Ordin de protectie

Dosar nr. 8009/333/2012

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ  Nr. 245/R/2013

Şedinţa publică de la 20 Februarie 2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui

Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul – pârât  PA, în contradictoriu cu intimata - reclamantă P P,  şi intimata – autoritate tutelară PRIMĂRIA MUNICIPIULUI VASLUI- SERVICIUL DE AUTORITATE TUTELARĂ, împotriva sentinţei civile nr. 3/C/16.01.2013 pronunţată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. 8009/333/2012 având ca obiect ordin de protecţie -  ordonanţă preşedinţială.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 3/C/16.01.2013 Judecătoria Vaslui a  admis cererea formulată de reclamanta P P, în contradictoriu cu pârâtul PA.

A dispus emiterea unui ordin de protecţie în sensul evacuării temporare a pârâtului din locuinţa familiei situată în Vaslui,  reintegrării reclamantei în această locuinţă şi obligării pârâtului de a păstra o distanţă minimă de 200 m faţă de reclamantă şi faţă de locuinţă,  pe o perioadă de şase luni de la emiterea prezentului ordin.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Conform certificatului de căsătorie de la fila 9 din dosar, părţile s-au căsătorit la data de 08.10.1977, iar la data de 16.04.1991 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare între GOSLOC R.A. Vaslui, în calitate de vânzător şi pârât, în calitate de cumpărător, având ca obiect apartamentul cu 3 camere situat în Vaslui.

La data de 02.12.2012 pârâtul a fost sancţionat contravenţional în temeiul art.3 pct.28, art.4 lit. b din Legea nr.61/1991, întrucât nu i-a permis reclamantei să intre în apartament, astfel cum rezultă din procesul-verbal de la fila 30 din dosar.

Potrivit adresei emise de către Poliţia Municipiului Vaslui, la data de 03.01.2013 reclamanta a apelat Serviciul unic de urgenţă 112, iar agenţii de poliţie s-au deplasat la domiciliul părţilor şi l-au sancţionat contravenţional pe pârât pentru că a făcut scandal, i-a adresat reclamantei injurii şi a alungat-o din locuinţă.

Astfel cum rezulta din raportul de anchetă psihosocială întocmit la data de 14.12.2012, pârâtul locuieşte singur în apartamentul proprietatea părţilor, compus din 3 camere. Pârâtul este diagnosticat cu psihosindrom organic cerebral depresiv.

Conform art.26 din Legea nr.217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu luarea unor măsuri, obligaţii sau interdicţii.

Potrivit art.2 din Legea nr.217/2003, violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale sau emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.

Din probele administrate în cauză rezulta că pârâtul are un comportament violent faţă de reclamantă şi i-a cauzat acesteia suferinţe psihice întrucât a provocat scandal, a dat-o afară din locuinţa comună în mod repetat şi nu îi permite accesul, fapte care îi pot provoca acesteia şi suferinţe fizice, în înţelesul art.2 din Legea nr.217/2003.

În consecinţă, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru emiterea ordinului de protecţie.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs P A arătând că ordinul de protecţie este nelegal şi netemeinic. Certurile sunt cauzate de comportamentul intimatei care a luat mai multe acte din casa şi pe fondul acţiunii de divorţ.

Legal citată intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, hotărârea  recurată prin prisma motivelor  de recurs şi a  dispoziţiilor de ordine publică aplicabile, instanţa de control judiciar constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Ordinul de protecţie este un instrument  care poate  fi utilizat în regim de urgenţă pentru a înlătura de îndată expunerea la tratamentele agresive. Este vorba despre o cale de înlăturare a unui pericol iminent la care victima poate fi expusă şi care poate genera situaţii de comitere împotriva sa a unor infracţiuni grave cu privire chiar la dreptul său la viaţă, o cale de a  proteja o persoană  de o faptă penală care i-ar putea pune în pericol viața, integritatea fizică sau psihologică, demnitatea, libertatea personală sau integritatea sexuală”.

În conformitate cu art. 23 din Legea nr. 217/2003, „persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre” măsurile, obligaţiile sau interdicţiile indicate expres de lege.

Un ordin de protecţie se poate emite dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: se dovedeşte comiterea unui act de violenţă, actul de violenţă este de natură să pună în pericol viaţa, integritatea sau libertatea victimei, actul este unul de violenţă în familie.

Din actele dosarului nu rezultă forme de violenţă repetitive şi iminente care să conducă la luarea unei astfel de măsuri. Sub acest aspect la dosarul cauzei nu este nicio probă din care să rezulte o atare situaţie de fapt.

S-a apelat la serviciul de urgenţă 112 şi a fost încheiat proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor dar atât timp cât împotriva acestuia s-a formulat plângere contravenţională, recurentul se bucură de prezumţia de nevinovăţie şi situaţia de fapt reţinută trebuia probată în faţa instanţei de fond. Nu există dovezi la dosarul cauzei din care să se reţină că intimata a fost alungată din domiciliul comun, doar susţinerile acesteia nefiind suficiente pentru a dispune această măsură ce are un caracter excepţional.

De asemenea, la dosarul cauzei nu au fost administrate probe din care să rezulte că intimatul este alcoolic, şi pe fondul consumului de alcool ar pune în pericol iminent viaţa, integritatea fizică sau psihică a intimatei, o astfel de măsură putându-se impune când există un minim de probe în baza cărora o astfel de măsură să apară justificată.

Diagnosticul indicat de apărătorul intimatei nu relevă alcoolismul de care pretinde că suferă ci este un termen general care se refera la boli care cauzează scaderea functiilor mentale.

Cum în cauză nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condiţiilor cerute de lege, cererea de emitere a ordinului de protecţie va fi respinsă.

Faţă de aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi având în vedere că, în cauză, este incident motivul de recurs prevăzute de art.304, pct. 9 din Codul de procedură civilă, instanţa va admite recursul, urmând să modifice în tot hotărârea instanţei de fond.

Intimata P P va fi obligată la plata către stat a sumei de 400 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu la fond şi în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurentul P A împotriva sentinţei civile nr. 3/C/16.01.2013, pronunţată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr.

8009/333/2012, pe care o modifică în tot şi, pe cale de consecinţă:

Respinge cererea formulată de reclamanta P P, în contradictoriu cu pârâtul P A,.

Obligă reclamanta PP la plata către stat a sumei de 400 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu la fond şi în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 20 Februarie 2013.

PREŞEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR

GREFIER

Domenii speta

Spete similare