Contract de schimb

Dosar nr. 2333/244/2012

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1148/R/2013

Şedinţa publică de la 25 Septembrie 2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

Pe rol se află pronunţarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant N P,  în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi P M, N N, P I şi RE, împotriva sentinţei civile nr. 552/19.06.2013 pronunţată de Judecătoria Huşi în dosarul nr. 2333/244/2012, având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic - contract de schimb.

INSTANŢA

Asupra recursului de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. 552/19.06.2013 Judecătoria Huşi a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul N P, în contradictoriu cu pârâţii P M, P I şi R E, N N, prin procurist N V, sub ambele capete de cerere.

In temeiul art.274 cod pr. civilă din 1865 a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de  10.04.1998 între reclamant şi autorul pârâţilor NPetru s-a încheiat un contract de schimb având ca obiect  o suprafaţă de 1364 mp teren situat în intravilanul satului Gugeşti. Acest act  a fost încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată. Nu s-a înscris  vreo clauză potrivit căreia  părţile urmau să se prezinte la Notariat în vederea încheierii actului de  schimb în formă autentică.

La acea dată erau în vigoare disp. art.66-72 din legea 18/1991 care prevedeau cerinţa obligatorie  a formei autentice pentru încheierea actelor de dispoziţie având ca obiect terenuri, inclusiv pentru contractele de schimb, care este un act translativ de proprietate. Chiar în art.51 al.1 se prevede că schimbul de terenuri între persoane fizice se face cu acordul acestora exprimat în formă autentică. 

De fapt, aceste dispoziţii au fost preluate de disp. art. 2 al.1 din titlul X al legii 247/2005 potrivit căruia terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilanul sau extravilanul localităţilor,indiferent de destinaţia sau întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite pin acte juridice între vii încheiate în formă autentică. Sancţiunea nerespectării acestei condiţii este nulitatea absolută a actului. Forma autentică cerută de lege este impusă pentru însăşi validitatea actului. 

Actul sub semnătură privată încheiat de părţi nu constituie prin sine însuşi temei  pentru schimbul terenurilor de către titularii dreptului  de proprietate ,pentru că nu este încheiat în forma autentică cerută de lege.  Totuşi el nu poate rămâne fără efecte juridice pentru părţile ce-l încheie.

Astfel,dacă el nu este valabil ca şi contract prin care să se transmită proprietatea  ,el este valabil ca antecontract din care se nasc obligaţii de ,,a face,, respectiv de a încheia actul în forma cerută de lege.

Potrivit art.5 al.1 din legea 71/2011,dispoziţiile Cd. civ. se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate ,sau ,după caz,produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare,precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.

Observând antecontractul încheiat între părţi, instanţa a constatat că acesta a fost încheiat la data de  10.04.1998, înainte de  intrarea în vigoare a Noului cod civil.

Prin urmare, în cauză erau incidente regulile prev. de  Vechiul Cod civil, iar potrivit disp. acestui  cod ,schimbul este guvernat de regulile prev. pentru contractul de vânzare cumpărare.(art.1409 Cd.civ.).

Pentru ca instanţa să pronunţe, în baza art.1073 şi 1077 cod civ., o hotărâre care să ţină loc de act autentic de  schimb, trebuie analizate existenţa următoarelor condiţii esenţiale:

-antecontractul de  schimb trebuie să îndeplinească cerinţele generale de validitate a actelor juridice, prevăzute de art.948 cod civil;

-bunurile ce fac obiectul antecontractului  să fie proprietatea  copermutanţilor promitenţi şi să nu existe impedimente legale.

-reclamantul să facă dovada că obligaţia reciprocă de predare a bunului s-a executat;

-reclamantul să facă dovada că  unul din copermutanţi refuză nejustificat să se prezinte la notariat pentru încheierea actelor în formă autentică.

Articolul 969 din Cd.civ din 1864 cuprinde efectele convenţiei dintre părţi arătând că acordul între două sau mai multe voinţe face să ia naştere un raport de drept între persoanele care  l-au încheiat. Decurge de aici principiul forţei obligatorii a actului juridic încheiat de părţi potrivit căruia orice act juridic civil încheiat valabil se impune autorului sau autorilor actului întocmai ca legea. 

Trebuie menţionat că numai convenţiile care întrunesc toate elementele esenţiale pentru formarea şi validitatea actelor juridice(art 948 cd.civ.) pot avea puterea de a produce efecte juridice.

Potrivit dispoziţiilor acestui articol, condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt: capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţilor ce se obligă,un obiect determinat şi o cauză licită. La aceste condiţii esenţiale se adaugă forma cerută ad solemnitatem  în cazul  unor acte juridice.

Analizând antecontractul de schimb încheiat între părţi, instanţa a constatat în primul rând că nu cuprinde un obiect determinat, în sensul că nu se menţionează ce suprafaţă de teren  a dobândit reclamantul  şi ce suprafaţă de teren a predat acesta autorului pârâţilor  în schimb. În antecontract se face referire doar la o singură suprafaţă de teren. 

Potrivit art.5 al.2 din titlul X al legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,precum şi unele măsuri adiacente,,în situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren,cu sau fără construcţii,una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul,partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.,

Pe de altă parte, părţile nu au prevăzut şi obligaţia acestora de a se prezenta la Notariat pentru a încheia actul în formă autentică. Aşadar, părţile nu şi-au asumat nici măcar obligaţii de,, a face,, respectiv de a face toate demersurile necesare pentru a încheia actul în formă autentică,pentru a fi aplicabile disp. art.1075-1077 Cd.civ., care permit ,în principiu, suplinirea consimţământului debitorului în material obligaţiilor de,, a face,,.

Instanţa ar fi avut posibilitatea  să  pronunţe o hotărâre prin care să oblige pârâţii la încheierea personală a contractului sau să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic.

Însă, aşa cum s-a arătat, pentru a se pronunţa o astfel de hotărâre este necesar ca antecontractul să fie valabil încheiat. Ori se putea observa că obiectul acestuia nu este determinat.

Din actele depuse la dosar rezulta că reclamantul şi autorul pârâţilor, P C nu au încheiat actul de schimb în formă autentică  şi nu au respectat condiţiile de fond privitoare la încheierea actelor juridice, deoarece la acea  dată, 10.04.1998, lui N N nu i se eliberase încă titlul de proprietate pentru suprafaţa care pretinde că a schimbat-o, de 1364 mp din totalul de 3122 mp. Titlul de proprietate a fost eliberat în luna decembrie 1998 (titlul cu nr.820/48278).

În schimb, P C deţinea la cea dată  act  de proprietate pentru suprafaţa care se pretinde că a fost schimbată, respectiv de 1364 mp teren din totalul de 3852 mp pe care îi dobândise de la fam. V, conform actului de vânzare cumpărare nr.346/12.02.1998.Rezultă că autorul pârâţilor deţinea act de proprietate la data încheierii antecontractului. De fapt, acestea  sunt actele care cuprind suprafeţele de teren ce  au  făcut obiectul antecontractului şi nu titlul nr.324 din 18.09.1997, cum a reţinut expertul în raportul de expertiză.

Se putea trage de aici concluzia că după ce  s-au eliberat actele de proprietate şi în perioada cât P C se afla în viaţă, părţile ar fi trebuit  să încheie actele în forma prev. de lege.

Cu privire la cererea formulată de reclamant privind constarea nulităţii absolute parţiale a actului de partaj voluntar încheiat între pârâţi, instanţa a apreciat că era neîntemeiată.

Actul de partaj voluntar a avut  ca obiect,printre altele, şi o suprafaţă de 3852 mp teren situat în intravilanul satului Gugeşti din care face parte şi suprafaţa de 1352 mp teren pe care reclamantul pretindea că a primit-o în schimb de la PC.

Din contractul de vânzare cumpărare nr.346/1998 încheiat între fam V şi fam. P, rezulta că aceştia din urmă au devenit proprietarii acestei suprafeţe de teren, iar la decesul lui P C aceasta a intrat în proprietatea moştenitorilor, în indiviziune.

La data încheierii actului de partaj, pârâţii erau proprietarii acestei suprafeţe de teren deoarece autorul lor nu încheiase nici un act valabil prin care să fi fost transmis dreptul  de proprietate. În condiţiile în care contractul de schimb nu fusese încheiat în mod valabil, nu se putea cere pârâţilor să considere că acel teren nu era proprietatea lor.

Prin urmare, nu se putea considera că actul de partaj a fost încheiat cu nerespectarea condiţiilor de validitate ale actelor juridice  prev de disp. art.966-968 Cd.civ. Actul nu a avut o cauză ilicită, ci a avut drept scop ieşirea din indiviziune asupra unor bunuri ce au aparţinut autorului lor.

Dacă reclamantul este nemulţumit de faptul că părţile acestui act de partaj nu au luat în considerare eventuala înţelegere între reclamant şi autorul pârâţilor are doar posibilitatea de a solicita daune interese pentru nerespectarea antecontractului intitulat „proces verbal”.

Raportat la considerentele reţinute mai sus,instanţa a constatat că  acţiunea formulată de reclamant era neîntemeiată şi a fost respinsă, sub ambele capete de cerere. 

Instanţa a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs  N P,

Analizând actele şi lucrările dosarului, hotărârea  recurată prin prisma motivelor  de recurs şi a  dispoziţiilor de ordine publică aplicabile, instanţa de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Sentinţa instanţei de fond de respingere a acţiunii este corectă doar sub aspectul reţinerii faptului că nu s-a dovedit obiectul antecontractului de schimb încheiat între reclamantul recurent şi autorul pârâţilor intimaţi.

Corect s-a reţinut de către instanţa de fond că la data încheierii antecontractului de schimb autorul reclamantului nu avea eliberat titlu de proprietate pentru întreaga suprafaţă ce a format obiectul antecontractului (acesta fiind eliberat la data de 17.12.1998), or, o condiţie esenţială era ca cei doi copermuntanţi, la data încheierii convenţiei, să fie proprietari ai terenului ce făcea obiectul contractului de schimb. Emiterea ulterioară a titlului de proprietate nu acoperă această situaţie.

Şi sub aspectul întinderii se constată că nu corespunde obiectul antecontractului încheiat între părţi cu ceea ce s-a identificat  în raportul de expertiză. Astfel, obiectul antecontractului real măsurat de 1276 mp, se arată că face parte din două titluri de proprietate, unul eliberat anterior convenţiei şi unul ulterior. Identificarea cu exactitate nu s-a putut face, reclamantul având lângă suprafaţa ce pretinde că a făcut obiectul contractului încă un lot de 7000 mp, neputând indica limita între cele două loturi.

Mai mult, suprafaţa face parte din două documentaţii cadastrale diferite, iar situaţia din teren nu coincide cu cea din documentaţiile cadastrale şi nici cu limita terenurilor aflate în litigiu, limita gardului existent  şi limita imobilelor înscrise în cartea funciară fiind diferite.

Celelalte considerente care au condus la respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată vor fi înlăturate, interesul reclamantului în promovarea acţiunii constând în pronunţarea unei hotărâri care să suplinească forma autentică cerută de lege. De asemenea, prezentarea prealabilă la Notariat sau lipsa notificării nu constituie o procedură prealabilă obligatorie, în lipsa căreia să se aplice sancţiunea respingerii cererii pentru neparcurgerea procedurii prealabile.

Faţă de aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi având în vedere că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanţa va respinge recursul, urmând să menţină hotărârea instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurentul NP împotriva sentinţei civile nr. 552/19.06.2013 pronunţată de Judecătoria Huşi în dosarul nr. 2333/244/2012, pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 25.09.2013.

PreşedinteJudecătorJudecător

Grefier

Domenii speta

Spete similare