Dreptul asigurărilor sociale

Prin Legea nr.241/2013 s-a stabilit şi momentul de la care se plătesc aceste drepturi băneşti, respectiv de la 01.10.2013, astfel că acordarea sumelor restituite în baza deciziilor de revizuire nu poate fi cerută.

Decizia civilă nr. 568/24.09.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr…., Tribunalul Galați  a respins acţiunea formulată de reclamantul H.I. prin Sindicatul cadrelor militare disponibilizate în contradictoriu cu pârâtele MAN şi CSP a MAN, ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea cu nr. …., reînregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamantul H.I. a solicitat obligarea pârâtelor CSP a MAN şi MAN la plata sumei de 6578 lei reținută în baza deciziei de revizuire nr. 55017/07.12.2011, în perioada ianuarie2012 - septembrie 2013, precum şi la indexarea cuantumului pensiei stabilită în baza deciziei nr.xx din 01.10.2013, în baza Legii nr.241/2013, începând cu anul 2013.

A susţinut că este pensionar, iar prin apariția Legii nr. 241/2013 s-au înlăturat inechitățile existente prin aplicarea OUG nr.1/2011, în sensul că s-a restabilit principiul drepturilor câștigate care a fost încălcat prin revizuirea pensiei sale.

În susţinerea acţiunii, a solicitat proba cu acte, sens în care a depus la dosar în copie, decizia contestată şi cupoane de pensie.

Pârâtele, CSP a MAN şi MAN, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Reclamantul este pensionar militar şi beneficiază de o pensie care a făcut obiectul unor revizuiri ca urmare a modificărilor legislative în materia pensiilor.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010 şi aplicarea parţială a acesteia, constatând existenţa unor inechităţi, legiuitorul a înţeles să intervină pentru a le remedia, cu motivarea că în termenul prevăzut de Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile obţinute, în funcţie de care s-a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie. Ca urmare, s-a considerat ca fiind imperios necesară instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivităţii, scopul fiind acela de a nu sancţiona persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reuşit în intervalul iniţial pus la dispoziţie de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.

Conform art. 6 din OUG nr. 1/2011, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate şi a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se menţin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire. Diferenţele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârşitul lunii februarie 2011.

Ulterior, prin Legea nr.241/2013, art. 1 (1) Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.

Astfel, instanţa având in vedere dispozițiile Legii 241/2013, retine ca reclamantului nu i se cuvine nicio diferență având în vedere că trebuia să se raporteze la cuantumul pensiei din decembrie 2010, motiv pentru care a respins acest capăt de cerere ca nefondat.

In ce priveşte capătul de cerere privind indexarea pensiei începând cu anul 2013, instanţa a reținut că pensiile recalculate în baza Legii nr.241/2013 nu sunt supuse vreunei indexări așa cum solicită reclamantul, actul normativ respectiv nefăcând nicio referire la vreo indexare a pensiilor.

Actul normativ care prevede indexarea pensiei reclamantului este Legea nr. 263/2010, astfel încât o eventuală indexare în temeiul altui act normativ fără a fi expres prevăzută în mod expres nu poate fi primită de către instanță.

Față de aceste considerente instanţa a respins acţiunea ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Sindicatul cadrelor militare disponibilizate  Bucureşti  în numele reclamantului H.I.

 A solicitat admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei pentru următoarele considerente:

 În mod greşit instanţa a reţinut că revenirea la cuantumul pensiei existente la nivelul lunii decembrie 2010 reprezintă o măsură reparatorie exclusiv pentru viitor, neexistând  nici o  dispoziţie în cuprinsul Legii nr. 241/2013 care să confere dreptul  la despăgubiri pentru perioada decembrie  2010 - septembrie 2013.

Tot în mod greşit a mai  considerat instanţa  un beneficiu  acordat de legiuitor categoriilor de pensionari care au intrat sub incidenţa OUG  nr.1/2011, motiv pentru care pensia repusă în plată începând cu luna  octombrie  2013  nici nu ar putea fi indexată deoarece cuantumul acesteia  nu este produsul dintre punctajul mediu anual şi valoarea punctului de pensie, ci rezultatul  aplicării modului de calcul prevăzut de legea specială.

În dezvoltarea motivelor de apel reclamantul, prin Sindicat, a reluat susţinerile din cererea de chemare în judecată în sensul că pensiile au fost stabilite iniţial prin Legea nr. 164/2001 şi că prin Legea nr.241/2013 s-a revenit la pensia existentă la nivelul lunii decembrie 2010 ca o măsură reparatorie.

 Însă această măsură reparatorie trebuie să privească un just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale persoanelor echilibru care nu este menţinut ori de câte ori prin diminuarea drepturilor patrimoniale persoanele trebuie să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată.

OUG nr. 1/2011 în baza căruia au fost emise deciziile de revizuire care au condus la diminuarea  pensiei a avut ca scop reformarea sistemului de pensii şi înlăturarea situaţiilor inechitabile pe fondul crizei economico-financiare.

Astfel dreptul incontestabil al statului de a legifera şi de a înlătura eventualele inechităţi nu trebuie să aducă atingere dreptului de pensie dobândit legal ca urmare a desfășurării unor activităţi de militari activi. Faţă de cele arătate, reclamantul a considerat că intervenţia statului în eliminarea pensiei de serviciu prin revizuire numai în raport cu principiul contributivităţii reprezintă o ingerință în exercițiul dreptului legal dobândit.

Imposibilitatea de a-şi recupera vreodată sumele de bani pierdute şi neindexarea  pensiilor au dus la ruperea justului echilibru între protecția proprietăţii şi cerințele interesului  general.

A mai susţinut că în situaţia în care se constată că nu există nici o dispoziţie legală în cuprinsul Legii nr. 241/2013 care să confere dreptul la despăgubiri pentru perioada  2010 – 2013, nu  împiedică instanțele de judecată să facă aplicarea art.20 din Constituţia României  şi să dea prioritate pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România  este parte.

Apelantul consideră astfel că în prezenta cauză instanţa de fond a  interpretat greşit  actul juridic  dedus judecaţii şi a schimbat înţelesul  lămurit şi vădit  neîndoielnic al acestuia.

In drept a invocat art.466, 470 - 471 şi 480 alin. 2 Cod procedură civilă.

MAN în nume propriu şi ca reprezentant legal al CSP a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei ca temeinică şi legală.

Prin concluziile scrise, reclamantul, prin Sindicat, și-a menținut același punct de vedere.

Analizând motivele de apel prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi în limita obiectului dedus judecăţii, Curtea a apreciat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente.

Cu privire la obiectul cauzei instanţa constată că  nu este sesizată cu o contestaţie a reclamantului împotriva vreunei decizii emise în baza Legii nr. 241/2013 şi nici împotriva  deciziei de revizuire emisă în baza OUG nr. 1/2011.

În acest context, Curtea constată că exced obiectului cauzei şi nu vor fi analizate toate criticile reclamantului apelant privind necesitatea păstrării unui echilibru între interesul general şi  cel personal cu ocazia recalculării pensiilor de serviciu ale militarilor în baza Legii nr. 119/2010  şi cu ocazia revizuirii acestora  în baza OUG nr. 1/2011.

Curtea va analiza motivele de apel strict prin raportarea acestora la considerentele şi la dispozitivul sentinţei apelate.

Astfel, cu privire la primul capăt de cerere ce se referă la acordarea sumelor reţinute în baza deciziilor de revizuire, în mod corect a apreciat prima instanţă că acest capăt de cerere este nefondat în condiţiile în care prin lege, respectiv prin Legea nr. 241/2013, art. 1 alin.1 şi 2 s-a stabilit şi momentul de la care se plătesc aceste drepturi băneşti, respectiv de la 01.10.2013. Aşadar, plata retroactivă acestor diferenţe în perioada solicitată de reclamant nu are suport legal.

Nici cel de-al doilea capăt  de  cerere nu este  întemeiat şi în mod corect prima instanţă l-a respins, neexistând vreo dispoziţie legală cu privire la  indexarea sumelor de pensie stabilite  conform Legii nr. 241/2013. Reclamantul nu a invocat nici un temei de drept prin cererea de chemare în judecată referitor la acest capăt de cerere:

Prima instanţă a analizat cererea în raport de prevederile art.102 alin. 2 din Legea nr.263/2010 conform căruia:

„(2) Valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflației, la care se adăugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent.”

Însă, în mod corect acest text a fost analizat prin coroborare cu dispoziţiile Legii speciale  nr. 241/2013, actul normativ în baza căruia s-au recalculat şi revizuit pensia reclamantului, şi care nu face nici-o referire la indexarea acestora conform dreptului comun în materie.

Pentru aceste considerente corect a fost respinsă cererea de indexare a pensiilor recalculate şi revizuite în baza Legii nr. 241/2013  ca fiind lipsită de temei legal.

Deși se invocă obligația instanței de a aplica în mod direct dreptul european, nu se indică în mod concret nici o jurisprudență a CEDO care să fie aplicabilă în cauza de față, referirile fiind doar generice, cu titlu de principiu.

Dimpotrivă, Curtea Europeană de Drepturilor Omului s-a pronunţat în Cauza Abăluţa ş.a. versus România (în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 586 din data de 16 august  2012 a fost publicata Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului (Secţia a treia) din 15 mai 2012 cu privire la Cererea nr. 63.627/11 introdusă de Constantin Abăluţă si alţii împotriva României). Curtea a declarat cererea inadmisibilă, considerând că măsurile criticate de reclamanţi nu au fost de natură să îi facă pe aceştia să suporte o sarcină disproporţionată si excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, şi reclamanţii nu au fost în mod nejustificat discriminaţi în raport cu alţi pensionari.

Principalele argumente ale Curţii au fost următoarele:

Curtea face trimitere la jurisprudenţa sa în care a arătat că, deşi art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează plata prestaţiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuţii unei case de asigurări, acest lucru nu poate fi interpretat ca dând dreptul la acordarea unei pensii intr-un cuantum determinat. Curtea mai reaminteşte că statele părţi la Convenţie dispun de o marjă de apreciere destul de largă atunci când reglementează politicile sociale, acestea putând alege mijloacele cele mai potrivite pentru a stabili un echilibru între cheltuielile si veniturile statului, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepţia cazului in care acestea se dovedesc, in mod evident, lipsite de un temei rezonabil. În speţă, Curtea subliniază că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe raţiuni obiective, şi anume contextul economic şi corectarea inegalităţilor existente intre diferitele sisteme de pensii. In ceea ce priveşte diferenţa de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea reaminteşte că o distincţie este discriminatorie în sensul art. 14 din Convenţie dacă îi lipseşte o justificare obiectivă şi rezonabilă. În acest sens, Curtea susţine că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul mai favorabil al pensiilor ţine, de asemenea, de marja de apreciere a statului.

În consecință, nu se rețin ca fiind întemeiate nici aceste argumente ale apelantului.

În concluzie,  în conformitate cu art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă  Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat  de reclamant prin Sindicat.

Domenii speta

Spete similare