Recurs - repunere în termen de recurs, art. 103 vcpc

Dosar nr. 4900/189/2014

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 16/A

Şedinţa publică de la 08 Ianuarie 2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Judecător

Grefier

-------------------

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta pârâtă SC F C P SRL în contradictoriu cu intimata reclamantă SC D H SRL, împotriva sentinţei civile nr. 2528 pronunţată la data de 23.10.2014 de Judecătoria Bârlad, în cauza având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 2528 pronunţată la data de 23.10.2014 de Judecătoria Bârlad, constată următoarele;

Prin sentinţa civilă nr. 2528 din 23.10.2014 Judecătoria Bârlad a admis excepţia nulităţii absolute a clauzei compromisorii inserate în contractul de închiriere nr. 24/1.05.2014, încheiat de SC FCP SRL Bârlad cu SC DHolding SRL Bârlad.

A constatat nulitatea absolută a clauzei compromisorii inserate în contractul de închiriere nr. 1.05.2014, încheiat de SC F CP SRL Bârlad cu SC D Holding SRL Bârlad.

A respins, ca neîntemeiată, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bârlad, excepţie ridicată, din oficiu, de către instanţă.

A admis cererea de ordonanţă preşedinţială, formulată de reclamanta SC D Holding SRL Bârlad împotriva pârâtei SC FCP SRL Bârlad.

A ordonat pârâtei să deschidă uşile şi să permită reclamantei accesul în sala de restaurant din complexul „Prodana”, situat în Bârlad, , compusă din sala mare, sala mică, bucătărie şi 2 grupuri sanitare, ce face obiectul contractului de închiriere nr.24/1.05.2014, încheiat de părţi, în vederea desfăşurării de către reclamantă a activităţii de prestări servicii.

A dispus ca executarea să se facă fără somaţie sau trecerea vreunui termen.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele;

Conform certificatului de înregistrare emis la data de 1.04.2008 de către oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vaslui, reclamanta SC D Holding SRL Bârlad are ca obiect principal de activitate „lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale”.

Conform certificatului de înregistrare emis la data de 16.06.2008 de către oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vaslui, pârâta SC F C P SRL Bârlad are ca obiect principal de activitate „hotelului şi alte facilităţi de cazare similare”.

Prin contractul de închiriere nr. /1.05.2014, pârâta SC F C P SRL Bârlad, în calitate de locator, reprezentată prin asociatul unic, a închiriat reclamantei SC D Holding SRL Bârlad, în calitate de locatar, reprezentată prin asociatul unic, sala restaurant din complexul Prodana, compusă din sala mare, sala mică, bucătărie şi 2 grupuri sanitare, situată în Bârlad.

Conform contractului, durata contractului este de 4 ani, pentru perioada 1.05.2014-2.11.2017.

În contract s-a prevăzut că pentru perioada 1.05.-30.12.2014 locatarul nu va plăti chirie, perioada menţionată fiind o perioadă de amortizare a investiţiilor în sumă de 20.500 lei, efectuate, până la data de 1.05.2014, de către locatar, cu acordul locatorului.

În continuare, chiria stabilită prin contract este de 1.000 lei, lunar.

La art. 13-14 din contractul de închiriere menţionat, s-a prevăzut că litigiile privind interpretarea sau executarea contractului vor fi soluţionate pe cale amiabilă, iar în cazul în care nu va fi posibilă concilierea, litigiul va fi soluţionat pe calea arbitrajului.

Ulterior încheierii contractului de închiriere sus menţionat, prin contractul de cesiune de părţi sociale din data de 30.06.2014 B L, în calitate de cedent, a cedat către P Ge, în calitate de cesionar, între capitalul social al SC FC P SRL.

După încheierea contractului de închiriere, prin contractele de prestări servicii nr.2/2014 şi  nr.3 /2014, nr. 4/2014, nr.5/2014 reclamanta a contractat, în calitate de prestator, servirea mesei şi organizare de eveniment la restaurantul Prodana, pentru datele de 8.10.2014, de 11.10.2014, de 2.11.2014, de 8.11.2014.

Pe durata derulării contractului de închiriere, între părţi au apărut neînţelegeri, situaţie în care pârâta a interzis reclamantei accesul în spaţiul închiriat acesteia, aşa cum rezultă din înscrisurile sub semnătură privată intitulate „Proces-verbal” şi „declaraţie”, încheiate la data de 10.10.2014 şi din notificarea din data de 7.10.2014, prin care reclamanta a somat pârâta să-i permită accesul în sediul restaurantului Prodana.

La primul termen de judecată din 16.10.2014, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bârlad în soluţionarea cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantă.

Cu privire la excepţie necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cauzei, la termenul de judecată din 23.10.2014 reclamanta a solicitat respingerea excepţiei şi a ridicat excepţia nulităţii clauzei compromisorii înscrise în contractul de închiriere încheiat de părţi, excepţie motivată prin aceea că nu au fost respectate prevederile art. 550 din Codul de procedură civilă, respectiv nu a fost menţionată modalitatea de numire a arbitrilor, în cazul arbitrajului ad-hoc, iar în cazul arbitrajului instituţionalizat nu a fost precizată instituţia care va asigura arbitrajul sau regulile acesteia.

Cu privire la competenţa materială a Judecătoriei Bârlad în soluţionarea cererii, aşa cum s-a expus mai sus, la art. 13-14 din contractul de închiriere încheiat de părţi, s-a prevăzut că litigiile privind interpretarea sau executarea contractului vor fi soluţionate pe cale amiabilă, iar în cazul în care nu va fi posibilă concilierea, litigiul va fi soluţionat pe calea arbitrajului.

La data de 1.05.2014, când a fost încheiat contractul de închiriere, erau în vigoare  prevederile Titului II din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) referitoare la convenţia arbitrală.

Astfel, potrivit art. 550 Cod.proc.civ.:

„Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care este stipulată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, modalitatea de numire a arbitrilor. În cazul arbitrajului instituţionalizat este suficientă referirea la instituţia sau regulile de procedură ale instituţiei care organizează arbitrajul."

(2) Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă

(3) În caz de îndoială, clauza compromisorie se interpretează în sensul că se aplică tuturor neînţelegerilor care derivă din contractul sau din raportul juridic la care ea se referă”.

Articolul 551 alin. 1 Cod.proc.civ. prevede că „Prin compromis părţile convin ca un litigiu intervenit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de desemnare a acestora în cazul arbitrajului ad-hoc. În cazul arbitrajului instituţionalizat, dacă părţile nu au ales arbitrii şi nici nu au stabilit modalitatea de desemnare a acestora, aceasta se va face potrivit regulilor de procedură ale respectivei instituţii arbitrale."

Articolul 617 Cod.proc.civ. prevede că prin convenţia arbitrală, părţile pot supune soluţionarea litigiilor dintre ele unei anumite instanţe arbitrale aparţinând arbitrajului instituţionalizat.

Din cuprinsul contractului de închiriere încheiat de părţi, rezultă că părţile au stabilit, prin clauză compromisorie, ca litigiul să fie soluţionat pe calea arbitrajului. Însă părţile nu au prevăzut nici numele arbitrilor şi nici modalitatea de desemnare a acestora (pentru arbitrajul ad-hoc), nici care este instituţia arbitrajului instituţionalizat sau regulile de procedură ale instituţiei care organizează arbitrajul. 

În condiţiile de mai sus, instanţa a apreciat că este lovită de nulitate clauza compromisorie, privind soluţionarea litigiului pe calea arbitrajului, inserată la art. 13-14 din contractul de închiriere încheiat de părţi.

Pentru aceste considerente, s-a admis excepţia nulităţii absolute a clauzei compromisorii inserate în contractul de închiriere nr. /1.05.2014, încheiat de părţi, excepţie ridicată de reclamanta SC D Holding SRl, şi s-a constatat nulitatea absolută a acestei clauze.

Deoarece clauza compromisorie inserată în contractul ne închiriere nu este valabilă, competenţa materială de soluţionarea a cererii de ordonanţă preşedinţială, formulată de reclamantă, revine Judecătoriei Bârlad.

Pentru considerentele arătate, s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bârlad, excepţie ridicată, din oficiu, de către instanţă.

Cu privire la fondul cauzei, sunt aplicabile prevederile art. 996 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), conform cărora:

 „(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

(2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului.

(3) La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.

(4) Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului.

(5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt”.

Din probele administrate, rezultă că între reclamantă şi pârâtă a fost încheiat un contract de închiriere a unui spaţiu comercial, pentru o durată de 4 ani. În baza acestui contract de închiriere, reclamanta a încheiat, la rândul ei, contracte de prestări servicii cu clienţii săi, pe care este obligată să le respecte.

La data de 2.10.2014, pârâta a interzis accesul reclamantei în spaţiul comercial pe care i l-a închiriat acesteia, susţinând că în contractul de închiriere s-ar fi strecurat neregularităţi.

Din actele dosarului nu rezultă că ar exista vreun motiv de nulitate a contractului de închiriere, situaţie în care, pe calea procedurii sumare a ordonanţei preşedinţiale, instanţa reţine că pârâta, în calitate de locator, are obligaţia prev. de art. 1786 lit. c din Codul civil, respectiv obligaţia de a asigura locatarului (chiriaşului) liniştita şi utila folosinţă a bunului închiriat, pe toată durata locaţiunii.

Nerespectarea de către pârâtă a obligaţiei de a asigura folosinţa bunului închiriat este de natură să cauzeze reclamantei daune prin faptul că, la rândul ei, reclamanta nu îşi va putea îndeplini obligaţiile rezultând din contractele de prestări servicii pe care ea le-a încheiat cu clienţii ei.

Pentru considerentele de mai sus, s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru emiterea unei ordonanţe preşedinţiale, aşa cum sunt reglementate prin art. 996 alin.1 Cod.proc.civ., astfel că cererea dedusă judecăţii este întemeiată, fiind admisă.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal a formulat apel pârâta SC FL C P SRL, apreciind că sentinţa este netemeinică şi nelegală.

In ce priveşte nelegalitatea, se apreciază ca doar printr-o interpretare eronata a dispoziţiilor 550 si urm. NCPC, instanţa a ajuns la concluzia ca este lovita de nulitate absoluta clauza compromisorie inserata in contractul de închirie nr. 24 din 01.05.2014.

In ce priveşte netemeinicia, se apreciază ca soluţia pronunţata de instanţa de fond este profund netemeinica, singurul argument al pronunţării soluţiei fiind doar prevederile art. 1786 lit. c) din Codul civil.

 Instanţa a ignorat faptul ca prin modalitatea de derulare a contractului pana la aceasta data s-a fraudat legea (art. 9 pct. l lit. c) din Legea 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, motiv de nulitate absoluta a contractului.

Astfel, deşi reclamanta pretinde ca a efectuat nişte investiţii in locaţia închiriata, in realitate aceste lucrări nu au fost realizate

Astfel potrivit art. 9 lit.l lit.c) din Legea 241/2005 "Constituie infracţiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu 'închisoare de la 2 ani ia 8 ani si interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite in scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscal ... c) evidenţierea, in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.

Nerealitatea contractelor de prestări servicii depuse de către reclamantă in susţinerea cererii de ordonanţa preşedinţiala.

Instanţa  a dat eficienta contractelor de prestări servicii întocmite de reclamanta "pro cauza" potrivit cărora, reclamanta urmează a organiza evenimente in datele de 08.10.2014, 11.10.2014, 02.11.2014 si 08.11.2014.

Aceste înscrisuri reprezintă acte încheiate exclusiv in scopul promovării acestei cereri de chemare in judecata întrucât ele nu au fost aduse la cunoştinţa anterior promovării cererii de chemare in judecata.

Practic, parata era obligata sa facă acest demers, întrucât potrivit contractului încheiat intre parti, art.18, evenimente "pentru toate evenimentele care se vor desfăşura pe durata contractului, profitul net se va împarţi ambelor parţi in mod egal".

Aceasta clauza presupune ca ambele parti, atât reclamanta in calitate de locatar cat si parata in calitate de locator, trebuie sa cunoască toate clauzele contractelor de prestări servicii cat si cheltuielile efectuate pentru a putea stabili un eventual profit net.

Reclamata, de altfel, nu a organizat pana la promovarea acestei ordonanţe preşedinţiale niciun eveniment. Daca ar fi avut evenimente, ar fi trebuit ca societatea sa fie încunoştinţata in acest sens, iar profitul net sa fie împărţit.

Practic, instanţa a pronunţat o soluţie nemotivata in fapt, contrar, prevederilor art.425 lit. b NCPC, potrivit cărora, hotărârea in considerentele sale va arata motivele de fapt pe care se întemeiază soluţia, înlăturând toate apărările pe care le-ar formulat in cauza fara insa a arata si motivul pentru care le-a înlăturat.

Din considerentele hotărârii apelate, rezulta ca instanţa a avut in vedere doar o motivare in drept a hotărârii pronunţate, respective, temeiul de drept reţinut fiind acela prevăzut de art. 1786 lit. c) din Codul civil, potrivit căruia exista o obligaţie a locatorului de a asigura locatarului (chiriaşului) liniştita si utila folosinţa a bunului închiriat, pe toata durata locaţiunii.

Insa, aceasta obligaţie prevăzuta de art. 1786 lit. c Codul Civil, nu impune locatorului sa acopere si a fie complice la încălcări ale legii sau ascunderea unor fapte de evaziune fiscala, efectuate de către reclamanta in procedura derulării contractului de închiriere.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

În mod corect prima instanţa a apreciat ca este lovita de nulitatea absoluta clauza compromisorie de la art. 14 alin 1 din contractul de închiriere nr. 24/01.05.2014.

Astfel, pentru validitatea clauzei compromisorii este necesar ca aceasta sa cuprindă obiectului litigiului, numele arbitrilor sau modalitatea de numire a arbitrilor in cazul arbitrajului ad-hoc iar in cazul arbitrajului instituţional trebuie precizata instituţia care va asigura arbitrajul sau la regulile acesteia (art. 550 alin 1 si art 551 alin. 1 NCPC).

Lipsa acestor menţiuni duce Ia imposibilitatea stabilirii instituţiei de arbitraj competente (art. 617 alin. 1 NCPC) si atrage nulitatea absoluta a clauzei compromisorii de la art. 14 alin 1 din contractul de închiriere nr. 24/01.05.2014.

Este nefondata susţinerea apelantei ca intimata s-ar face vinovata de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscala.

Potrivit contractului, intimata trebuia sa facă anumite investiţii, care de altfel s-au si realizat fiind comunicate printr-o adresa apelantei lista cu aceste lucrări de investiţii

Oricum aceste lucruri nu fac obiectul acestui litigiu si vor fi analizate de organele de ancheta penala in cadrul plângerii penale formulate de apelanta.

Este nefondata susţinerea apelantei ca intimate ar fi falsificat contractele de prestări servicii depuse ca proba in dosar.

Este nefondata si susţinerea apelantei ca hotărârea nu ar fi motivată, după cum se poate lesne observa din lecturarea sentinţei civile nr. 2528/23.10.2014.

Hotărârea primei instanţe este motivata atât in fapt cât si in drept.

De asemenea, apelanta a formulat plângere penala si pentru acest aspect, care va fi rezolvat de organele de ancheta penala.

Apelanta se plânge ca nu ar fi primit cota parte din profit dar uita sa precizeze ca datorita opoziţiei ei, care a blocat accesul in restaurant, nu s-a putut organiza nici un eveniment iar avansurile încasate au fost restituite.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 150 si 205 NCPC.

Analizând actele şi lucrările dosarului,  instanţa de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

În vederea stabilirii competenţei materiale de soluţionare a prezentei cereri, în mod corect, instanţa de fond a constat nulitatea absolută a clauzei compromisorii inserată în art. 13 – 14 din contractul de închiriere. Nu se poate reţine interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 551, alin. 1CPC, textul prevăzând sancţiunea nulităţii absolute în situaţia în care nu sunt indicate următoarele elemente: obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de desemnare a acestora în cazul arbitrajului ad-hoc. Cum în contractul încheiat nu s-au făcut aceste menţiuni, în mod corect a fost aplicată sancţiunea prevăzută de texul sus indicat.

După cum a reţinut şi instanţa de fond, cererea de ordonanţă preşedinţială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ cerinţele: (a) aparenţei dreptului, (b) caracterului provizoriu al măsurilor, (c) existenţei unor cazuri grabnice şi (d) neprejudecării fondului.

Criticile aduse de apelantă vizează fondul cauzei, respectiv valabilitatea contractului de închiriere, neexecutarea obligaţiilor rezultate din contractul de închiriere. Or, după cum s-a reţinut una din condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale se referă la neprejudecarea fondului cauzei. Prin urmare, nu se pot invoca apărăi care să pună în discuţie fondul pretenţiilor dintre părţi.

Instanţa de fond a reţinut aparenţa dreptului intimatei, dată de contractul de închiriere nr. 24.01.05.2014, contract care nici în prezent nu este desfiinţat sau reziliat. Că intimata nu şi-a executat obligaţiile, cu consecinţa unei eventuale nulităţi absolute şi a săvârşirii unor infracţiuni, nu poate fi analizat pe calea ordonanţei preşedinţiale fiindcă s-ar încălca condiţia neprejudecării fondului cauzei. Pentru aceste aspecte de care apelante pretinde că are cunoştinţă, poate utiliza alte căi legale puse la dispoziţie.

Prin contractele de prestări servicii faţă de care apelanta pretinde că ar fi fost încheiate pro causa, intimata a făcut dovada condiţiei urgenţei în cadrul cererii de ordonanţă preşedinţială formulată. Nu există nici un element care să conducă la fictivitatea acestor contracte, instanţa de fond reţinându-le în mod corect ca făcând dovada urgenţei, prin imposibilitatea intimatei de a-şi onora obligaţiile cu prinse în acele contracte.

Nici ultimul motiv de apel nu este întemeiat, instanţa de fond motivând hotărârea, atât sub aspectul reţinerii corecte a situaţiei de fapt cât şi cu privire la încadrarea în drept a acestei situaţii de fapt şi analizarea elementelor de admisibilitate ale cererii de ordonanţă preşedinţială formulate de reclamanta intimată.

Faţă de aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanţei de fond.

În temeiul dispoziţiilor art. 452 Cod procedură civilă, apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată, constând în onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul declarat de apelanta SC FEDERAL COMPANY PATRICIA SRL, împotriva sentinţei civile nr. 2528//23.10.2014 pronunţată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. 4900/189/2014, pe care o păstrează.

Obligă apelanta la plata către intimata SC DEMICON HOLDING SRL, a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu apărător.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi,  08 Ianuarie 2015. 

Preşedinte,

Judecător,

Grefier,

A.V. 08 Ianuarie 2015

Red. A.C.

Tehnored. A.C./A.V.

2 ex./08.01.2015

Com. 2 ex./08.01.2015

Judecătoria Bârlad – judecător

Domenii speta

Spete similare