Procedura insolvenţei – intrare în faliment

DOMENIUL – Faliment.

Procedura insolvenţei – intrare în faliment. Plan de reorganizare – perioada de observaţie.

În ceea ce priveşte cererea de intrare în faliment a debitoarei R M, cu aplicarea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil şi în calea de atac a recursului, dar şi limitele învestirii, Curtea reţine că recurentul  creditor CIA A.N. a solicitat judecătorului sindic să facă aplicarea disp. art.102 alin.3 Legea nr.85/2006 având în vedere inexistenţa unui plan de reorganizare confirmat, respectiv expirarea termenului pentru propunerea unui plan în condiţiile art.94.  Asupra acestui aspect, Curtea reţine că hotărârea de confirmare a planului de reorganizare a fost casată prin decizia nr.204 din 20.01.2014 pronunţată  în dosarul nr. 58935/3/2011/a30, ca urmare a anulării hotărârii Adunării creditorilor adoptata in data de 20.02.2013. Pentru aceste considerente, raportat la caracterul declarativ al hotărârii judecătoreşti, respectiv efectul retroactiv al acesteia în sensul că constată drepturi preexistente, dar şi obligatoriu, făcând totodată şi aplicarea aspectului pozitiv al puterii de lucru judecat (imposibilitatea reluării dezbaterilor asupra chestiunii litigioase soluţionate în mod irevocabil, dar şi obligaţia de a se lua act de aspectele rezolvate jurisdicţional anterior), Curtea urmează a constata că în mod legal judecătorul sindic a constatat că debitoarea se află în perioada de observaţie, iar planul de reorganizare propus urmează a fi supus votului adunării creditorilor, respectiv confirmării de către judecătorul sindic, nefiind aplicabil la data sesizării instanţei art. 107 alin.1 lit B.

Sub alt aspect,  în ceea ce priveşte  incidenţa în cauză a disp. art. 107 alin.1 lit C Legea nr.85/2006, prin raportare la  înregistrarea de către debitoare a unor pierderi financiare constante, respectiv prin neachitarea contribuţiilor sociale şi de sănătate către bugetul de stat sau a sumelor corespunzătoare cheltuielilor cu salariile şi contribuţiile sociale,  Curtea reţine că sunt  excluse de la cenzura instanţei de recurs motivele neinvocate în faţa primei instanţe de către recurentă, sau invocate de către o altă  parte , care însă nu a contestat soluţia primei instanţe( in speţă, de către creditorul ANAF).

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 25R din 19.01.2015)

Prin încheierea de şedinţă din 12.02.2014 dată în dosarul  nr.58935/3/2011 s-au menţionat următoarele: Administratorul judiciar depune raport de activitate. Arata ca in baza unei solicitari a debitoarei prin administrator special, a fost convocat Comitetul Creditorilor care a aprobat valorificarea partilor sociale detinute la SC F5 W SRL. Invedereaza instantei ca a convocat adunarea creditorilor in data de 23.01.2014 cu privire la votarea modificarii planului de reorganizare. Mai arata ca modificarea planului de reorganizare a fost votata de 3 din cele 5 categorii de creditori. Invedereaza instantei ca prin decizia Curtii de Apel, a fost inlaturata mentiunea de confirmare a planului de reorganizare.

Debitoarea prin avocat arata ca impotriva hotararii adunarii creditorilor a fost formulata contestatie si ca nu se poate pune in discutie la acest termen modificarea planului de reorganizare.

Creditorul CIA A.N. prin avocat arata instantei ca nu se cunoaste cu exactitate ce s-a votat in adunarea creditorilor din 23.01.2014. Invedereaza instantei ca in cazul in care s-a votat un plan de reorganizare, acesta nu era in termenul prevazut de lege, iar daca a fost votata o modificare a planului, nu se putea vota o modificare a unui plan care nu exista. Mai arata ca decizia Curtii de Apel Bucurtesti vizeaza respingerea confirmarii planului de reorganizare si la acest termen se pot discuta cererile de intrare in faliment.

Creditorul ANAF prin consilier juridic arata ca in prezent, debitoarea se afla in perioada de observatie.

Creditorul CIA A.N. prin avocat arata ca raportat la decizia Curtii de Apel trebuie discutate cererile de intrare in faliment si cererea de intrare in faliment formulata de ANAF trebuie discutata anterior discutarii modificarii planului de reorganizare.

Creditorul ANAF prin consilier juridic arata ca isi mentine cererea de intrare in faliment.

Se prezinta creditorul SC V SRL prin avocat care arata ca lasa la aprecierea instantei solutionarea cererilor de intrare in faliment.

Creditorul SC GMG M B SA prin avocat arata ca planul de reorganizare a fost depus in termenul prevazut de art 94 din legea insolventei. Invedereaza instantei ca prin decizia Curtii de Apel Bucuresti nu s-a dispus intrarea in faliment. Arata ca planul de reorganizare trebuie supus adunarii creditorilor. Mai arata ca niciuna dintre cererile de intrare in faliment nu se incadreaza in dispozitiile art 107 din legea insolventei si solicita respingerea cererilor de intrare in faliment ca fiind lipsite de suport legal. Solicita instantei acordarea unui termen.

Creditorul S N P E prin avocat arata ca achieseaza la concluziile creditorului SC GMG M B SA. Solicita termen.

Creditorul RAPPS prin avocat arata ca nu se pot discuta cererile de intrare in faliment. Invedereaza instantei ca cererea formulata de ANAF este prematura.

Creditorul CIA A.N. prin avocat arata ca adunarea creditorilor din 23.01.2014 este nelegala.

Administratorul judiciar arata ca adunarea creditorilor prin care a fost votat planul de reorganizare a fost desfiintata si ca  a fost inlaturata mentiunea privitoare la confirmarea planului de reorganizare. Arata ca adunarea creditorilor din 23.01.2014 a fost contestata.

Creditorul CIA A.N. prin avocat arata ca sustine raportul administratorului judiciar si solicita instantei sa acorde cuvantul pe cererile de intrare in faliment.

Instanta constata ca in cauza, mentiunea confirmarii planului de reorganizare de catre judecatorul sindic, a fost inlaturata prin decizia nr.204/20.01.2014 a Curtii de Apel Bucuresti. Constata ca prin aceeasi decizie a ramas irevocabila respingerea cererii de intrare in faliment. Constata ca la acest moment a fost votata o modificare a planului de reorganizare, modificare care nu produce efecte juridice decat dupa ce este supusa confirmarii de catre judecatorul sindic. Constata ca, in speta, debitoarea se afla in perioada de observatie, cand nu exista un plan de reorganizare confirmat. Constata ca prin decizia Curtii de Apel Bucuresti s-a desfiintat hotararea adunarii creditorilor privind modalitatea votarii planului, desfiintarea acestei hotarari prespunand realizarea unei noi proceduri privitoare la votarea planului de reorganizare.

Creditorul A.C. prin imputernicit arata ca a primit o suma de bani din banii pe care debitoarea ii datoreaza.

Instanta acorda cuvantul pe cererea de intrare in faliment formulata de ANAF.

Creditorul ANAF prin consilier juridic arata ca isi intemeiaza cererea si pe art 107 lit B din legea insolventei. Invedereaza instantei ca pe perioada de reorganizare, debitoarea a acumulat datorii catre bugetul de stat. Solicita admiterea cererii si intrarea debitoarei in faliment.

Administratorul judiciar arata ca ANAF isi intemeiaza cererea de intrare in faliment a debitoarei pe nerespectarea obligatiilor de plata curente fata de bugetul de stat. Invedereaza instantei ca debitoarea are datorii curente fata de bugetul de stat dar ca nu exista nici un temei legal pentru a se dispune intrarea in faliment pentru neplata obligatiilor curente, temeiul legal invocat de ANAF fiind inadmisibil. Solicita respingerea cererii.

Creditorul ANAF prin consilier juridic arata ca in speta nu exista un plan de reorganizare confirmat.

Creditorul SC GMG M B SA prin avocat arata ca cererea nu indeplineste conditiile prevazute de art 107 din legea insolventei. Solicita respingerea cererii ca nefondata.

Creditorul RAPPS prin avocat arata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art 107 din legea insolventei. Solicita respingerea ca neintemeiata.

Instanta acorda cuvantul pe cererea de intrare in faliment formulata de SC V SRL.

Creditorul SC V SRL prin avocat arata ca renunta la capatul de cerere privind intrarea debitoarei in faliment si ca sustine doar capatul de cerere subsidiar privind obligarea debitoarei la plata datoriilor curente.

Creditorul CIA A.N. prin avocat depune cerere de intrare in faliment a debitoarei.

Instanta pune in discutie cererea de intrare in faliment a debitoarei formulata de creditorul CIA A.N.

Creditorul CIA A.N. prin avocat arata ca prin decizia Curtii de Apel Bucuresti a fost inlaturata dispozitia instantei privitoare la confirmarea planului de reorganizare. Solicita instantei admiterea cererii avand in vedere inexistenta unui plan de reorganizare confirmat iar termenul pentru propunerea unui plan in conditiile art 94 a expirat.

Creditorul SC GMG M B SA prin avocat arata ca in speta planul de reorganizare a fost depus dar ca adunarea creditorilor nu s-a pronuntat asupra acestuia. Solicita respingerea cererii.

Administratorul judiciar arata ca debitoarea nu se afla in situatia in care planul de reorganizare a fost infirmat. Solicita respingerea cererii.

Creditorul RAPPS prin avocat solicita respingerea cererii.

Creditorul S N P E prin avocat solicita respingerea cererii.

Creditorul ANAF prin consilier juridic solicita admiterea cererii.

Instanta, constata ca prin decizia nr 204/20.01.2014 Curtea de Apel Bucuresti s-a pronuntat cu privire la situatia societatii debitoare, fiind respinse irevocabil cererile de intrare in faliment, retinandu-se ca SC R M SA urmeaza sa supuna votului intr-o noua adunare a creditorilor planul de reorganizare intocmit in cauza, situatie in care cererile de intrare in faliment grefate pe nerespecatarea planului de reorganizare al debitoarei si neconfirmarea planului sunt lipsite de obiect, judecatorul sindic neputandu-se pronunta din nou asupra intrarii debitoarei in faliment pentru perioada aferenta aceluiasi plan de reorganizare supus in prezent procedurilor prevazute de legea 85/2006, proceduri nefinalizate printr-o decizie de confirmare sau infirmare, astfel ca instanta respinge cererile privind intrarea debitoarei in faliment ca fiind fara obiect.

Instanta ia act de renuntarea creditorului SC V SRL la cererea privind intrarea debitoarei in faliment, platile curente urmand a se achita in conditiile art 64 din lege.

Instanta constata ca debitoarea se afla in perioada de observatie.”

Împotriva încheierii de şedinţă din 12,02.2014 a formulat recurs CIA A.N., prin care a solicitat recalificarea încheierii atacate ca fiind sentinţa şi modificarea încheierii atacate in sensul admiterii cererii Cabinetului de intrare in faliment a debitoarei R M ca fiind întemeiata.

În motivare se arată că la data de 07.09.2011 a fost deschisa procedura generala a insolventei împotriva debitoarei R M, in cadrul căreia s-au succedat o suita de practicieni in insolventa in calitate de administratori judiciari ai debitoarei. In cadrul aceleiaşi proceduri a insolventei, a formulat contestaţie împotriva hotărârii Adunării creditorilor din data de 20.02.2013, in cadrul căreia a fost aprobat planul de reorganizare propus de intimata. A solicitat cu respectiva ocazie anularea hotărârii Adunării creditorilor din data de 20.02.2013, pentru nerespectarea dreptului de participare si de vot al subscrisului si, pe cale de consecinţa, anularea aprobării planului de reorganizare votat in cadrul Adunării creditorilor din data de 20.02.2013. S-a constituit astfel dosarul nr. 8498/3/2013, înregistrat la data de 26.02.2013, care a fost conexat la dosarul de fond nr. 58935/3/2011. Dosarul in cauza a fost soluţionat de judecătorul sindic prin Sentinţa civila nr. 5968/12.06.2013, prin care acesta a respins toate contestaţiile formulate împotriva hotărârii Adunării creditorilor din data de 20.02.2013, conexate la dosarul de fond, inclusiv contestaţia subscrisului.

Fata de soluţia ante-menţionată, a formulat recurs, solicitând admiterea recursului si modificarea sentinţei civile nr. 5968 din 12.06.2013 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a VII-A Civila, pronunţata in dosarul nr. 58935/3/2011, in sensul admiterii contestaţiei subscrisului ca fiind intemeiata. S-a constituit astfel pe rolul Curţii de Apel Bucureşti dosarul nr. 58935/3/2011/a30. Curtea de Apel Bucureşti a soluţionat recursurile formulate de către recurent, de către creditorul ANAF si de către societatea E-B KFT impotriva sentinţei civile nr. 5968 din 12.06.2013 prin Decizia Civila nr. 204/R/2014 din data de 20.01.2014, in sensul admiterii recursurilor in cauza.

Ulterior soluţionării dosarului 58935/3/2011/a30, a avut loc o noua şedinţa a adunării creditorilor R M, la data de 23.01.2014.

De asemenea, ulterior soluţionării dosarului 58935/3/2011/a30, recurentul a formulat cererea de intrare in faliment a debitoarei R M, o cerere similara fiind formulata si de către creditorul ANAF.

La termenul acordat in dosarul de fond nr. 58935/3/2011 la data de 12.02.2014, a învederat instanţei de judecata ca Decizia civila nr. 204/R/2014 a Curţii de Apel Bucureşti vizează respingerea confirmării planului de reorganizare, iar la termenul din 12.02.2014 se pot discuta cererile de intrare in faliment formulate de Cabinet, cat si cererea formulata de creditorul ANAF.

Judecatorul-sindic a dat cuvântul subscrisului si ANAF cu privire la cererile de intrare in faliment si a dispus respingerea lor ca fiind ramase fara obiect.

În vederea recalificării încheierii atacate ca fiind, in fapt, o veritabila sentinţa, se solicita instanţa de control aplicarea următoarelor dispoziţii legale: art. 11 alin. 1) din Legea nr. 85/2006, art. 107 alin. 1) lit. B) şi C din Legea nr. 85/2006.

Prin considerentele încheierii, judecătorul sindic a soluţionat cererile de intrare in faliment a R M, formulate de creditorii ANAF si CIA A.N.;" încheierea din 12.02.2014 este, in mod vădit, informa, întrucât judecătorul sindic avea obligaţia legala de a pronunţa o sentinţa in legătura cu orice cerere de intrare in procedura falimentului. De altfel, legiuitorul nu prevede in niciun moment aspectul ca acest tip de cerere se poate soluţiona de către judecătorul sindic prin intermediul unei simple încheieri." in mod premeditat, judecătorul sindic nu a inserat in dispozitivul încheierii decizia de respingere a cererilor de intrare in faliment a R M, tocmai pentru a împiedica atacarea încheierii cu recurs;

Încheierea din 12.02.2014 reprezintă in fapt o veritabila sentinţa a judecătorului-sindic privind soluţionarea cererii de intrare in faliment, context in care este admisibila atacarea sa cu recurs, in temeiul art. 12 din Legea nr. 85/2006.

Greşita calificare a hotărârii judecătorului sindic (încheiere in loc de sentinţa) nu este imputabila recurentului, ci exclusiv judecătorului sindic, context in care instanţa de control are posibilitatea legala de a recalifica încheierea atacata ca fiind, in fapt, o sentinţa, întrucât actul procedural întocmit in mod eronat de către o instanţa inferioara poate fi recalificat in mod legal de către instanţa de control judiciar.

Sub alt aspect, se arată că  in cauza sunt incidente dispoziţiile  art. 3041 si art. 304 alin. 9) Cod Procedura Civila, motivul de nelegalitate constând in faptul ca hotărârea atacata (in speţa, încheierea) a fost data cu încălcarea, respectiv cu aplicarea greşita a legii.

Judecătorul-sindic a apreciat in mod eronat ca Decizia nr. 204/20.01.2014 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti afectează soluţionarea cererii Cabinetului de intrare in faliment a R M. Instanţa de fond a apreciat in mod repetat prin încheierea atacata ca, prin decizia nr. 204/20.01.2014, Curtea de Apel Bucureşti au fost respinse irevocabil cererile de intrare in faliment formulate in cauza.

Recurentul apreciază ca aceste susţineri sunt lipsite de suport real, după cum se poate demonstra prin simpla lecturare a Deciziei nr. 204 din 20.01.2014 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, ataşata prezentului recurs.

Contrar susţinerilor judecătorului-sindic, Curtea de Apel Bucureşti s-a limitat sa arate prin Decizia nr. 204/20.01.2014 ca:recurenţii au formulat critici care vizează nereguli cu privire la desemnarea categoriei creditorilor chirografari indispensabili prevăzuta de art. 96 din Legea nr. 85/2006, exercitarea votului in cadrul categoriei creanţelor salariale, nerespectarea dreptului de vot pentru anumite creanţe, nerespectarea dispoziţiilor legale in ceea ce priveşte cuprinsul planului de reorganizare;asupra motivelor de nelegalitate a hotărârii invocate de E-B KFT si ANAF constând in modalitatea de exercitare a dreptului de vot al creditorului GMG B SA si cuantumul creanţei deţinut de acesta, Curtea a constatat ca, potrivit deciziei civile nr. 1713.26.09.2013, s-a dispus, cu putere de lucru judecat, faptul ca GMG M B S.A. nu deţine o creanţa in cuantum de 104.319.304,41 lei, ci una de 11.836.422,73 lei, precum si faptul ca aceasta valoare nu ii conferă calitatea de creditor care deţine peste 50% din valoarea totala a creanţelor asupra averii debitorului R M. Prin urmare, in mod ilegal s-a reţinut la momentul adoptării hotărârii contestate procentul invocat si calitatea de creditor majoritar in cadrul categoriei de creanţe in care si-a exercitat drepturile prevăzute de legislaţia speciala.

În condiţiile in care recurenţii E-B KFT si CA A.N. nu au avut posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire la problemele cuprinse in ordinea de zi a şedinţei din 20.02.2013, Curtea a apreciat ca dreptul de vot al acestora a fost in mod substanţial încălcat. S-a reţinut astfel ca vătămarea suferita de către recurente, respectiv refuzul administratorului judiciar de a le recunoaşte existenta si exercitarea dreptului de vot, nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii contestate;

Întrucât prin hotărârea din data de 20.02.2013 a fost aprobat planul de reorganizare propus de R M, raportat la efectele constatării nulităţii acestei hotărâri, Curtea nu a mai analizat nici motivele de nelegalitate si netemeinicie invocate in legătura cu aceasta;

Curtea a anulat hotărârea adunării creditorilor din data de 20.03.2013, a înlăturat dispoziţia referitoare la confirmarea planului si a menţinut in rest sentinţa civila.

Prin urmare, este vădit aspectul ca, prin Decizia nr. 204/20.01.2014, Curtea de Apel Bucureşti NU s-a pronunţat in sensul respingerii irevocabile a cererilor de intrare in faliment, având in vedere cu precădere faptul ca aceste cereri de intrare in faliment nu fuseseră nici măcar puse in discuţia pârtilor la respectiva data, după cum nici nu fuseseră soluţionate in fond, pentru ca instanţa de recurs sa se poată pronunţa irevocabil in privinţa lor.

Totodată, apreciază  considerentele pentru care instanţa de fond a respins cererile ca fiind lipsite de obiect, întrucât anularea hotărârea adunării creditorilor din data de 20.03.2013 si înlăturarea dispoziţiei referitoare la confirmarea planului de reorganizare nu afectează aspectul ca debitoarea R M înregistrează pierderi constante, care impune intrarea in procedura falimentului. Totodată, se arată că  judecătorul sindic nu a soluţionat fondul cererii de intrare in faliment formulata de Cabinet.

Analizând încheierea si motivarea judecătorului-sindic privind intrarea in faliment a debitoarei, se poate  observa ca, in fapt, judecătorului-sindic nu a soluţionat pe fond cererea de intrare in faliment formulata de recurent, ci, dimpotrivă, s-a limitat sa arate ca aceasta este lipsita de obiect, pe fondul înlăturării din cuprinsul hotărârii adunării creditorilor din data de 20.03.2013 a dispoziţiei referitoare la confirmarea planului de reorganizare.

Prin urmare, judecătorul sindic nu a apreciat asupra motivelor invocate de Cabinet pentru care se impune intrarea in faliment a debitoarei, întemeiate pe dispoziţiile art. 107 alin. 1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, astfel:

R M nu a virat către bugetul de stat contribuţiile sociale si de sănătate corespunzătoare drepturilor salariale, aferente semestrului I din anul I de reorganizare.  A arătat prin înscrisurile ataşate cererii de intrare in faliment faptul ca R M are obligaţia legala de a vira către bugetul asigurărilor sociale de stat sumele corespunzătoare contribuţiilor pe care le datorează pentru salariaţii săi. Aceste contribuţii de asigurări sociale (inclusiv contribuţia la asigurările pentru accidente de munca si boli profesionale, contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj, contribuţia la asigurările sociale de sănătate) se impuneau a fi virate la buget inclusiv in situaţia in care angajatorul este persoana juridica supusa procedurii insolventei, pe parcursul perioadei de observaţie. Or, R M nu a virat către bugetul de stat contribuţiile sociale si de sănătate corespunzătoare drepturilor salariale.

R M nu a achitat sumele corespunzătoare cheltuielilor cu salariile si contribuţiile sociale reflectate de poziţiile 12-16 din cap. I - "plaţi aferente activităţii curente" din anexa nr.2 la planul de reorganizare.

S-a înfăţişat judecătorului-sindic anexa denumita „cash flow previzional, care atesta la poziţiile 12-16 din cap. I - "plaţi aferente activităţii curente" obligaţiile de plata care incumba R M aferente cheltuielilor cu salarii si contribuţii, care trebuiau achitate de R M pe semestrul I din anul I de reorganizare. A arătat totodată faptul ca R M nu a achitat aceste sume, iar neîndeplinirea obligaţiei de plata a sumelor învederate mai sus se datorează faptului ca debitoarea nu dispune in fapt de resursele financiare necesare pentru a acoperi aceste cheltuieli.

Conform menţiunilor administratorului judiciar al R M, cuprinse in raportul nr. 8 ataşat cererii, „in luna iulie, debitorul a încasat suma totala de 1.672.061,03 lei, iar in luna august 2013 suma de 2.179.456,87 lei", in condiţiile in care „plăţile efectuate in luna iulie 2013 totalizează suma de 2.142.405,49 lei, iar in luna august au fost de 1.855.547,81 lei". Prin urmare, debitoarea a înregistrat in mod cumulat, in lunile iulie-august 2013, o pierdere in valoare de 146.435,4 lei.

Recurentul apreciază că intrarea in faliment se impune si din prisma dispoziţiilor art. 94 alin. 5) din Legea nr. 85/2006. Întrucât judecătorul sindic a reţinut ca măsura confirmării planului de reorganizare de către judecătorul sindic a fost înlăturata, acesta ar fi trebuit sa observe si incidenţa in cauza a dispoziţiilor art. 94 alin. 1) din Legea nr. 85/2006, prin care sunt detaliate categoriile de persoane care pot propune un plan de reorganizare si termenele si condiţiile in care se poate realiza aceasta propunere. Alin. 5) al aceluiaşi articol prevede ca „nerespectarea termenelor prevăzute la alin. 1) conduce la decăderea părtilor respective din dreptul de a depune un plan de reorganizare si, ca urmare, la trecerea, din dispoziţia judecător ului-sindic, la faliment".

Raportând aceste consideraţii teoretice la situaţia de fapt, se poate lesne observa ca:debitorul nu a propus un plan de reorganizare in termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe si nici nu a îndeplinit condiţia prealabila a obţinerii aprobării adunării generale a acţionarilor in acest sens; debitorul a depăşit in mod vădit termenul legal pentru a propune planul de reorganizare; administratorul judiciar de asemenea nu a respectat termenul impus de art. 94 alin. 1) lit. b) din Legea nr. 85/2006 pentru a propune un plan, după cum nu au procedat astfel nici creditorii menţionaţi la art. 94 alin. 1) lit. c) din Legea nr. 85/2006; singura măsura aflata la dispoziţia judecătorului sindic, conform prevederilor art. 95 alin. 5) din Legea nr. 85/2006, era de a dispune intrarea in faliment a R M.

Se arată  totodată ca judecătorul sindic nu a analizat nici motivele care au stat la baza cererii de intrare in faliment formulata de creditorul ANAF, întemeiate pe dispoziţiile art. 107 alin. 1) lit. B), conform cărora: judecătorul-sindic va decide (...) intrarea in faliment in următoarele cazuri: debitorul si-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat", deşi aceasta prevedere este in mod evident incidenţa in cauza.

Astfel, judecătorul sindic trebuia sa observe aplicabilitatea in speţa dedusa judecaţii a dispoziţiilor art. 107 alin. 1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 precum si a art. 105 alin. 1) din Legea nr. 85/2006, întrucât R M desfăşoară activităţi care aduc pierdere averii sale, pe lângă faptul ca aceasta nu s-a conformat planului de reorganizare. Este vădit aspectul ca cererile formulate de Cabinet si de ANAF de intrare in faliment au fost in mod greşit soluţionate de către instanţa de fond, care a pronunţat încheierea cu încălcarea, respectiv cu aplicarea greşita a legii insolventei, respectiv a art. 107 alin. 1) lit. b) si c) si art. 105 alin. 1), art. 94 din Legea nr. 85/2006. Cererea  recurentului a fost respinsa in mod nejustificat, in baza unei motivări lacunare si date cu aplicarea greşita a legii, iar conduita culpabila a judecătorului sindic care a soluţionat fondul cauzei se impune a fi sancţionată, prin admiterea prezentului recurs.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate şi a normelor legale incidente, Curtea apreciază ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente:

Asupra primului motiv de nulitate  constând în faptul că judecătorul sindic a soluţionat cererile de intrare în faliment a R M formulate de către ANAF şi CA A.N., deşi Curtea nu contestă că, prin raportare la disp. art. 107 Legea nr.85/2006, la obiectul cererilor formulate de către cei doi creditori, dar şi la motivele pe care acestea au fost întemeiate, judecătorul sindic trebuia să se pronunţe prin sentinţă, apreciază că, în concret, nu s-a cauzat nicio vătămare şi deci, nu se impune anularea actului procedural pentru acest considerent. Pentru a concluziona în acest sens, Curtea reţine că accesul la instanţă şi la un proces echitabil, în accepţiunea autonomă a jurisprudenţei CEDO, ca  posibilitate rezonabilă a oricărei părţi de a expune cauza sa instanţei de judecată, în condiţii care să nu o dezavantajeze faţă de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului său la apărare dar şi prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, nu a fost încălcat. În cauză, menţionarea greşită a denumirii  hotărârii pronunţate la 12.02.2014, în condiţiile în care recurentul a putut promova în mod efectiv calea de atac prevăzută de legislaţia specială împotriva măsurilor dispuse de către judecătorul sindic şi nu a făcut dovada cauzării vreunei alte vătămări, raportat la disp. art. 105 alin.2 C.proc.civ., nu conduce la anularea  actului.

În ceea ce priveşte cererea de intrare în faliment a debitoarei R M, cu aplicarea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil şi în calea de atac a recursului, dar şi limitele învestirii, Curtea reţine că recurentul  creditor CIA A.N. a solicitat judecătorului sindic să facă aplicarea disp. art.102 alin.3 Legea nr.85/2006 având în vedere inexistenţa unui plan de reorganizare confirmat, respectiv expirarea termenului pentru propunerea unui plan în condiţiile art.94.  Asupra acestui aspect, Curtea reţine că hotărârea de confirmare a planului de reorganizare a fost casată prin decizia nr.204 din 20.01.2014 pronunţată  în dosarul nr. 58935/3/2011/a30, ca urmare a anulării hotărârii Adunării creditorilor adoptata in data de 20.02.2013. Pentru aceste considerente, raportat la caracterul declarativ al hotărârii judecătoreşti, respectiv efectul retroactiv al acesteia în sensul că constată drepturi preexistente, dar şi obligatoriu, făcând totodată şi aplicarea aspectului pozitiv al puterii de lucru judecat (imposibilitatea reluării dezbaterilor asupra chestiunii litigioase soluţionate în mod irevocabil, dar şi obligaţia de a se lua act de aspectele rezolvate jurisdicţional anterior), Curtea urmează a constata că în mod legal judecătorul sindic a constatat că debitoarea se află în perioada de observaţie, iar planul de reorganizare propus urmează a fi supus votului adunării creditorilor, respectiv confirmării de către judecătorul sindic, nefiind aplicabil la data sesizării instanţei art. 107 alin.1 lit B.

Sub alt aspect,  în ceea ce priveşte  incidenţa în cauză a disp. art. 107 alin.1 lit C Legea nr.85/2006, prin raportare la  înregistrarea de către debitoare a unor pierderi financiare constante, respectiv prin neachitarea contribuţiilor sociale şi de sănătate către bugetul de stat sau a sumelor corespunzătoare cheltuielilor cu salariile şi contribuţiile sociale,  Curtea reţine că sunt  excluse de la cenzura instanţei de recurs motivele neinvocate în faţa primei instanţe de către recurentă, sau invocate de către o altă  parte , care însă nu a contestat soluţia primei instanţe( in speţă, de către creditorul ANAF).

Pentru considerentele expuse, apreciind asupra legalităţii şi temeiniciei încheierii din 12.02.2014  pronunţate în dosarul nr.58935/3/2011, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare