Pretentii

Sentinţă civilă 149 din 22.01.2015


Dosar nr. 3217/89/2014

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

Sentinţă civilă Nr. 149/2015

Şedinţa publică de la 22 Ianuarie 2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Asistent judiciar

Asistent judiciar

Grefier

Pe rol pronunţarea cauzei privind pe reclamanta S.C. F S.R.L. VASLUI, în contradictoriu cu pârâtul  DC, având ca obiect pretenţii declinat din dosarul 860/110/2014.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1153/22.09.2014, Tribunalul Bacău a declinat  competenţa de soluţionare a cererii formulate de  reclamantă în favoarea Tribunalului Vaslui, cauza fiind înregistrată la această instanţă sub nr. 3217/89 din 20.11.2014.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău cu nr. 860/110/2014, reclamanta SC F SRL, a chemat în judecată pe pârâtul D C,  pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, acesta să fie obligat la plata sumei de  400 euro +TVA echivalentul în lei la cursul BNR din momentul efectuării plăţii, cu dobânda legală aferentă (calculată de la data promovării acţiunii), reprezentând prejudiciu derivând din nerespectarea clauzelor actului adiţional la contractul individual de muncă.

……………………………………………………………………………………..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, pârâtul D C a fost angajatul societăţii reclamante, SC F SRL, în intervalul 16.08.2013 - 15.10.2013, în temeiul contractului individual de muncă nr. /16.08.2013. Prin actul adiţional înregistrat cu nr. din 29.08.2013, societatea s-a obligat să asigure participarea angajatului la un curs de pregătire profesională în perioada 30.08.2013-01.09.2013, contravaloarea acestuia, în sumă de 400 euro+TVA fiind suportată de angajator.

La art. 3 din contract s-a prevăzut clauza conform căreia „ în cazul în care contractul individual de muncă încetează anterior expirării duratei de un an din momentul efectuării cursurilor, angajatul va restitui toate sumele cheltuite cu participarea la respectivul curs.”

Prin Decizia nr. 11 din 15.10.2013, s-a dispus desfacerea contractului de muncă ca urmare a acordului părţilor (filele 7 şi 8 din dosarul nr.860/110/2014 al Tribunalului Bacău).

În drept, instanţa reţine că potrivit art.197 alin.(1) Codul muncii, „în cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de acesta”.

Din actul adiţional înregistrat cu nr.942 din 29.08.2013, rezultă că  iniţiativa cursului respectiv a aparţinut angajatorului, acesta obligându-se de altfel şi să suporte cheltuielile aferente.

Conform art.198 alin.1 din Codul muncii, „ Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională, în condiţiile art.197 alin.1, nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă”, iar potrivit alin.3 „nerespectarea de către salariat a dispoziţiei prevăzute la alin.1 determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă.”

Analizând, în consecinţă, modalitatea în care au încetat în speţă, raporturile contractuale de muncă, Tribunalul reţine că, în conformitate cu art.55 din acelaşi cod, contractul individual de muncă poate înceta astfel : „a) de drept; b) ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea; c) ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege”.

 Încetarea contractului individual de muncă ca urmare a voinţei unilaterale a angajatului are loc, în accepţiunea Legii 53/2003 numai prin demisie, în condiţiile prevăzute la art.81 alin.1: „prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă al salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz”.

Or, în speţă, raporturile de muncă au încetat prin acordul părţilor, conform dispoziţiilor art.55 lit. b (astfel cum se reţine şi în decizie), nerezultând în cauză că pârâta, în calitate de angajator, a formulat vreo opoziţie cu privire la încetarea contractului de muncă. Din punct de vedere juridic, acordul exclude o manifestare unilaterală de voinţă.

Prin raportare la prevederile art.11 Codul muncii, potrivit căruia „clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă”, având în vedere şi necesitatea interpretării clauzelor contractuale echivoce în acord cu principiul protecţiei salariaţilor, Tribunalul apreciază că stabilirea obligaţiei de restituire a cheltuielilor ocazionate de formarea profesională dispusă de angajator, în sarcina angajatului, în orice situaţie de încetare a contractului de muncă contravine Codului muncii (art.198 alin.(3)) şi, în consecinţă, nu poate produce efecte decât în situaţia prevăzută de acesta.

Mai mult, nici fişa de lichidare a pârâtului (fila 38), prin care se reţine în sarcina sa un debit de 400 euro, reprezentând contravaloarea cursului de pregătire profesională, nu îi este opozabilă acestuia, nefiind semnată.

Drept urmare, atâta timp cât unitatea şi-a dat acordul de voinţă în sensul încetării raporturilor de muncă în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii şi nu prin demisie, de care să fi luat act pur şi simplu, angajatorul nu mai poate solicita de la salariat restituirea cheltuielilor de formare profesională. Astfel fiind, în cazul de faţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 198 din Codul muncii, pentru a reţine în sarcina pârâtului obligaţia de restituire a cheltuielilor respective.

 Având în vedere aceste considerente, instanţa va respinge cererea formulată de reclamanta SC F SRL Vaslui, ca neîntemeiată.

Participând la deliberări, în conformitate cu prevederile art. 55 alineat 2 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, asistenţii judiciari şi-au exprimat opinia in sensul celor reţinute.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulată de reclamanta SC F SRL Vaslui,  în contradictoriu cu pârâtul D C,  ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea se depune la Tribunalul Vaslui.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2015.