Anulare proces - verbal întocmit de Garda Financiară. Inadmisibilitatea acţiunii în contencios administrativ.

Anulare proces - verbal întocmit de Garda Financiară. Inadmisibilitatea acţiunii în contencios administrativ.

Potrivit art.11 alin. 3 din H.G. nr.1324/2009 (în vigoare la data încheierii procesului-verbal atacat) procese-verbale întocmite în conformitate cu prevederile acestui act normativ pot cuprinde evaluări ale prejudiciului fiscal, pe baza stabilirii implicaţiilor fiscale determinate de sustragerea de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume de natură fiscală datorate bugetului general consolidat, fără calcularea de obligaţii accesorii acestora, şi nu constituie titluri de creanţă fiscală, iar alin. 5 al aceluiaşi articol stabileşte că valorificarea constatărilor privind starea fiscală, înscrisă în procesele verbale, se face în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, un exemplar al Procesului-verbal fiind comunicat organului fiscal competent în gestionarea dosarului fiscal al contribuabilului.

Astfel, raportat la cele menţionate anterior, corect a reţinut Tribunalul că procesul-verbal nu produce efecte juridice prin el însuşi, adică nu stabileşte drepturi şi obligaţii fiscale, acest atribut fiind recunoscut doar titlurilor de creanţă (împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie potrivit legii) în sensul prevederilor art. 21 şi următoarele Cod  procedură fiscală, astfel că în mod corect a fost admisă excepţia inadmisibilităţii.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 1062/16 martie 2015

Prin sentinţa nr. 1767/CA/2014 a Tribunalului Sibiu – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC P.L.  SRL în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, succesoare în drepturi şi obligaţii a Gărzii Financiare – Secţia S., ca inadmisibilă. 

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamanta SC P.L.  SRL solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea recursului reclamanta a arătat că sentinţa atacată este nelegală datorită următoarelor considerente:

•În mod greşit instanţa de fond a stabilit că procesul-verbal întocmit de pârâtă nu reprezintă act administrativ-fiscal;

•Natura de act administrativ-fiscal a procesului-verbal contestat rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 2, alin. 1, lit. c din  Legea nr.554/2004 şi art. 41 Cod procedură fiscală;

•Astfel, procesul-verbal contestat este emis de către o autoritate publică, în regim de putere publică şi în aplicarea dispoziţiilor legii; actul i-a produs o vătămare reclamantei, întrucât, chiar dacă nu stabileşte, ci numai estimează un prejudiciu substanţial produs de societate bugetului de stat, prin acesta s-au dispus măsuri asiguratorii, procedându-se la instituirea sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor aflate în patrimoniul societăţii; în aceste condiţii nu pot fi negate efectele pe care procesul-verbal de control financiar le-a produs;

•Faptul că există posibilitatea contestării măsurilor asiguratorii nu înseamnă că procesul-verbal de control este lipsit de efecte juridice, în condiţiile în care în lipsa lui măsurile nu ar fi putut fi luate.

În drept, se invocă dispoziţiile art.488, pct.8  NCPC.

Intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate aceasta fiind legală şi temeinică.

În motivarea întâmpinării se arată că dispoziţiile art.41 Cod procedură fiscală  care definesc actul administrativ-fiscal se completează cu dispoziţiile art. 43, alin. 2 din acelaşi act normativ care stabilesc elementele pe care trebuie să le cuprindă actul administrativ-fiscal.

Or, procesul-verbal contestat nu cuprinde nici una din menţiunile prevăzute la lit. g, h şi i  ale art.43.

În lipsa acestor menţiuni actul atacat nu poate fi considerat ca fiind un act administrativ-fiscal, chiar dacă a fost emis de o autoritate publică.

Se mai arată că prevederilor O.U.G. nr.94/2011 nu sunt aplicabile în cauză.

În drept recursul nu este motivat.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Recursul este nefondat datorită următoarelor considerente:

În prezenta cauză s-a solicitat anularea procesului-verbal din data de 06.02.2013 întocmit de Garda Financiară – Secţia S.

În faţa instanţei de fond a fost invocată inadmisibilitatea acţiunii considerându-se că actul a cărei anulare se cerere nu este act administrativ, in sensul art. 2 lit. c) din Legea nr.554/2004 pentru că nu produce efecte juridice.

Instanţa de fond a considerat corect că actul atacat nu este act administrativ.

Conform art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr.554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, iar potrivit art. 41 din Cod procedură fiscală  „actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale”.

Aşadar, în analiza naturii juridice a unui act administrativ esenţiale sunt efectele juridice pe care le produce şi natura măsurilor dispuse.

Potrivit art.11 alin. 3 din H.G. nr.1324/2009 (în vigoare la data încheierii procesului-verbal atacat) procese-verbale întocmite în conformitate cu prevederile acestui act normativ pot cuprinde evaluări ale prejudiciului fiscal, pe baza stabilirii implicaţiilor fiscale determinate de sustragerea de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume de natură fiscală datorate bugetului general consolidat, fără calcularea de obligaţii accesorii acestora, şi nu constituie titluri de creanţă fiscală, iar alin. 5 al aceluiaşi articol stabileşte că valorificarea constatărilor privind starea fiscală, înscrisă în procesele verbale, se face în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, un exemplar al Procesului-verbal fiind comunicat organului fiscal competent în gestionarea dosarului fiscal al contribuabilului.

Astfel, raportat la cele menţionate anterior, corect a reţinut Tribunalul că procesul-verbal nu produce efecte juridice prin el însuşi, adică nu stabileşte drepturi şi obligaţii fiscale, acest atribut fiind recunoscut doar titlurilor de creanţă (împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie potrivit legii) în sensul prevederilor art. 21 şi următoarele Cod procedură fiscală, astfel că în mod corect a fost admisă excepţia inadmisibilităţii, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică.

De asemenea, corect a stabilit instanţa de fond că în ceea ce priveşte măsurile asiguratorii, decizia prin care acestea au fost instituite poate fi atacată separat în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. 11 coroborate cu art.172 si 173 din O.G. nr.92/2003, ca act de sine stătător.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.496 NCPC, Curtea a respins recursul reclamantei, ca neîntemeiat.

Domenii speta

Spete similare