Contestaţie împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate respinsă. Condiţii de detenţie. Încălcarea art. 3 din c.e.d.o..

Prin sentinţa penală nr. 2208/2015 instanţa a dispus următoarele:

„În baza art. 56 alin. 11 şi urm. din Legea nr. 254/2014 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de petentul condamnat  D., deţinut în Penitenciarul Iaşi, împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Iaşi.”

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:

În data de 28.01.2015, petentul, care se afla la camera 6, secţia I s-a adresat cu o plângere judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Iaşi, reclamând în esenţă existenţa unor condiţii defectuoase de detenţie.

A arătat astfel că este ţinut în condiţii dezastruoase, iar starea de sănătate i se înrăutăţeşte, la fel şi cea a colegilor săi, spaţiul în care este cantonat este insuficient, nu există spaţiu, acesta fiind sub standardul normal; a menţionat că igiena este defectuoasă, condiţiile din grupul sanitar sunt improprii. A susţinut că el suferă de probleme de sănătate şi consideră că starea lui s-a înrăutăţit de când este încarcerat, motiv pentru care solicită să se verifice condiţiile în care este plasat şi dacă cineva îşi asumă răspunderea, în ipoteza în care starea lui de sănătate i se va înrăutăţi. Petentul a relatat şi faptul că, deşi este bolnav hepatic, nu i s-a dat normă de regim, iar el apreciază că mâncarea pe care o primeşte nu este cea indicată pentru consum.

(…)

Prin adresa nr. 17309/12.02.2015 a Penitenciarului Iaşi, unitatea de detenţie, la solicitarea judecătorului de supraveghere a comunicat iniţial următoarele: în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie, au arătat că petentul este cazat în camera E 1.6, într-o cameră cu un număr de 6 paturi instalate şi şase persoane deţinute. Referitor la reclamaţiile petentului ce vizează lipsa spaţiului, a unei camere separate pentru depozitarea alimentelor, a stării degradate a grupului sanitar şi a duşului, precum şi în ceea ce priveşte prezenţa insectelor în cameră, s-a menţionat că toate aspectele menţionate se confirmă, deşi administraţia locului de deţinere a efectuat acţiuni de dezinsecţie şi deratizare trimestrial, iar deţinuţii sunt obligaţi să menţină igiena individuală şi colectivă.

S-a precizat că deţinutul se află în evidenţa cabinetului medical cu următorul diagnostic: astm bronşic, steatoză hepatică, colon iritabil, pentru care primeşte tratament cronic, conform recomandărilor medicilor specialişti (sens în care au fost anexate copii de pe paginile din registrul de boli cronice, unde sunt consemnate diagnosticul, reţetele întocmite  şi unde pacientul semnează de primirea medicamentelor). S-a menţionat şi că, potrivit ultimelor internări în spitale penitenciar, din 14.01-22.01.2014 şi respectiv 09.10-21.10.2014, petentul nu are recomandare de regim alimentar pentru persoane bolnave la externare, fiind anexate în acest sens copia scrisorilor medicale eliberate la externarea în spital.

Penitenciarul Iaşi a revenit ulterior cu o adresă cu acelaşi număr, din aceeaşi zi, (adresa nr. 17309/12.02.2015), cu precizări referitoare la condiţiile de detenţie de care beneficiază petentul. S-a menţionat astfel că petentul este cazat în camera E 1.6 din Pavilionul detenţie - Corp A, cu următoarele caracteristici: camera este în suprafaţă de 10,94 m 2, în care sunt montate 6 paturi şi încarcerate de regulă între 3 şi 6 persoane. S-a precizat că există iluminat natura prin fereastră cu geam tras de 4 mm grosime, cu toc şi cercevele din lemn de 1,10*0,80 m şi artificial cu lumină albă de neon 1*18 W şi lampă de veghe (75 W/24 V) şi că există un grup sanitar cu uşă de acces din camera de detenţie-funcţional, cu o chiuvetă din porţelan, cu o baterie amestecătoare şi o cabină WC (cu uşi, cu acces din spălător) cu vas WC cu tălpi.

S-a menţionat şi că spaţiul de detenţie respectiv beneficiază de apă rece potabilă permanent, de apă caldă de două ori pe săptămână, conform programului, de agent termic în sezonul friguros permanent şi de energie electrică pentru iluminat şi prize, conform programului stabilit la nivelul unităţii. Mobilierul este următorul: o masă, două poliţe de lemn şi un suport TV.

În ceea ce priveşte acţiunile de igienizare întreprinse de unitate s-a menţionat că pentru curăţenia spaţiilor sunt distribuite materiale de resort şi, de regulă lunar, în limita fondurilor disponibile; starea de igienă de la grupul sanitar este generată de modul în care este menţinută de locatarii camerei; că de regulă, trimestrial, în limita fondurilor alocate, s-a efectuat câte o acţiune de dezinsecţie a spaţiilor şi, suplimentar, o dezinsecţie a bagajelor individuale de la magazia unităţii. Au precizat că în cadrul unităţii s-a reuşit diminuarea majoră, dar nu eradicarea fenomenului de infestare cu insecte de disconfort, datorită volumului mare de deţinuţi transferaţi/tranzitaţi, cât şi a modului defectuos de menţinere a igienei colective şi personale de către aceştia.

Prin încheierea nr. 108 din 19.02.2015, a judecătorului de supraveghere a privării de libertate s-a respins plângerea formulată de petent, reţinându-se în esenţă următoarele.

(…) administraţia Penitenciarului Iaşi a luat toate măsurile pozitive corespunzătoare cazului dat, întrucât a asigurat persoanei condamnate condiţiile minime de cazare, ce vizează dotarea camerelor cu mobilier, cazarmament, iluminat artificial şi asigurarea condiţiilor de igienă, potrivit art. 80 din Legea nr. 254/2013, făcându-se în continuare referire la aspectele menţionate în precizările înaintate de unitatea de deţinere.

În ceea ce priveşte calitatea hranei, s-a menţionat că aceasta se asigură în cantităţile prevăzute, zilnic, întregului efectiv de deţinuţi din penitenciar, în baza alocării la drepturi, pe norme. În magazia unităţii se execută verificarea produselor primite de către comisia de recepţie şi dacă apar aspecte legate de calitate, termen de garanţie, cantitate, produsele nu sunt acceptate. De asemenea, la predarea-primirea produselor din magazia unităţii participă gestionarul, bucătarul sau supraveghetorul blocului alimentar şi şeful de tură sau ajutorul acestuia, verificându-se încă o dată aceste aspecte. Blocul alimentar dispune de dotările necesare pentru păstrarea alimentelor până la darea în consum a acestora sau până la prelucrarea pentru hrană.

Judecătorul de supraveghere a privării de libertate a subliniat şi că problema supraaglomerării spaţiilor de deţinere care îngreunează condiţiile de cazare, dar care nu poate fi apreciată ca o expunere la tratamente inumane este una cunoscută la nivelul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, este o problemă naţională, iar soluţionarea acesteia nu va putea fi realizată decât în timp, prin realizarea unor investiţii pentru creşterea capacităţii de cazare şi nu prin măsuri aflate la îndemâna Penitenciarului Iaşi, măsuri la care administraţia să poată fi obligată prin hotărârea judecătorului de supraveghere a privării de libertate.

A menţionat judecătorul, în cadrul încheierii contestate, că susţinerea petentului în sensul că ar fi fost tratat cu superficialitate de către personalul medical al penitenciarului, ceea ce ar fi cauzat o deteriorare a stării sale de sănătate, este o afirmaţie lipsită de fundament, nefiind susţinută de nici o probă din dosar, ceea ce conduce la concluzia că suferinţele fizice pe care le acuză persoana condamnată apar ca fiind inevitabile afecţiunilor cronice de care suferă şi stării de deţinere în care acesta s-a aflat.

În aceste condiţii, s-a concluzionat că nu se poate dispune obligarea administraţiei penitenciarului la luarea unor măsuri suplimentare pentru a se obţine restabilirea drepturilor ce au fost încălcate, urmând ca plângerea să fie respinsă ca nefondată.

În ceea ce priveşte fondul plângerii formulate în cauză, instanţa a apreciat plângerea formulată ca fiind nefondată, întrucât raţionamentul în temeiul căruia judecătorul de supraveghere a privării de libertate a respins plângerea formulată de petent este susţinut de prevederile legale aplicabile în această materie.

Rolul acestui judecător şi, ulterior, al instanţei, nu este acela de a constata cu titlu formal încălcarea unor drepturi ale persoanei condamnate, ci este necesar, ca efect direct al admiterii unei astfel de plângeri, ca administraţia penitenciarului să poată fi obligată să dispună anumite măsuri concrete, obiective, pentru restabilirea dreptului încălcat.

Altfel spus, procedura reglementată de prevederile art. 56 din Legea nr. 245/2013, permite judecătorului şi/sau instanţei, să constate încălcarea unor anumite drepturi de către administraţia penitenciarului doar în condiţiile în care această încălcare continuă să se producă la momentul analizei plângerii formulate de persoana condamnată şi este posibilă remedierea acestei situaţii şi inclusiv restabilirea dreptului încălcat prin obligarea administraţiei penitenciarului de a lua anumite măsuri concrete, efective.

Interesul petentului nu poate fi acela ca această instanţă să se limiteze doar a constata că i-au fost încălcate drepturile prevăzute de Legea nr. 254/2013, atât timp când remedierea acestei încălcări nu este în competenţa sau abilitatea administraţiei de deţinere, având în vedere că intimat în prezenta cauză este doar Penitenciarul Iaşi şi nu statul român, care teoretic ar avea posibilitatea de a lua măsurile necesare pentru respectarea unor condiţii minimale ale detenţiei,

Cu atât mai puţin, în raport de cele anterior expuse, ar fi inutilă obligarea administraţiei de deţinere să dispună luarea unor măsuri pentru încetarea încălcării drepturilor petentului, atât timp cât nu ar fi în puterea acestei administraţii luarea măsurilor necesare,  fiind vorba de o imposibilitate a executării dispoziţiei instanţei, ceea ce ar face ca această dispoziţie la fel de formală ca şi cea care s-ar limita la constatarea că drepturile petentului i-au fost încălcate pe parcursul detenţiei.

(…)

Este notoriu faptul că majoritatea penitenciarelor din România nu respectă standardele europene referitoare la asigurarea unor condiţii minimale de plasare ale deţinuţilor, supraaglomerarea şi condiţiile improprii de deţinere fiind frecvente. Aceste împrejurări au fost subliniate în mod constant în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care România a fost condamnată pentru încălcarea art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

(…)

La data la care petentul a reclamat că i-au fost încălcate drepturile privind condiţiile concrete de cazare acesta se afla încarcerat în Corpul A, destinat regimului închis, unde, potrivit raportului APADOR din 2014 , clădirea datează din 1983, având risc seismic crescut şi este inadecvată din toate punctele de vedere, spaţiul disponibil pentru fiecare deţinut fiind în medie de 1,2 m2, ferestrele au, pe lângă gratii, plasă cu ochiuri mici, ce împiedică pătrunderea luminii naturale şi, mai ales, aerisirea.

Camerele nu au mobilier, în afară de paturi, deţinuţii trebuind să improvizeze mese sau chiar să mănânce ghemuiţi în pat (constatare în deplină consonanţă cu cele susţinute de petent în declaraţiile date).

Concluziile acestui raport sunt următoarele: Penitenciarul din Iaşi are aproape de trei ori mai mulţi deţinuţi decât ar trebui conform normelor, iar pavilionul pentru regim închis are cele mai proaste condiţii, care ar trebui remediate urgent, fiind vorba de o clădire veche cu risc seismic, cea mai mare rată de aglomerare, lipsa luminii naturale şi a aerului în camere, prezenţa ploşniţelor, a şobolanilor care intră prin canalizare, a saltelelor putrede, motiv pentru care s-a solicitat luarea unor măsuri urgente pentru igienizare/reducerea aglomerării.

Pe de altă parte, s-a considerat că lipsa aglomerării, condiţiile din camere, imposibilitatea asigurării igienei, lipsa materialelor medicale şi a personalului, cei aproximativ 500 de bolnavi conic şi 140 de deţinuţi cu probleme psihice, asistenţa medicală, stomatologică şi psihologică este prea puţin eficientă (în pofida eforturilor celor câţiva angajaţi care nu au nici cu ce, nici cum să facă faţă problemelor deţinuţilor), motiv pentru care s-a considerat absolut necesar să fie îmbunătăţită asistenţa medicală, inclusiv prin angajarea de personal specializat.

Aceste date şi informaţii anterior prezentate duc la concluzia indubitabilă că sunt reale susţinerile petentului referitoare la condiţiile absolut improprii în care a fost cazat în perioada 21.10.2014-14.04.2015, perioadă în care acesta a fost plasat în Corpul A, pe secţia 1, la camera 6. Acestuia i-a fost încălcate dreptul de a beneficia de condiţii de detenţie în acord cu respectarea demnităţii umane, fiind încălcat art. 3 din CEDO în ceea ce priveşte condiţiile materiale ale detenţiei petentului.(supraaglomerarea, lipsa iluminatului natural, lipsa unor condiţii decente)

Administraţia penitenciarului a luat însă măsuri pozitive pentru oprirea încălcării aduse drepturilor petentului, în condiţiile în care acesta a fost transferat pe secţia nouă, unde, conform aceluiaşi raport APADOR din 2014, condiţiile de cazare sunt decente.

Instanţa nu poate da curs solicitărilor petentului în această procedură, în sensul de a fi despăgubit pentru suferinţele îndurate pentru perioada în care condiţiile de detenţie nu au fost corespunzătoare, din două motive: 1. procedura reglementată de art. 56 din Legea nr. 254/2013 nu diferă substanţial de cea anterioară, a Legii 275/2006, reglementare cu privire la care însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că nu este eficientă pentru a obţine restabilirea dreptului încălcat sau eventuala despăgubire a petentului (art. 197 şi urm. din Cauza Ivanov contra României), iar într-o astfel de procedură instanţa nu este abilitată să acorde despăgubiri, petentul având posibilitatea să recurgă la dispoziţiile dreptului comun; 2. parte în cauză este Penitenciarul Iaşi, care nu este în culpă în ceea ce priveşte nerespectarea drepturilor petentului, întrucât este vorba de o chestiune de politică statală, ce depăşeşte cu mult posibilităţile efective ale administraţiei locului de deţinere de a lua măsuri concrete pentru respectarea drepturilor petentului, motiv pentru care acesta nu ar avea legitimitate procesuală pasivă în vederea obligării sale pentru a-i plăti despăgubiri petentului, singurul responsabil fiind Statul Român, ce nu a efectuat demersurile necesare în vederea dotării centrelor de deţinere cu spaţii corespunzătoare, deşi se impunea acest lucru.

Domenii speta

Spete similare