Cerere de modificare control judiciar. Condiții de admitere. Încuviințarea părăsirii țării

Decizie dosar 1199/113/2015/a3 din 25.08.2015


Neprecizarea de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a destinației, respectiv a datelor de plecare și de revenire în țară nu constituie motiv de reformare a încheierii contestate. Din cuprinsul încheierii rezultă fără echivoc care este destinația inculpatului și care este intervalul de timp în care acesta se poate deplasa în străinătate, rămânând la aprecierea inculpatului traseul pe care se va deplasa și dacă deplasarea va acoperi în totalitate sau numai în parte intervalul de timp acordat.

Încheierea din data 25.08.2015, dosar 1199/113/2015/a3

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la data de 17.08.2015, astfel cum a fost modificată la termenul din 20.08.2015, inculpatul S.M., în prezent aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar, a solicitat încuviinţarea părăsirii temporare a teritoriului României în perioada 31 august 2015 – 09 septembrie 2015. În motivarea cererii, inculpatul a arătat că mama sa se află în Italia, este bolnavă, nu se poate deplasa în ţară, iar boala de care suferă aceasta presupune noi intervenţii chirurgicale. A mai precizat inculpatul că mama sa se află în Italia de mai mulţi ani, în anul 2014 a fost diagnosticată cu „fibrom uterin, neoformaţie ovariană dreapta”, iar urmare acestui diagnostic, tot în anul 2014, a fost operată fiind suspusă unei intervenţii de histerectomie şi anestectomie bilaterală. Ulterior acestei operaţii, starea acesteia nu s-a îmbunătăţit cu mult şi boala chiar a recidivat, aşa că, având în vedere că mama sa se află singură în Italia, inculpatul a hotărât să meargă pentru a o ajuta să îşi rezolve problemele medicale. În acest sens, inculpatul a precizat că încă din luna martie 2015, înainte de a cunoaşte despre prezenta cauză, a cumpărat bilete de avion pentru sine, fratele său şi soţiile lor, în intenţia de a se deplasa în Italia pentru a lua o hotărâre împreună cu mama sa cu privire la calea pe care aceasta trebuie să o urmeze pentru vindecare. A mai arătat inculpatul că la data de 14.07.2015 un nou control la care a fost supusă mama sa a confirmat reapariţia unor leziuni chistice renale, împrejurare care confirmă agravarea sănătăţii acesteia. Cum aceasta locuieşte singură în Italia, neavând rude sau alte persoane apropiate, a considerat inculpatul că este de datoria sa să fie alături de aceasta, în situaţia gravă în care se află.

Alăturat cererii, inculpatul a depus la dosarul cauzei dovada achitării biletelor de avion, precum şi acte în dovedirea diagnosticului şi intervenţiilor medicale la care a fost supusă numita S.I., în copii traduse conforme cu originalul.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile legale aplicabile, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a reţinut că inculpatul S.M. se află sub măsura controlului judiciar, având următoarele obligaţii conform art. 215 alin 1 Cod procedură penală: a) să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; b) să informeze de îndată judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată cu privire la schimbarea locuinţei; c) să se prezinte la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului B., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.

Potrivit dispoziţiilor art. 215 alin 2 Cod procedură penală, acelaşi inculpat are de respectat şi următoarele obligaţii apreciate ca necesare de organele judiciare: a) să nu depăşească limita teritorială a României decât cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată; b) să nu se apropie de ceilalţi inculpaţi şi de martorii din prezentul dosar şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect, pe nicio cale; c) să comunice periodic, conform programului de supraveghere informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă.

Inculpatul este cercetat pentru presupusa săvârşire a infracţiunilor de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 289 alin 1 din Noul Cod penal, raportat la art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin 1 din Noul Cod penal (12 acte materiale la datele de 20.02.2015, 25.02.2015, 03.03.2015, 02.04.2015), de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art. 297 din Noul Cod penal, raportat la art. 132 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin 1 din Noul Cod penal (13 acte materiale la datele de 20.02.2015, 25.02.2015, 03.03.2015 şi 02.04.2015) şi de fals intelectual prevăzută de art. 321 din Noul Cod Penal (la data de 03.03.2015, toate cu aplicarea art. 38 alin 1 şi 2 din Noul Cod penal.

Inculpatul se află sub măsura preventivă a controlului judiciar, cu obligaţiile de mai sus, încă din data de 08.06.2015, iar până la data analizării prezentei cereri s-a prezentat la toate chemările judecătorului de cameră preliminară şi a respectat întocmai obligaţiile ce i-au fost impuse, având o atitudine procesuală corectă.

Potrivit dispoziţiilor art. 215 alin 2 lit. a) Cod procedură penală, inculpatului aflat sub măsura controlului judiciar, cu obligaţia de a părăsi ţara, i se poate încuviinţa părăsirea limitei teritoriale a ţării, la aprecierea organului judiciar care a luat măsura, adică a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Brăila.

Prin urmare, cererea formulată în cauză a fost apreciată ca fiind admisibilă, potrivit textului din Codul de procedură penală mai sus redat.

În continuare, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Brăila a apreciat că cererea formulată de inculpatul S.M. este nu numai admisibilă, ci şi întemeiată, pe baza dovezilor depuse la dosarul cauzei. Astfel, încă din luna martie 2015, mai înainte de a cunoaşte despre existenţa acestuia dosar penal, inculpatul S.M., împreună cu fratele său şi cu soţiile acestora, au făcut pregătiri pentru a pleca în Italia în vederea sprijinirii numitei S.I. care se află grav bolnavă.

Astfel, potrivit investigaţiilor medicale dovedite cu înscrisuri la dosarul cauzei, numita S.I. suferă de fibrom uterin, neoformaţiune ovariană dreapta-extirpare (histerectomie) totală şi anestectomie bilaterală.

Aşa fiind, s-a apreciat ca fiind dovedită intervenţia chirurgicală efectuată în trecut de mama inculpatului.

S-a reţinut că după stabilirea diagnosticului, în luna ianuarie 2014, mama inculpatului S.M. a avut mai multe programări medicale în cursul anului 2014, a fost internată în spital în Italia şi a suferit intervenţia chirurgicală mai sus menţionată.

Conform cu ultima investigaţie medicală din data de 14.07.2015 numita S.I. prezintă următoarele: la polul inferior al rinichiului drept se confirmă descoperirea precedentă a unei formaţiuni chistice de cca. 12 mm (invariabilă) cu două detalii calcificări parietale.

Această ultimă investigaţie recomandă întrunirea familiei numitei S.I. pentru a se decide intervenţiile chirurgicale la care aceasta ar trebui să fie supusă în continuare.

Pe de altă parte, prima instanţă a apreciat că prezenţa inculpatului în străinătate este necesară având în vedere necesitatea păstrării legăturii cu mama sa, grav bolnavă, persoană care are nevoie de sprijin familial, în contextul în care nu sunt dovezi că aceasta ar beneficia de ajutorul altor rude în Italia.

În condiţiile în care se solicită prezenţa inculpatului S.M. în Italia pentru o perioadă scurtă de timp, în vederea rezolvării chestiunilor de mai sus, respectiv perioada 31.08.2015 – 09.09.2015, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a apreciat că încuviinţarea părăsirii ţării în această perioadă nu afectează buna desfăşurare a procesului penal, în contextul în care inculpatul va avea obligaţia de a se prezenta la termenul acordat în camera preliminară la data de 11.09.2015, iar scopul măsurii preventive a controlului judiciar este pe deplin îndeplinit în continuare, chiar şi în condiţiile acestei încuviinţări.

Dimpotrivă, a apreciat judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Brăila, în condiţiile în care inculpatul se află sub control judiciar din data de 08.06.2015, după ce anterior a fost sub măsura arestului la domiciliu, în condiţiile în care în toată această perioadă inculpatul nu şi-a putut vedea mama care se află bolnavă în străinătate, în condiţiile în care până la acest moment procesual a respectat întocmai dispoziţiile instanţei de judecată şi obligaţiile aferente măsurii preventive în care se află, s-ar ajunge la încălcarea dispoziţiilor art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăților fundamentale ale cetăţeanului care garantează dreptul persoanei la viaţă familială şi privată, fără ca această ingerinţă a autorităţilor să fie justificată pe baza necesităţii pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi libertăţilor altora, într-o societate democratică, aşa cum prevede art. 8 alin 2 din Convenţie, ingerinţa nefiind, aşadar, proporţională cu scopul vizat, nefiind păstrată în cazul dat justul echilibru între interesul general al statului (buna desfăşurare a procesului penal) şi interesul particular al inculpatului (permisiunea de a pleca pentru prima dată de când este cercetat în prezenta cauză, pentru o scurtă perioadă de timp, în Italia, pentru rezolvarea problemelor medicale ale mamei sale).

Or, în cauza de faţă inculpatul nu are antecedente penale, a respectat măsura preventivă până la acest moment, a lucrat anterior ca agent de poliţie în cadrul Poliţiei Rutiere B., astfel că poate să evalueze singur consecinţele nerespectării obligaţiilor pe durata perioadei în care instanţa îi acordă părăsirea ţării.

Nu au putut fi reţinute în cauză argumentele reprezentantului Ministerului Public, în sensul că motivul pentru care a solicitat plecarea inculpatul în străinătate în perioada menţionată ar fi acela de a merge în vacanţă, întrucât în susţinerea acestor argumente procurorul s-a bazat pe prezumţii care trebuie să rezulte numai din mijloace de probă admise în procesul penal (conform art. 97 Cod procedură penală), iar instanţa nu poate face speculaţii asupra motivelor cererii inculpatului, ci dimpotrivă, instanţa se va baza pe înscrisurile doveditoare depuse de inculpat la dosarul cauzei, înscrisuri pe care instanţa le consideră ca reflectând adevărul în privinţa afirmaţiilor inculpatului în sensul că solicită părăsirea teritoriului ţării pentru motivele medicale ale mamei sale.

Nefiind afectată aşadar buna desfăşurare a procesului penal, deziderat care trebuie avut în vedere în conformitate cu dispoziţiile art. 202 alin 1 Cod procedură penală, nefiind afectat scopul măsurii preventive sub care se află în continuare inculpatul, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul  Brăila a apreciat că cererea formulată de acesta este fondată.

Aşa fiind, a fost admisă cererea formulată de inculpatul S.M. privind permisiunea de părăsire a teritoriului României pentru o perioadă de timp determinată. În baza art. 215 alin 2 lit. a), alin 8 şi 9 Cod procedură penală s-a încuviinţat inculpatului să părăsească teritoriul României în perioada 31 august 2015 – 09 septembrie 2015, inclusiv. În baza art. 215 alin 3 Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor ce îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul  Brăila. În motivarea contestației s-a arătat că, din actele din dosar rezultă că inculpatul S.M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de corupţie. Iniţial, cercetarea s-a efectuat cu inculpații (inclusiv inculpatul S.M.) în stare de arest preventiv ori în stare de arest la domiciliu, ulterior măsura fiind înlocuită cu măsura controlului judiciar. Având în vedere că obligația aferentă măsurii controlului judiciar este aceea de a nu părăsi România, dacă judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a apreciat că poate fi încuviinţată cererea inculpatului, atunci trebuia stabilită locaţia în care acesta trebuie să se deplaseze, data plecării şi data întoarcerii.

Pe de altă parte, reprezentantul Ministerului Public a apreciat încheierea contestată ca fiind netemeinică deoarece, în raport de actele depuse în susţinerea cererii, acestea nu fac dovada unei urgenţe ori a unui motiv justificativ care să presupună numaidecât deplasarea inculpatului în Italia. Afecţiunile medicale de care suferă mama inculpatului durează, potrivit actelor medicale, încă din anul 2014 și există şi alte persoane, în acelaşi grad de rudenie cu persoana bolnavă ca și inculpatul, care deja au plecat în Italia.

Contestația a fost apreciată ca fiind nefondată de către judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Galați.

Analizând cauza atât prin prisma motivelor invocate în susţinerea contestaţiei, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de control judiciar a considerat că încheierea contestată este temeinică în ceea ce priveşte încuviințarea cererii formulate de inculpatul S.M.

Potrivit art. 215 alin. 8 şi 9 C.proc.pen., în cursul urmăririi penale, procurorul care a luat măsura poate dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin ordonanţă, impunerea unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, după audierea inculpatului, aceste dispoziţii aplicându-se în mod corespunzător şi în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecăţii, când judecătorul de cameră preliminară ori instanţa de judecată dispune, prin încheiere, la cererea motivată a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu, după audierea inculpatului.

Într-adevăr, în privinţa inculpatului S.M., din probele administrate rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta ar fi implicat în comiterea faptelor care formează obiectul cercetărilor în cauza dedusă judecății. De asemenea, s-a constatat  că, în cauză, începând cu data de 08.06.2015, s-a instituit faţă de inculpatul S.M. măsura preventivă a controlului judiciar, printre obligaţiile stabilite în sarcina acestuia fiind şi aceea de a nu depăşi limita teritorială a României fără încuviinţarea prealabilă a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată, după caz. Totodată, s-a observat că inculpatului nu i s-a interzis dreptul de a mai desfășura activitatea de polițist.

S-a apreciat că judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a făcut o judicioasă evaluare a tuturor împrejurărilor ce trebuie avute în vedere la soluționarea unei cereri de modificare a obligațiilor/interdicțiilor aferente controlului judiciar și că în mod corect acesta a ajuns la concluzia conform căreia încuviințarea deplasării inculpatului pentru o scurtă perioadă de timp în Italia nu este de natură să afecteze buna desfășurare în continuare a procesului penal derulat împotriva acestuia.

În condiţiile în care inculpatul a prezentat înscrisuri din care rezultă că a rezervat biletul de avion încă înainte de a fi pus sub învinuire în cauza de față și că mama sa, aflată în Italia, urmează a fi supusă unei operații în perioada de referință, afirmația potrivit căreia inculpatul ar urmări, de fapt, să-și efectueze concediul este una speculativă, nesusținută.

Neprecizarea de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a destinației, respectiv a datelor de plecare și de revenire în țară nu constituie motiv de reformare a încheierii contestate, din cuprinsul acesteia rezultând fără echivoc care este destinația inculpatului și care este intervalul de timp în care acesta se poate deplasa în străinătate, rămânând la aprecierea inculpatului traseul pe care se va deplasa și dacă deplasarea va acoperi în totalitate sau numai în parte intervalul de timp acordat. S-a apreciat de către judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Galați ca fiind excesivă, nerezonabilă obligarea inculpatului să urmeze un anumit traseu ori să plece din țară, respectiv să revină în țară la anumite date, așa cum a solicitat procurorul în motivele contestației. În orice caz, ar fi deosebit de dificil de verificat în ce măsură ar fi respectată o asemenea dispoziție, în condițiile în care inculpatul urmează să iasă, temporar, de sub jurisdicția autorităților române. De asemenea, s-a apreciat că o dispoziție mai permisivă cu privire la aceste aspecte este de natură a preîntâmpina orice complicații ar interveni pe parcursul deplasării inculpatului din motive care nu țin de voința acestuia (accidente, cazuri de forță majoră etc.).

Pe de altă parte, judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Galați a achiesat întrutotul la argumentele învederate de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță în legătură cu respectarea dreptului persoanei la viaţă familială şi privată, astfel cum acesta este statuat prin art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăților fundamentale ale cetăţeanului.

În fine, s-a reținut de către judecătorul de drepturi și libertăți învestit cu soluționarea contestației că nici din atitudinea procesuală a inculpatului (până la momentul formulării cererii acesta a respectat întocmai dispoziţiile instanţei de judecată şi obligaţiile aferente măsurii preventive sub imperiul căreia se afla) și nici din comportamentul anterior al acestuia nu rezultă date în sensul că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului ori că ar încerca să se sustragă de la cercetarea judecătorească.