Mărturia mincinoasă (art. 273 ncp)

Prin rechizitoriul nr.155/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, din data de 11.02.2015 şi înregistrat pe rolul instanţei la data de 17.02.2015, sub nr.362/332/2015, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii F.E. şi N.P., pentru săvârşirea infracţiuni de mărturie mincinoasă, faptă prev. şi ped. de art. 273 alin.1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă că,  la data de 01.07.2011, persoana vătămată R.N.prin plângerea penală formulată a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de numiţii N.P.şi F.E., pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art.260 C.pen. (f. 23-25), cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vînju Mare sub nr. 1051/P/2011 şi preluată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi în vederea efectuării urmăririi penale, prin rezoluţia nr.1594/11/6/2012 din 04.04.2012 a primului procuror.

Prin ordonanţa nr. l55/P/2012 din 23.04.2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor N.P. şi F.E., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.260 C.pen. şi aplicarea unor sancţiuni administrative cu motivarea că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni (f. 14).

Persoana vătămată R.N.a formulat plângere împotriva acestei soluţii, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

In cauză, prin ordonanţa nr.285/II/2/2014 din 25.03.2014 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, s-a admis plângerea formulată de numitul R.N., s-a infirmat ordonanţa nr. 155/P/2012 din 23.04.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi s-a dispus redeschiderea şi reluarea urmăririi penale ( f. 12).

Judecătoria Vînju Mare prin încheierea din 24 aprilie 2014, pronunţată în dosarul nr.961/332/2014 a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, a constatat legalitatea şi temeinicia ordonanţei nr.285/II/2014 din 25.03.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi emisă în dosarul nr.l55/P/2012 şi a confirmat redeschiderea urmăririi penale cu privire la infracţiunea prev. de art.260 C.pen. (f. 15).

Din actele de urmărire penală administrate în cauză, au rezultat următoarele :

Prin plângerea formulată, persoana vătămată R.N.a arătat că inculpaţii N.P. şi F.E., având calitatea de martori în dosarul nr.l137/332/2011 al Judecătoriei Vînju Mare, fiind audiaţi la data de 11.05.2011 au făcut afirmaţii mincinoase şi nu au spus tot ce ştiau instanţei de judecată.

De asemenea, a precizat că dosarul a avut ca obiect  acţiunea  în constatarea intervenţiei uzucapiunii şi dobândirea de către tatăl său a dreptului" de proprietate asupra gospodăriei personale situată în intravilanul comunei P, cvartalul 89, parcela 15.

In realitate, numitul R.S.(tatăl persoanei vătămate) a locuit de peste 40 de ani într-o altă gospodărie, însă instanţa de judecată, după audierea inculpaţilor N.P. şi F.E. a admis acţiunea şi a constatat că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren intravilan, în suprafaţă de 0,2237 ha situat în T.89, comuna P, judeţul Mehedinţi, cu vecinătăţile : N.- N.P., S.- Drum, E.-R.G., V.- Drum.

În cauză a fost audiat martorul Ț.V., care a declarat că în imobilul din litigiu, locuieşte împreună cu familia persoana vătămată R.N. şi nu R.S.care are o altă locuinţă separată şi nu cunoaşte motivul pentru care F.E. şi N.P. au dat declaraţii mincinoase în faţa instanţei de judecată ( f.32- 33).

Aceleaşi aspecte au fost confirmate şi de martorul R.G. (f.80-81).

Martorul Z.V., fiind audiat la data de 18.11.2014, a declarat că se învecinează cu locuinţa persoanei vătămate R.N., care de la vârsta de 7-8 ani a rămas împreună cu bunicii paterni, locuieşte efectiv în acest imobil, iar tatăl său R.S.şi-a construit o altă casă unde a domiciliat împreună cu celălalt fiu, R.I.(f.83- 84).

Inculpata F.E., în declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală în data de 05.10.2011 a arătat că numitul R.N.locuieşte de circa 40 de ani în locuinţa rămasă de la bunicul său, R.Ș.iar R.S.a plecat de la locuinţa tatălui său R.Ș.în urmă cu 40 de ani a plecat la o altă locuinţă, tot pe uliţa respectivă.

Totodată a menţionat că la Judecătoria Vînju Mare a fost transportată de R.I.fratele persoanei vătămate, care i-a spus şi ce anume să declare, precizându-i vecinii locuinţei.

Din declaraţia de martor din 11.05.2011 dată în dosarul nr.137/332/2011 al Judecătoriei Vînju Mare, rezultă că inculpata F.E., a făcut afirmaţii mincinoase, cu privire la persoana care locuieşte efectiv în localitatea P, judeţul Mehedinţi, tarlaua 89.

Declaraţiile de martori ale inculpaţilor F.E. şi N.P. au stat la baza sentinţei civile nr 1125/11.05.2011 a Judecătoriei Vînju Mare, pronunţată în dosarul nr.  1137/337/2011, prin care a admis acţiunea civilă având ca obiect „acţiune în constatare", formulată de reclamantul R.Ș.S(tatăl persoanei vătămate).

Astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele :„Din depoziţiile martorilor F.E. şi N.P., se reţine faptul că reclamantul a locuit întotdeauna cu părinţii în averea rămasă de la bunici.

Această avere constă într-o casă cu anexe, curte şi grădini, iar suprafaţa de teren este destul de mare. A mai arătat că atât înainte de colectivizare cât şi după, terenul a avut aceeaşi delimitare şi aceeaşi îngrădire, având ca vecinătăţi la V şi S drum, M.-N.I.şi la E. R.G. iar în decursul anilor nu a avut probleme cu vecinii cu privire la întinderea suprafeţei îngrădite".

Inculpatul N.P. în declaraţia din 22.12.2011 a arătat că îşi menţine declaraţia dată la Judecătoria Vînju Mare, însă în declaraţia din 23.01.2015 a menţionat că nu este vecin cu R.S., el locuind în partea opusă a satului.

De asemenea a menţionat că a declarat că în imobilul aparţinând lui R.Ș., „după moartea acestuia şi până în prezent" a locuit R.S.cu cei doi copii ai săi.

Susţinerile inculpatului N.P. din faţa organelor de audiere penală, sunt contrazise de declaraţia de martor dată la Judecătoria Vînju Mare, unde a arătat că este vecin cu reclamantul, în acest imobil a locuit tatăl reclamantului iar la moartea sa a rămas să locuiască reclamantul, se învecinează la N cu locuinţa reclamantului.

Suspectul R.I.(fratele persoanei vătămate) i-a transportat cu autoturismul proprietate personală pe inculpaţii F.E. şi N.P., la Judecătoria Vînju Mare şi le-a spus acestora ce anume să declare instanţei de judecată, săvârşind infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă.

Fiind audiat, nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa declarând că „ este posibil ca eu să fi spus cum se numesc vecinii locuinţei cu pricina, deoarece acesta nu îi mai cunoştea după nume", aspecte contrazise de declaraţia inculpatei F.E..

Situaţia de fapt expusă mai sus reiese din coroborarea plângerii penale formulate de persoana vătămată R.N.la data de 01.07.2011, prin care se solicită efectuarea de cercetări penale faţă de, numiţii F.E. şi N.P., sub aspectul comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă, întrucât fiind audiaţi în calitate de martori la Judecătoria Vînju Mare au dat declaraţii mincinoase, declaraţii care au dus la pierderea dreptului de proprietate asupra imobilului în care locuieşte împreună cu familia (f.23-25); cu declaraţia persoană vătămată R.N.(f.26-31); şi cu declaraţiile inculpaţilor F.E.(f.36-49) şi  ( 50-65); ale declaraţii martori R.G. (f.80-82), Z.V. (f.83-84), Ț.V. (f.32- 33) şi declaraţiile de martor ale inculpaţilor F.E. şi N.P., date în dosarul nr. l137/332/2011 al Judecătoriei Vînju Mare în data de 11.05.2011 (f.41, 55): precum şi sentinţa civilă nr.l125 din 11.05.2011 a Judecătoriei Vînju Mare, pronunţată în dosarul nr. l137/332/2011, definitivă şi irevocabilă, prin care s-ai admis acţiunea civilă având ca obiect acţiune în constatare, formulată de reclamantul R.Ș.S, şi a constatat dobândirea de uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren intravilan în suprafaţă de 0,2237 ha, situat în tarlaua T.89, comuna P, judeţul Mehedinţi, cu vecinătăţile N.-N.P., E.- R.G., S şi V. -drum. (f. 85-88), titlul de proprietate nr.48277 din 08.05.2002 emis pe numele R.Ş. (f.95); adresa nr.2422 din 03.05.2011 a Primăriei comunei P, emisă către Judecătoria Vînju Mare (f.96) şi adresa nr.366 din 21.01.2015 a Primăriei comunei P, din care rezultă faptul că pentru suprafaţa de 0,2237 ha, situată în T.89, P.15, impozitul aferent a fost achitat de numitul R.N.din anul 2000 şi până în prezent, depunând în acest sens şi chitanţele aferente pentru perioada 2011 -2014 (f.97-102).

Totodată, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică,  la profilul moral şi de personalitate ale inculpaţilor, la actele de urmărire penală efectuate,  la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.

 La data de 02.03.2015, prin serviciul registratură, inculpaţii F.E. şi N.P.  prin apărător au depus la dosarul cauzei o cerere de restituire a cauzei la parchet în vederea completării probatoriului, ataşând la cerere mai multe înscrisuri, respectiv copie Registrul Agricol 1959-1960, titlul de proprietate nr. 48277/08.05.2002, rechizitoriu nr. 155/P/2012 din 11.02.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, copiile unor cererii formulate de către numita R.A .privind legea fondului funciar şi sentinţa civilă nr. 1125/11.05.2011 a Judecătoriei Vînju Mare pronunţată în dosarul nr. 1137/332/2011 având ca obiect „ acţiune în constatare”, arătând, pe scurt că,  este necesar să se stabilească cu certitudine că mărturia inculpaţilor a determinat decisiv decizia instanţei în cauza civilă, completându-se, astfel probatoriul administrat.

Analizând cererea formulată de inculpaţi, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că aceasta nu vizează legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor ori a  efectuării actelor de urmărire penală, susţinerile inculpaţilor vizând temeinicia probelor administrate în faza de urmărire penală, în cauză nefiind incident niciunul din cazurile de restituire a cauzei la parchet prevăzute de art. 346 alin. 3 c.p.p., cererea formulată de inculpaţi fiind respinsă.

În raport cu cele mai sus menţionate, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. instanţa a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 155/P/2012 emis la 11.02.2015 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, fiind respectate dispoziţiile art. 328 C. proc. pen.,  a administrării probelor, precum şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Totodată, a dispus începerea judecăţii în cauza privind pe inculpaţii F.E. şi N.P. trimişi în judecată în stare de libertate,  pentru săvârşirea infracţiunii de „mărturie mincinoasă”, prevăzută de art. 273 alin. 1 C.pen.

În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul N.P., a declarat că fiind audiat ca martor în instanţă a declarat că a fost vecin cu imobilul deţinut de R.Ș., susţinând că la acea dată în imobilul deţinut de R.Ș.locuia R.N.nepotul acestuia şi în prezent imobilul este locuit de acesta. Nu mai ştie exact când s-a mutat R.S.din casa tatălui său era în timpul existenţei CAP-ului, acesta construindu-şi o altă casă pe aceeaşi linie, fiind de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Totodată inculpata F.E. a declarat că, a fost întrebată în instanţă cine este stăpânul pleaţului şi ea a declarat că este R.Ș., nu ştie cine locuieşte în acea gospodărie ea având casa la 2 km distanţă. A declarat că R.S.a locuit cu părinţii săi, nu îşi aminteşte dacă a declarat că acesta s-a mutat ulterior într-o altă casă. La acel loc de casă a fost o singură dată.

Persoana vătămată R.N., a declarat că nu se constituie parte civilă în prezenta cauză, susţinând că a formulat plângere împotriva inculpaţilor pentru mărturie mincinoasă, deoarece aceştia au declarat în cadrul unui proces fapte neadevărate cu privire la locuinţa tatălui său.

În cauză, au fost audiaţi şi martorii Ț.V., R.G., Z.V..

La dosarul cauzei au fost depuse copii actualizate după cazierele judiciare ale inculpaţilor.

În fapt, la data de 01.07.2011, persoana vătămată R.N.prin plângerea penală formulată a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de numiţii N.P.şi F.E., pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art.260 C.pen. (f. 23-25), cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vînju Mare sub nr. 1051/P/2011 şi preluată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi în vederea efectuării urmăririi penale, prin rezoluţia nr.1594/11/6/2012 din 04.04.2012 a primului procuror.

Prin ordonanţa nr.l55/P/2012 din 23.04.2012 Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor N.P. şi F.E., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.260 C.pen. şi aplicarea unor sancţiuni administrative cu motivarea că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni (f. 14).

Persoana vătămată R.N.a formulat plângere împotriva acestei soluţii, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

In cauză, prin ordonanţa nr.285/II/2/2014 din 25.03.2014 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, s-a admis plângerea formulată de numitul R.N., s-a infirmat ordonanţa nr.155/P/2012 din 23.04.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi s-a dispus redeschiderea şi reluarea urmăririi penale ( f. 12).

Judecătoria Vînju Mare prin încheierea din 24 aprilie 2014, pronunţată în dosarul nr.961/332/2014 a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, a constatat legalitatea şi temeinicia ordonanţei nr.285/II/2014 din 25.03.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi emisă în dosarul nr.155/P/2012 şi a confirmat redeschiderea urmăririi penale cu privire la infracţiunea prev. de art.260 C.pen. (f. 15).

Din actele de urmărire penală  şi din cercetarea judecătorească efectuată în cauză , au rezultat următoarele :

Inculpaţii N.P. şi F.E. au fost audiaţi în calitate de martori în dosarul nr.1137/332/2011 al Judecătoriei Vînju Mare, la data de 11.05.2011. Acest dosar a avut ca obiect acţiunea  în constatarea intervenţiei uzucapiunii şi dobândirea de către R.S.a dreptului de proprietate asupra gospodăriei situate în intravilanul comunei P, cvartalul 89, parcela 15.

Inculpatul  N.P.  a declarat că în gospodăria în litigiu a locuit tatăl lui R.S., iar la moartea acestuia a rămas să locuiască RS.

Inculpata F.E. a declarat că R.S.a locuit dintotdeauna cu părinţii săi în averea moştenită de la bunicii acestuia.

In realitate, numitul R.S.(tatăl persoanei vătămate) a locuit de peste 40 de ani într-o altă gospodărie, însă instanţa de judecată, după audierea inculpaţilor N.P. şi F.E. a admis acţiunea şi a constatat că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren intravilan, în suprafaţă de 0,2237 ha situat în T.89, comuna P, judeţul Mehedinţi, cu vecinătăţile : N.- N.P., S.- Drum, E.-R.G., V.- Drum.

În cauză a fost audiat martorul Ț.V., care a declarat că în imobilul din litigiu, locuieşte împreună cu familia persoana vătămată R.N. şi nu R.S.care are o altă locuinţă separată. A mai arătat că inculpaţii cunoşteau această situaţie de fapt ( f.58).

Aceleaşi aspecte au fost confirmate şi de martorul R.G. (f.60).

Martorul Z.V. a declarat R.S.s-a mutat din casa tatălui său înainte de colectivizare, iar R.N.locuieţte în gospodăria rămasă de la bunicul său de 25-30 ani arătând că inculpaţii cunoşteau această situaţie de fapt, F.E. fiind şi rudă îndepărtată cu R.S..

Declaraţiile de martori ale inculpaţilor F.E. şi N.P. au stat la baza sentinţei civile nr.1125/11.05.2011 a Judecătoriei Vînju Mare, pronunţată în dosarul nr.1137/337/2011, care a admis acţiunea civilă având ca obiect „acţiune în constatare", formulată de reclamantul R.Ș.S(tatăl persoanei vătămate).

Astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele :„Din depoziţiile martorilor F.E. şi N.P., se reţine faptul că reclamantul a locuit întotdeauna cu părinţii în averea rămasă de la bunici.

Această avere constă într-o casă cu anexe, curte şi grădini, iar suprafaţa de teren este destul de mare. A mai arătat că atât înainte de colectivizare cât şi după, terenul a avut aceeaşi delimitare şi aceeaşi îngrădire, având ca vecinătăţi la V şi S drum, M.-N.I.şi la E. R.G. iar în decursul anilor nu a avut probleme cu vecinii cu privire la întinderea suprafeţei îngrădite".

Cu privire la legea penală mai favorabilă, instanţa reţine că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaţilor este Noul cod penal, deoarece pedeapsa aplicabilă infracţiunii prev. de art. 273 alin.1 este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă, în comparaţie cu pedeapsa aplicabilă pentru infracţiunea prev. de art. 260 alin.1 C.p. de la 1969, de la 1 an la 5 ani.

În drept, fapta inculpaţilor F.E. şi N.P., care în data de 11.05.2011 fiind audiaţi în calitate de martori în dosarul nr.l137/332/2011 al Judecătoriei Vînju Mare, au făcut afirmaţii mincinoase cu privire la locuinţa şi terenul aferent în suprafaţă de 0,2237 ha, situat în intravilanul comunei P, cvartalul 89, cu vecinii : N.-N.I., E.- R.G., S. şi V. -drum., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă faptă prev. şi ped. de art.273 alin.1 C.pen.

În ceea ce priveşte latura obiectivă, instanţa reţine că probele administrate în cauză evidenţiază realizarea elementului material specific infracţiunii, constând în susţinerea unor  afirmaţii mincinoase, într-o cauză în care au fost audiaţi ca martori.

Sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de art. 16 alin. 3 lit.a din Codul penal , respectiv intenţie directă, deoarece din modul concret de realizare a faptei reţinute, rezultă că inculpaţii au prevăzut rezultatul faptelor lor şi au urmărit producerea lui prin săvârşirea acesteia.

Având în vedere cele expuse şi luând în considerare dispoziţiile art. 53 din Codul penal, instanţa va proceda la stabilirea pedepsei pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal, respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

De asemenea, având în vedere că pentru această infracţiune reţinută în sarcina inculpaţilor legea prevede pedepse alternative, instanţa va ţine seama de criteriile anterior menţionate şi pentru alegerea uneia dintre acestea.

Astfel, în ceea ce priveşte săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunii de mărturie mincinoasă, în data de 11.05.2011, faptă prevăzută şi sancţionată de dispoziţiile art. 273 alin.1 din Codul penal cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, instanţa se va orienta către aplicarea pedepsei amenzii şi nu a pedepsei închisorii, prin raportare la principiul proporţionalităţii pedepsei cu natura şi gradul de pericol al faptei săvârşite.

Instanţa stabilind că va aplica inculpaţilor pedeapsa amenzii penale, urmează să stabilească numărul zilelor amendă potrivit criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal, respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, dar şi prin raportare la limitele speciale ale zilelor amendă prevăzute de art. 61 alin. 4 din Codul penal.

Astfel, văzând că inculpaţii au săvârşit o infracţiune ce se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, prin raportare la limitele speciale ale zilelor amendă prevăzute de art. 61 alin. 4 din Codul penal, constată că pentru infracţiunea dedusă judecăţii se pot stabili între 180 şi 300 de zile amendă, în acord cu dispoziţiile art. 61 alin.4 litera c din Codul penal.

În aceste condiţii, prin raportare la fapta săvârşită, reţinând în favoarea inculpaţilor că aceştia au recunoscut parţial şi regretat fapta săvârşită, că nu au antecedente penale instanţa va dispune condamnarea inculpaţilor la un numărul minim de zile amendă prevăzut de lege, respectiv la un număr de 180 de zile amendă.

Referitor la cuantumul unei zile amendă, instanţa are în vedere că suma corespunzătoare unei zile amendă este cuprinsă între 10 lei şi 500 de lei, dar şi faptul că acest cuantum se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale acestuia.

În consecinţă, instanţa va stabili cuantumul unei zile amendă la suma minimă prevăzută de lege, respectiv suma de 10 lei.

Având în vedere cele stabilite anterior, respectiv condamnarea inculpaţilor la un număr de 180 de zile amendă, cuantumul unei zile fiind stabilit la suma de 10 lei, instanţa va dispune condamnarea inculpaţilor la plata sumei de 1800 de lei amendă penală.

În baza art. 63 C.p. instanţa va atrage atenţia condamnaţilor că dacă, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

În temeiul art. 274 alin.1 C.p.p. inculpaţii vor fi obligaţi la plata sumei de 402,6 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 202,6 lei pentru faza de urmărire penală şi 200 de lei pentru faza de judecată.

În temeiul art.396 alin.1 şi 2 C.p.p. rap. la art. 273 alin.1 C.p. condamnă pe inculpata  F.E., la pedeapsa de 1800 de lei amendă penală, reprezentând 180 de zile amendă înmulţit cu 10 lei pentru fiecare zi de amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută şi sancţionată de dispoziţiile art. 273 alin. 1 C.p.

În baza art. 63 C.p. atrage atenţia inculpatei că dacă, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

În temeiul art.396 alin.1 şi 2 C.p.p. rap. la art. 273 alin.1 C.p. condamnă pe inculpatul  N.P., , la pedeapsa de 1800 de lei amendă penală, reprezentând 180 de zile amendă înmulţit cu 10 lei pentru fiecare zi de amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută şi sancţionată de dispoziţiile art. 273 alin. 1C.p.

În baza art. 63 C.p. atrage atenţia inculpatului că dacă, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

În temeiul art. 274 alin.1 C.p.p. obligă inculpaţii la plata sumei de 402,6 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 202,6 lei pentru faza de urmărire penală şi 200 de lei pentru faza de judecată.

Domenii speta

Spete similare