Raporturi de muncă. Salarizare

Sentinţă civilă 888 din 26.02.2015


Salarizarea personalului plătit din fonduri publice  nominalizat în proiectele finanţate  din fonduri europene nerambursabile .Conform prevederilor art.34 alin. 3 şi 6 din Legea 284/2010 pentru ca personalul din instituţiile publice  să beneficieze de drepturile băneşti prevăzute de art.34 din legea 284/2010 este necesară nominalizarea, făcută de conducătorul instituţiei, prin act administrativ , a salariaţilor desemnaţi  pentru proiectele contractuale.Deciziile emise de angajator  pentru reclamant ca în calitate de  administrator financiar  patrimoniu (contabil şef) să exercite  controlul financiar preventiv în cadrul proiectelor  finanţate din fonduri comunitare nerambursabile nu reprezintă decizii de nominalizare în echipele de astfel de proiecte ci de suplimentare a atribuţiilor  din fişa postului care nu justifică acordarea sporurilor reglementate de art.34 din legea 284/2010.Neinvestirea instanţei cu  acţiunea în plata orelor suplimentare.

Prin acţiunea  înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la 23.03.2014, sub nr. 4409/101/2014, reclamantul BL  în contradictoriu cu CC D MH solicitat ca prin hotărâre judecătorească  să se dispună : obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei de concediu, pentru zilele de concediu neefectuat între anii 2010-2013, respectiv 40 de zile;obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei de concediu suplimentar neefectuat pentru perioada 2010-2013, respectiv 40 de zile; obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti, reprezentând sporuri ce i se cuveneau ca persoană nominalizată în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile; obligarea pârâtei la plata dobânzilor drepturilor băneşti solicitate, începând cu data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă a acestora; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

In fapt, a arătat că este  angajatul pârâtei în funcţia de administrator financiar gradul 1, aşa cum rezultă din decizia nr.52/11.1.2010, decizie emisă de către aceasta. A considerat că este îndreptăţit la primirea indemnizaţiei de concediu, pentru perioada şi zilele neefectuate arătate mai sus, având în vedere dispoziţiile Codului Muncii, ale contractelor colective aplicabile în speţă, dar şi jurisprudenţa.

Astfel, conform art. 103 alin.l din legea 53/2003, s-a stabilit imperativ faptul că salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucură de drepturile salariaţilor cu normă întreagă, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă.

Din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ 2007-2008, opozabil părţilor până la data de 12.11.2012, ca unităţi conexe ale învăţământului preuniversitar, cât şi din cel înregistrat sub nr.59276/02.11.2012 rezultă, vizând dispoziţiile art.29 alin.l, că este îndreptăţit a primi un concediu de 28 zile lucrătoare, iar conform alin.6 al aceluiaşi articol, făcând parte din categoria personalului didactic auxiliar, este îndreptăţit la un concediu de odihnă suplimentar între 5 şi 10 zile lucrătoare, comisia paritară hotărând acest aspect la data de 20.09.20'l3.

A menţionat că a făcut nenumărate demersuri pentru a nu fi lezat în drepturile ce izvorăsc din încheierea unui contract individual de muncă, dar nu a primit răspuns favorabil şi conform cu dispoziţiile legale, ca exemplu fiind faptul că 2 zile din concediul de odihnă aferent anului 2010 le-a primit în datele de 18, respectiv 19.07.2011, iar până la momentul efectuării cererii de chemare în judecată nu a efectuat integral concediul de odihnă pentru anul 2010 şi nici nu a primit indemnizaţia cuvenită.

Codul Muncii stabileşte imperativ dreptul prevăzut de art.39 alin.l lit.c, dreptul la concediu de odihnă anual, pârâta încălcând acest drept, dar şi pe cel prevăzut la lit.d al aceluiaşi articol, dreptul la egalitate de şanse şi de tratament.

În ceea ce priveşte drepturile băneşti ce i se cuveneau ca persoană nominalizată în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile  învederează că prin deciziile nr.64 şi 65 din 30.12.2010, emise de către instituţia pârâtă, a fost nominalizat ca începând cu data de 01.01.2011 să exercite, în limita a două ore pe zi, controlul financiar preventiv în cadrul proiectelor "Profesionalizarea carierei didactice-noi competenţe pentru actori ai schimbărilor în educaţie din judeţele Caraş-Severin şi Mehedinţi" şi "Model de consiliere centrat pe Consilierea şi Educarea carierei Elevilor ".

Ulterior, prin adeverinţa nr. 1682/03.07.2012, pârâta a confirmat că a exercitat atribuţiunile dispuse prin deciziile arătate mai sus, că activitatea depusă în cadrul proiectelor implică o mare responsabilitate şi că nu a fost remunerat, nefiind selectat în echipele din aceste proiecte.

Controlul financiar preventiv, în primă etapă, constă în verificarea formală a documentelor supuse controlului cu privire la completarea acestora în concordanţă cu conţinutul lor, existenţa semnăturilor persoanelor autorizate şi a actelor justificative specifice operaţiunilor prezentate la viză. După epuizarea controlului formal, se efectuează verificarea operaţiunii din punct de vedere al legalităţii, regularităţii şi încadrării în limitele creditelor bugetare. Aceste operaţiuni necesită un buget important de timp, fiind necesară aprofundarea actelor normative specific operaţiunilor finanţate din fonduri europene, cât şi a deciziilor şi instrucţiunilor emise de Autoritatea de Management pentru programul operaţional sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Mai mult, a gestionat înregistrarea operaţiunilor cu privire la încheierea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractelor individuale de muncă ale persoanelor angajate exclusiv pentru aceste proiecte, din afara instituţiei pârâte, respectiv 23 de angajaţi. Astfel, a efectuat înregistrarea în registrul electronic de evidenţă a salariaţilor şi depunerea situaţiilor specifice şi obligatorii la ITM Mehedinţi, iar după întocmirea statelor de plată, în fiecare lună pe durata derulării proiectelor, a înregistrat veniturile tuturor celor implicaţi în acestea prin întocmirea Declaraţiei 112, privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, a impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, fiind obligat a avea mereu contacte şi a mă deplasa la ANAF.

În cauza dedusă judecăţii, solicită să se aibă în vedere dispoziţiile art.34 din Legea nr.284/2010, articol care reglementează activitatea salariaţilor instituţiilor publice în cadrul proiectelor finanţate din fonduri comunitare nerambursabile, drepturile şi Obligaţiile ce se nasc din aceste raporturi de muncă sau de serviciu, fiind indiscutabil îndreptăţit la sporurile prevăzute la alin.l din acest articol, calculate conform art.10 alin.5 din acelaşi act normativ. De asemenea, Ordinul nr.42/77 din 13.01.2011, respectiv normele metodologice privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, stabileşte acordarea claselor de salarizare suplimentare în funcţie de timpul alocat lucrului în proiect.

Aplicarea şi interpretarea contrară acestor prevederi ar conduce în mod inevitabil la îngrădirea unui drept fundamental al salariatului, garantat de Codul Muncii, şi nu numai, dreptul prevăzut de art.39 alin.l lit.a din acest act normativ, acela de a fi salarizat pentru munca depusă.

In drept, îşi întemeiază prezenta şi apărările pe prevederile Codului Muncii, Legea nr.284/2010, Ordinul nr.42/77 din 13.01.2011, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ, ale Legii dialogului social nr. 62/2011, Ordonanţei nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare precum şi pe normele de procedură civilă şi principiile de drept aplicabile în cauză.

A depus la dosar, în copii contractul individual de muncă, decizia

nr.52/11.1.2010, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ

2007-2008, cât şi din cel înregistrat sub nr.59276/02.11.2012, deciziile nr.64 şi 65

din 30.12.2010, adeverinţa nr. 1682/03.07.2012.

La data de 18.07.2014, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulata de reclamantul B L C ca neîntemeiata si nelegala după cum urmează:

1. Reclamantul a solicitat „plata indemnizaţiei de concediu pentru zilele de concediu neefectuat intre armii 2010-2013, respectiv 40 zile"

a) Cu privire la nelegalitatea acestui capăt de cerere:

In primul rând, reclamantul nu a precizat despre ce concediu este vorba(concediu pentru creşterea copilului minor, concediu medical sau altfel de concediu)

În al doilea rând, daca reclamantul a făcut  referire la concediul de odihna, au precizat  ca „indemnizaţia de concediu" solicitată se acorda numai pentru concediu de odihna efectuat(art.l50 cm. „pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu "). Aşadar, este inadmisibila cererea acestuia de a se acorda, pentru concediu neefectuat, o indemnizaţie de concediu de odihna.

In al treilea rând, daca este totuşi vorba de „compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat", atunci si aceasta cerere este inadmisibila, întrucât:

- in conformitate cu prevederile art.149 Salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat"

- art.146 alin.4 cm. „Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă "

Aşadar, in cazul in care salariatul nu si-a efectuat in întregime concediul de odihna, atunci este obligat sa-1 efectueze in anul următor, iar compensarea in bani este interzisa atâta timp cat nu a încetat contractul individual de munca.

b) Cu privire la netemeinicia acestui capăt de cerere:

Așa cum a arătat si în cererea de chemare in judecata, reclamantul este angajatul unităţii noastre, in calitate de administrator financiar(personal didactic auxiliar) cu Vi norma.

Conform art.29 din CCM din 2007-2008, dar si cel din 2012, personalul didactic auxiliar beneficiază de 28 zile lucrătoare de concediu de odihna.

Având in vedere prevederile art.145 alin.2 din CM. „Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte în contractul individual de muncă, cu respectarea legii şi a contractelor colective aplicabile, şi se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic." dar si faptul ca reclamantul este angajat cu fracțiune de norma(l/2 norma), concediul de odihna anual la care are dreptul acesta este de 14 zile lucrătoare(28 x 1/2 = 14).

Deci, concediul de odihna se acorda proporţional cu munca depusa, raportând numărul de zile de CO al unui salariat cu norma întreaga, la fracţiunea de norma a reclamantului.

In aceste condiţii, reclamantul nu a arătat pe fiecare an in parte numărul de zile de concediu de odihna neefectuat, pentru ca noi consideram ca acesta a efectuat in întregime concediul de odihna.

Prin faptul ca nu a arătat pe fiecare an in parte numărul de zile de CO neefectuat reclamantul dovedeşte rea credinţa in promovarea acestei cereri. Ca sa putem contracara afirmaţiile reclamantului sa ne spună cu exactitate, pe fiecare an in parte, numărul de zile de CO neefectuat. 

2. Reclamantul a mai solicitat si „plata indemnizaţiei de concediu suplimentar neefectuat intre anii 2010-2013, respectiv 40 zile"

De asemenea, reclamantul nici la acest concediu suplimentar nu a precizat despre ce concediu este vorba, a solicitat greşit indemnizaţie de concediu pentru concediu neefectuat, precum si faptul că solicită compensarea in bani a concediului de odihna atâta timp cat nu i-a încetat contractul individual de munca.

Am arătat ca, in cazul in care salariatul nu si-a efectuat in întregime concediul de odihna, atunci este obligat sa-1 efectueze in anul următor, iar compensarea in bani este interzisa atâta timp cat nu a încetat contractul individual de munca.

Si in aceasta situaţie, reclamantul este de rea credinţa privind numărul de zile de concediu suplimentar neefectuat, întrucât acesta solicita un număr de 40 zile de concediu pentru cei patru ani solicitaţi, adică cate 10 zile de concediu suplimentar pe an, dar fara sa precizeze daca in comisia paritara s-a stabilit 5 sau 10 zile de concediu suplimentar.

3. Reclamantul a mai solicitat si „plata drepturilor băneşti reprezentând sporuri ce i se cuveneau ca persoana nominalizata in echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare"

Solicitam respingerea si a acestui capăt de cerere ca fiind netemeinic si nelegal pentru următoarele considerente:

Reclamantul, nu este îndreptățit sa beneficieze de sporurile prevăzute de art.34 din Legea nr.284/2010, întrucât nu a participat niciodată in calitate de persoana nominalizata in vreun proiect finanţat din fonduri europene sau altfel de astfel de proiecte.

Reclamantul, așa cum rezulta din deciziile 64 si 65 din 30.12.2010, din adeverinţa nr. 1682/2012, acte invocate de reclamant, dar si din adeverinţa nr.555/15.07.2014, nu a fost selectat si nu a făcut parte din nicio echipa de proiect invocat de către acesta, respectiv „Profesionalizarea carierei didactice-noi competente pentru actori si schimbărilor in educaţie din judeţele Caras-Severin si Mehedinţi" si „Model de consiliere centrat pe consilierea si educarea carierei elevilor"

Din actele menţionate mai sus, se distinge faptul ca reclamantul si-a desfăşurat activitatea sa de persoana desemnata cu controlul financiar preventiv din cadrul unităţii noastre, exercitând atribuţiile din fisa postului, pentru bugetul alocat din fonduri europene, însa fara a face parte, nefiind nominalizat in nici un astfel de proiect.

Pentru a beneficia de sporurile prevăzute de art.34 reclamantul ar fi trebuit sa facă parte din aceste proiecte, ori, reclamantul nu a făcut parte din aceste proiecte.

La 01.08.2014 , reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat să se înlăture apărările formulate, ca fiind nefondate, şi implicit să admiteţi acţiunea, având în vedere următoarele:

1. Parata a susţinut nelegalitatea si inadmisibilitatea capătului de cerere privind obligarea sa la plata indemnizaţiei de concediu de odihna, arătând ca reclamantul  "nu a precizat despre ce fel de concediu este vorba" , dar invocând dispoziţiile art.146, art.149 si art.150 din Codul Muncii, pentru a arata ca este obligat a efectua concediul de odihna, iar indemnizaţia se acorda numai pentru concediul de odihna efectuat, compensarea in bani fiind permisa doar in cazul încetării contractului individual de munca.

Acţiunea este legala si admisibila, arătând, explicit, motivat in fapt si in drept, in cuprinsul cererii de chemare in judecata, ca dispoziţiile art.103 alin.l din legea 53/2003 stabilesc, imperativ, faptul că salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucură de drepturile salariaţilor cu normă întreagă, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă, acestea din urma, așa cum a menţionat, reglementează la art.29 alin.l, că este îndreptăţit a primi un concediu de 28 zile lucrătoare.

Parata, chiar si in fata instanţei de judecata, priveşte superficial drepturile ce i se cuvin, ca salariat al acesteia, arătând ca estet obligat a efectua un concediu de odihna pe care aceasta a refuzat sa i1 acorde, îngrădindu-i acest drept, timp de 4 ani. Astfel, a arătat că urmare a rugăminţilor a primit 2 zile din concediul de odihnă aferent anului 2010 în datele de 18, respectiv 19.07.2011, iar până la momentul efectuării cererii de chemare în judecată nu a efectuat integral concediul de odihnă pentru anul 2010 şi următorii, neprimind indemnizaţia cuvenită.

Dealfel, prin întâmpinare nici nu se face vorbire de vreunul dintre principiile ce guvernează materia concediilor de odihna, respectiv stabilirea unei durate minime, de negocierea acestei durate, prevăzuta in contractele colective de munca si opozabile paratei, de efectuarea, de regula, a concediului de odihna in natura, spre a realiza obiectivul sau fundamental, refacerea forţei de munca, ca drept, ci nu ca obligaţie sau interdicţia de a renunţa, in tot sau in parte, la acest drept, angajatorul neputându-se prevala nici măcar de o renunţare expresa.

Mai mult, parata nu a programat efectuarea concediului de odihna, nici cu, nici fara consultarea sa, la sfârşitul anului calendaristic, pentru anul calendaristic următor, nerespectând cerinţa efectuării, ca regula, in fiecare an a concediului.

In speţa, concediul de odihna nu a fost efectuat integral, in natura, pana la sfârşitul fiecărui an calendaristic pentru care era cuvenit, însa din alte cauze decât cele in care, legal, conform art.146 din Codul Muncii, se poate compensa in bani concediul nefolosit, deci, din culpa angajatorului, care i-a refuzat acordarea acestui drept, situaţie in care, nefiind posibila acordarea in natura in anii ulteriori este îndreptățit a primi o despăgubire egala cu compensarea in bani a concediului neefectuat.

Cu privire la netemeinicia capătului de cerere, invocata de către parata si motivata pe dispoziţiile art.145 alin.2 din Codul Muncii, învederează ca sintagma " proporţional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic" nu are legătura cu fracţiunea de norma, ci cu întinderea pe durata unui an calendaristic a raporturilor de munca dintre parți. Or, tocmai aceasta apărare formulata prin întâmpinare arata cine este in culpa cu privire la neefectuarea si neplata drepturilor referitoare la concediul de odihna, prin nerespectarea, cel puţin, a art.103 alin.l din Legea 53/2003.

Este  îndreptățit sa primească drepturile băneşti ce i se cuveneau ca persoană nominalizată în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile, capătul de cerere fiind temeinic si legal, prin deciziile nr.64 şi 65 din 30.12.2010, emise de către instituţia pârâtă, am fost nominalizat ca începând cu data de 01.01.2011 să exercit, în limita a două ore pe zi, controlul financiar preventiv în cadrul proiectelor "Profesionalizarea carierei didactice-noi competenţe pentru actori ai schimbărilor în educaţie din judeţele Caraş-Severin şi Mehedinţi" şi "Model de consiliere centrat pe Consilierea şi Educarea carierei Elevilor ", situaţie de fapt confirmata de către parata.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu  interogatoriul  solicitat de către reclamant şi luat pârâtei (filele 190-191) şi proba cu expertiză contabilă întocmită de către expert Dîrpeş Nicolae, depusă la dosar în 10.11.2014.

Reclamantul a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză contabilă, obiecţiuni la care expertul a răspuns şi s-a întocmit supliment la raportul de expertiză judiciară depus la dosar la 06.01.2015.

Analizând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:

Reclamantul este angajatul pârâtei în funcţia de administrator financiar gradul I începând cu data de 01.09.2009, cu ½ normă pe perioadă nedeterminată,conform Deciziei nr.-52/01.11.2010 emisă de angajator .

Cu privire la  solicitarea contravalorii drepturilor băneşti  privind concediul de odihnă neefectuat  şi concediul suplimentar neefectuat  pentru perioada 2010-2013 reţine următoarele:

Din probatoriu administrat , respectiv condica de prezență întocmită de angajator , state de salarii pentru perioada 2010-2013, relaţii solicitate de la pârâtă, raportul de expertiză contabilă întocmit de către expert D N rezultă că pe perioada în litigiu reclamantul a efectuat următoarele zile de CO: anul 2010- 25 zile concediu de odihnă efectuat;anul 2011  12 zile concediu de odihnă efectuat;anul2012 – 14 zile Concediul de odihnă efectuat, anul 2013-20 zile de concediu de odihnă efectuat.

Potrivit art.106 coroborat cu art.103 din Legea 53/2003-Codul Muncii salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucură de drepturile salariaţilor cu normă întreagă , în condiţiile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile, iar drepturile salariale se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru.

Conform art.29 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură de învăţământ pe anii 2007-2008,opozabil părţilor până la data de 12.11.2012, cât şi Contractul Colectiv de muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învăţământ preuniversitar  înregistrat sub nr.59276/2.11.2012 pentru personalul didactic auxiliar şi nedidactic cu peste 15 ani vechime în muncă se acordă 28 de zile lucrătoare concediu de odihnă, reclamantul în baza textului de lege menţionat fiind îndreptăţit la un nr. de 28 zile concediu de odihnă anual.

Din probatoriul administrat arătat mai sus, rezultă un nr. de 41 zile de concediu neefectuate şi neplătite de angajator reclamantului după cum urmează:anul 2010-3 zile CO restanţă, anul 2011- 16 zile CO restanţă, anul 2012-14 zile CO restanţă, anul 2013-8 zile CO restanţă.

Din statele de salarii analizate de către expertul contabil nu rezultă nici că angajatorul a compensat în bani  numărul de 41 de zile de CO neefectuat.

Este adevărat că potrivit art.146 Codul Muncii concediul de odihnă se efectuează în fiecare an, însă potrivit alin.3 al textului de lege menţionat angajatorul este obligat să acorde concediul până la sfârşitul anului următor, tuturor salariaților care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul, iar în speţă, pârâta nu a indicat motivele neacordării concediului de odihnă legal cuvenit  reclamantului, deşi instanţa a înaintat numeroase adrese în acest sens.

Totodată la dosarul cauzei pârâta nu a comunicat nici programările privind efectuarea concediului  de odihnă  în natură privind pe reclamant până la sfârșitul anului calendaristic sau eventual în anul următor, încălcând obligaţia imperativă  prevăzută de art.146 alin.3 Codul muncii.

Potrivit raportului de expertiză contabilă, drepturile băneşti rezultate  pentru un număr de 41 zile CO neefectuat sunt în sumă netă totală de 3143 lei pentru anii 2010,2013, sumă care include şi dobânda legală calculată în conformitate cu OG.13/2011 , aceasta din urmă însumând suma netă de 52 lei.

Potrivit  Contractului Colectiv  De Muncă Unic La Nivel De Ramură Învăţământ , respectiv art. 29 pct.6 şi respectiv 29 pct.5 din cel înregistrat sub nr.59276/02.11.2012  s-a prevăzut că personalul didactic auxiliar şi personalul nedidactic beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar între 5 şi 10 zile lucrătoare, durata exactă a concediului suplimentar  , stabilindu-se în Comisia Paritară de la nivelul unităţii de învăţământ.

Prin  Hotărârea nr.1/20.09.2013 Comisia Paritară din care a făcut parte şi ISJ Mehedinţi, a hotărât aplicarea prevederilor  art.29 alin.5 din CCM unic la nivel de ramură de învăţământ cu anul 2013, pentru un număr de 10 zile CO suplimentar.

Angajatorul nu a acordat reclamantului nici concediul de odihnă  suplimentar  şi nu cuprins nici în contractul individual de muncă numărul de zile de concediu suplimentar , nici nu a compensat în bani CO suplimentar cuvenit.

Întrucât Hotărârea Comisiei Paritare sus menţionată a hotărât  aplicarea prevederilor art.29 pct.5 din CCM doar pentru anul2013 pentru un  număr de 10 zile CO suplimentar,în rest părţile nefăcând dovada existenței vreunei hotărâri a comisiei paritare care să  reglementeze  în concret  numărul de CO suplimentar pentru personal didactic auxiliar,deşi prevederile CCM erau obligatorii  şi nici în speţă angajatorul nu a procedat la cuantificarea numărului de zile de CO suplimentar, expertul a luat în considerare un număr mediu de 8 zile co suplimentar anual , cuprins între numărul de 5 zile şi numărul maxim de 10 zile.

Părţile în cauză au fost de acord cu acest mod de calcul arătat , şi-au însuşit concluziile raportului de expertiză şi având în vedere principiului disponibilității procesului civil ,dreptul de dispoziţie al părţilor încadrându-se în limite legale, instanţa urmează să îi dea eficiență sub acest aspect.

Ca atare, conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză drepturile băneşti rezultate pentru un număr de 34 de zile CO suplimentar neacordat pe perioada 2010--2013, sunt în sumă netă totală de 2596 lei, sumă care  include şi dobânda legală solicitată conform OG 13/2011, aceasta din urmă în sumă netă de 244 lei.

Cu privire la  capătul de cerere  privind obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti cuvenite ca persoană nominalizată în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile , conform Deciziilor nr.64 şi 65 din 30.12.2010 emise de pârâtă, instanţa reţine că acesta este neîntemeiat.

Potrivit art.34  din legea 284/2010 s-a reglementat salarizarea persoanelor nominalizate în proiectele finanţate din fonduri europene sau altfel de proiecte, astfel:

(1) Personalul din autorităţile administraţiei publice centrale, din structurile din subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale şi din instituţiile publice locale, nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum şi din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile, beneficiază de la data intrării în vigoare a prezentei legi de o majorare a salariului de bază cu până la 75%, iar începând cu 1 ianuarie 2011, în locul majorării de până la 75%, de o majorare de până la 25 de clase de salarizare suplimentare aplicată la salariul de bază lunar, proporţional cu timpul efectiv alocat realizării activităţilor pentru fiecare proiect, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat, fără a depăşi durata maximă a timpului de lucru prevăzută de normele legale în vigoare şi fără a depăşi în total numărul maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2).

(2) Echipa de proiect din instituţia beneficiară este responsabilă de realizarea activităţilor stabilite a fi efectuate în mod direct în graficul de activităţi aprobat, precum şi a celor care derivă din obligaţiile beneficiarului faţă de autoritatea finanţatoare conform contractului/acordului/ordinului de finanţare semnat şi în conformitate cu sistemul de management şi control intern aplicabil. Activităţile prestate în cadrul proiectelor finanţate din fondurile prevăzute la alin. (1) de către personalul instituţiei publice nominalizat în echipele de proiect sunt reflectate corespunzător în cuprinsul fişei postului, conform prevederilor legale în vigoare.

(3) Pentru fiecare proiect contractat din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, conducătorul instituţiei nominalizează, prin act administrativ, persoanele care fac parte din echipa de proiect. O persoană poate fi nominalizată simultan în cadrul echipelor pentru maximum 4 proiecte.

(4) Numărul de persoane la nivelul unei autorităţi dintre cele prevăzute la alin. (1), care pot fi nominalizate în echipele de proiect, este condiţionat de numărul de proiecte finanţate din fondurile comunitare nerambursabile postaderare pentru care a fost semnat contractul/acordul/ordinul de finanţare de către instituţia beneficiară cu autoritatea finanţatoare, astfel:

a) 5 persoane pentru un proiect;

b) 8 persoane pentru două proiecte;

c) 10 persoane pentru 3 proiecte;

d) 12 persoane pentru 4 proiecte;

e) 30 de persoane pentru un număr cuprins între 5 şi 10 proiecte;

f) 40 de persoane pentru un număr cuprins între 11 şi 19 proiecte;

g) maximum 50 de persoane pentru un număr de peste 20 de proiecte.

(5) Numărul maxim de persoane la nivelul unei autorităţi dintre cele prevăzute la alin. (1), care pot fi nominalizate în echipele de proiect finanţate din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile, este cel stabilit de prevederile acordului de finanţare.

(6) Coordonatorul de proiect/managerul de proiect/şeful de proiect semnează fişele de pontaj care atestă timpul efectiv lucrat în cadrul fiecărui proiect, pentru fiecare dintre persoanele nominalizate.

(7) Procentul de majorare salarială prevăzut la alin. (1) se acordă de la data semnării contractului/acordului/ordinului de finanţare de către părţile contractante, respectiv instituţia beneficiară şi autoritatea finanţatoare, de la data intrării în vigoare a prezentului articol.

(8) Majorarea prevăzută la alin. (1) se acordă numai pe perioada de implementare a proiectului aşa cum a fost stabilită în contractul/acordul/ordinul de finanţare semnat, pe răspunderea ordonatorului de credite în cadrul căruia este organizată echipa de proiect.

(9) Prevederile prezentului articol nu sunt aplicabile demnitarilor şi înalţilor funcţionari publici şi nici personalului care beneficiază de prevederile Legii nr. 490/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(10) Cheltuielile cu salariile personalului din echipele de proiect, inclusiv contribuţiile salariale suportate de către angajat şi angajator, pot fi rambursate de autoritatea finanţatoare, în conformitate cu regulile de eligibilitate, procedurile de rambursare aplicabile şi cu procentul de cofinanţare stabilit în contractul/acordul/ordinul de finanţare semnat cu autoritatea finanţatoare. Pentru persoanele implicate în mai multe echipe de proiecte, rambursarea cheltuielilor se face pentru fiecare proiect în parte, proporţional cu timpul efectiv realizat, conform fişei de pontaj.

11) Conducătorul instituţiei are obligaţia de a se asigura de respectarea condiţiilor şi limitelor stabilite prin prevederile prezentei legi la nivelul tuturor echipelor de proiect organizate în cadrul instituţiei pe care o conduce

Reclamantul  invocă faptul că a fost persoană nominalizată în proiectele  finanţate din fonduri comunitare nerambursabile şi ca tare solicită aceste sporuri, în baza Deciziilor nr.64 şi 65/30.12.2010 emise de către pârâtă ( filele 30-31).

Potrivit Deciziilor susmenţionate , avându-se dispoziţiile art.34 din legea 284/2010, OUG 119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventiv  cu modificările completările ulterioare, O.M.F.P. 522/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice Generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, angajatorul a stipulat că reclamantul având funcţia de administrator financiar patrimoniu, ( contabil şef) va exercita începând cu data de 01.01.2011 în limita a două ore pe zi, controlul financiar preventiv în cadrul proiectului finanţat din fonduri comunicare nerambursabile (Fondul Social European).:”Profesionalizarea  carierei didactice - noi competenţe pentru  actori ai schimbărilor în educaţie din judeţele Caraş Severin şi Mehedinţi” şi „Model de Consiliere  centrat pe Consilierea şi Educarea Carierei Elevilor”

Prin Deciziile sus menţionate reclamantul nu a fost selectat şi nu a făcut parte din nici o echipă  de proiect invocat ci în calitate de administrator financiar patrimoniu ca persoană desemnată  cu controlul financiar preventiv  în cadrul unităţii pârâte ,a fost desemnat să exercite  începând cu data arătată în limita a 2 ore pe zi controlul financiar preventiv în cadrul proiectelor finanțat din fonduri comunicare nerambursabile.

În calitate de administrator  financiar patrimoniu (contabil şef) reclamantul  conform fişei postului are atribuţii de control financiar preventiv în cadrul unităţii  şi în exercitarea acestor atribuţii din fişa postului prin deciziile 64 şi 65/2010 emise de angajator,i s-au extins aceste atribuţii  de control financiar preventiv şi asupra celor două proiecte menţionate, stipulându-se expres că va exercita controlul financiar preventiv în limita a 2 ore pe zi.

Aceste decizii invocate de către reclamant au extins  atribuţiile  avute şi asupra altor sarcini de muncă  şi nu reprezintă  decizii de nominalizare  în echipele de proiecte  finanţate din fonduri comunicare , aşa cum sunt  menţionate expres în dispozițiile art.34 alin-3 din Legea nbr.284/2010.

În speţă,conducătorul instituţiei nu l-a desemnat pe reclamant prin act  administrativ ca făcând parte din echipa de proiect şi nici nu rezultă din actele şi lucrările dosarului că reclamantul a desfăşurat activităţi în aceste proiecte şi acesta nu este cuprins nici în fişele de pontaj ale personalelor nominalizate în proiecte şi care au desfăşurat efectiv activităţi.

Pârâta a depus la dosar listele persoanelor nominalizate în proiectele susmenţionate,potrivit artr.34 alin.3 din Legea 284/2010, între care nu se regăsește şi reclamantul  şi mai mult, potrivit adeverinței 5555/15.07.2014, a menţionat expres că reclamantul nu a făcut parte din echipele de management sau implementare a proiectelor  Posdru ci  şi-a exercitat atribuţiile din fişa postului, acelea de a face controlul financiar preventiv pentru bugetul alocat Casei Corpului Didactic Mehedinţi din fonduri europene, în cadrul acestor proiecte.

Ca atare, reclamantul nu  este beneficiarul drepturilor băneşti care i s-ar cuveni ca persoană nominalizată în echipele de astfel de proiecte, iar împrejurarea că în preambuluri Deciziilor nr.64 şi 65/30.12.2010 se menţionează  dispoziţiile art.34 alin 3 din legea 284/2010, nu concluzionează  existenţa  vreunui act administrativ de nominalizare emis în temeiul textului de lege sus menţionat.

Nici adeverinţa nr.1682/03.07.2012 emisă de către angajator  prin care se arată că reclamantul a fost nevoit să exercite suplimentar începând cu luna februarie 2011 , controlul financiar preventiv  în cadrul  proiectelor  şi că pentru această activitate depusă în cadrul proiectelor nu a fost remunerat în nici un fel, nefiind selectat în echipele dina ceste proiecte, nu îi conferă calitatea de persoană nominalizată în aceste echipe conform art.34 din Legea 284/2010.

Deciziile pe care se întemeiază reclamantul nu reprezintă acte administrative de nominalizare, ci de suplimentare a muncii, de extindere a atribuţiilor avute  şi asupra  controlului financiar preventiv în cadrul proiectelor menţionate.

Ca atare, acestea nu justifică  acordarea sporurilor  reglementate de art.34 din legea 284/2010,aşa cum solicită reclamantul.

Nu justifică acordarea sporirilor prevăzute de legea susmenţionată  nici invocarea de către reclamant  a exercitării unei munci suplimentare  şi care ar implica o mare responsabilitate pentru care nu a fost remunerat, întrucât acesta nu a fost persoană nominalizată în sensul legii şi după procedura  reglementată de lege, care îi confere drepturile solicitate şi totodată acesta nu a solicitat instanţei prin acţiunea de faţă  eventuala plată a orelor suplimentare , în măsura în care  le-ar fi executat şi nici nu a contestat deciziile de  modificare a fişei postului.

În consecinţă urmează a respinge ca nefondat acest petit, instanţa neînsușindu-și concluziile raportului şi suplimentului de expertiză contabilă, întocmit în cauză în care expertul concluzionează existenţa unor drepturi băneşti cuvenite pentru exercitarea CFP  la cele 2 proiecte.

Luând în considerare cele de mai sus, va admite în parte acţiunea formulată de  reclamantul BL .

Va obliga pârâta să achite reclamantului  drepturi băneşti rezultate din C.O. neefectuat pentru anii 2010-2013 în sumă netă de 3.143 lei şi din C.O. suplimentar  neacordat în perioada  de mai sus în sumă netă de 2.596 lei,m sume care includ  şi dobânda legală.

Va obliga pârâta la plata  dobânzilor drepturilor băneşti susmenţionate până la plata  efectivă a acestora, având în vedere că reclamantul a solicitat dobânzi începând cu data introducerii acţiunii şi până la data efectivă a acestora, dobânzile fiind  calculate  până la data întocmirii raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, iar conform art.166 alin.4 din Codul Muncii întârzierea nejustificată a plăţii drepturilor salariale sau neplata acestora poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, daune interese care în speţă reprezintă dobânda legală.

Va respinge restul petitelor formulate.

Va obliga pârâta să achite  reclamantului  cheltuieli de judecată în sumă de 2600 lei, din care 600 lei reprezintă onorariu expert şi 2000 lei  onorariu avocat.

Această sentinţă a rămas definitivă prin  Decizia civilă nr. 2654/03.06.2015 a Curţii de Apel Craiova , care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.