Revocarea măsurii preventive a controlului judiciar

Procedură penală: cale de atac (Revocarea măsurii preventive a controlului judiciar).

Măsura preventiva a controlului judiciar este o masura preventiva luat pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.p.p., adică pentru buna desfăşurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată, sau prevenirea comiterii unei alte infracţiuni.

Examinând scopurile pentru care măsura a fost luată, Curtea a constatat numai că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea măsurii controlului dar nici cele anterior existente nu mai subzistă la acest moment, procesul fiind în faţa instanţei, inculpatul având o conduită procesuală adecvată şi neprimejduind cu nimic buna desfăşurare a procesului penal.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, Încheierea Nr. 303/CO din 29.05.2015, Dosar nr. 3028/2/2015 )

Prin încheierea din 14 mai 20015 a Tribunalului Giurgiu-secția penală, în baza art. 362 C.p.p. rap. la art. 208 alin. 5 C.p.p, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luată față de inculpații F.V., M.M.V.P.M., N.C., R.M., I.V:, P.I.G., C.D., M.C. și S-D.G. și a menținut această măsură pe o perioadă de 60 de zile.

Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație nr. 521/P/31.10.2014, au fost trimiși în judecată, inculpații F.V., pentru comiterea a trei infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 289 C.p. rap. la art. 6 și 7 din Legea 78/2000, M.M.V., pentru două infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea 78/2000, P.M., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 Cod penal rap. la art. 6 și 7 din Legea 78/2000, N.C., pentru două infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 289 Cod penal rap. la art. 6 și 7 din Legea 78/2000, R.M., pentru  săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea 78/2000, I.V., pentru comiterea a trei infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea 78/2000, P.I.G., pentru comiterea a două infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea 78/2000, C.D., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea 78/2000, M.C., pentru comiterea a două infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea 78/2000, S.D.G., pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea 78/2000.

Inculpații F.V., P.M.  și N.C.  au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, iar inculpații R.M., I.V., P.I.G., C.D., M.C., S.D.G. sub control judiciar.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2014, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, a constatat legală și temeinică măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul R.M. și de asemenea s-a pronunțat și în legătură cu celelalte măsuri preventive dispuse în cauză, față de ceilalți inculpați.

Prin încheierea din 9 februarie 2015, Tribunalul Giurgiu a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispus împotriva inculpaților F.V., M.V.M., N.C., R.M., I.V., P.I.G., C.D., M.C. și S.D.G. și a menținut această măsură pe o perioadă de 60 de zile, de la 9 februarie 2015 până la 9 aprilie 2015 inclusiv.

Totodată a respins cererile inculpaților privind revocarea acestei măsuri precum și pe cele vizând încetarea de drept a acestora , de asemenea și cererile care au avut ca obiect modificarea obligației impuse inculpaților conform art. 215 alin. 2 litera e C.p.p.

Prin decizia 96 C /16.02.2015 Curtea de Apel București, a admis contestațiile formulate împotriva încheierii din 9 februarie 2015 a Tribunalului Giurgiu, a desființat în parte încheierea și rejudecând, în baza art. 215 alin. 9 rap. la art. 215 alin. 8 C.p.p. a modificat obligația instituită în sarcina inculpaților conform art. 215 alin.2 litera e C.p.p., în sensul că a limitat interdicția impusă acestora la desfășurarea activității în exercitarea căreia se presupune că au fost săvârșite faptele, respectiv activitatea de control la trecerea peste frontieră.

Curtea a reținut că, potrivit art. 208 alin. 5 C.p.p., instanța de judecată are obligația verificării periodice a măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpat pentru a constata dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri preventive sau dacă au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri, aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile art. 207 alin. 4 C.p.p. Conform art. 207 alin. 4 C.p.p., atunci când temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin, instanța dispune prin încheiere menținerea acestei măsuri, alineatul 5 prevăzând că în situația în care temeiurile au încetat sau în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă  nelegalitatea măsurii, se dispune revocarea măsurii peventive.

S-a reținut că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați și de asemenea, s-a reținut că, măsura controlului este în continuare necesară pentru atingerea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.p.p., anume buna desfășurare a procesului penal și prevenirea comiterii de infracțiuni.

Curtea a considerat întemeiată solicitarea inculpaților privind modificarea obligației impusă acestora conform art. 215 alin. 2 litera e ) C.p.p. . Cu privire la unii dintre inculpați s-a impus obligația de a nu exercita profesia, meseria sau de a desfășura activitatea în exercitarea căreia  a săvârșit fapta iar cu privire la alții s-a dispus să nu exercite profesia de polițist , în exercitarea căreia sunt acuzați că au săvârșit faptele.

Inculpații au solicitat limitarea acestei interdicții la activitatea de lucrător operativ, în exercitarea acesteia fiind suspectați a fi săvârșit infracțiunile deduse judecății, arătând că ar putea desfășura alte activități în cadrul Poliției de Frontieră Giurgiu unde sunt angajați, care nu ar presupune contactul cu publicul și unde nu ar putea exista riscul comiterii de fapte penale.

A reținut că infracțiunile pretins comise de inculpați se localizează la nivelul anului 2011 și nu există suspiciunea unor fapte similare ulterior acestui moment deși inculpații au desfășurat în continuare aceste activități, pe de altă parte a reținut că inculpații au depus înscrisuri care atestă necesitatea stringentă de a obține venituri, obligația impusă împiedicându-i să-și exercite profesia de polițist și în același timp neputând desfășura orice alt tip de activitate datorită statutului lor. Instanța de control a remarcat că inculpații I., C., M., S., N., F. au depus dovezi privind existența unor contracte de credit, în mod evident lipsa resurselor pentru achitarea ratelor fiind de natură a afecta grav viața acestora și a membrilor familiilor lor.

De asemenea, interdicția impusă inculpaților, în măsura prelungirii ei, va depăși ceea ce este strict necesar, devenind disproporționată.

Pentru aceste motive, Curtea a modificat obligația stabilită în sarcina inculpaților, admițînd contestațiile acestora.

Prin încheierea din 25.03.2015, Tribunalul Giurgiu a constatat legalitatea și temeinicia controlului judiciar față de inculpați, menținând această măsură pentru 60 de zile.

Prin decizia decizia penală 185/C/6 aprilie 2015, Curtea de Apel București a admis contestația formulată de inculpatul R.M. împotriva încheierii de mai sus și a înlăturat mențiunea privind perioada de menținere a măsurii preventive a controlului judiciar de la data de 10.04.2015 la 8.06.2015.

Instanța de fond, verificând din nou , la împlinirea termenului de 60 de zile legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar, față de inculpații F., M., P., N., R., I., P., C., M. și Soare a constatat că este legală și temeinică, deoarece probele de la dosar sunt apte să convingă un observator obiectiv că inculpații ar fi putut comite faptele reținute în sarcina lor și pentru care au fost trimiși în judecată .

De asemenea, a apreciat că măsura controlului judiciar, așa cum a fost modifcată este în continuare necesară pentru atingerea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală , respectiv buna desfășurare a procesului penal dar și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

A apreciat că nu există niciun motiv pentru revocarea controlului judiciar întrucât se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii și nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat contestație inculpatul R.M., solicitând desființarea încheierii și revocarea măsurii preventive a controlului judiciar.

În motivarea acestei contestații, inculpatul a arătat că, a avut un comportament bun în societate, s-a prezentat la fiecare termen de judecată, a respectat toate obligațiile impuse de instanță iar durata măsurii până în prezent a depășit 7 luni.

Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și nu există date certe că în lipsa măsurii preventive, acesta ar comite vreo infracțiune sau ar împiedica bunul mers al procesului penal.

În susținerea contestației nu s-au administrat probe noi.

Examinând contestația formulată, Curtea apreciază că este întemeiată.

Potrivit art. 215 alin. 5 C.p.p., instanța verifică, prin încheiere, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.

Controlul judiciar este luat pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.p.p., adică pentru buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată, sau prevenirea comiterii unei alte infracțiuni.

Examinând scopurile pentru care măsura a fost luată, Curtea constată că niciunul dintre aceste scopuri nu mai presupun, la acest moment, restrângerea libertății inculpatului, prin lipsirea acestuia de vreunul dintre atributele acestui drept fundamental.

Procesul penal este deja pe rolul instanței de judecată, este un proces care va fi de durată având în vedere numărul mare de inculpați și de infracțiuni care urmează a fi cercetate, iar inculpatul s-a prezentat la fiecare termen al procesului. Nu s-a dovedit și nici măcar nu s-a invocat faptul că inculpatul ar fi efectuat vreo activitate sau vreun demers împotriva bunei defășurări a procesului penal, că ar fi pereclitat în vreun fel această desfășurare.

Nu rezultă din date și elemente certe, concrete, faptul că  inculpatul ar fi încercat să se sustragă de la judecată sau că ar fi făcut pregătiri în acest sens.

Tot astfel, nu există minime indicii că inculpatul ar intenționa comiterea unei alte infracțiuni sau că ar fi  încercat comiterea unei alte infracțiuni.

Măsura controlului judiciar, în conținutul său concret, este dispusă împotriva inculpatului de peste 7 luni iar menținerea restrângerii libertății inculpatului fără argumente solide care să justifice necesitatea acestei mențineri, aduce atingere dreptului la libertate, în mod nelegal, arbitrar.

Depășirea acestei durate fără suficiente argumente, numai în baza afirmației că motivele care au determinat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, încalcă cerințele de oportunitate și proporționalitate ale măsurii preventive.

Prin urmare, Curtea apreciază că nu numai că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii controlului dar nici cele anterior existente nu mai subzistă la acest moment, procesul fiind în fața instanței, inculpatul având o conduită procesuală adecvată și neprimejduind cu nimic buna desfășurare a procesului penal.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 215 alin. 5) C.p.p. rap. la art. 207 alin. 5) C.p.p., va revoca măsura controlului judiciar luată față de inculpat.

Potrivit art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare