Drept procesual civil . Lamurire dispozitiv. Modul de determinare, în mod concret, a dobânzii legale de catre executorul judecatoresc, susceptibil de contestare exclusiv pe calea contestatiei la executare. Survenienta unor acte normative de determinare a

DREPT PROCESUAL CIVIL . Lamurire dispozitiv. Modul de determinare, în mod concret, a dobânzii legale de catre executorul judecatoresc, susceptibil de contestare exclusiv pe calea contestatiei la executare. Survenienta unor acte normative de determinare a dobânzii legale. 

- art. 2811 din Codul de procedura civila

- art. 2813 alin. 2 din Codul de procedura civila

Nu se poate retine vreo nelamurire ori vreun impediment la executare a dispozitivului hotarârii, în mod just tribunalul retinând ca eventualele nelamuriri si nemultumiri legate de modul în care executorul judecatoresc ar determina, în mod concret, cuantumul dobânzii legale, pot fi exprimate de catre debitor în cadrul unei contestatii la executare, mai ales ca pâna la solutionarea apelului nu a fost dovedita necesitatea unei astfel de lamuriri, iar demersul a tins la înlaturarea respectivei dobânzi legale.

Mai mult, faptul ca au survenit mai multe reglementari ulteriore privind nivelul dobânzii legale, nu constituie o piedica la executare, de natura sa impuna lamurirea titlului executoriu însusi.

Organul de executare nu se substituie instantei în determinarea legii aplicabile stabilirii dobânzii, însa aceasta din urma nu trebuie calculata prin chiar titlul executoriu, fiind suficient a se mentiona acordarea dobânzii,  fara a fi necesara aducerea unor amânunte suplimentare privind calculul detaliat al acesteia, raportat la fiecare lege în vigoare pentru anumite intervale de timp.

Curtea de Apel Oradea, Sectia I-a civila

Decizia civila nr. 294/2015 - R din 30.09.2015 (dosar nr. 982/83/2015)

Prin Încheierea din data de 10.03.2015, de lamurire a Sentintei civile nr. 6320/2013, pronuntata de Judecatoria S. M. în dosar nr. 1798/296/2008, a fost respinsa cererea petentei B. D. în contradictoriu cu intimata N. M. A., având ca obiect lamurirea dispozitivului sentintei civile nr.6320/2013 a Judecatoriei S. M., retinându-se de catre prima instanta ca nelamuririle invocate de catre petenta au vizat legea aplicabila cu privire la modalitatea de calcul a dobânzii legale stabilite prin sentinta de mai sus, în conditiile în care de la data scadentei astfel retinute prin aceeasi sentinta s-au succedat în timp trei acte normative diferite care au reglementat în mod distinct modalitatea de stabilire a dobânzii legale.

În acest context prima instanta a apreciat în primul rând ca, fata de formularea hotarârii a carei lamurire se solicita, aceasta nu prezinta nicio neclaritate, stabilindu-se în mod neechivoc obligatia petentei de fata de a achita intimatei „suma de 40.000 dolari sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua efectuarii platii, suma la care se adauga dobânda legala calculata de la data scadentei si pâna la data efectiva a platii”.

În consecinta, cererea de lamurire a fost respinsa ca neîntemeiata, fara cheltuieli de judecata conform disp. art.281 indice 3 alin. 2 Cod de procedura civila (1865).

Împotriva acestei încheieri petenta a promovat în termenul legal calea de atac a apelului solicitând schimbarea în tot a hotarârii atacate în sensul admiterii cererii sale astfel cum a fost formulata, reiterând argumentele expuse si în fata primei instante, aratând ca, în conditiile în care s-a retinut în cuprinsul sentintei a carei lamurire o solicita, ca data a scadentei împrumutului aceea de 12.08.1999, când nu era în vigoare niciun text de lege care sa reglementeze dobânda legala conform celor stabilite prin aceeasi sentinta.

Prin Decizia civila nr. 282/AP din data de 15.06.2015, pronuntata de Tribunalul S. M., în dosar nr. 982/83/2014, s-a respins apelul declarat de apelanta-petenta B. D., dom. în mun. S. M., B-dul U., nr. xx, jud. S. M., împotriva Încheierii din data de 10.03.2015 de lamurire a Sentintei civile nr. 6320/2013 pronuntata de Judecatoria S. M. în dosar nr. 1798/296/2008, în contradictoriu cu intimata N. M. A., domiciliata în mun. S. M., str. A. V., nr. x/y, jud. S. M.

A fost obligata apelanta B. D. sa plateasca intimatei N. M. A. suma de 2288 lei, cheltuieli de judecata în apel.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de apel a avut în vedere urmatoarele considerente:

Un prim argument în sprijinul solutiei de respingere a cererii de lamurire îl reprezinta întelesul clar si neechivoc al dispozitivului sentintei civile nr.6320/16.10.2013 pronuntata de Judecatoria S. M. în dosar nr.1798/296/2008, prin care s-a dispus în mod lamurit si expres ca petenta debitoare în cauza este obligata la plata creantei de 40.000 dolari sau echivalentul în lei la cursul BNR din data efectuarii platii si ca, pe lânga aceasta creanta, aceeasi petenta debitoare datoreaza si dobânda legala, calculata de la data scadentei si pâna la data platii efective, aceasta din urma dispozitie fiind determinata de constatarea nulitatii clauzei contractuale stipulate de parti prin care acestea au convenit initial un nivel al dobânzii superior dobânzii legale.

În acest context, rationamentul judiciar al primei instante care a apreciat ca neîntemeiata cererea de lamurire în cauza se prezinta a fi just si în concordanta cu dispozitiile legale în materie.

În al doilea rând tribunalul a retinut, în plan procedural, ca eventualele nelamuriri si nemultumiri legate de modul în care executorul judecatoresc care a initiat executarea silita a sentintei de mai sus a determinat cuantumul dobânzii legale în discutie, pot fi exprimate de catre debitoare în cadrul unei contestatii împotriva formelor de executare silita astfel emise, cu respectarea dispozitiilor procesuale si procedurale în materie, iar nicidecum în cadrul unei cereri de lamurire a dispozitivului titlului executoriu, prin care sa se tinda la modificarea acestuia în sensul înlaturarii respectivei dobânzi legale.

Totodata, tribunalul a mai apreciat ca, fata de data scadentei retinuta în cuprinsul titlului executoriu în cauza, în speta aceea de 12.08.1999, inexistenta unei reglementari legale exprese la acel moment nu este de natura sa constituie, în sine, un impediment la executare, în conditiile existentei unei jurisprudente constante în aceasta materie, prin raportare la momentul de referinta, iar pe de alta parte împrejurarea survenirii mai multor acte normative succesive în timp, care reglementeaza în mod diferit nivelul si modul de calcul al dobânzii legale nu constituie un element de natura sa impuna lamurirea titlului executoriu însusi, ci reprezinta elemente care se impun a fi analizate cu ocazia si în cadrul executarii – de bunavoie sau pe cale silita, dupa caz – a respectivului titlu executoriu.

Prin prisma considerentelor ce preced tribunalul a respins apelul promovat, retinând în privinta cheltuielilor de judecata solicitate de catre reprezentantul intimatei creditoare, pe de o parte dovedirea acestora prin chitantele nr. xxx/05.06.2015 si nr. xxx/05.06.2015 si facturile aferente, iar pe de alta parte inaplicabilitatea în cauza a disp. art.281 indice 3 alin.2 Cod de procedura civila (1865), norma procedurala facând referire la „cheltuielile legate de … lamurirea sau completarea hotarârii”, iar nu despre cheltuielile de judecata ocazionate partilor în cadrul unei proceduri de solutionare a unei cereri de lamurire în caile de atac, în conditii de contradictorialitate, aplicabile fiind disp.art.274 raportat la art.298 Cod de procedura civila (1865) ca temei general de acordare a acestora, dispozitiile de exceptie cuprinse în art.281 indice 3 alin.2 Cod de procedura civila (1865) fiind de stricta interpretare.

Împotriva acestei hotarâri a formulat recurs B. D., solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a Deciziei civile nr. 282/AP/15 iunie 2015 pronuntata de Tribunalul S. M. în dosar nr. 982/83/2015, în sensul admiterii apelului, desfiintarea încheierii de lamurire Sentinta civila nr. 6320/2013 din 10.03.2015 pronuntata de Judecatoria S. M. în dosar nr. 1798/296/2008, si admiterea cererii de lamurire a dispozitivului Sentintei civile nr. 6320/2013 pronuntata de Judecatoria S. M. în dosar nr. 1798/296/2008 în sensul obligarii recurentei pârâte la plata dobânzii calculata de la data scadentei împrumutului 12.08.1999 si pâna la data efectiva a platii potrivit art. 1589 Cod civil vechi fiind legea care guverneaza în speta dobânda la plata careia recurenta a fost obligata prin titlu executoriu a carui lamurire se solicita.

Prin motivele de recurs s-a invocat în esenta faptul ca, hotarârea recurata este nelegala si netemeinica data cu aplicarea gresita a legii, fiind incident motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila vechi.

Normele de procedura instituite de art. 2811 Cod procedura civila, permit instantei care a pronuntat hotarârea sa interpreteze masurile dispuse prin hotarârea a carei lamurire se solicita, în scopul înlaturarii dificultatilor ivite în faza de executare a acestora.

Cum din considerentele si dispozitivul sentintei nu rezulta nici un element concret si necesar cu privire la determinarea legii aplicabile dobânzii acordate prin titlu executoriu reclamantei, în mod gresit a fost respinsa cererea recurentei pârâta de lamurire a dispozitivului titlului executoriu atât de catre prima instanta cât si de instanta de apel.

Aceasta lamurire nu reprezinta o modificare a fondului dreptului substantial dedus judecatii, deoarece dobânda acordata prin dispozitiv de la data de scadentei 12.08.1999 si pâna la achitarea debitului principal au constituit obiectul dedus judecatii prin cererea introductiva care a fost admisa.

În cauza este necesara lamurirea dispozitivului hotarârii, deoarece prin hotarâre nu a fost determinata legea dupa care urmeaza sa fie calculata de organul de executare dobânda acordata de la data scadentei împrumutului, în speta 12.08.1999 si pâna la data efectiva a platii, datorita survenirii mai multor acte normative succesive in timp.

Instanta de apel în mod nelegal a retinut faptul ca asemenea cerere poate fi analizata doar in cadrul unei contestatii la executare.

Potrivit art. 399 alin. 1 COD PROCEDURA CIVILA, (art. 711 alin. 2 NOUL COD PROCEDURA CIVILA) daca nu s-a utilizat procedura prevazuta la art. 281 indice 1 Cod procedura civila, (Art. 443 NOUL COD PROCEDURA CIVILA) se poate face contestatie si în cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Din textul de lege rezulta foarte clar ca procedura primordiala fiind cea prevazuta de art. 281 indice 1 vechiul Cod de procedura civila si doar în subsidiar în masura în care nu se formuleaza o asemenea cerere, legea prevede si posibilitatea formularii contestatie la executare pe cale separata.

În mod nelegal a retinut instanta de apel ca nedeterminarea prin titlu executoriu a legii care guverneaza dobânda în materie datorita actelor normative succesive în timp care a fost in vigoare de la data scadentei 12.08.1999 si pâna în prezent nu poate fi lamurit si determinat doar în cadrul contestatiei la executare.

Pe de alta parte potrivit legii nu organul de executare determina legea aplicabila dobânzii, art. 371 indice 2 COD PROCEDURA CIVILA (art. 628 alin. 2 NOUL COD PROCEDURA CIVILA) da posibilitatea executorului doar de a calcula dobânda dupa legea determinata prin titlu executoriu, care trebuie sa rezulte fara nici un dubiu din considerentele si dispozitivul titlului executoriu, cu atât mai mult cu cât trebuie sa tinem cont si de succesiunile de legi care au intrat în vigoare si au fost abrogate în perioada 12.08.1999 pâna în prezent.

La data scadentei împrumutului 12.08.1999 nefiind în vigoare nici un text de lege care sa reglementeze dobânda legala astfel cum este prevazuta în dispozitivul hotarârii, sub acest aspect fiind necesare lamuriri în vederea aplicarii dispozitivului titlului executoriu, Sentinta civila nr. 6320/2013 pronuntata de Judecatoria S. M.

Nici prima instanta si nici instanta de apel nu a efectuat o analiza completa a motivelor invocate prin cererea de lamurire a dispozitivului sentintei civile nr. 6320/2013 data cu ignorarea principiilor fundamentale ale dreptului civil si ale dreptului constitutional invocate în sprijinul determinarii legii aplicabile. Instantele nu au analizat starea de fapt existenta între parti, trecând cu usurinta peste o hotarâre judecatoreasca intrata în puterea lucrului de judecat cu privire la dobânda care se poate aplica asupra creantei de 40.000 USD la care restituire recurenta pârâta a fost obligata motiv pentru care hotarârile pronuntate sunt nelegale.

Instanta de apel trebuia sa se pronunte pe fondul cererii si sa lamureasca dispozitivul sentintei civile nr. 6320/2013 pronuntata de Judecatoria S. M. în dosar nr. 1798/296/2008, deoarece masurile dispuse de instanta cu privire la dobânda legala, (care nu era reglementata în anul 1999 de nici un act normativ în vigoare) si care în speta urmeaza sa fie calculata din data de 12.08.1999, nu poate fi pus în executare, deoarece în anul 1999 legea nu reglementa dobânda legala doar dobânda prev. de art. 1589 Cod civil vechi. (O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligatii banesti publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000).

În cauza este necesara lamurirea dispozitivului hotarârii, deoarece nici considerentele si nici dispozitivul titlului executoriu cu cuprind nici o referire cu privire la legea dupa care urmeaza sa fie determinata de catre organul de executare dobânda acordata prin titlu executoriu de la data scadentei împrumutului 12.08.1999 pâna la data efectiva a platii.

Ca o consecinta a aplicarii în mod incorect a dispozitivului sentintei nr. 6320/2013 recurenta urmând sa piarda un imobil, iar instanta învestita cu solutionarea cererii întelege sa faca trimitere la "Monitoare Oficiale publicate în România", astfel analizând cererea formulata cu foarte mare usurinta si fara a tine cont de starea de fapt existenta între parti stabilita cu putere de lucru judecat printr-o hotarâre judecatoreasca cu privire la dobânda aplicabila în speta Sentinta Civila nr. 914 din 24 februarie 2006 pronuntata de Judecatoria S. M. în dosar nr. 7351/2004, definitiva la 19 octombrie 2011 prin Decizia civila nr. 2348/ 19 octombrie 2011.

Instanta de apel în mod nelegal a retinut faptul ca la data scadentei împrumutului 12.08.1999 nu a existat o reglementare legala expresa cu privire la dobânda.

Astfel, potrivit art. 1589 Cod civil vechi între persoane fizice dobânda legala este de 5% /an. Raportat la starea de fapt stabilita prin considerentele hotarârilor judecatoresti invocate mai sus, se impune lamurirea dispozitivului, cu atât mai mult cu cât la data scadentei 12.08.1999, nu era reglementata dobânda legala, partile puteau stipula conventional o dobânda de 5%/an prevazuta si reglementata de disp. art. 1589 Cod civil.

În concordanta cu Sentinta civila nr. 914 din 24 februarie 2006 pronuntata de Judecatoria S. M. în dosar nr. 7351/2004 sunt si principii fundamentale ale dreptului civil si ale dreptului constitutional cum ar fi principiul neretroactivitatii legii civile si principiul tempus regit actum.

Legea care guverneaza în speta dobânda asupra creantei de 40.000 dolari si dupa care urmeaza sa fie calculata dobânda pâna la plata efectiva a sumei fiind cea în vigoare la data încheierii contractului prev. de art. 1589 Cod civil vechi, singurul text de lege care reglementa dobânda care se putea acorda în caz de împrumut.

Hotarârea instantei de apel este nelegala si sub aspectul obligarii recurentei la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorar avocat în cuantum de 2.288 Iei.

Potrivit art. 281 indice 3 alin. 2 Cod procedura civila vechi partile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lamurirea sau completarea hotarârii.

Raportat la faptul ca asemenea cereri fiind scutite de la plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 14 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999, este evident ca dispozitiile legale fac referire la cheltuieli reprezentând onorar avocat, textul legal nu poate fi interpretat doar în acest sens, dispozitiile de exceptie fiind de stricta interpretare, motiv pentru care hotarârea data este nelegala si sub acest aspect.

În acelasi sens a opinat si Înalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia a II-a civila stabilind prin Decizia nr. 157/2012 ca cererea recurentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de solutionarea procesului, va fi respinsa fata de dispozitiile art. 2813 alin. (2) Cod procedura civila, dupa care partile nu pot fi obligate la cheltuielile legate de îndreptarea, lamurirea sau completarea hotarârii.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 281 indice 1 Cod procedura civila vechi, art. 281 indice 3 alin. 2 Cod procedura civila vechi, art. 304 pct. 9 Cod procedura civila vechi.

Intimata reclamanta, prin întâmpinarea formulata a solicitat respingerea recursului, mentinerea dispozitiilor deciziei civile atacate ca fiind legale si temeinice.

Arata ca decizia recurata este legala si temeinica, fiind pronuntata cu aplicarea corecta a legii, iar motivele recursului sunt neîntemeiate. Este de remarcat faptul ca, cu toate ca se invoca prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, recurenta nu invoca motive efective de nelegalitate ale deciziei civile recurate, respectiv de gresita aplicare si/sau interpretare a legii, ci aspecte de fond, de netemeinicie, lucru care este inadmisibil. Recurenta nu face altceva decât sa reitereze aspectele care au fost invocate înaintea Judecatoriei si Tribunalului S. M., fara a releva, în concreto, care ar fi motivele de nelegalitate ale deciziei civile atacate.

În mod judicios a retinut instanta de apel reaua-credinta a recurentei constând în invocarea unei eventuale si prezumptive erori pe care executorul judecatoresc ar putea sa o comita în faza de executare silita a titlului executoriu constând în sentinta civila despre care apelanta sustine ca trebuie „lamurita", întrucât, la data formularii cererii de lamurire a dispozitivului sentintei civile, recurenta avea cunostinta despre împrejurarea declansarii executarii silite împotriva acesteia, executare silita pe care, de altfel, a si contestat-o sub dosarele nr. 3132/296/2014 si nr. 7488/296/2014 ale Judecatoriei S. M.

În acelasi registru pur speculativ si neîntemeiat se încadreaza si formularea cererii de lamurire a dispozitivului sentintei prin formularea careia recurenta tinde la modificarea unei hotarâri judecatoresti irevocabile, invocând acelasi aspecte referitoare la modul de calcul al dobânzii legale aferente sumei de 40.000 de dolari S.U.A., pe care le-a invocat si prin recursul declarat si respins, ca nefondat, de catre Curtea de Apel O. prin decizia civila nr. 976 pronuntata la data de 18 noiembrie 2014 în dosarul mai sus mentionat.

Cererea de lamurire a dispozitivului sentintei civile are drept unic scop eludarea autoritatii lucrului judecat a acestei hotarâri judecatoresti si reiterarea unor sustineri care au fost deja supuse controlului judecatoresc, fapt ce atrage inadmisibilitatea cererii formulate.

În mod corect, a retinut instanta de apel faptul ca, titlul executoriu nu are nevoie de lamuriri, nu este confuz, nu este interpretabil, ci, dimpotriva este cât se poate de lipsit de orice echivoc si concis.

Nu era obligata instanta de judecata la indicarea prevederilor legale potrivit carora va fi calculata dobânda legala, în conditiile în care, în mod evident, acestea trebuie sa fie cunoscute de catre toata lumea, nimeni neputându-se prevala de necunoasterea legii, astfel cum încearca apelanta sa faca.

Pe de alta parte, cererea de lamurire a dispozitivului mai sus mentionatei sentinte civile este inadmisibila si dintr-un alt punct de vedere si anume din perspectiva faptului ca, dispozitivul sentintei civile nr. 6320 din data de 16 octombrie 2013 pronuntata de catre Judecatoria S. M. sub mai sus mentionatul dosar, este cât se poate de clar si nu necesita nicio lamurire cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotarârii, dupa cum acesta nu cuprinde dispozitii potrivnice. Neaflându-ne în situatia prevazuta de art. 281/1 din vechiul Cod de procedura civila - aplicabil spetei deduse judecatii - este evident faptul ca, cererea de lamurire a dispozitivului sentintei este inadmisibila.

Chestiunile legate de modalitatea de calcul a dobânzii legale, precum si de legea aplicabila calculului acestor dobânzi sunt de competenta instantei de executare care, sub dosarul nr. 7488/296/2014 al Judecatoriei S. M. a fost chemata sa se pronuntate tocmai asupra chestiunilor care sunt invocate în prezenta cerere de lamurire a dispozitivului sentintei civile.

Sub mai sus mentionatul dosar s-a judecat cea de-a doua contestatie la executare pe care a promovat-o pârâta-debitoare B. D., în cadrul careia a indicat care este modalitatea de calcul a dobânzii legale, modalitate de calcul care a fost indicata si în cuprinsul primei contestatii la executare, care a facut obiectul dosarului nr. 1321/296/2014 al Judecatoriei S. M. si care a fost admisa pentru singurul considerent ca intimata-creditoare a achiesat la modalitatea de calcul a dobânzii legale indicata de catre debitoarea B. D., pozitie procesuala pe care a mentinut-o. Contestatia la executare formulata de catre contestatoarea B. D. sub acest din urma dosar a fost respinsa ca fiind neîntemeiata.

De esenta prezentei cauze este împrejurarea ca, cele invocate de catre recurenta în asa-numita cerere de lamurire a dispozitivului sentintei sunt, pe de o parte, de competenta executorului judecatoresc, iar, pe de alta parte, eventualele nereguli în calcularea dobânzii legale si a modalitatii de calculare a acesteia si sunt de competenta instantei de executare. Or, în cazul de fata, aceste chestiuni au fost deja invocate în cadrul contestatiei la executare, iar instanta de executare se va pronunta cu privire la aspectele invocate.

Astfel, potrivit prevederilor art. 628 alin. 2 Cod procedura civila „în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalitati sau alte sume, fara sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de catre executorul judecatoresc potrivit legii".

Or, executorul judecatoresc a procedat întocmai, preluând exact modalitatea de calcul a dobânzii indicata de catre pârâta debitoare.

Pretentia recurentei de a fi calculata dobânda legala potrivit Codului civil pâna la data de 1 noiembrie 2011, este gresita, deoarece aceasta omite, cu buna stiinta sa mentioneze ca, anterior intrarii în vigoare a Ordonantei nr. 13/2011 privind dobânda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale în domeniul bancar, publicata în M. Of. nr. 607/2011, act aplicabil din 5 aprilie 2013, au fost în vigoare prevederile Ordonantei nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligatiile banesti, publicata în M. Of. nr. 26/2000 si care a fost aplicabila din data de 25 ianuarie 2000 si pâna la data abrogarii sale prin art. 11 al Ordonantei nr. 13/2011 mentionata mai sus, respectiv pâna la data de 1 noiembrie 2011. (n.red. lege speciala care deroga de la prevederile cu caracter general ale Codului civil vechi).

Sustinerile inexacte ale recurentei furnizate, în mod tendentios instantei de judecata au ca unic scop, inducerea acesteia în eroare, în conditiile în care, aceleasi modus operandi l-a avut recurenta si în cuprinsul contestatiei la executare în cadrul careia a prezentat, în mod intentionat, un rezultat gresit al calculului dobânzii legale.

Toate aceste aspecte legate de legea aplicabila dobânzii legale sunt supuse atentiei instantei de executare, care se va pronunta cu privire la aceste chestiuni invocate deja pe calea contestatiei la executare si care nu pot face obiectul unei cereri de lamurire a dispozitivului sentintei civile, fiind inadmisibila, mai ales în sensul voit de catre recurenta, prin care urmareste modificarea unei hotarâri judecatoresti irevocabile, în sensul diminuarii dobânzii legale cuvenite intimatei - reclamante - creditoare, prin prezentarea trunchiata a prevederilor legale potrivit carora aceasta a fost calculata chiar de catre pârâta.

Este de subliniat faptul ca, în etapa apelului, recurenta-apelanta a invocat aparari noi fata de cele invocate înaintea primei instante, pe care le reitereaza în cadrul recursului declarat, respectiv prezumptiva încalcare a puterii de lucru judecat cu privire la dobânda legala prin prisma nesocotirii considerentelor sentintei civile nr. 914 din 24 februarie 2006 pronuntata de catre Judecatoria S. M. sub dosarul nr. 7351/2004.

Aceasta sustinere reprezinta o crasa ineptie, în conditiile în care, în acea cauza - purtata între aceleasi parti, ce-i drept - s-a constatat nulitatea absoluta a unei clauze contractuale prin care partile stabilisera o dobânda lunara de 3.000 de dolari, însa, în acea speta era vorba despre dobânda contractuala si nu despre cea legala, stabilita prin dispozitivul titlului executoriu.

Cu alte cuvinte nu exista nicio legatura, nici logica si nici juridica între cele doua pricini, vis a vis de aceasta dobânda.

Presupusa excludere a aplicabilitatii O.G. nr. 9/2000 privind dobânda legala o data cu intrarea în vigoare a acestui act normativ este o sustinere profund neîntemeiata a recurentei care, în disperare de cauza, face sustineri care mai de care mai fantasmagorice si, evident, imposibil de motivat în drept, drept dovada apelanta nu-si justifica, în vreun fel, aceasta alegatie.

Decizia civila recurata este legala inclusiv sub aspectul obligarii recurentei-apelante la plata cheltuielilor de judecata care au fost ocazionate în judecarea apelului, prevederile legale invocate de catre recurenta având aplicabilitate, astfel cum în mod corect a retinut instanta de apel, doar la judecarea cererii de lamurire a dispozitivului unei hotarâri judecatoresti si nu si în caile de atac exercitate împotriva încheierii de lamurire a dispozitivului unei hotarâri judecatoresti.

Apreciaza ca, în lipsa de dispozitie expresa, prevederile art. 281/3 alin. 2 Cod procedura civila nu pot fi extinse, sui generis, în caile de atac.

În drept, au fost invocate prevederile art. 115 Cod procedura civila.

Examinând hotarârea recurata, prin prisma motivelor invocate cât si din oficiu, instanta a constatat urmatoarele:

Recursul este o cale de atac extraordinara, care se poate exercita „numai pentru motive de nelegalitate”, în conformitate cu prevederile art. 304 alin. 1 Cod procedura civila. Cazurile sunt limitativ prevazute, de la pct. 1 la pct. 9 ale aceluiasi text normativ.

Recurenta îsi întemeiaza cererea pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila însa hotarârea asupra apelului prezinta temei legal, nu a fost pronuntata cu încalcarea ori cu aplicarea gresita a legii.

Prin Sentinta civila nr.6320/16.10.2013, pronuntata de Judecatoria S. M. în dosar nr.1798/296/2008, s-a dispus în mod lamurit si expres ca debitorul este obligat la plata creantei de 40.000 dolari sau echivalentul în lei la cursul BNR din data efectuarii platii, plus dobânda legala, calculata de la data scadentei si pâna la data platii efective. Aceasta din urma dispozitie a fost determinata de constatarea nulitatii clauzei contractuale prin care partile convenisera un nivel al dobânzii superior dobânzii legale.

Nu se poate retine vreo nelamurire ori vreun impediment la executare a dispozitivului mentionat. Astfel, prima instanta a apreciat ca neîntemeiata cererea de lamurire.

În apel, tribunalul a retinut în mod just faptul ca eventualele nelamuriri si nemultumiri legate de modul în care executorul judecatoresc ar determina, în mod concret, cuantumul dobânzii legale în discutie pot fi exprimate de catre debitor în cadrul unei contestatii la executare.

Pâna la solutionarea apelului nu s-a dovedit necesitatea unei astfel de lamuriri, demersul tinzând la înlaturarea respectivei dobânzi legale.

Totodata, tribunalul a mai apreciat în mod corect ca nu exista impedimente la stabilirea dobânzii legale fata de data scadentei, 12.08.1999. Opinia contrara ar duce la concluzia ca toate titlurile executorii stabilind o dobânda legala aferenta perioadei respective ar fi puse sub semnul întrebarii, ceea ce este, evident, nesustenabil.

Faptul ca au survenit mai multe reglementari ulterioare privind nivelul dobânzii legale nu constituie o piedica la executare, de natura sa impuna lamurirea titlului executoriu însusi.

În cazul în care calculul concret al dobânzii ar nemultumi vreo parte, în faza de executare, aceasta are la dispozitie, în acel moment, fata de un eventual interes nascut, contestatia la executare în conditiile legii.

Toate argumentele recurentei privind actele normative succesive de determinare a dobânzii legale / lipsa reglementarii pentru un anumit interval nu sunt fondate. Astfel, în lipsa acordului partilor în faza de executare, dobânda se stabileste prin expertiza de specialitate dispusa de catre executorul judecatoresc, eventualele nerespectari ale legislatiei ori alte nemultumiri ale partilor fiind antamate pe cale contestatiei la executare. În prezenta, anticipativ, toate aspectele privind calculul dobânzii nu pot fi decât aprecieri speculative. Chestiunea temeiului legal al dobânzii legale la data 12.08.1999 este, din nou, eventuala.

Jurisprudenta constanta a instantelor din întreaga tara este în sensul de a dispune acordarea, daca este cazul, a dobânzii legale fara a aduce amanunte suplimentare privind calculul detaliat al acesteia, raportat la fiecare lege în vigoare pentru anumite intervale de timp, etc.

Nu se constata nici încalcarea principiului constitutional al neretroactivitatii legii ori a celui tempus regit actum, din moment ce în mod concret, pâna în prezent, dobânda nu a fost calculata cu indicarea unor nereguli din partea recurentei privind aplicarea retroactiva a vreunei norme.

Organul de executare nu se substituie instantei în determinarea legii aplicabile stabilirii dobânzii. Însa aceasta din urma nu trebuie calculata prin chiar titlul executoriu. Prin hotarâre este suficient sa se mentioneze acordarea sa.

Puterea de lucru judecat invocata (fata de o alta speta - Sentinta civila nr. 914/2006 a Judecatoriei S. M. - Decizia civila nr.2348/2011 a Curtii de Apel Oradea - dosar nr. 2707/83/2006*) constituie, spre deosebire de autoritatea de lucru judecat (exceptie procesuala peremptorie, impunând tripla identitate de elemente – parti, obiect, cauza juridica), un mijloc de proba, anume o prezumtie legala. Or, în recurs instanta nu este chemata sa mai antameze temeinicia pretentiilor, analiza probelor. Recursul este o cale de atac extraordinara, care se poate exercita „numai pentru motive de nelegalitate”, în conformitate cu prevederile art. 304 alin. 1 Cod procedura civila.

Într-adevar, potrivit art. 281 indice 3 alin. 2 Cod procedura civila, partile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lamurirea sau completarea hotarârii. Însa se refera la situatia în care cererea este întemeiata. În speta, nu exista cheltuieli impuse de lamurirea hotarârii, din moment ce cererea este respinsa, demersul presupunând însa cheltuieli pentru partea adversa.

Întrucât se retine în mod corect promovarea unei cereri neîntemeiate de lamurire a hotarârii si, ulterior, a unui apel nefondat, recurenta prezinta o culpa procesuala, fiind susceptibila de plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariul avocatului intimatei în apel, în temeiul art. 298 raportat la art. 274 Cod procedura civila.

În concluzie, în temeiul art. 312 Cod procedura civila (de la 1865, aplicabil în speta) instanta a respins ca nefondat recursul formulat împotriva Deciziei civile nr. 282/Ap/15.06.2015 pronuntata de Tribunalul S. M.

Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata în recurs.

Domenii speta

Spete similare