Lipsă contract închiriere - plângere contravenţională

Se procedează la soluţionarea plângerii contravenţionale în cauza având ca părţi pe petenta SC C C S.R.L. Timişoara şi pe intimaţii Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – Inspectoratul Teritorial 5 Timiş şi Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – Inspectoratul Teritorial 7 Arad.

Constată că, la data de 22 decembrie 2014, petenta SC C C S.R.L. Timişoara, a depus plângere contravenţională împotriva procesului verbal de contravenţie seria ISCTR nr. X, încheiat la data de 13.12.2014, în contradictoriu cu intimaţii Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – Inspectoratul Teritorial 5 Timiş şi Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – Inspectoratul Teritorial 7 Arad. Prin plângerea formulată, petenta a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie atacat, anularea sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum de 4000 lei şi exonerarea de la plata amenzii.

În motivarea plângerii, petenta a argumentat că, la data de 13.12.2014, un angajat al societăţii petente a condus autocamionul cu numărul de înmatriculare XX, care tracta semiremorca cu numărul de înmatriculare YY, spre unul din şantierele unde petenta avea o lucrare, pentru a transporta piatră concasată necesară efectuării lucrărilor de construcţie. A precizat că atât autocamionul cât şi semiremorca sunt în proprietatea societăţii petente. Semiremorca a fost achiziţionată la data de 16.06.2014, de la societatea SC XY SRL, în schimbul sumei de 30.000 lei, chiar dacă nu au fost încă efectuate toate formalităţile de înmatriculare a acesteia. În jurul orei 12:04, pe DJ682, Km 1, în localitatea Z, jud. A, angajatul petentei a fost oprit de către un inspector al intimatului. În urma controlului, s-a constatat că la bordul vehiculului nu se află contractul de închiriere în original sau în copie conformă cu originalul al semiremorcii, încheiat între societatea petentă şi SC AT SRL. La data de 18.12.2014, petenta a primit la sediul acesteia, procesul verbal de contravenţie prin care a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 4000 lei. Petenta a mai argumentat că inspectorul din cadrul intimatei a arătat în cuprinsul procesului verbal de contravenţie că i-a fost prezentată copia conformă nr. 51137 a certificatului în cont propriu de transport, iar la rubrica „descrierea faptei”, s-a consemnat că vehiculul petentei a fost oprit în timp ce efectua un transport rutier contra cost de mărfuri în trafic naţional, iar în urma verificărilor s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligaţiei de a asigura existenţa documentelor necesare la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost. Petenta a mai precizat că transporta piatră concasată în cont propriu, iar nu contra cost. A argumentat că procesul verbal de contravenţie a fost nelegal întocmit, deoarece agentul constatator nu a descris fapta contravenţională şi nu a indicat în mod corect textul de lege care prevede obligaţia întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligaţiei de a asigura la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier în cont propriu a contractului  de închiriere. A precizat că procesul verbal de contravenţie nu a  fost semnat de către un martor, fiind încheiat de către un singur inspector ISCTR.

În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului.

În drept, petenta a invocat art. 1, art. 7, art. 16, art. 17, art. 19, art. 21, art. 31 şi următoarele, art. 4 pct. 57.3, art. 7 din HG nr. 69/2012, art. 3 pct. 27 din OG nr. 27/2011, art. 7, art. 12 alin. 2 din Normele Metodologice.

În probaţiune, petenta a depus copia procesului verbal de contravenţie seria ISCTR nr. X încheiat la data de 13.12.2014, certificat constatator, certificat de transport propriu, factura fiscală seria ZZZ  nr. X, copie certificat de înmatriculare semiremorcă.

Intimatul, prin întâmpinare, a argumentat că la controlul efectuat la data de 13.12.2014, ora 12:04 pe raza localităţii Z, pe DJ682 km 1, a fost depistat autovehiculul cu numărul de înmatriculare XX deţinut si utilizat de societatea petentă în baza copiei conforme nr. 005137 a certificatului de transport în cont propriu, conducător auto fiind XX, care efectua un transport rutier în cont propriu de marfă, conform avizului de însoţire a mărfii nr. A14P21479/13.12.2014, constatându-se, la verificarea activităţii conducătorului auto că, operatorul de transport nu şi-a respectat obligaţia de a asigura, la bordul vehiculului rutier, contractul de închiriere sau de leasing pentru semiremorca utilizată. A fost întocmită nota cu nr. ZZ din data de 12.12.2014 cu privire la deficienţele constatate în urma controlului efectuat în trafic, care a fost semnată de conducătorul auto pentru a confirma deficienţa constatată.

Pentru lipsa martorului si a obiecţiunilor reprezentantului legal al contravenientului, a specificat că acestea sunt acoperite de menţiunile înscrise de agentul organului constatator, iar nerespectarea dispoziţiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului verbal, ceea ce presupune că petenta trebuie să sufere o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.

Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 19 alin 3 din OG nr. 2/2001, menţionând la punctul 10 din acesta motivul lipsei obiecţiunilor reprezentantului legal al contravenientului şi a martorului.

A solicitat să se constate că sunt întrunite în sarcina petentei elementele constitutive ale contravenţiei, precum şi corecta individualizare a sancţiunii, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată şi menţinerea sancţiunii aplicate prin procesul verbal de contravenţie, ca fiind temeinică şi legală. A mai precizat că, în cauză nu au fost dovedite circumstanţe de ordin personal sau real care să demonstreze că fapta concretă are o gravitate redusă, motiv pentru care nu este oportună înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului. A solicitat respingerea plângerii formulată de petentă, ca neîntemeiată şi menţinerea sancţiunii aplicate prin procesul verbal de contravenţie contestat, ca fiind temeinică şi legală.

În probaţiune, intimatul a depus nota nr. X din data de 12.12.2014, copia actului de identitate a conducătorului auto, copia certificatului de înmatriculare.

Prin răspuns la întâmpinare petenta a precizat că intimatul nu a răspuns prin întâmpinare la toate motivele de fapt şi de drept a cererii. A solicitat din nou admiterea plângerii contravenţionale, anularea procesului verbal de contravenţie atacat, anularea sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum de 4000 lei, exonerarea de la plata amenzii, precum şi înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Analizând probele administrate în cauză, respectiv; copia procesului verbal de contravenţie seria ISCTR nr. Z încheiat la data de 13.12.2014, certificat constatator, certificat de transport propriu, factura fiscală seria ZZZ nr. X, copie certificat de înmatriculare semiremorcă, nota nr. Z din data de 12.12.2014, copia actului de identitate a conducătorului auto, instanţa reţine în fapt următoarele:

Petenta a fost amendată cu 4000 Ron conform  art. 4 pct. 57 din HG 69/2012 prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ISCTR nr. Z încheiat la data de 13.12.2014.

S-a reţinut în acesta că, la controlul efectuat data de 13.12.2014, ora 12:04 pe raza localităţii Z, pe DJ682 km 1, a fost oprit şi verificat autovehiculul cu numărul de înmatriculare X cu semiremorca  cu numărul de înmatriculare Y deţinut si utilizat de societatea petentă în baza copiei conforme nr. X şi a certificatului în cont propriu, conducător auto fiind VI, care efectua un transport rutier contra cost de marfă, conform avizului de însoţire a mărfii nr. X/13.12.2014. Se mai menţionează în procesul – verbal că s-a constatat şi s-a reţinut, cu ocazia verificării activităţii conducătorului auto, că operatorul de transport nu şi-a respectat obligaţia de a asigura la bordul vehiculului rutier, existenţa contractului de închiriere sau de leasing pentru semiremorca utilizată.

Pentru viciul de formă invocat, se reţin următoarele:

Susţinerea petentei că, în cazul lipsei contravenientului sau refuzului de semnare a procesului verbal, atare împrejurări trebuie confirmate de cel puţin un martor şi că aceste cerinţe legale nu au fost respectate, nu este întemeiată. Art 19 din OG nr.2/2001 are trei alineate; ,, (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia.

(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.

(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”. Or, din argumentarea petentei, lipseşte cel de-al treilea alineat care dă posibilitatea agentului constatator de a preciza şi confirma el însuşi motivele pentru care nu a putut fi folosită procedura confirmării celor două împrejurări de martori. În cauză, nu s-a propus administrarea niciunei contraprobe care să infirme menţiunea din procesul verbal că nu a putut fi identificat nici un martor care să ateste lipsa petentei în intervalul temporal  în care s-a încheiat procesul verbal. Conducătorul auto era prepusul petentei, prin intermediul acestuia fiind comisă fapta contravenţională. Or calitatea de prepus prin intermediul căruia a acţionat petenta, presupune o identitate de voinţă juridică între prepus şi persoana juridică. Această unitate de voinţă juridică, ce nu poate fi exclusă nici în materie contravenţională, conduce la concluzia că, dacă prepusul petentei ar fi fost folosit ca martor, s-ar fi ajuns la situaţia în care însuşi autorul contravenţiei să aibă dublă calitate în procesul verbal; cea a contravenientului şi cea a martorului care atestă lipsa acestuia.

În aceste condiţii, se constată că procesul verbal este legal sub aspectul cerinţelor care au fost invocate de petentă că ar fi fost încălcate

Analizând temeinicia procesului – verbal atacat, se  reţine că, din documentaţia aferentă dosarului, rezultă că semiremorca Schmitz SKI 24/8.2, cum atestă anexa la certificatul de înmatriculare, înmatriculată la data controlului cu numărul de înmatriculare X, a fost achiziţionată de petentă la data de 16.06.2014, cu preţul de 30000 lei, de la SC TT SRL. La acea dată, petenta nu a efectuat demersurile necesare pentru înmatricularea acesteia conform facturii de cumpărare. Înmatricularea semiremorcii pe numele actualului deţinător s-a făcut doar la data de 16.01.2015 – f. 71. Conform textului care reglementează fapta contravenţională, art. 4 pct. 57.3 din HG 69/2012, petenta avea obligaţia de a asigura existenţa la bordul autovehiculului a documentelor specificate de text, ,,contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deţinut cu contract de leasing sau de închiriere”. Conform situaţiei autovehiculului – semiremorcă de la data controlului, petenta era proprietara acesteia însă, neefectuând formalităţile necesare pentru înmatriculare ca urmare a contractului încheiat în formă simplificată atestat de factura depusă la dosar, trebuia să asigure existenţa la bordul autovehiculului a unui document care să îi permită să îl utilizeze cu respectarea legislaţiei în materia punerii în circulaţie a vehiculelor pe drumurile publice de către deţinătorii acestora. Această legislaţie are două constante în funcţie de care sunt stabilite condiţiile impuse de lege; prima, vehiculul, iar cea de-a doua, deţinătorul care intenţionează să îl utilizeze şi îl utilizează efectiv pe drumurile publice.

În mod culpabil, petenta a depăşit termenul de 30 de zile de la cumpărare în care trebuia să efectueze formalităţile de radiere din circulaţie a semiremorcii de pe vânzător şi de  înmatriculare pe cumpărător. Cum însă nu era în niciuna din situaţiile specificate în textul legal care descrie fapta contravenţională, nedobândind autovehiculul nici în leasing, nici prin închiriere, petenta a interpretat greşit textul legal deoarece nu putea utiliza legal ca transportator acel autovehicul decât fie după ce îl înmatricula pe sine, fie, până la înmatriculare, prin închirierea autovehiculului, în situaţia sa, mai precis prin închirierea statutului fostului proprietar. Însă, cum cumpărase deja autovehiculul, date fiind reglementările speciale în materia înstrăinării autovehiculelor, culpa sa este prezentă în condiţiile în care nu a respectat obligaţia stabilită prin art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002; ,,În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni şi emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului”.

Deoarece nu şi-a respectat această obligaţie, cum textele legale în materie nu reglementează situaţia deţinătorului de autovehicule care nu respectă termenul stipulat, rezultă prin interpretarea contrară (a contrario) că, după depăşirea acestui termen, conform evidenţei oficiale a autovehiculelor, utilizarea în circulaţia pe drumurile publice se poate face doar pe situaţia juridică a fostului proprietar însă prin obţinerea unui titlu care să îi permită să utilizeze această situaţie, dacă vehiculul nu a fost radiat cu ocazia vânzării; ,,Radierea din evidenţă a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condiţiile legii”- art. 17 alin. 2 din OUG nr. 195/2002. Or, vehiculul – semiremorcă nu a fost radiat din evidenţă, fostul proprietar nedepunând cerere de radiere. Ca atare, dacă noul proprietar dorea să circule cu acesta pe drumurile publice folosindu-se de situaţia din evidenţa publică aferentă fostului proprietar,  legislaţia, coroborată, nu îi oferea decât posibilitatea să obţină un titlu de la fostul proprietar, prin care să închirieze de la acesta statutul său aferent circulaţiei pe drumurile publice. În consecinţă, petenta este autoarea contravenţiei reţinute în sarcina sa.

Totuşi, instanţa reţine că pericolul social al faptei petentei de a nu a sigura existenţa documentului ce rezultă din argumentarea de mai sus este minim, rezultând dintr-o greşită interpretare a legii, petenta considerându-se îndreptăţită să folosească vehiculul pe drumurile publice dacă l-a cumpărat. Însă, în condiţiile în care nu a efectuat formalităţile necesare, ea rămâne în culpă şi, încadrându-se în categoria profesioniştilor, nu poate invoca eroarea ca una din circumstanţele care o exonerează de răspunderea contravenţională. De altfel, nicio persoană aflată în atare situaţie nu poate invoca eroarea deoarece orice analiză a textelor legale în materie nu duce la o altă concluzie decât cea expusă în considerentele acestei hotărâri.

Circumstanţiind astfel ca reducând totuşi pericolul social concret al faptei petentei greşita interpretare a legislaţiei în materie, instanţa apreciază că fapta acesteia a adus o atingere minimă ordinii publice, astfel că se justifică înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului conform art. 5 alin. 2 lit. a şi art. 7 din OG nr. 2/2001.

În baza art. 34 şi urm din OG 2/2001, pentru considerentele expuse, va admite în parte plângerea contravenţională formulată de petenta SC C C S.R.L. Timişoara, cu sediul xxx, jud. T în contradictoriu cu intimaţii Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – Inspectoratul Teritorial 5 Timiş şi Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – Inspectoratul Teritorial 7 Arad.

Va anula în parte procesul verbal de contravenţie seria ISCTR nr. Z încheiat la data de 13.12.2014 şi va înlocui sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 4000 lei cu cea a avertismentului. I se va aplica această sancţiune şi va fi atenţionată petenta că, dacă va mai comite alte fapte de acest gen, se va ţine seama în circumstanţiere de prezenta sancţiune.

Constatând că s-au solicitat cheltuieli de judecată, în baza art. 453 alin. 3 din Codul de procedură civilă, va obliga intimaţii în solidar să plătească petentei suma de 200 lei cheltuieli parţiale de judecată, sumă considerată a fi proporţională cu partea din plângere admisă şi cu complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte plângerea contravenţională formulată de petenta SC C C S.R.L., cu sediul X, jud. T în contradictoriu cu intimaţii Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – Inspectoratul Teritorial 5 Timiş, şi Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – Inspectoratul Teritorial 7 Arad.

Anulează în parte procesul verbal de contravenţie seria ISCTR nr. Z încheiat la data de 13.12.2014 şi înlocuieşte sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 4000 lei cu cea a avertismentului. I se aplică această sancţiune şi este atenţionată petenta că, dacă va mai comite alte fapte de acest gen, se va ţine seama în circumstanţiere de prezenta sancţiune.

Obligă intimaţii în solidar să plătească petentei suma de 200 lei cheltuieli parţiale de judecată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare