Diferente salariale

Dosar nr. 1440/89/2011litigiu muncă

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 2297/2011

Şedinţa publică de la 27 Octombrie 2011

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Asistent judiciar

Asistent judiciar

Grefier

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul Sindicatul Învăţământ „Tutova” Bârlad, în numele şi pentru membrii de sindicat individualizaţi în tabelele anexă la cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâţii: Şcoala cu clasele I – VIII nr. 1 „Iorgu Radu” Bârlad, Şcoala cu clasele I – VIII nr. 4 „Tudor Panfile” Bârlad,  Şcoala nr. 5 „Principesa Elena Bibescu” Bârlad, Şcoala nr. 6 „V. I. Popa” Bârlad,  Şcoala nr. 7 „Grigore Ignat” Bârlad, Şcoala cu clasele I – VIII nr. 8 Bârlad, Şcoala nr. 9 „Manolache C. Epureanu” Bârlad, Şcoala cu clasele I – VIII nr. 10 Bârlad, Şcoala nr. 11 „George Tutoveanu” Bârlad, Şcoala de Muzică şi Arte Plastice „N. Tonitza” Bârlad, (cu unităţile arondate Grădiniţa cu program prelungit nr. 13 Bârlad), Liceul Pedagogic „Al. Vlahuţă” Bârlad,  Liceul Teoretic „M. Eminescu” Bârlad,  Colegiul Naţional „Gh. R. Codreanu” Bârlad, Grădiniţa cu program prelungit nr. 2 Bârlad, (cu unităţile arondate: Grădiniţa cu program normal nr. 6 Bârlad, Grădiniţa cu program normal nr. 18 Bârlad, Grădiniţa cu program normal nr. 19 Bârlad, Grădiniţa cu program normal nr. 23 Bârlad), Grădiniţa cu program prelungit nr. 12 Bârlad, (cu unităţi arondate: Grădiniţa cu program normal nr. 7 Bârlad, Grădiniţa cu program normal nr. 22 Bârlad), Instituţia Primarului municipiului Bârlad şi Consiliul Local Bârlad, având ca obiect litigiu de muncă – drepturi băneşti.

INSTANŢA DE JUDECATĂ

Deliberând asupra cauzei de faţă  constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul  Tribunalul Vaslui sub nr. 1440/89 la data de 27.05.2011, reclamantul Sindicatul Învăţământ Tutova Bârlad, în numele şi pentru membrii de sindicat individualizaţi în tabelele anexă la cererea de chemare în judecată, a chemat în judecată pârâţii, solicitând obligarea pârâţilor :

-la recalcularea si plata diferenţelor salariale neacordate, rezultate

din aplicarea coeficienţi calcul al salariilor cu valoarea de 400,00 lei reprezentând diferenţe dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite membrilor de sindicat, in conformitate cu dispoziţiile Legii 330/2009 pentru perioada 05 noiembrie 2010-31 decembrie 2010, sume actualizate cu indicele de  inflaţie la data plaţii efective;

-anularea deciziilor de reîncadrare cu aplicare începând din data

de 01  ianuarie 2011, deoarece aceste decizii sunt contrare prevederilor legale care au stabilit ca si valoare a coeficientului 1,000 calcul a salariilor pentru personalul din învăţământul preuniversitar de stat valoarea de 400,00 lei;

-emiterea unor noi decizii de reîncadrare cu aplicare din data de

01 ianuarie 2011, având baza coeficientul cu valoarea de 400,00 lei, stabilit in legea 221/2008, coeficient aplicat în anul 2010 prin prisma dispoziţiilor legii 330/2009 iar in 2011 prin raportare la anul 2010;

- Recalcularea şi plata diferenţelor salariale neacordate, rezultate

din aplicarea coeficientului cu valoarea de 400,00 lei, perioada 01 ianuarie 2011 - 13 mai 2011, actualizate cu indicele de inflaţie la data plaţii efective .

………………………………………………………………………

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

Membrii de sindicat  reprezentaţi de către reclamantă sunt salariaţii unităţilor şcolare, (personal didactic şi didactic auxiliar).

Prin  sentinţa civilă nr. 1463/04.11.2010 a Tribunalului Vaslui, modificată prin  decizia  Curţii de Apel Iaşi nr. 452 din 29 mai 2011, s-a dispus obligarea pârâţilor la calculul drepturilor salariale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 şi la plata diferenţelor dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, reactualizate cu indicele de inflaţie, aferente perioadei 12 noiembrie 2009 - 22 septembrie 2010. 

Ulterior, prin deciziile din ianuarie 2011 emise de unitatea şcolară, s-a dispus reîncadrarea membrilor de sindicat reprezentaţi de către reclamantă, începând cu data de 01.01.2011, în conformitate cu prevederile Legii nr. 284/2010 şi ale Legii nr. 285/2010.

Împotriva acestor decizii s-au formulat contestaţii, însă acestea nu au fost soluţionate .

În  conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin 1 Cod procedură civilă, urmează ca instanţa să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiei invocate .

Referitor la  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii Instituţia Primarului municipiului Bârlad şi Consiliul Local Bârlad, Tribunalul apreciază că în speţă  atât Consiliul Local, cât şi Instituţia Primarului mun. Bârlad au calitate procesuală pasivă pentru următoarele considerente :

 Legitimitatea procesuală pasivă a Consiliului Local este dată de atribuţiile sale de ordonator  principal de credite, pentru unităţile din învăţământul preuniversitar, finanţarea acestora realizându-se în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin.1 din O.U.G. nr.32/2001 din bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale , iar repartizarea acestor fonduri se realizează în baza hotărârii Consiliului Local conform dispoziţiilor art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 .

 Referitor la calitatea procesuală pasivă a primarului, în conformitate cu prevederile art. 63 alin.4 lit. a din Legea nr. 215/2001 şi art. 20 alin.1 şi 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice locale acesta îndeplineşte şi el funcţia de ordonator de credite .

Raportat acestor considerente, instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată  de pârâţii Consiliul Local al municipiului Bârlad şi Instituţia Primarului municipiului Bârlad.

Dispoziţii legale incidente:

Legea nr. 284/2010, art. 7 alin. 2  : valoarea salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcţii a personalului în anul 2011 se stabileşte prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Legea nr. 285/2010, art. 1 alin. 1 : începând cu data de 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

Legea nr. 330/2009, art. 7 alin. 1: aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat în perioada 2010-2015, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, a soldelor funcţiilor de bază pentru personalul militar şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prevăzute în anexele la prezenta lege, stabilite anual prin legi speciale, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.

Potrivit art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar potrivit alin. 6 al aceluiaşi articol, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege şi nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază sau, după caz, în indemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine că  acţiunea reclamantei este întemeiată în parte, urmând a fi admisă în consecinţă, pentru următoarele considerente:

Capătul I al cererii:

Aşa cum s-a reţinut mai sus, persoanele în numele şi pentru care s-a formulat prezenta acţiune, a avut calitatea de personal didactic şi didactic auxiliar în cadrul unităţilor şcolare pârâte, fiind salarizaţi potrivit prevederilor OG nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce s-au acordat în anul 2008 personalului din învăţământ, în forma iniţială, până la data de 01.10.2008, potrivit prevederilor OUG nr. 151/008 de modificare a ordonanţei mai sus arătate în perioada 01.10- 31.12.2008, dar şi potrivit prevederilor OUG nr. 1/2009, nr. 31/2009 şi 41/2009, prin care s-a modificat si completat OG nr. 15/2009, în perioada ianuarie - decembrie 2009.

Deşi, la un moment dat, pe durata de aplicarea a OG nr. 15/2008, aprobându-se cu modificări această ordonanţă, prin Legea nr. 221/27.10.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 730/28.10.2008, s-a majorat valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic şi didactic auxiliar, la 400,00 lei, pentru perioada 1.10.2008- 31.12.2008, cuantum care, în plus, reprezintă şi valoarea de referinţă pentru creşterile ulterioare intrării în vigoare a acestui act normativ, persoanelor în numele şi pentru care s-a formulat prezenta acţiune nu le-au fost calculate şi acordate drepturile salariale potrivit prevederilor Legii nr. 221/2008, ci potrivit prevederilor OUG nr. 151/2008, prin care, modificându-se prevederile OG nr. 15/2008, aşa cum au fost aprobate şi modificate prin Legea nr. 221/2008, s-a stabilit o valoarea a coeficientului de multiplicare 1.000 de 299, 933 lei.

Cadrul legal în privinţa salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar este reprezentat de Legea învăţământului nr. 84/1995, Legea nr. 128/1997 privind salarizarea personalului didactic şi, începând cu data de 1.01.2008, de OG nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 si 2009 personalului din învăţământ, acte normative în care este prevăzut cuantumul salariilor de baza, al sporurilor si al indemnizaţiilor de care beneficiază aceste categorii profesionale.

Salarizarea cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar se realizează, potrivit art. 48 din Legea nr. 128/1997, care arată, în al.1, că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, şi o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri şi alte drepturi salariale suplimentare. Salariile de bază pentru personalul didactic şi didactic auxiliar, se stabilesc pe baza următoarelor elemente: valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 şi coeficienţii de multiplicare prevăzuţi de anexele 1 si 2.

Pe de altă parte, potrivit art. 48 al. 4 din acelaşi act normativ, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabileşte anual prin hotărâre a guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat  pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor si proiectelor stabilite.

În Anexa 2 la Legea nr. 128/1997 sunt indicate valorile coeficienţilor de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar, defalcat pe trei perioade, respectiv: ianuarie - martie 2007, aprilie - septembrie 2007 şi octombrie - decembrie 2007.

În anul 2008, prin art. 1 din OG nr. 15 /2008  privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ,  (publicată în Monitorul Oficial 82/01.02.2008), s-a stabilit faptul că, salariile personalului din învăţământul preuniversitar, pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 si 3, se majorează  în trei etape , respectiv: 1 ianuarie - 31.03.2008, 1 aprilie – 30 septembrie 2008, 1 octombrie - 31 decembrie 2008, prin majorarea valorii coeficientului de multiplicare 1.000.Astfel, în perioada 1 ianuarie - 31.03.2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 va fi  259, 593, în perioada aprilie – 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 va fi 275,168, iar în perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 urma a fi 291,678 lei.

Coeficienţii de multiplicare pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar au fost stabiliţi prin anexa 2 la această  ordonanţă, diferenţiaţi pe funcţii didactice, grade didactice, vechime în învăţământ şi în raport de nivelul studiilor necesare pentru ocuparea funcţiei, iar pentru personalul didactic auxiliar, coeficienţii de multiplicare au fost stabiliţi prin anexa 3 pe funcţii de execuţie, grade şi trepte profesionale şi în raport de nivelul studiilor necesare pentru ocuparea funcţiei.

Aceşti coeficienţi, care constituie cea de a doua variabilă a salariului de bază, pe lângă coeficientul de multiplicare 1.000, nu au fost modificaţi în anii 2008 şi 2009.

Ordonanţa Guvernului nr.15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221 din 27 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.730 din 28 octombrie 2008, iar art. 1 alin. (1) lit. c) din ordonanţă a fost modificat, în sensul că, pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr.1.2, 2 şi 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, aferent perioadei 1 octombrie – 31 decembrie 2008, este de 400,00 lei, aceasta reprezentând şi valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare.

Acest act normativ a intrat în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării sale în Monitorul Oficial, potrivit dispoziţiilor art. 78 din Constituţie

Prin art.1 lit. b) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.136 din 28 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.739 din 31 octombrie 2008 s-a stabilit, pentru perioada octombrie – decembrie  2008, o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000, pentru funcţiile didactice prevăzute la art.1 alin. 1 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008,  în cuantum de  299,933 lei.

Totodată, în cuprinsul art. 2 s-a prevăzut că valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru stabilirea salariilor personalului didactic din învăţământ, astfel cum a fost reglementată prin Legea nr. 221/2008, se va aplica începând cu plata drepturilor salariale eferente lunii aprilie 2009, în condiţiile prevăzute de legea unitară de salarizare a personalului din sectorul bugetar şi ţinând seama de gradul de îndeplinire a criteriilor de performanţă, de creşterea competitivităţii şi calităţii actului de învăţământ.

Pe de altă parte, prin art. 3 s-a arătat că, pentru perioada ianuarie – martie 2009, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi  stabilită prin actele normative care vor reglementa creşterile salariale ce se acordă în anul 2009 personalului din sectorul bugetar.

Prin art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 136/2008 au fost abrogate în mod expres dispoziţiile art. 1 alin. (1) liniuţa a 3-a şi art. 1 alin. (1) lit. c) liniuţa a 3-a cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr.15/2008, aprobată prin Legea nr. 221/2008 care instituiau o majorare a coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioada octombrie – decembrie 2008.

 Ulterior, la data de 10 noiembrie 2008, Guvernul a emis Ordonanţa de Urgenţă nr. 151/2008, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 759 din 11 noiembrie 2008 prin care a modificat titlul Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că acest act normativ vizează creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ.

De asemenea, prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 s-a modificat art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 , stabilindu-se pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 şi 3 o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000, pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008, în cuantum de 299,933 lei.

Creşterile salariale pentru anul 2009 au fost stabilite etapizat, potrivit dispoziţiilor art. 11  introduse prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 151/2008, potrivit cărora:

,,În cursul anului 2009 salariile de bază ale personalului didactic din învăţământ, stabilite potrivit anexelor nr.1.1, 1.2, 2 şi 3, se majorează după cum urmează:

a)pentru perioada 1 ianuarie – 28 februarie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr.1.1a, 1.2a şi 3a;

b)pentru perioada 1 martie – 31 august 2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor de bază obţinute prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare şi  a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr.1.1b, 1.2b, 2 b şi 3b.

c)pentru perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr.1.1b, 1.2b , 2b şi 3 b”.

Anexele mai sus menţionate indică, pentru perioada octombrie 2008 – decembrie 2009 o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei.

Prin art. III din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.151/2008 s-au abrogat, în mod expres, dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008.

Ulterior, prin decizia nr.1221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I , nr. 804 din 2 decembrie 2008, Curtea Constituţională, fiind sesizată de Avocatul Poporului, a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 sunt neconstituţionale.

În considerentele acestei decizii, Curtea Constituţională  a arătat că „neconstituţionalitatea reţinută (…) loveşte actul normativ în ansamblul său, astfel că abrogarea dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 prin cele ale art. III din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, ulterior sesizării instanţei constituţionale, nu mai are nicio relevanţă pentru soluţionarea excepţiei”.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 a fost respinsă prin Legea nr. 57 din 1 aprilie 2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 224 din 7 aprilie 2009.

Prin decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 464 din 6 iulie 2009 şi decizia nr. 984 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I nr.542 din 4 august 2009, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art.1 pct.2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului  nr.151/2008 sunt neconstituţionale, pentru aceleaşi considerente care au stat la baza pronunţării deciziei nr. 1221 din 12 noiembrie 2008, aplicabile mutatis mutandis  şi cu privire la situaţia juridică rezultată ca urmare acestei ordonanţe de urgenţă.

Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1/2009  privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.60 din 30 ianuarie 2009, Ordonanţa Guvernului nr.15/2008 a suferit noi modificări şi completări.

Astfel,  prin art.2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1/2009 s-a prevăzut că: ,,La articolul 11  alineatul (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.82 din  30 ianuarie 2009, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi vor avea următorul cuprins:

 a) pentru perioada 1 ianuarie-31 martie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice auxiliare în anexele nr.1.1a, 1.2a,2a şi 3a;

 b) pentru  perioada 1 aprilie  - 31 august 2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor de bază obţinute prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare şi a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele  nr.1.1b,1.2b, 2b şi 3b; ”

 Totodată, la art. 3 se stabileşte că: ,,Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele  nr.1.1a,1.2a,2a,3a,1.1b,1.2b,2b şi 3b la Ordonanţa Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art.2 din prezenta ordonanţă de urgenţă.

Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, pentru aceste perioade era aceeaşi, de 299,933 lei.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2009 a fost aprobată cu modificări, prin Legea nr. 145 din 5 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 303 din 8 mai 2009.

Modificarea operată nu vizează, însă, creşterile salariale pentru personalul din învăţământ.

Prin decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, Curtea Constituţională a constatat că atât dispoziţiile art. I pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.151/2008,  cât şi dispoziţiile art.2 şi art.3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.1/2009 sunt neconstituţionale, pentru aceleaşi considerente avute în vedere de instanţa de contencios constituţional, la pronunţarea deciziei nr. 1221 din 12 noiembrie 2008.

Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 a suferit noi modificări şi după pronunţarea acestor decizii de neconstituţionalitate, respectiv, prin art.2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 aprobată prin Legea nr. 259 din 7 aprilie 2009 şi art. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, aprobată prin Legea nr. 300 din 6 octombrie 2009.

Pe calea acestor modificări s-a menţinut valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 la suma de 299,933 lei şi pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2009.

Prin art. 48 alin. (1) pct. 16 al Cap. VI „Dispoziţiile finale” din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice a fost abrogată, în mod expres, Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Curtea Constituţională, fiind sesizată cu excepţii de neconstituţionalitate ce vizau prevederile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2009, precum şi a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, în mod constant, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, a respins, ca devenite inadmisibile aceste excepţii, constatând că aceste ordonanţe de urgenţă, ca acte normative modificatoare ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 15/2008, abrogată în mod expres, au fost  şi ele abrogate, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional.

Însă, pe calea considerentelor unora dintre aceste decizii, Curtea Constituţională a precizat, în mod expres, că: „Dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituţionalitate, întrucât modificau dispoziţii legale declarate neconstituţionale prin decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009 şi, respectiv, prin decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009.

Astfel, pe calea considerentelor acestei decizii, instanţa de contencios constituţional a reamintit aspectele statuate cu valoare principiu prin deciziile sale anterioare, unde a reţinut că: „nici modificarea sau completarea dispoziţiilor legale criticate de legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituţionalitatea constatată de către Curtea Constituţională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de aceleaşi vicii de neconstituţionalitate în măsura în care confirmă soluţia legislativă declarată neconstituţională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluţie se impune şi pentru că viciul de neconstituţionalitate stabilit de instanţa de contencios constituţional trebuie eliminat şi nu preluat prin actele normative succesive de modificare şi completare”.

Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României: ,,Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”, iar în conformitate cu alin. (1) al aceluiaşi articol: ,,Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord  prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr.47/1992, republicată arată că deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Pe calea normelor anterior evocate, s-a instituit un mod atipic, dar ireversibil, de suspendare şi de încetare a efectelor juridice  ale dispoziţiilor unei legi sau ordonanţe constatate neconstituţionale.

Astfel, efectele controlului de constituţionalitate efectuat de Curtea Constituţională privesc securitatea dinamică a drepturilor, similar modificării sau abrogării normei juridice ( fără a se identifica, însă, cu acestea), iar în măsura în care autoritatea emitentă a normelor declarate neconstituţionale (Parlament sau Guvern, după caz) alege să nu dea curs obligaţiei sale de a pune de acord prevederile respective cu cele ale Constituţiei, nici în cadrul şi nici în afara termenului de 45 de zile, intervine rolul autorităţilor publice de aplicare a legii şi implicit, al instanţelor judecătoreşti care vor continua să nu aplice actul normativ sau dispoziţiile constatate a fi neconstituţionale, cu toate că, formal, respectivele texte rămân în vigoare.

În acest sens, au fost exprimate opinii în literatura de specialitate şi a statuat în mod constant instanţa de contencios constituţional.

Prin urmare, actele sau prevederile normative constatate ca fiind neconstituţionale îşi pierd eficienţa  juridică şi nu mai pot fi aplicate, cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti urmând a fi soluţionate cu luarea în considerare a acestei noi realităţi juridice, determinate de existenţa deciziilor Curţii Constituţionale.

În mod concret, pe un termen de 45 de zile (calculat de la data de 2 decembrie 2008 – data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a Curţii Constituţionale), efectele Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.136 din 28 octombrie 2008 au fost suspendate, iar la expirarea termenului prevăzut de Constituţie, acestea au încetat de drept, actul normativ constatat neconstituţional în integritatea sa, fiind, practic, lipsit de efecte.

Mai mult, prin Legea nr. 57 din 1 aprilie 2009, Parlamentul a respins Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, constatarea neconstituţionalităţii Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 în integralitatea sa şi respingerea acestui act normativ de către Parlament, au ca efect repunerea în vigoare a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. a) liniuţa a III-a şi ale art. 1 alin. (1) lit. c) liniuţa a III-a precum şi a referirilor la valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008 din cadrul anexelor 1.1, 1.2, 2 şi 3 din cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 221/2008.

De asemenea, modificările aduse Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 15/2008 în forma aprobată de Parlament prin Legea nr.221/2008, prin Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului nr.  151/2008 şi nr. 1/2009 (constatate ca fiind neconstituţionale prin deciziile nr. 842 din 2 iunie 2009, nr. 989 din 30 iunie 2009 şi nr. 984 din 30 iunie 2009), devin lipsite de eficienţă juridică, în virtutea caracterului obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale.

În privinţa Ordonanţelor de Urgenţă ale Guvernului nr. 31/2009 şi nr. 41/2009, se constată că, deşi Curtea Constituţională nu a constatat pe calea dispozitivului neconstituţionalitatea acestora (întrucât, ca acte modificatoare ale Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, abrogată în mod expres prin art. 48 pct. 16 al Cap. VI- „Dispoziţii finale” din Legea nr.330/2009, au fost şi ele abrogate, excepţiile de neconstituţionalitate referitoare la aceste ordonanţe devenind inadmisibile), totuşi pe calea considerentelor formulate, instanţa de contencios constituţional a arătat, cel puţin cu privire la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, că: „Dispoziţiile art. 2 din acest act normativ erau oricum afectate de vicii de neconstituţionalitate, întrucât modificau nişte dispoziţii legale declarate neconstituţionale prin decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009 şi, respectiv, prin decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial , partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009”.

 Pe această cale, instanţa de contencios constituţional a reamintit considerentele de principiu din decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, unde a reţinut că: „nici modificarea sau completarea dispoziţiilor legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituţionalitatea constatată de către Curtea Constituţională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de acelaşi viciu de neconstituţionalitate în măsura în care confirmă soluţia legislativă declarată neconstituţională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec”.

Or, puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acestea.

Aşadar, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie şi se impun cu aceeaşi forţă juridică tuturor subiectelor de drept, fiind dincolo de orice îndoială că regulile stabilite de Curtea Constituţională în considerentele deciziilor pe care le-a pronunţat sunt general obligatorii, iar nerespectarea lor în procesul de legiferare lato sensu – atât de legiuitorului primar, cât şi de legiuitorul delegat – are drept consecinţă emiterea unor acte neconstituţionale.

În materia analizată, se poate observa că, pe calea unei jurisprudenţe constante, instanţa de contencios constituţional a constatat neconstituţionalitatea actelor normative succesive prin care Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, a persistat în hotărârea de nu lua în considerare prevederile Legii nr. 221/2008.

Considerentele de mai sus cu privire la caracterul general - obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, coroborate cu regula de interpretare logică a normei juridice – actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat - impun a se considera că, începând cu data de 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009 îşi produc efectele dispoziţiile Legii nr. 221/2008 prin care au fost modificate prevederile art. 1 alin.(1) lit. a), art. 1 alin. (1) lit. c) şi anexele 1.1, 1.2, 2 şi 3 ale Ordonanţei Guvernului nr. 15/2001, stabilindu-se, începând cu data de 1 octombrie 2008, o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 în cuantum de 400,000 lei, care reprezintă valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare în favoarea personalului din învăţământ.

Dacă s-ar aprecia că deciziile de constatare a neconstituţionalităţii unor norme juridice nu pot pune în niciun fel în discuţie efectele produse anterior, s-ar nega însuşi caracterul obligatoriu şi opozabilitatea erga omnes a acestor acte de jurisdicţie constituţională.

Viciul de neconstituţionalitate constatat de Curtea Constituţională fiind puternic, cu evidente consecinţe asupra înlăturării unor drepturi stabilite prin lege, prezumţia de constituţionalitate a ordonanţelor emise este înlăturată pentru viitor.

Aplicarea în procesele pendinte a deciziilor pronunţate succesiv de Curtea Constituţională prin care s-a constatat neconstituţionalitatea Ordonanţelor de Urgenţă a Guvernului nr.136/2008, nr. 151/2008 şi nr. 1/2009 şi implicit a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2009 şi Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 nu constituie o încălcare a principiului neretroactivităţii care guvernează efectele acestor decizii.

Astfel, raporturile juridice vizând salarizarea personalului din învăţământ au luat naştere în perioade anterioare publicării acestor decizii, în temeiul unor acte normative care beneficiau de prezumţia de constituţionalitate, prezumţie care, ulterior, a fost înlăturată şi au creat drepturi şi obligaţii al căror conţinut este incert, fapt dovedit chiar prin aceea că ele formează obiectul unor contestări în justiţie.

Conţinutul concret al drepturilor şi obligaţiilor deduse judecăţii este stabilit într-un mod incontestabil doar prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti irevocabile asupra fondului şi intrarea soluţiilor instanţelor în autoritatea de lucru judecat, iar aplicarea deciziilor Curţii Constituţionale indicate anterior, în virtutea caracterului obligatoriu erga omnes al acestora, nu echivalează cu producerea unor efecte retroactive, deoarece drepturile şi obligaţiile născute sub imperiul ordonanţelor de urgenţă ale guvernului, constatate neconstituţionale nu au o certitudine juridică.

Doar într-o astfel de abordare a problemei de drept se dă eficienţă practică deciziilor instanţei de contencios constituţional, obligaţia de aplicare a actelor jurisdicţiei constituţionale care profită ex nunc tuturor subiectelor de drept interesate fiind ridicată la rang de principiu constituţional.

De altfel, o astfel de aplicare a normelor juridice analizate, ca efect al deciziilor succesive ale Curţii Constituţionale anterior evocate, se cuvine a fi avută în vedere şi din perspectiva imperativului respectării principiului nediscriminării, consacrat prin art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Astfel cum a arătat instanţa de contencios constituţional prin considerentele deciziei nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009, „ar fi discriminatoriu ca unele prevederi dintr-o ordonanţă de urgenţă să se aplice şi să-şi producă efecte pentru perioada de până la 30 aprilie 2009 şi celelalte, care vizează perioada de după 1 mai 2009, să fie neconstituţionale şi să îşi înceteze aplicabilitatea, prin efectul unei decizii de admitere, în condiţiile în care art. I. pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 este lovit de acelaşi viciu de neconstituţionalitate  extrinsec, întrucât creşterile salariale precizate prin Legea nr. 221/2008 nu au fost acordate nici pentru anul 2008 şi nici pentru anul 2009, contrar voinţei Parlamentului”.

De asemenea, se acordă eficienţă juridică „speranţei legitime”, ca noţiune autonomă în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului[10] în recunoaşterea exercitării efective a drepturilor conferite prin Legea nr. 221/2008, fundamentată, în mod rezonabil şi justificat pe soluţia legislativă adoptată de Parlament, în virtutea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, coroborată cu jurisprudenţa constantă a instanţei de contencios constituţional, întemeiată pe principiul supremaţiei Constituţiei şi al respectării separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.

Prin urmare, instanţa va admite acest capăt de cerere  şi va obliga pârâţii să aplice dispoziţiile Legii nr. 221/2008, să calculeze şi să plătească, membrilor de sindicat  individualizaţi în tabelele anexă la cererea de chemare în judecată filele 8 – 40 vol. I şi, filele 2 – 8 vol IV, drepturile salariale neacordate reprezentând diferenţa dintre drepturile băneşti efectiv încasate şi cele ce li s-ar fi cuvenit  prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008, pentru perioada 05 noiembrie 2010  – 31 decembrie 2010, actualizate în funcţie de indicele de inflaţiei la data plăţii efectiv .

În acest sens, instanţa reţine că, prin decizia Curţii de Apel Iaşi nr. 316 din 29 martie s-a statuat, în mod irevocabil : „ Ori, la nivelul lunii decembrie 2009, coeficientul de calcul era cel de 400,00 lei drepturile de natura salariala „la nivelul lunii decembrie" fiind, pentru personalul din învăţământ, cele prevăzute de Legea 221/2008 si, aşa cum rezulta din textul anterior menţionat, acestea trebuie calculate cu aplicarea coeficienţilor respectivi si pentru anul 2010. ”

În acelaşi sens sunt şi deciziile nr. 329/01.04.2011 şi nr.425/17.05.2011  ale Curţii de Apel Iaşi – secţia de Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale .

Capătul II şi III ale cererii este de asemenea întemeiat :

Având în vedere  dispoziţiile legale menţionate, instanţa reţine că,  începând cu data de 01.01.2011 membrii de sindicat reprezentaţi de către reclamantă  trebuiau să beneficieze de un salariu egal cu salariul aferent lunii octombrie  2010. Referitor la acest aspect, instanţa reţine faptul că reclamanţii trebuiau să beneficieze în luna ianuarie 2011 de un salariu egal cu salariul de care ar fi trebuit să beneficieze în luna octombrie  2010, potrivit dispoziţiilor legale (Legii nr. 221/2008), şi nu egal cu salariul încasat efectiv în luna octombrie  2010.

Referitor la salariul aferent lunii octombrie  2010, instanţa reţine, conform considerentelor expuse la soluţionarea capătului I a cererii,  faptul că salarizarea personalului didactic până la data de 31.12.2010 a fost reglementată de O.G. nr. 15/2008. astfel încât, salariul membrilor de sindicat reprezentaţi de către reclamantă la nivelul lunii luna octombrie 2010 trebuia să fie calculat în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 221/2008, lege care stabilea o valoare mai mare a coeficientului de multiplicare.

De altfel, şi prin decizia nr. 3 din 04.04.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind admise recursurile în interesul legii, s-a statuat că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009.

Mai mult decât atât, aşa cum s-a arătat mai sus, prin decizia civilă nr. 316 din 29 martie pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, s-a reţinut irevocabil că  drepturile salariale cuvenite în conformitate cu Legea nr. 221/2008 trebuie calculate cu aplicarea coeficienţilor respectivi si pentru anul 2010. În consecinţă, prin această sentinţă civilă s-a reţinut cu putere de lucru judecat atât faptul că membrii de sindicat reprezentaţi de către reclamantă erau îndreptăţiţi să încaseze în anul 2010 drepturile salariale calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, cât şi faptul că în acest an,  pârâţii  nu le-au achitat reclamanţilor drepturile salariale calculate în conformitate cu aceste dispoziţii legale menţionate.

Nu în ultimul rând, instanţa reţine faptul că unitatea şcolară pârâtă au recunoscut faptul că, la emiterea deciziilor de reîncadrare s-a avut în vedere coeficientul de 299,33 lei şi nu cel de 400 lei.

Pe cale de consecinţă, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 284/2010 şi ale Legii nr. 285/2010, precum şi faptul că în anul 2010 salariile membrilor de sindicat reprezentaţi de către reclamant, personal didactic şi didactic auxiliar, trebuiau calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, este evident că deciziile de reîncadrare emise de pârâţi sunt nelegale, drepturile salariale fiind stabilite în mod eronat în funcţie de salariul încasat de reclamanţi în luna octombrie 2010 şi nu în funcţie de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze aceştia în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 şi cu hotărârile judecătoreşti menţionate.

În consecinţă, reţinând ca nelegale deciziile de reîncadrare, instanţa constată că este întemeiată şi cererea având ca obiect obligarea pârâţilor la emiterea unor noi decizii de reîncadrare începând cu data de 01.01.2011 motiv pentru care, urmează ca instanţa să oblige unităţile şcolare pârâte la emiterea unor noi decizii de reîncadrare salarială a membrilor de sindicat individualizaţi în tabelele anexă la cererea de chemare în judecată filele 8 – 40 vol. I şi, filele 2 – 8 vol IV începând cu data de 01.01.2011 potrivit dispoziţiilor Legii nr. 284/2010, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010 rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008 prin care să fie avut în vedere la stabilirea cuantumului salariilor,  coeficientul de 400,00 lei până la data de 12 mai 2011.

Referitor la perioada pentru care sunt îndreptăţiţi reclamanţii la plata diferenţelor salariale, instanţa reţine faptul că membrii de sindicat reprezentaţi de către reclamantă,sunt îndreptăţiţi la recalcularea salariilor cu reţinerea coeficientului de 400,00 doar până la data de 12 mai 2011.

În  argumentarea acestui punct de vedere, instanţa reţine că, pe data de 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011( privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic  şi didactic auxiliar din învăţământ) care abrogă dispoziţiile legale privind salarizarea personalului din învăţământ , iar prin art. 6 din lege se stabileşte că orice alte dispoziţii contrare cu privire la stabilirea salariilor şi a celorlalte drepturi de natură salarială pe anul 2011 se abrogă .În aceste condiţii, pretenţiile membrilor de sindicat reprezentaţi de către reclamant, în ceea ce priveşte acordarea drepturile salariale neacordate reprezentând diferenţa dintre drepturile băneşti efectiv încasate şi cele ce li s-ar fi cuvenit  prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008, pentru perioada de după data de 13 mai vor fi respinse , întrucât prin Legea nr. 63/2011 este stabilită o altă  metodologie de calcul  a drepturilor salariale ,orice alte dispoziţii contrare cu privire la stabilirea salariilor şi a celorlalte drepturi de natură salarială pe anul 2011 fiind abrogate.

Capătul IV al cererii  :

Urmare a celor arătate mai sus,  este evident că membrii se sindicat reprezentaţi de către reclamantă sunt îndreptăţiţi la plata diferenţelor salariile rezultate în urma recalculării şi salariile plătite în baza deciziilor anulate, motiv pentru care, instanţa va obliga pârâţii să calculeze şi să plătească, membrilor de sindicat  individualizaţi în tabelele anexă la cererea de chemare în judecată filele 8 – 17 diferenţele salariile rezultate în urma recalculării şi salariile plătite în baza deciziilor anulate .

Ca urmare a neacordării drepturilor salariale cuvenite la timp acestea  vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective pentru o reparare totală a prejudiciului suferit.

Neacordarea drepturilor salariale la timp atrage obligaţia de a le plăti actualizate cu indicele de inflaţie prin devalorizarea monedei naţionale între momentul când dreptul era cuvenit şi cel când se plăteşte efectiv.

Conform Deciziei nr. 72/2002 a Curţii Constituţionale,“ actualizarea în raport cu rata inflaţiei se impune pentru asigurarea recuperării creanţei la valoarea ei reală.”

Pentru aceste considerente, urmează ca  instanţa să admită acţiunea, conform celor reţinute mai sus .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Bârlad şi Instituţia Primarului municipiului Bârlad.

Admite acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învăţământ „Tutova” Bârlad, în numele şi pentru membrii de sindicat, în contradictoriu cu pârâţii şi, în consecinţă:

Obligă pârâţii să aplice dispoziţiile Legii nr. 221/2008, să recalculeze şi să plătească membrilor de sindicat, în numele şi pentru care s-a formulat prezenta acţiune, drepturile salariale neacordate reprezentând diferenţa dintre drepturile băneşti afectiv încasate şi cele ce li s-ar fi cuvenit prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008, pentru perioada 16 Septembrie 2010 – 31 decembrie 2010, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Dispune anularea deciziilor de reîncadrare şi emiterea unor noi decizii de reîncadrare, începând cu data de 01 ianuarie 2011, având drept bază de calcul coeficientul de 400 lei.

Obligă pârâţii să recalculeze şi să plătească membrilor de sindicat, în numele şi pentru care s-a formulat prezenta acţiune, drepturile salariale neacordate, reprezentând diferenţa dintre drepturile efectiv încasate şi cele ce li s-ar fi cuvenit prin raportarea la un coeficient de 400 lei, pentru perioada 01 ianuarie 2011 – 13 mai 2011, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Filele 8 – 40 vol. I şi filele 2 – 8 vol. IV din dosar, fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Definitivă şi executorie.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 Octombrie 2011.

Preşedinte,Grefier,

Asistenţi judiciari,

Domenii speta

Spete similare