Arestul la domiciliu. Menţinere / încetare de drept

Art. 218 şi urm, art. 207 şi art. 241  C. pr. pen.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 361/2015.

Efectul imediat al Deciziei nr. 361 din 07.05.2015 a Curţii Constituţionale, prin care se constată neconstituţionalitatea art. 222 C. pr. pen. constă în aceea că măsura preventivă a arestului la domiciliu, în cameră preliminară, nu mai putea fi menţinută, nefiind prevăzut un termen sub aspectul duratei ei.

Însă, nu se putea constata nici încetarea de drept a măsurii, la data analizei, în situaţia inculpaţilor măsura arestului la domiciliu era în vigoare şi legal dispusă, în consecinţă putea opera instituţia înlocuirii solicitată de procuror.

La  data de 18.06.a.c., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita a pronunţat, în dosarul nr.822/96/2015, încheierea penală nr.1 prin care a revocat arestul la domiciliu al inculpatului R. R. K., a respins cererea procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia  Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Târgu Mureş, privind înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar în cazul aceluiaşi inculpat R. R. K. şi a înlocuit măsura arestului la domiciliu a inculpatului S. D. cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o durată de 60 de zile, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

Potrivit art. 215 alin. 1 Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul a fost supus respectării următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

c) să se prezinte la Poliţia Miercurea Ciuc, (organ de poliţie desemnat cu supravegherea), conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituţie sau ori de câte ori este chemat.

Conform art. 215 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, a impus inculpatului să respecte următoarele obligaţii:

a) să nu părăsească teritoriul României decât cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de la Tribunalul Harghita.

b)să nu se apropie de inculpatul R. R. K., martori G. E., T. S. N., M. T., K. I., M. Z., A. S., M. I. T., B. M., K. K., A. A., M. Z., S. I., B., B. A., O. I. şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect, pe nicio cale;

c) să nu exercite funcţia de viceprimar;

d)să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme. 

A fost desemnată Poliţia Miercurea Ciuc, ca organ de supraveghere a executării obligaţiilor, stabilite în sarcina inculpatului S. D.

În baza art. 215 alin. 3 Cod procedură penală, i s-a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi reveneau, controlul judiciar putea fi înlocuit cu măsura arestării preventive, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri organelor menţionate în art. 215 alin. 5 Cod procedură penală  şi potrivit art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita, verificând legalitatea şi temeinicia arestului la domiciliu a constatat următoarele;

Inculpaţii R. R.-K. şi S. D. au fost trimişi în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie emis în dosarul nr. 127/P/2015, din data de 15.06.2015.

Faţă de inculpaţi, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bucureşti a dispus arestarea la domiciliu, începând cu data de 30.05.2015, ulterior, măsura fiind prelungită pe o durată de 30 de zile.

Potrivit art. 207 alin. 2 Cod procedură penală, în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, în cazul de faţă arestul la domiciliu.

În ce privea legalitatea măsurii, în dezacord, cu susţinerea apărării s-a constatat că la data luării şi, ulterior, prelungirii măsurii preventive aceasta a fost legal dispusă de judecătorul de drepturi şi libertăţi.

 Apariţia deciziei nr. 361 din 07.05.2015 a Curţii Constituţionale, prin care se constata neconstituţionalitatea art. 222 Cod procedură penală, producea efecte diferite, în funcţie de faza în care se afla arestul la domiciliu, în cameră preliminară, în cazul de faţă, în curs de executare şi luată în condiţii de legalitate, considerent pentru care nu era afectată legalitatea măsurii preventive.

Efectul imediat al deciziei de neconstituţionalitate consta în aceea că măsura preventivă a arestului la domiciliu, în cameră preliminară, nu mai putea fi menţinută, nefiind prevăzut un termen sub aspectul duratei ei.

În concluzie, nu se putea reţine încetarea de drept a măsurii, la data analizei, în situaţia inculpaţilor măsura arestului la domiciliu era în vigoare şi legal dispusă, în consecinţă putea opera instituţia înlocuirii solicitată de procuror.

În privinţa acestei solicitări, în contextul diminuării temeiurilor şi ca efect al deciziei nr. 361 din 07.05.2015 a Curţii Constituţionale, se impunea o nouă analiză în privinţa necesităţii înlocuirii arestului la domiciliu cu o măsură preventivă mai blândă.

În acest sens s-a reţinut în cazul inculpatului R. R., că temeiurile avute în vedere la dispunerea arestului la domiciliu sau schimbat, pentru o parte considerabilă a acuzaţiilor, procurorul a dispus  fie o soluţie de clasare, fie de disjungere, la acestea s-a adăugat încetarea calităţii de primar, prin demisie, înregistrată la Primăria Miercurea Ciuc, la data de 17.06.2015 sub nr. 9546.

Urmărirea penală a fost finalizată, fiind întocmit rechizitoriul.

În aceste condiţii, riscul continuării activităţii infracţionale era scăzut, scopul măsurii preventive constând în ocrotirea ordinii publice, respectiv buna desfăşurare a procesului penal, nu mai impuneau luarea vreunei măsuri preventive faţă de inculpatul R. R.-K..

La acestea s-au adăugat circumstanţele personale favorabile inculpatului, printre care lipsa antecedentelor penale, respectiv că era bine integrat în familie şi comunitate.

În ce-l privea pe inculpatul S. D., s-a constatat că şi în acest caz măsura arestării la domiciliu al inculpatului nu subzista, atât sub aspectul necesităţii menţinerii, cât şi ca efect al deciziei Curţii Constituţionale.

În acest context, s-a constatat că era debutul camerei preliminare şi pentru buna desfăşurare în continuare a procesului penal se impunea luarea unei măsuri procesuale în cauză.

În atingerea acestui scop, era suficientă o măsură procesuală alternativă arestului  la domiciliu, cum era cea a controlului judiciar.

Această încheiere, pronunţată la data de 18.06.2015, de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita, în termen legal, a fost contestată de către Ministerul Public – D.N.A.-Serviciul Teritorial Tg.Mureş şi inculpatul S. D., ambele părţi contestatoare invocând motivele oral şi precizând că înţeleg să critice netemeinicia acestei încheieri – Serviciul Teritorial Tg.Mureş din cadrul DNA, respectiv nelegalitatea ei inculpatul S. D..

În contestația promovată, de acuză, s-a solicitat admiterea acestei căi de atac, desfiinţarea parţială a încheierii penale criticate, doar cu privire la inculpatul R. R. K. şi  desfiinţarea parţială a încheierii atacate şi rejudecând cauza să se dispună înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, astfel cum această măsură a fost solicitat a fi luată şi cu obligaţiile corelative expuse de către procurorul de şedinţă în faţa instanţei de prim grad. Astfel, s-a solicitat ca, odată cu luarea măsurii controlului judiciar, inculpatul R. R. K. să fie obligat să nu părăsească raza teritorială a municipiului Miercurea Ciuc, să nu exercite funcţia publică în exercitarea căreia a comis infracţiunea de care era acuzat, să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme, precum şi să respecte obligaţiile prevăzute de art. 215 alin. 2 lit. d şi e Cod de procedură penală.

S-a invederat faptul că, judecătorul de cameră preliminară, de la prim grad jurisdicţional, în mod netemeinic a constatat că nu se impunea luarea niciunei măsuri preventive faţă de inculpatul R. R. K., în evidentă contradicţie cu temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive faţă de coinculpatul S. D.. În esenţă, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Harghita, a reţinut faptul că pentru o parte din acuzele, iniţial, aduse inculpatului R. R. K. s-au pronunţat soluţii de clasare şi soluţii de disjungere, apreciindu-se că faţă de acest inculpat nu se mai impunea luarea vreunei măsuri preventive, având în vedere că acesta şi-a dat demisia, nemaiputând exercita astfel funcţia pe care a avut-o la momentul comiterii faptei.

S-a apreciat că, temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii preventive a arestului la domiciliu, în ceea ce-l privea pe inculpatul R. R. K., subzistau în continuare, pentru buna desfăşurare a procesului penal, se impunea, pe de o parte, pentru a se asigura că acest inculpatul nu depăşea limita teritorială a mun. Miercurea Ciuc, iar pe de o altă parte pentru a nu lua legătura cu coinculpatul şi martorii din prezenta cauză, avându-se în vedere calitatea pe care inculpatul R. R. K. pe care a avut-o la momentul comiterii faptelor, respectiv acela de primar, cât şi relaţiile pe care le-a avut, fie comerciale, fie comerciale cu martorii în cauză şi cu coinculpatul, înlocuirea măsurii preventive iniţial luate cu cea a controlului judiciar.

Inculpatul contestator S. D., prin apărătorul său ales, a solicitat ca, în urma admiterii contestației astfel promovate, desfiinţându-se parţial încheierea penală vizată să se dispună, în principal revocarea măsurii preventive a arestului, la domiciliu, iniţial luate împotriva sa, în subsidiar înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, fără a se institui în sarcina sa obligaţia prevăzută de art.215 alin.2 lit. e Cod procedură penală. S-a invederat că,  primul motiv de nelegalitate,  care trebuia analizat, în prezenta cauză, îl constituia lămurirea problemei dacă, raportat la decizia 361/07.05.2015 a Curţii Constituţionale, se putea dispune, în mod legal, înlocuirea unei măsuri preventive, care din data de 07.05.2015 s-a constatat a fi nelegală, cu o altă măsură preventivă. În acest sens, s-a subliniat că pentru a da curs instituţiei înlocuirii măsurii preventive, prima măsura preventivă, care şi-a produs efectul până la momentul la care judecătorul dispunea înlocuirea, ar fi trebuit să aibă un caracter de legalitate. Dacă în momentul în care judecătorul, din oficiu, sau la cererea părţii, soluţiona o cerere de înlocuire şi constata că măsura preventivă iniţială era nelegală, în speţă, ca urmare a pronunţării deciziei nr. 361/07.05.2015 a Curţii Constituţionale, singura cale legală ar fi fost revocarea măsurii pentru un motiv de nelegalitate. Astfel, s-a susţinut că judecătorul ar fi trebuit să analizeze dispoziţiile art. 214 Cod de procedură penală şi dacă aprecia că se impunea luarea faţă de inculpatul S. D., nu ar fi trebuit să uzeze de procedurii măsurii preventive, întrucât la momentul sesizării instanţei, măsura arestului la domiciliu era nelegală şi se impunea a fi revocată.

În raport de aceste considerente aprecia  că încheierea atacată nu se bucura de forţa legalităţii, întrucât se putea uza procedura înlocuirii măsurii preventive, în condiţiile în care, măsura arestului la domiciliu era o măsură nelegală, raportat la decizia Curţii Constituţionale.

În subsidiar, s-a solicitat judecătorului de cameră preliminară să constate că măsura preventivă a controlului judiciar, raportat la complexitatea cauzei, la persoana inculpatului şi la acuzaţiile pentru care acesta a fost trimis în judecată, nu justifica luarea unei măsuri preventive, nici măcar pentru sintagma folosită de către judecătorul de la Tribunalul Mureş şi anume „buna desfăşurare a procesului penal”. S-a arătat că hotărârea contestată nu era motivată în privinţa măsurii luate faţă de contestator, judecătorul de la prim grad jurisdicţional, limitându-se la a arăta că această măsură se impunea pentru buna desfăşurare a procesului penal. S-a supus atenţiei judecătorului de cameră preliminară analizarea dispoziţiilor art. 202 Cod de procedură penală, text de lege care avea o largă interpretare, iar judecătorul de la prim grad jurisdicţional ar fi trebuit să analizeze şi să arate care erau acele riscuri pentru care buna desfăşurare a procesului penal ar fi periclitat, dacă inculpatul S. D. ar fi lăsat în libertate şi nu s-ar afla sub puterea vreunei măsuri preventive.

În altă ordine de idei, s-a apreciat că luarea faţă de inculpatul S. D. a obligaţiei prevăzute de dispoziţiile art. 215 pct. 2 lit. e Cod de procedură penală era o dispoziţie nelegală. În faţa Tribunalului Bucureşti s-a depus organigrama Primăriei Miercurea Ciuc şi inclusiv toate responsabilităţile viceprimarului, în toate investiţiile ce se aflau în curs de desfăşurare pe raza municipiului Miercurea Ciuc. În momentul de faţă, Primăria Miercurea Ciuc nu avea  un om care să-şi asume responsabilitatea, care să semneze actele din aceste proiecte în curs de desfăşurare, astfel încât nu activitatea primăriei era periclitată în momentul de faţă, ci interesul public. Considera că, raportat la acuzaţiile care-i erau aduse inculpatului S. D. şi la modalitatea în care aceste fapte erau descrise de către DNA, motivarea în fapt, care s-a atribuit pentru fiecare acuzaţie în parte, era o măsură exagerată ca să se interzică viceprimarului să-şi exercite atribuţiile de serviciu, în condiţiile în care plana şi prezumţia de nevinovăţie.

 Analizând contestaţiile astfel promovate cu stricta respectare a dispoziţiilor art.4251 Cod procedură penală raportat la dispoziţiile art.202, 242 Cod procedură penală s-a constatat că doar calea de atac a acuzei are caracter fondat, cea a inculpatului S. D. neavând un asemenea caracter, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

În ceea ce priveşte contestaţia promovată de către inculpatul S. D., se a constatat faptul că, aceasta are caracter nefondat, deoarece cele 4 acuze reţinute în sarcina acestuia, prin actul de inculpare, sunt infracţiuni pe care inculpatul le-ar fi comis în exercitarea atribuţiunilor sale, de viceprimar al municipiului Miercurea Ciuc, funcţie de demnitate publică şi care i-a fost conferită acestuia în urma unui proces electoral, derulat la nivelul comunităţii unităţii administrativ-teritoriale anterior menţionate. Menţinerea acestui inculpat  sub control judiciar, pentru încă o durată de 60 de zile, şi instituirea în sarcina acestuia,  acelor şapte obligaţii expuse în încheierea penală criticată, constituie o măsură proporţională şi oportună, la acest moment procesual, deoarece, din probele avute în vedere la întocmirea rechizitoriului rezultă că împotriva acestuia există indicii temeinice ce justifică îndoiala rezonabilă că ar fi comis infracţiunile ce i-au fost reţinute în sarcină. Inculpatul, în exercitarea funcţiei de demnitate publică, cu care a fost investit în anul 2012, s-a folosit de calitatea sa, de viceprimar, pentru a obţine pentru sine sau pentru altul, foloase necuvenite, trădând astfel încrederea membrilor comunităţii, care i-au conferit această calitate, în urma scrutinului din anul amintit 2012. Funcţia de viceprimar, este o funcţie care presupune corectitudine în exercitarea, la nivelul respectivei comunităţi, a atribuţiilor de serviciu, ori, în prezenta cauză, inculpatul, tocmai folosindu-se de aceste atribuţii, a acţionat după bunul său plac, urmărind atingerea rapidă a unor interese pecuniare necuvenite. Ignorând apărarea intereselor comunităţii, în fruntea căreia se afla, inculpatul, chiar dacă se află la primul conflict cu legea penală, a lăsat propriile interese să primeze şi, a urmărit astfel cum s-a mai arătat, o îndestulare a sa sau a unor terţi, cu care se afla în legătură (se au în vedere aici S.C.A. I. SRL, S.C. G. C. G.SRL – entităţi în favoarea cărora inculpatul ar fi acţionat direct).

În legătură cu situaţia acestui inculpat, se apreciază că, la acest moment procesual în mod corect, faţă de acesta, s-a dispus a fi menţinută măsura preventivă a controlului judiciar, deoarece, astfel cum s-a mai arătat, acesta şi-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuţiile de serviciu, care îi reveneau în calitate de edil, chiar şi de viceprimar al municipiului Miercurea Ciuc, iar atingerea adusă de acest contestator, valorilor sociale special ocrotite de legiuitor (corectitudinea şi probitatea ce trebuie manifestată de orice persoană, ce ocupă o funcţie publică, corecta gestionare a resurselor financiare şi materiale pe care le gestionează un funcționar public, încrederea de care trebuie să se bucure, la nivelul colectivităţii respective, o persoană aleasă într-o funcţie publică), au fost prezumtiv vătămate prin conduita imputată acestui inculpat.

La acest moment procesual este justificată  pentru încă 60 de zile, supunerea acestui inculpat, măsurii preventive a controlului judiciar, pentru a se asigura astfel normala desfăşurare a procesului penal, date fiind şi aspectele care rezultă din convorbirile telefonice autorizate, în  cauză, şi din care rezultă, indicaţiile pe care acest inculpat le-ar fi dat persoanelor care au calitatea de martori în cauză.

Legat de contestația promovată, în cauză de către acuză, prin structura specializată a Ministerului Public, aceasta are caracter fondat pentru considerentele următoare:

În încheierea pronunţată la data de 18.06.a.c., de către judecătorul de cameră preliminară  din cadrul Tribunalului Harghita, s-a făcut o expunere extrem de succintă, ce poate fi apreciată ca şi inexistentă, a  temeiurilor de fapt şi de drept, ce au justificat  revocarea iniţialei măsuri preventive – cea a arestului la domiciliu – luată şi prelungită  faţă de inculpatul R. R.-K.. În încheierea astfel întocmită, la nivelul instanţei de fond, s-a făcut vorbire de faptul că „în cazul inculpatului R. R., temeiurile avute în vedere la dispunerea arestului la domiciliu s-au schimbat, pentru o parte considerabilă a acuzaţiilor, procurorul a dispus fie o soluţie de clasare, fie de disjungere, la acestea se adaugă încetarea calității de viceprimar, prin demisie, înregistrată la Primăria Miercurea Ciuc,  la data de 17.06.2015, sub nr.9546”.  Reţinând aceste aspecte, au fost ignorate  cele reţinute de către instanţă, în faza urmăririi penale, la pronunţarea încheierii prin care în dosarul nr.18792/3/2015, al Tribunalului București, a fost prelungită, în faza urmăririi penale, măsura preventivă a arestului la domiciliu faţă de inculpaţii R. R.-K. şi S. D. În încheierea criticată de către acuză sunt cuprinse motive referitoare la buna desfăşurare a procesului penal şi circumstanțele favorabile ale inculpatului, dar magistratul fondului nu a făcut nicio trimitere referitoare  la natura acuzelor reţinute în sarcina inculpatului intimat, la gradul de pericol social al acestuia, la atingerea valorilor sociale ocrotite în Statul democratic Român, la prestigiul de care trebuie să se bucure orice persoană care ocupă o funcţie publică din România. Din  lecturarea încheierii penale pronunţate, în şedinţa camerei de consiliu, în data de 22.05.2015, de judecătorul de drepturi şi libertăţi  din cadrul Secţiei I penală a Tribunalului Bucureşti, încheiere menţinută prin încheierea nrt.615/C/2015 a Curţii de Apel Bucureşti, s-ar fi observat că, la prelungirea măsurii preventive a arestului la domiciliu au fost avute în vedere cele 4 infracţiuni, reţinute în sarcina inculpatului intimat, prin actul de investire,  act a cărui regularitate urmează a fi verificată la nivelul Tribunalului Harghita, neluându-se în considerare, astfel cum eronat, s-a reţinut la nivelul Tribunalului Harghita, infracţiuni pentru care procurorul de caz a dispus soluţie de clasare sau de disjungere. La nivelul instanţei de fond nu s-a oferit o explicaţie rezonabilă în strictă conformitate, nu doar cu preved.202 Cod procedură penală, dar şi cu preved.art.5 alin.3 – 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor  Omului, a motivelor de drept care justifică revocarea măsurii preventive a arestului la domiciliul, iniţial, prelungită faţă de inculpatul intimat. În funcţie de fiecare acuză, reţinută în sarcina acestui inculpat, nu s-a făcut nicio trimitere la temeiurile de drept, care ar fi justificat revocarea acestei măsuri preventive, în contextul în care,  decizia nr.361/2005  a Curţii Constituţionale, nu generează efecte automate în domeniul măsurii a arestului la domiciliu şi în contextul în care,  criteriul avut la nivelul instanţei de fond buna desfăşurare a procesului penal impunea raportarea sa la alte criterii la care s-a făcut referire anterior în prezenta motivare, respectiv demnitatea şi probitatea funcţie publice, intervalul de timp în care intimatul şi-ar fi desfăşurat activitatea infracţională imputată, valorile sociale pretins vătămate prin această conduită antisocială, prin care intimatul ar fi derulat-o, impactul avut asupra colectivităţii, a cărei conducere inculpatul o asigura, acuzaţiile reţinute în sarcina acestuia.

Deşi, potrivit art.12 din Cod procedură penală se prevede faptul că întreaga procedură în faţa instanţelor judecătoreşti se desfăşoară în limba română, în încheierea criticată se susţine că, normala desfăşurare a procesului penală, în cauză, ar fi asigurată şi de faptul că inculpatul şi-ar fi încetat calitatea de primar, ca urmare a demisiei înaintate, la data de 17.06.2015, la Primăria Miercurea Ciuc. Ori, la dosarul cauzei există un înscris în xerocopie, netradus, în limba română, a acestei demisii, dar demisia  este un act revocabil, ea trebuia aprobată, potrivit legii nr.215/2001, printr-o hotărâre a Consiliului Local al unităţii administrativ-teritoriale, în care respectivul primar îşi exercită funcţia, iar pentru ca ea să devină operaţională, prefectul judeţului, în cărei rază teritorială este respectivul municipiu, oraş sau respectiva comună, trebuie să emită ordin de eliberare din funcţie. Deci, un asemenea înscris urma a fi interpretat cu rezervă de către judecătorul fondului şi nu acceptat ca fiind un lucru cert.

Având în vedere natura infracţiunilor pentru care inculpatul R. R.-K. a fost deferit justiţiei, respectiv 3 infracţiuni de abuz în serviciu, incriminate de disp.art.132 din legea nr.78/2000, raportat la art.297 alin.1 Cod penal şi o infracţiune de conflict de interese prevăzută de art.301 alin.1 Cod penal, infracţiuni ce ar fi fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, se apreciază că, la acest moment procesual este oportună şi proporţională, înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o durată de 60 de zile, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri. Probele cauzei reprezentat de: înscrisuri, declaraţii de martori, declaraţii suspecţi/inculpaţii, redări interceptări telefonice, permit concluzionarea rezonabilă a faptul că, împotriva inculpatului intimat există indicii temeinice ce justifică bănuiala că ar fi comis faptele imputate. Inculpatul, în exercitarea funcţiei sale de demnitate publică, ignorând faptul că, a beneficiat de încrederea acordată de membrii colectivităţii, în care trăieşte şi profesează, a acţionat, în mod deficitar, cu ignorarea acestor sarcini, în vederea obţinerii unor  foloase, atât pentru sine, cât şi pentru terţi. Acţionând în modul descris, în actul de sesizare al instanţei, inculpatul intimat alături de inculpatul intimat R. R.-K., ar fi creat însemnate prejudicii bugetului Primăriei municipiului Miercurea Ciuc şi ar fi favorizat, în mod evident, filiala din Miercurea Ciuc a  Universităţii S.. Chiar dacă inculpatul este infractor primar, ce are în întreţinere cinci copii, care este bine integrat în familie şi comunitate, aceste circumstanțe trebuie analizate, prin contrabalansare, cu perioada substanţială de timp în care inculpatul şi-ar fi desfăşurat activitatea infracţională imputată, normala desfăşurare a atribuţiilor funcţiei de primar, ce trebuie realizată la nivelul fiecărei entităţi administrativ teritoriale, a Statului Român, conform Legea nr.215/2001 republicată ,atingerile aduse bugetului local al municipiului Miercurea Ciuc,  vătămarea probităţii profesionale şi respectului public pe care le presupune exercitarea funcţiei de primar, neîncrederea ce a apărut la nivelul colectivităţii în care inculpatul îşi exercita funcţia de primar, referitoare la faptul că edilul, căruia i s-a acordat un vot de încredere, a ignorat interesele colective şi a acţionat în direcţia materializării propriului interes sau al terţilor cu care acesta era în strânsă legătură.

S-a apreciat că, la acest moment procesual este oportună înlocuirea măsurii preventive prelungite iniţial faţă de inculpat cu măsura controlului judiciar, pentru o durată de 60 de zile, pentru ca în acest mod să se asigure normala desfăşurare a procesului penal fără a exista vreun moment posibilitatea ca inculpatul să încerce să se sustragă de la ancheta judecătorească sau să încerce să influenţeze vreuna dintre persoanele ce au calitatea de coinculpat sau de martor în cauză. Ca urmare a acestor considerente anterior expuse s-a păşit la înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu, iniţial prelungită faţă de inculpatul intimat R. R.-K. cu cea a controlului judiciar, în sarcina acestuia urmând a se institui nu doar obligaţia respectării obligaţiilor expuse de legiuitorul român în primul alineat al art.215 Cod procedură penală, dar şi alte patru obligaţii , dintre cele enumerate în al doilea alineat al aceluiaşi text legal, respectiv:

a) de a nu părăsi teritoriul României decât cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de la Tribunalul Harghita;

b) de a nu se apropia de coinculpatul S. D. şi de martorii G. E., T. S. N., M. T., K. I., M. Z., A. S., M. I. T., B. M., K. K., A. A., M.Z., S. I., B., B. A., O. I.şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect, pe nicio cale;

c) de a nu exercita funcţia de primar;

d) de a nu deţine, nu folosi şi a nu purta arme. 

Instituirea în sarcina inculpatului intimat a necesităţii respectării acestor patru obligaţii anterior expuse rezultă din cele expuse în partea de început a precedentului alineat.

Pe cale de consecinţă, date fiind prevederile art.  art.4251 alin.7, pct.1, lit. b Cod procedură penală s-a respins, ca nefondată, contestaţia promovată de către inculpatul S. D. împotriva încheierii penale nr. 1/18.06.2015, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita, în dosarul nr. 822/96/2015.

Potrivit art.4251 alin.7 pct.2 lit. a Cod procedură penală, s-a admis contestaţia formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Târgu Mureş, împotriva aceleiaşi încheieri, s-a desfiinţat parţial încheierea penală criticată şi, rejudecând limitativ cauza, cu privire la inculpatul R. R. K., se va înlătura din încheierea atacată dispoziţiile referitoare la revocarea măsurii preventive a arestului la domiciliu şi de respingere a cererii procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia  Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, privind înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar în cazul aceluiaşi inculpat R.R. K..

Potrivit art.242 Cod procedură penală raportat la art.211, 214-215 Cod procedură penală s-a înlocuit măsura arestului la domiciliu, a inculpatului R. R. K., prelungită prin încheierea penală din data de 22.05.2015, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, în dosarul nr. 18792/3/2015, definitivă prin încheierea nr. 615/C /28.05.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri.

Potrivit art. 215 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul R.R. K. ca, pe perioada cât se află sub control judiciar,  să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze, de îndată, organul judiciar în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

c) să se prezinte la Poliţia Miercurea Ciuc, (organ de poliţie desemnat cu supravegherea), conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituţie sau ori de câte ori este chemat.

Conform art. 215 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, se va impune inculpatului R. R. K. să respecte următoarele obligaţii:

a) să nu părăsească teritoriul României decât cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de la Tribunalul Harghita;

b) să nu se apropie de coinculpatul S. D. şi de martorii G. E., T.S. N., M. T., K. I., M.Z., A. S., M.I. T., B. M., K. K., A. A., M. Z., S. I., B., B. A., O. I. şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect, pe nicio cale;

c) să nu exercite funcţia de primar;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme. 

Se va desemna Poliţia Miercurea Ciuc, ca organ de supraveghere a executării obligaţiilor stabilite în sarcina inculpatului R. R.K.

În baza art. 215 alin. 3 Cod procedură penală, i s-a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, controlul judiciar poate fi înlocuit cu măsura arestării preventive.

S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri organelor menţionate în art. 215 alin. 5 Cod procedură penală.

S-au menţinut restul dispoziţiilor din încheierea atacată, care nu sunt contrare prezentei.

A fost obligat contestatorul-inculpat S. D. să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, suma de 100 lei, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului, conform dispoziţiilor art. 275 alin. 2-4 Cod de procedură penală.

Domenii speta

Spete similare