Raporturi de muncă

- anulare decizie de sancţionare disciplinară cu retrogradarea din funcţie; repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei de sancţionare;

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 24.02.2015

La data de 22.09.2014 s-a înregistrat la această instanţă contestaţia formulată de contestatorul BM împotriva deciziei de sancţionare nr.126/15.09.2014 emisă de intimata CNAPDF SA G prin care a solicitat anularea deciziei ca fiind netemeinică şi nelegală.

În fapt, a arătat că este salariatul intimatei conform contractului individual de muncă  nr. 9413/29. 11. 2007 şi actului adiţional nr. 01/12.02.2014, îndeplinind funcţia de inginer sef  începând cu data de 12.02.2013 în cadrul CN APDF SA G, iar locul său de muncă este la Sucursala DTS.

Prin decizia nr. 126/15.09.2014 emisă de intimată s-a dispus sancţionarea sa cu retrogradarea din funcţia de inginer şef în funcţia de inginer în cadrul SDPE de la sediul central al companiei G, reţinându-se că a încălcat prevederile deciziei nr.84/12.06.2014 privind delegarea pe o perioadă de 60 de zile calendaristice la sediul central al CN APDF SA G, pentru a superviza din punct de vedere tehnic Proiectul „DPM în portul G şi conexiuni cu hinterland” din cadrul Programului „CEF”.

Contestatorul susţine că a contestat decizia de delegare considerând-o un abuz din partea directorului general, că nu era necesară o delegare specială pentru rezolvarea problemelor curente de serviciu şi că prin adresa nr.216/2.06.2014 nu a refuzat punerea în aplicare a deciziei nr. 84/12.06.2014, ci a arătat caracterul nelegal al acesteia şi consideră că prin contestarea deciziei nu a săvârşit nici o abatere disciplinară, executând toate sarcinile de serviciu la timp primite până la data respectivă.

Contestatorul apreciază că decizia de delegare, ca şi orice alt act juridic civil, este valabilă şi produce efecte juridice în măsura în care sunt respectate, la data emiterii ei, toate cerinţele de validitate prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute, or, în cauză, la data emiterii deciziei nu s-au emis şi actele subsecvente, precum ordinul de deplasare, nu s-au prevăzut sumele aferente prevăzute de lege pentru deplasare, cazare, masă şi alte cheltuieli prevăzute de Codul muncii şi care trebuiau puse la dispoziţia angajatului pentru a duce la îndeplinire decizia de delegare.

Referitor la caracterul discriminatoriu şi nelegal al deciziei, contestatorul susţine că angajatorul l-a convocat la sediul din G pentru aşa zisele abateri disciplinare, fără a preciza motivele convocării, pentru a putea să-şi formuleze apărarea. Prin adresa nr. 2564/24.06.2014 a sesizat angajatorului caracterul abuziv şi nelegal al deciziei, nu a refuzat prezenţa, ci a menţionat faptul că există un litigiu declanşat între angajator şi angajat şi că nu este oportună o astfel de decizie abuzivă şi discriminatorie, considerând că comisia s-a constituit special pentru cercetarea sa, fapt ceea ce contravine prevederilor Codului muncii şi contractului colectiv de muncă.

A menţionat că începând cu data de 23.06.2014 a fost prezent fără întrerupere la serviciu şi, deşi nu a primit nici o decizie de sancţionare, nu i s-au plătit drepturile salariale până în prezent, ceea ce constituie încă un abuz din partea conducerii companiei.

Contestatorul solicită să se constate nelegalitatea şi nulitatea deciziei deoarece nu s-au respectat prevederile din Codul muncii privind cercetarea disciplinară a faptei şi i-a fost încălcat dreptul la apărare. S-au încălcat dispoziţiile art.268 alin.1 Codul muncii literele a şi c, fapt care atrage nulitatea absolută a deciziei, întrucât potrivit acestor prevederi legale, angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării în cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

În susţinerea acţiunii s-a depus decizia nr.126/15.09.2014 emisă de angajator.

Intimata CNAPDF-SA G a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

A arătat că contestatorul BM este angajatul CN APDF SA G de la data de 29.11.2007 şi ocupă funcţia de inginer şef din data de 12.02.2013, iar prin decizia nr. 84/12.06.2014 a fost delegat pe o perioadă de 60 de zile calendaristice la sediul central al societăţii, astfel că începând cu data de 23.06.2014  trebuia să fie prezent la sediul central al CN APDF SA G pentru a duce la îndeplinire dispoziţiile directorului general.

A susţinut că s-a emis ordinul de deplasare nr.243/16.06.2014 care nu a fost ridicat de către contestator şi că acesta cu rea credinţă nu a dus la îndeplinire dispoziţiile reprezentanţilor legali. Astfel, după 4 zile de la data la care intra în vigoare decizia de delegare, contestatorul a formulat acţiune având ca obiect ordonanţă preşedinţială - suspendarea executării deciziei nr 84/12.06.2014 privind delegarea pe o perioadă de 60 zile la sediul central CN APDF SA G, acţiune ce a format obiectul dosarului nr. 4603/101/2014 şi care a fost respinsă prin sentinţa nr. 2934/2014 a TM, rămasă definitivă prin decizia nr. 2970/2014 a Curţii de Apel.

Mai mult, la data de 26.06.2014 s-a înregistrat pe rolul TM dosarul nr. 4572/101/2014 prin care contestatorul a contestat decizia de delegare, acţiunea acestuia fiind respinsă ca neîntemeiată.

Astfel, toate argumentele invocate de contestator cu privire la ducerea la îndeplinire a deciziei au fost respinse de instanţă, situaţie în care începând cu data de 23.06.2014 acesta trebuia să se prezinte la sediul central al CN APDF SA G, în vederea desfăşurării activităţii la locul delegării, lucru care nu s-a întâmplat şi din acest motiv a fost înregistrat la sediul companiei ca absent nemotivat în perioada 23.06-31.07.2014, conform foilor colective de prezenţă din lunile iunie şi iulie 2014. În luna august contestatorul s-a aflat în concediu de odihnă, conform programării nr. 2481/28.11.2013 şi a cererii nr. 2470/17.07.2014.

Pentru nerespectarea dispoziţiilor deciziei de delegare şi pentru absenţe nemotivate de la locul de muncă, contestatorul a fost sancţionat disciplinar prin decizia nr. 126/15.09.2014 cu retrogradarea din funcţia de inginer şef în funcţia de inginer în cadrul SDPE de la sediul central al companiei.

În susţinerea celor prezentate angajatorul arată că, aşa cum rezultă din contractul individual de muncă nr.9413/29.11.2007 lit.d pct.1 „Activitatea se desfăşoară la CN APDF G”, astfel că locul de muncă al contestatorului fiind la sediul central al CN APDF SA G, decizia de delegare nu este un abuz şi nici o hărţuire a acestuia, ci o atribuţie şi o responsabilitate a salariatului faţă de societate.

Referitor la refuzul acordării concediului de odihnă în perioadele anterioare lunii august 2014, acesta este justificat de faptul că reclamantul era programat la concediu de odihnă în luna august şi nu in iunie sau iulie, prin solicitările sale urmărind de fapt să se sustragă de la îndeplinirea obligaţiilor pe care le avea prin decizia de delegare, încercând să inducă în eroare atât instanţa de judecată cât şi societatea, invocând imposibilitatea rezolvării problemelor de sănătate ce nu aveau vreo urgenţă.

Faptul că foaia colectivă de prezenţă din luna iunie nr.1719/01.07.2014 a fost întocmită la SDTS a CN APDF SA G rezidă din aceea că până la data de 23.06.2014 contestatorul trebuia să fie prezent la sediul sucursalei, iar de la acea dată la sediul central al intimatei, motiv pentru care SRURP prin SRU ID a făcut menţiunea respectivă, urmare a rezoluţiei Directorului General „Rog cercetare”.

Având în vedere aprecierile contestatorului faţă de legalitatea, valabilitatea, temeinicia sau nulitatea deciziei nr.84/2014, intimata consideră că analizarea si aprecierea asupra acestora revine doar instanţei de judecată învestită cu judecarea apelului ce formează obiectul dosarului nr. 4572/101/2014 aflat pe rolul Curţii de Apel.

La data de 08.07.2014, angajata SRURP ID a întocmit referatul cu nr.2371 privitor la nerespectarea deciziei nr.84/12.03.2014 după care, în urma analizării atente a tuturor evenimentelor în legătură cu serviciul salariatului BM, conducerea companiei a emis decizia nr.98 prin care s-a constituit comisia de cercetare disciplinară privind soluţionarea referatului 2371/ 08.07.2014.

La data de 31.07.2014 comisia numită prin decizia nr.98/22.07.2014 s-a întrunit în vederea cercetării disciplinare prealabile a contestatorului şi a constatat neprezentarea acestuia, deşi a fost legal convocat prin adresa nr.2530/22.07.2014 în vederea realizării cercetării disciplinare prealabile privind nerespectarea prevederilor deciziei nr.84/12.06.2014. Comisia a constatat că nu există motiv obiectiv care să-l fi împiedicat pe salariat să se prezinte la cercetarea disciplinară, astfel că în conformitate cu dispoziţiile art.251 alin.3 Codul muncii a luat act că sunt întrunite condiţiile pentru sancţionarea salariatului fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

În dovedirea apărărilor intimata a depus la dosar extras din decizia Consiliului de Administraţie nr.1/08.02.2013, decizia nr. 84/12.06.2014, ordin de deplasare nr. 243/16.06.2014, sentinţa nr. 2935/25.07.2014 pronunţată de TM în dosarul nr.  4572/101/2014, sentinţa nr. 2934/16.07.2014 pronunţată de TM în dosarul nr. 4603/101/2014, decizia nr.2970/26.08.2014 pronunţată de Curtea de Apel în dosarul nr.4603/101/2014, foaie colectivă de prezenţă luna august 2014, referat nr.2371/08.07.2014, decizia nr.98/22.07.2014, referat nr.2675/31.07.2014, decizia nr. 126/15.09.2014, foaie colectivă de prezenţă luna iunie 2014, foaie colectivă de prezenţă lunile iunie, iulie 2014, extras portalul instanţelor de judecată privind dosarul nr. 4572/101/2014.

Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că au fost mai multe proiecte şi programe în derulare şi chiar şi finalizate până în acest moment şi că şi-a îndeplinit cu seriozitate şi profesionalism sarcinile de serviciu, însă întotdeauna respectivul proiect a fost coordonat de persoanele care au fost nominalizate prin decizia prin care s-a constituit U de I a proiectului şi au fost emise toate documentele necesare şi a beneficiat de toate drepturile salariale. Faţă de faptul că pârâta a depus ordinul de deplasare nr 243/16.06.2014 contestatorul arată că nu a avut cunoştinţă despre existenţa sa, deşi trebuia comunicat odată cu decizia de delegare și conform legii trebuia să îi fie adus la cunoştinţă.

Contestatorul mai arată că intimata a depus odată cu întâmpinarea referatul nr. 2371/08.07.2014 şi decizia nr.98/22.07.2014 prin care s-a constituit comisia de cercetare disciplinară, deşi la nivelul companiei trebuia să existe o comisie de cercetare constituită anterior săvârşirii abaterii disciplinare şi nu o comisie specială pentru cercetarea sa alcătuită din salariaţi cu funcţii inferioare acestuia.

De asemenea, a arătat că se reţine în decizia nr.126/15.09.2014 că a încălcat atribuţiile fişei postului, deşi la punctul 8 intitulat „condiţii de lucru” se arată că locul de muncă este la SDTS, fişa postului fiind anexă la contractul individual de muncă înregistrat sub nr.9413/29.11.2007. În aceeaşi decizie se reţine că a încălcat mai multe prevederi ale regulamentului de ordine interioară, deşi nu se anexează întâmpinării acest regulament şi nici contractul colectiv de muncă nr.96/16.01.2013.

Totodată, a arătat că nu se poate reţine nici apărarea intimatei din întâmpinare referitor la nerespectarea deciziei nr.84/12.06.2014, susţinând că decizia nr.126/15.09.2014 este prematur emisă deoarece nu s-a soluţionat definitiv şi irevocabil dosarul nr. 4572/101/2014 având ca obiect contestaţie împotriva deciziei nr.84/2014, iar decizia nr.126/2014 a fost dată fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

A mai arătat că nu a refuzat niciodată efectuarea sarcinilor de serviciu atât timp cât s-au respectat normele şi legislaţia muncii, că nu a avut nici o abatere disciplinară, executând toate sarcinile de serviciu la timp şi întocmai, fără a suferi vreo sancţiune în toată perioada de când este angajatul companiei.

La cererea părţilor instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri.

Analizând contestaţia în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, instanţa  constată şi reţine următoarele:

Contestatorul BM a fost angajat la CNAPDF SA în funcţia de inginer, începând cu data de 29.11.2007, în baza contractului individual de muncă încheiat şi înregistrat sub nr. 9413/29.11.2007 (fila 111 dosar), iar ulterior a desfăşurat activitate ca inginer şef în cadrul unităţii intimate.

Prin decizia nr. 126/15.09.2014  emisă de intimata CNAPDF SA s-a dispus sancţionarea contestatorului cu retrogradarea din funcţia de inginer şef în funcţia de inginer în cadrul SDPE de la sediul central al companiei, pentru o durată de  60 de zile, respectiv până la data de 20.11.2014, cu acordarea salariului de bază lunar brut de 1800 lei şi spor vechime 25%.

S-a reţinut în cuprinsul deciziei de sancţionare că angajatul BM având funcţia de inginer şef a fost delegat pe o perioadă de 60 de zile calendaristice, începând  cu data de 23.06.2014 la sediul central al CNAPDF SA G, în baza deciziei nr. 84/12.06.2014 emisă de intimată şi cu toate că a primit această decizie la data de 16.06.2014, conform semnăturii de pe confirmarea de primire nr. 09974933317, nu s-a prezentat la sediul companiei la data menţionată în decizia de delegare.

S-a mai reţinut că prin abaterea disciplinară săvârşită contestatorul a încălcat prevederile art. 3.4.1. lit.d, art. 6.2.(1) lit.a, art. 6.4 lit.b din regulamentul de ordine interioară, precum şi dispoziţiile art. 183 alin. 1.lit. m şi art. 182 alin. 2 lit. e din contractul colectiv de muncă nr. 96/16.01.2013.

Prin contestaţia dedusă judecăţii contestatorul solicită să se dispună anularea deciziei de sancţionare nr. 126/15.09.2014 emisă de CNAPDF G şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei, susţinând că este nelegală, întrucât nu s-au respectat prevederile din Codul muncii referitoare  la cercetarea disciplinară a faptei şi au fost încălcate  dispoziţiile art. 268 alin. 1 lit a şi c Codul muncii, fapt ce atrage nulitatea absolută a deciziei.

Ulterior, la solicitarea instanţei de a se dezvolta motivarea în fapt a susţinerilor din contestaţie referitoare la încălcarea  dispoziţiilor art. 268  alin. 1 lit. a şi c Codul muncii, contestatorul, prin avocat, a depus la dosar note scrise prin care a arătat că a invocat nulitatea absolută  a deciziei conform  art. 268 alin. 2 lit. a şi c Codul muncii, întrucât  i-a fost  încălcat dreptul la apărare în ceea ce priveşte cercetarea  disciplinară a faptei.

Totodată, a arătat că decizia de sancţionare  nu cuprinde în mod  concret descrierea faptei şi nici motivele pentru care au fost înlăturate  apărările formulate în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condiţiile art. 267 alin. 3 nu a fost efectuată cercetarea şi nu cuprinde  nici o motivare în ceea ce priveşte susţinerile sale comunicate intimatei  cu adresa nr.  2564/24.07.2014, susţineri potrivit cărora nu există nici un motiv de  cercetare disciplinară prealabilă până la soluţionarea definitivă  a dosarului având ca obiect contestaţia sa împotriva deciziei de delegare nr. 84/12.06.2014.

De asemenea, contestatorul a susţinut că potrivit art. 268 alin. 1 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea  sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă  în termen de 30 de zile  calendaristice de la data luării la cunoştinţă  despre săvârşirea  abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei fără a arăta însă, motivul  pentru care invocă aceste dispoziţii legale, raportat la speţa dedusă judecăţii şi folosind numerotarea articolelor dintr-o ediţie anterioară a Codului muncii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.

Referitor la excepţia prescrierii dreptului angajatorului de a aplica contestatorului sancţiunea disciplinară a retrogradării  din funcţia de inginer şef  în funcţia de inginer  prin decizia nr. 126/15.09.2014, instanţa, verificând din oficiu data emiterii deciziei de sancţionare în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi de dispoziţiile legale incidente în materie, constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. 1 Codul muncii „angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei”.

Referitor la momentul  de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice  de la data luării la cunoştinţă de către angajator despre săvârşirea abaterii disciplinare, se constată că ÎCCJ s-a pronunţat într-un recurs în interesul legii statuând  prin decizia nr. 16/12.11.2012 că momentul de la care începe să curgă acest termen de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancţiunii disciplinare, este data înregistrării  raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unităţii.

Or, în cauză, se reţine că referatul  de cercetare disciplinară prealabilă  (fila 30 dosar) a fost  înregistrat la registratura unităţii intimate la data de 31.07.2014 sub nr. 2675/31.07.2014, iar decizia de sancţionare nr. 126/2014 (fila 31 dosar) a fost emisă de angajator la data de 15.09.2014.

Prin urmare, decizia de sancţionare disciplinară nr. 126/15.09.2014 a fost emisă tardiv de către intimata CNAPDF SA G, cu nerespectarea dispoziţiilor  art. 252 alin. 1 Codul muncii, în ceea ce priveşte termenul de 30 de zile în care angajatorul  trebuia să dispună aplicarea sancţiunii disciplinare.

În raport de dispoziţiile legale enunţate anterior, precum şi de dispoziţiile ÎCCJ, nu poate  fi primită susţinerea intimatei exprimată în punctul de vedere scris înaintat la dosarul cauzei sub nr. 932/12.02.2015 (fila 125 dosar) potrivit căreia decizia nr. 126/2014 a fost întocmită cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii ei, inclusiv a dispoziţiilor prevăzute de art. 252 alin. 1 Codul muncii.

Având în vedere că decizia de sancţionare nr. 126/15.09.2014 nu a fost emisă cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 252 alin. 1 Codul muncii, urmează a se constata prescris dreptul intimatei de a aplica contestatorului  prin decizia nr. 126/15.09.2014 sancţiunea disciplinară a  retrogradării din funcţia de inginer şef în funcţia de inginer pentru o durată de 60 de zile şi a se dispune anularea deciziei de sancţionare emisă de intimată, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei.

Faţă de această soluţie, instanţa apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate de  contestator referitoare  la îndeplinirea condiţiilor de formă ale deciziei de sancţionare prevăzute de art. 252 alin. 2 lit. a şi c Codul muncii şi nici a aspectelor referitoare la legalitatea şi temeinicia  deciziei de sancţionare contestată.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, urmează a se admite contestaţia, a se constata prescris dreptul intimatei de a aplica contestatorului prin decizia nr. 126/15.09.2014 sancţiunea disciplinară a retrogradării  din funcţia de inginer şef în funcţia de inginer pentru o durată de 60 de zile şi a se dispune anularea deciziei de sancţionare nr. 126/15.09.2014 emisă de intimată şi repunerea părţilor  în situaţia anterioară emiterii deciziei.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr. 2699/05.06.2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care s-a respins excepţia lipsei de interes în promovarea căii de atac invocată de intimatul reclamant BM şi s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă CNAPDF SA.

Domenii speta

Spete similare