speţă, Curtea, reţine că nu se poate constata că înscrisul invocat de revizuient - Decizia civilă nr.3912/21.10.2014 a Î.C.C.J prin care s-a constatat perimate recursurile declarate de pârâţii Guvernul României, Ministerul Muncii Familiei şi Persoanelor Vârstnice şi Casa Naţională de Pensii Publice împotriva sentinţei civile nr. 4660/05.07.2011 a Curţii de Apel Bucureşti - dacă ar fi fost cunoscut de către instanţa de judecată, ar fi  condus la o altă soluţie decât cea pronunţată.

Astfel, prin decizia civilă care face obiectul revizuire de faţă, s-a admis, ca fondat recursul declarat de pârâta C.J.P. A. împotriva sentinţei civile nr.857/LM/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr.8766/107/2010.S-a modificat, în parte, sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamanta O.M. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. A.; s-au menţinut celelalte dispoziţii.

Atât din obiectul cererii de chemare în judecată cât şi din considerentele deciziei civile atacate reiese că hotărârea instanţei de recurs a vizat analiza legalităţii deciziei de recalcularea pensiei de serviciu a reclamantei emise de intimata casa de pensii în temeiul Legii nr.119/2010 privind unele măsuri  în domeniul stabilirii pensiilor. Instanţă de recurs a făcut o aplicare şi interpretare a Legii nr.119/2010, prin prisma deciziilor Curţii constituţionale, a decizie în interesul Legii nr.29/12.12.2011 a  Î.C.C.J., precum şi a deciziilor pronunţate de Curtea de  la Strasbourg, în cauzele în care a fost sesizată cu respectarea dispoziţiilor art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie, sub aspectul transformării pensiilor speciale in pensii in sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010.

Aşadar, hotărârea judecătorească în discuţie a vizat aplicarea unei legi - Legea nr.119/2010 şi nici de cum o hotărâre de guvern care oricum, potrivit ierarhiei legislative,  ar fi trebuit să vină în aplicarea legii şi nu să o modifice sau să o completeze.

Totodată, aspectul invocat de  revizuientă  privitor la nepronunţarea asupra tuturor probelor şi susţinerilor părţilor nu se circumscrie motivului de revizuire prev. art. 322 punct 5 din Codul de procedură civilă. Nu putem vorbi de o îngrădire a dreptului de acces la instanţă, deoarece,aşa cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa CEDO, dreptul de acces la justiţie nu este absolut si comportă anumite limite implicit admise, cum ar fi condiţiile de admisibilitate ale unei căi de atac, care necesita prin natura lor o reglementare din partea statului, acesta având o anumita marja de apreciere.

Aşa fiind, Curtea, apreciază că nu sunt întrunite cerinţele art.322 punct 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească la care face referire revizuienta nefiind în măsură conducă la o altă soluţie în cauză atâta vreme cât nu a stat la fundamentarea acesteia, în caz contrar s-a nesocoti puterea lucrului judecat a hotărârii pronunţate.

În acelaşi sens, jurisprudenţa consecventă a CEDO, reliefată de exemplu prin soluţiile pronunţate în cauzele Mitrea c. României (nr.26105/03/2008) şi Stanca Popescu c. României (nr.8727/03/2009), statuează că în lipsa unei circumstanţe substanţiale şi imperative, de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, admiterea unei contestaţii în anulare sau a unei revizuiri, constituie o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice şi, prin aceasta, o încălcare a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 326 al.(3) Cod procedură civilă, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientă în cauză.

Domenii speta

Spete similare