Sentinta civila

Dosar nr. 10631/1748/2014

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CORNETU

SENTINTA CIVILA NR.1467

Şedinţa publica din data de 27.04.2015

Instanta constituita din:

PREŞEDINTE: Monica Elena Davidoiu

GREFIER: Alina Goga

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator SC HAMEI EXIM SRL LA CAB AV. MAFTEIU ELENA şi pe intimat ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE ILFOV, intimat SERVICIUL FISCAL ORASENESC BRAGADIRU, intimat ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE ILFOV PRIN DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, având ca obiect

contestaţie la executare.

Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 20.04.2015, fiind consemnate in încheierea de sedinta  de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 27.04.2015, cand in aceeasi compunere  a retinut urmatoarele.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată sub nr. 10631/1748/2014 pe rolul Judecătoriei Cornetu, contestatoarea SC HAMEI EXIM SRL în contradictoriu cu intimaţii  ADMINISTRAŢIA JUDETEANA A FINANŢELOR PUBLICE ILFOV şi SERVICIUL FISCAL ORASENESC BRAGADIRU, a solicitat in baza dispoziţiile art. 150, art. 172-173 Cod procedura fiscala, art. 780 si urm. din Codul de procedura civila, pe calea contestaţiei la executare să se dispună desfiinţarea popririi asigurătorii nr. 604189 din 07.11.2014 emisa de către organul fiscal asupra disponibilităţilor băneşti deschis pe contul debitoarei la Banca Romana pentru Relansarea Economica - Libra Bank, precum şi suspendarea masurii popririi asigurătorii pe contul deschis la Banca Romana pentru Relansarea Economica - Libra Bank.

In fapt, s-a procedat la infiintarea popririi asigurătorii nr. 604189 din 07.11.2014, in baza dispoziţiilor art. 149 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, masuri ce duc la indisponibilizarea contului bancar pentru suma de 15.641.757 lei, apreciindu-se de către organul fiscal ca societatea datorează SC BEK METAL MATERIAL SRL aceasta suma.

Pentru a dispune o astfel de masura organul fiscal trebuia sa detina un titlu executoriu, care sa conţină o creanţa certa, lichida si exigibila,datorata de societatea contestatoare către societatea debitoare SC BEK METAL MATERIAL SRL.

Pentru a putea fi executata, creanţa trebuie sa indeplineasca cele trei condiţii: sa fie certa, lichida si exigibila, iar organul fiscal nu este in posesia unui titlu executoriu pentru a trece la executarea sumei debitorului urmărit.

Aceasta masura a fost dispusa in mod nelegal fara sa se indice in concret ce dispoziţii legale a incalcat societatea contestatoare si ce anume obligaţii i-au fost retinute in sarcina acesteia, intrucat aceasta masura ii afecteaza in mod direct activitatea ce constituie principala sursa de venit, fiind implicata in derularea unor contracte externe, cu termene exprese pentru plata c/v mărfurilor ce fac obiectul contractelor.

Conform OUG nr. 8/2014, poprirea nu poate fi infiintata inainte de implinirea unui termen de 30 de zile de la data comunicării somaţiei.

In Codul de procedura fiscala se mentioneaza ca sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmaribile reprezentând venituri si disponibilităţi băneşti in lei si in valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, detinute si/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terte persoane sau pe care aceştia le vor datora si/sau deţine in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.

Aceste masuri se iau numai in anumite condiţii, atunci cand exista o creanţa certa , lichida exigibila, stabilita in baza unui titlu executoriu.

Rezulta fara putinta de tagada faptul ca din actele intocmite de către organul fiscal aceste măsurii asigurătorii au fost luate ca urmare a unei simple constatari a unui debit estimat in sarcina SC BEK METAL MATERIAL SRL prin decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. 1341475 din 07.11.2014, decizie necomunicata societaţii contestatoare.

Mai mult decât atat, nu rezultă din niciun act administrativ emis de către intimate că societatea ar datora debitorului urmărit suma mentionata in adresa de infiintare a popririi.

Societatea în baza dispoziţiilor OUG nr. 29/2011 si a Ordinului MFP nr. 1853/2011 prin adresa nr. 308 din 18.06.2014 a solicitat eşalonarea obligaţiilor.

Urmare cererii sus mentionate prin decizia nr. 603877 din 25.06.2014 organul fiscal teritorial a acordat societatii eşalonarea obligaţiilor restante la bugetul general consolidat pentru suma de 1.040.524 lei, eşalonare aflata in curs de desfasurare .

Aduce in atentia instantei faptul ca relaţiile comerciale dintre societatile în cauză se desfasoara pe perioada 10.02.2014- 09.02.2017.

 Conform înţelegerii de plata incheiata între societati in data de 31.10.2014 societatea contestatoare s-a obligat ca suma de 12.839.675,41 lei datorata SC BEK METAL MATERIAL SRL sa fie esalonata pana in data de 31.03.2016.

Faptul ca s-a procedat la emiterea unei adrese de infiintare a popririi asigurătorii pentru suma de 15. 641.757 lei pentru conturile societatii contestatoare aceasta masura o prejudiciază sub toate aspectele, in primul rand, societatea va pierde eşalonarea acordata prin decizia nr. 603877 din 25.06.2014, iar prin indisponibilizarea conturilor va fi paralizata activitatea societatii care va conduce implicit la lipsa disponibilităţilor si a lichidităţilor, astfel ca va periclita si intelegerea de eşalonarea obligaţiilor dintre societatile în cauză.

Societatea contestatoare este de acord sa vireze sumele datorate debitorului urmărit SC BEK METAL MATERIAL SRL direct in contul creditorului bugetar, dar va fi in imposibilitate in masura in care poprirea asiguratorie va deveni executorie si societatii îi va fi blocata activitatea total.

Apreciază ca pentru a justifica instituirea acestor masuri intimatele trebuia sa dovedeasca existenta pericolului ca debitorul se sustrage de la urmărire sau isi ascunde ori isi risipeste patrimoniul, iar din analiza actelor intocmite de intimata nu rezultă aceasta situatie, toate analizele sunt bazate numai pe suspiciunea realitatii tranzacţiilor economice, fara insa sa existe in acest moment o certitudine din partea organelor fiscale , că exista un act administrativ , un titlu executoriu care sa stea la baza acestor măsuri.

Faptul ca s-a trecut la indisponibilizarea conturilor bancare ale tertilor toate aceste imprejurari pun in imposibilitate societatea sa-si desfasoare activitatea, ceea ce-i va crea prejudicii mari, prin neonorarea in timp a obligaţiilor contractuale cu mai mulţi agenţi economici din tara si strainatate, existând pericolul sa nu-si efectueze plăţile la timp in vederea ridicării produselor din vama(generarea unor penalitati pentru neplata la timp a obligaţiilor), neonorarea contractelor.

Aceste masuri asigurătorii au natura unei ingerinţe in dreptul de proprietate al societatii contestatoare ce este de natura a produce grave prejudicii in cursul activitatii comerciale desfasurate si ca urmare a indisponibilizarii conturilor bancare.

Aceste masuri asigurătorii se iau numai in anumite condiţii restrictive, de natura a limita puterea autoritatii la instituirea acestor masuri, respectiv aceste masuri se iau in condiţiile in care exista pericolul ca debitorul sa se sustraga sau sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul.

In cazul in care intimatele nu au făcut dovada existentei unui pericol, aceasta masura apare ca fiind arbitrara, cu atat mai mult cu cat aceasta este de natura a restrânge activitatea comerciala desfasurata de către contestatoare.

Simpla estimare a unui debit nu este de natura a indica existenta unui pericol de sustragere, aceasta cu atat mai mult cu cat intimatele nu au făcut dovada unor indicii minime de sutragere de la executare, de la neplata unor obligaţii bugetare certe , lichide , exigibile.

In opinia sa de la data instituirii masurilor asigurătorii societatea noastra nu mai poate funcţiona intrucat indisponibilizarea conturilor bancare ale societatii si ale debitorului urmărit fac imposibila desfasurarea activitatii, crearea unor prejudicii ce nu mai pot fi acoperite dupa intoarcerea executării, neonorarea obligaţiilor contractuale, blocarea mărfurilor în vama, imposibilitatea plaţii avansurilor pentru mărfurile sosite in vama.

Având in vedere faptul ca au fost instituite masurile asigurătorii in lipsa unor minime indicii clare din care sa rezulte o creanţa certa lichida si exigibila, apreciază faptul că se impune suspendarea măsurii pana la soluţionarea definitiva si irevocabila a contestatiei, avand in vedere masura urgentei ce se cere a fi luata in astfel de situatii.

Pentru o creionare exacta a situatiei de fapt, organul fiscal trebuia sa obtina si sa utilizeze toate informaţiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situatiei de fapt fiscale a contribuabilului, sa stranga probe certe in susţinerea celor mentionate si nu sa constate si sa stabileasca obligaţii fiscale in sarcina contribuabilului in baza unor suspiciuni, situatii irelevante in cauza dedusa spre soluţionare.

Fata de aceste considerente solicită instantei de judecata sa admita contestatia astfel cum a fost formulata si pe cale de consecinţa sa dispună anularea popririi asigurătorii nr. 604189 din 07.11.2014 emisa in baza deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. 1341475 din data de 07.11.2014, cat si supendarea măsurii asigurătorii pana la soluţionarea definitiva si irevocabila a contestatiei.

În dovedire au fost ataşate în fotocopie înscrisuri: adresa de infiintare a popririi asigurătorii nr. 604189 din 07.11.2014, proces verbal din 06.08.2014 a D.G.A.F. Alexandria, proces verbal din 03.12.2014, decizie de eşalonare, grafic de eşalonare, contracte in derulare, intelegere de plata, extras cont Libra, stat plata salariaţi.

Intimata-creditoare Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice Bucureşti, în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ilfov, in temeiul dispoziţiilor art. 205-208 Codul Procedura Civila, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestatiei la executare si a cererii de suspendare formulata de contestatoarea SC Hamei Exim SRL ca neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:

In fapt, contestatoarea SC Hamei Exim SRL a formulat contestatie la executare solicitând instantei desfiinţarea popririi asigurătorii nr. 604189/07.11.2014 emisa de către organul fiscal asupra disponibilităţilor băneşti, precum si suspendarea măsurii popririi asigurătorii.

In ceea ce priveşte suspendarea executării, invederează urmatoarele: Conform dispoziţiilor art. 718 alin.(1) Cod Procedura Civila, „Pana la soluţionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, la solicitarea pârtii interesate si numai pentru motive temeinice, instanta competenta poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odata cu contestatia la executare sau prin cerere separata”.

O astfel de masura se poate dispune pentru ca pana la soluţionarea cererii inregistrate pe rolul instantei sa nu sa desavarseasca o procedura de executare realizata cu incalcarea prevederilor legii.

Mai mult, prin suspendarea executării se preintampina producerea unor prejudicii grave, uneori ireparabile in natura, ce ar putea sa fie determinate de continuarea executării ce a fost pornita in mod vădit in dispreţul legii.

In consecinţa, pentru acordarea suspendării (pana la soluţionarea prezentei cereri) de către instanta, aceasta trebuie sa cerceteze motivele expuse si sa aprecieze daca printre problemele invocate de contestatoarea SC Hamei Exim SRL se inscriu aspecte ce ar putea constitui nereguli savarsite de către organul de executare care ar putea conduce la admiterea cererii.

Motivele invocate de contestatoarea antementionata nu releva nereguli sau nelegalitati in procedura de executare,  solicitând astfel  respingerea cererii de suspendare a executării pana la soluţionarea prezentei cererii.

In urma controlului efectuat de către inspectorii antifrauda in cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala - Direcţia Generala Antifrauda Fiscala a rezultat ca SC Hamei Exim SRL nu si-a îndeplinit obligaţiile declarative către stat, in cuantum de 15.641.757 lei, compusa din TVA in suma de 9.385.054 lei si impozit pe profit in suma de 6.256.703 lei.

Fata de aceste aspecte Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Bucureşti- Administraţia Judeteana a Finanţelor Publice Ilfov a emis adresa de infiintare a popririi asigurătorii către contestatoarea antementionata somând la plata sumei de 15.641.757 lei,

Menţionează faptul ca potrivit dispoziţiilor art. 9 din OG nr. 92/2003 organul fiscal este indreptatit, sa aprecieze in limitele atributelor ce ii revin, relevanta stărilor de fapt fiscale si sa adopte soluţia admisa de lege intemeiata pe constatari complete asupra tuturor imprejurarilor edificatoare in cauza.

In consecinţa, prin insasi contestarea adresei de infiintare a popririi asigurătorii contestatoarea SC Hamei Exim SRL incearca sustragerea de la achitarea creanţei datorate bugetului consolidat al statului in cuantum de 15.641.757 lei reprezentând obligaţii fiscale, respectiv TVA si impozit pe profit.

Supune atenţiei instanţei faptul că, în eventualitatea sustragerii de la plata sumelor cuprinse în adresa de infiintare a popririi asigurătorii nr.604189/07.11.2014 si contestata de contestatoarea SC Hamei exim SRL ar crea un prejudiciu mai mare decât suma consemnată, respectiv 15.641.757 lei.

Având in vedere cele invederate mai sus si conform actelor depuse la dosar, se constată ca actele incheiate de organele fiscale si contestate de contestatoarea antementionata sunt legale si temeinice.

Fata de cele de mai sus, solicită respingerea contestatiei si a cererii de suspendare formulate de către SC Hamei Exim SRL ca neintemeiata.

In drept, art. 205-208 Cod Procedura Civila .

Din dispoziţia instanţei a fost ataşată documentaţia care a stat la baza emiterii adresei de proprire asiguratorie-filele nr. 66-104.

Contestatoarea SC HAMEI EXIM SRL, in baza dispoziţiilor art. 205-208 Cod procedura civila, a formulat şi RĂSPUNS LA INTAMPINAREA formulata de către Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Bucureşti arătând următoarele:

Intimata arata instantei de judecata faptul ca motivele invocate de către societatea contestatoare in ceea ce priveşte cererea de suspendare nu releva nereguli sau nelegalitati in procedura de executare motiv pentru care solicita respingerea cererii.

Fata de aceasta susţinere invederează instantei de fond faptul ca pentru a se dispune o astfel de masura organul fiscal trebuia sa detina un titlu executoriu, care sa conţină o creanţa certa, lichida si exigibila, datorata de societatea contestatoare către societatea debitoare SC BEK METAL MATERIAL SRL.

Pentru a putea fi executata, creanţa trebuie sa indeplineasca cele trei condiţii: sa fie certa, lichida si exigibila, iar organul fiscal nu este in posesia unui titlu executoriu pentru a trece la executarea sumei debitorului urmărit.

Aceasta masura a fost dispusa in mod nelegal fara sa se indice in concret ce dispoziţii legale au incălcate de societatea contestatoare si ce anume obligaţii i-au fost retinute in sarcina acesteia, intrucat aceasta masura ii afecteaza in mod direct activitatea ce constituie principala sursa de venit, fiind implicata in derularea unor contracte externe, cu termene exprese pentru plata c/v mărfurilor ce fac obiectul contractelor.

S-a procedat la infiintarea popririi asigurătorii nr. 604189 din 07.11.2014,in baza dispoziţiilor art. 149 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, masuri ce duc la indisponibilizarea contului bancar pentru suma de 15.641.757 lei, apreciindu-se de către organul fiscal ca societatea datoreaza SC BEK METAL MATERIAL SRL aceasta suma.

Aceste masuri se iau numai in anumite condiţii, atunci cand exista o creanţa certa , lichida exigibila, stabilita in baza unui titlu executoriu.

Masura popririi asigurătorii a fost luata ca urmare a unei simple constatari a unui debit estimat in sarcina SC BEK METAL MATERIAL SRL prin decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. 1341475 din 07.11.2014.

Pana in acest moment nu a fost intocmit niciun act administrativ emis de către intimata din care sa rezulte faptul ca societatea contestatoare ar datora debitorului urmărit suma mentionata in adresa de infiintare a popririi.

 Societatea in baza dispoziţiilor OUG nr. 29/2011 si a Ordinului MFP nr. 1853/2011 prin adresa nr. 308 din 18.06.2014 a solicitat eşalonarea obligaţiilor.

Urmare cererii sus mentionate prin decizia nr. 603877 din 25.06.2014 organul fiscal teritorial a acordat societatii eşalonarea obligaţiilor restante la bugetul general consolidat pentru suma de 1.040.524 lei, eşalonare aflata in curs de desfasurare .

Relaţiile comerciale dintre societatile în cauză se desfasoara pe perioada 10.02.2014- 09.02.2017.

Conform intelegerii de plata incheiata intre societati in data de 31.10.2014 societatea contestatoare s-a obligat ca suma de 12.839.675,41 lei datorata SC BEK METAL MATERIAL SRL sa fie esalonata pana in data de 31.03.2016.

Faptul ca s-a procedat la emiterea unei adrese de infiintare a popririi asigurătorii pentru suma de 15. 641.757 lei pentru conturile societatii , aceasta masura o prejudiciază sub toate aspectele, in primul rand societatea va pierde eşalonarea acordata prin decizia nr. 603877 din 25.06.2014, iar prin indisponibilizarea conturilor este paralizata activitatea societatii care va conduce implicit la lipsa disponibilităţilor si a lichidităţilor, astfel ca va periclita si înţelegerea privind eşalonarea obligaţiilor dintre societatile implicate. Fara posibilitatea derulării activitatii comerciale sunt blocaţi, ceea ce va conduce la imposibilitatea plaţii sumelor retinute in sarcina contestatoarei.

Aduce in atentia instantei faptul ca a contestat masura popririi contului bancar intrucat societatea este in imposibilitate sa foloseasca contul si sa desfasoare activitatea comerciala in vederea careia a fost autorizata pentru derularea contractelor existente, deoarece prin aceasta masură nu mai pot fi efectuate operaţiuni bancare.

Apreciază ca pentru a justifica instituirea acestor masuri intimata trebuia sa dovedeasca existenta pericolului ca debitorul se sustrage de la urmărire sau îsi ascunde ori isi risipeste patrimoniul, iar din analiza actelor intocmite de intimata nu rezulta aceasta situatie, toate analizele sunt bazate numai pe suspiciunea realitatii tranzacţiilor economice, fara insa sa existe in acest moment o certitudine din partea organelor fiscale, ca exista un act administrativ, un titlu executoriu care sa stea la baza acestor masuri.

In opinia contestatoarei aceste masuri asigurătorii au natura unei ingerinţe in dreptul de proprietate al societatii ce este de natura a produce grave prejudicii in cursul activitatii comerciale desfasurate si ca urmare a indisponibilizarii conturilor bancare.

Aceste masuri asigurătorii se iau numai in anumite condiţii restrictive, de natura a limita puterea autoritatii la instituirea acestor masuri, respectiv aceste masuri se iau in condiţiile in care exista pericolul ca debitorul sa se sustraga sau sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul.

In cazul in care intimatele nu au făcut dovada existentei unui pericol , aceasta masura apare ca fiind arbitrara, cu atat mai mult cu cat aceasta este de natura a restrânge activitatea comerciala desfasurata de către contestatoare.

Simpla estimare a unui debit nu este de natura a indica existenta unui pericol de sustragere, aceasta cu atat mai mult cu cat intimata nu a făcut dovada unor indicii minime de sutragere de la executare, de la neplata unor obligaţii bugetare certe, lichide, exigibile.

In opinia sa de la data instituirii masurilor asigurătorii societatea nu mai poate funcţiona intrucat indisponibilizarea conturilor bancare ale societatii contestatoare si ale debitorului urmărit fac imposibila desfasurarea activitatii, crearea unor prejudicii ce nu mai pot fi acoperite dupa întoarcerea executării, neonorarea obligaţiilor contractuale, blocarea mărfurilor in vama, imposibilitatea plaţii avansurilor pentru mărfurile sosite in vama.

Având in vedere faptul ca au fost instituite masurile asigurătorii in lipsa unor minime indicii clare din care sa rezulte o creanţa certa lichida si exigibila, apreciază faptul ca se impune suspendarea măsurii pana la soluţionarea definitiva si irevocabila a contestatiei, avand in vedere masura urgentei ce se cere a fi luata in astfel de situatii.

În opinia sa organul fiscal trebuia sa obtina si sa utilizeze toate informaţiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situatiei de fapt fiscale a contribuabilului, sa stranga probe certe in susţinerea celor mentionate si nu sa constate si sa stabileasca obligaţii fiscale in sarcina contribuabilului in baza unor suspiciuni, situatii irelevante in cauza dedusa spre soluţionare.

Având in vedere motivele prezentate, solicită admiterea contestatiei astfel cum a fost formulata si pe cale de consecinţa sa dispună suspendarea măsurii pana la soluţionarea definitiva si irevocabila a contestatiei cat si anularea popririi asigurătorii nr. 604189 din 07.11.2014 emisa in baza deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. 1341475 din data de 07.11.2014.

 Contestatoarea a făcut dovada consemnării unei cauţiuni în cuantum de 20.142 lei, conform filelor 138-139 ale dosarului, completată ulterior cu suma de 9000 lei, conform recipisei de consemnare nr. 523807/1/30.03.2015.

Totodată, contestatoarea a plătit şi taxa judiciară de timbru în cuantum de 1050 lei.

A fost încuviinţată proba cu înscrisuri, reclamanta-contestatoare ataşând în acest sens un set de înscrisuri la data de 16.04.2015-filele nr. 145-176.

Deliberând asupra prezentei contestaţii la executare şi a cererii de suspendare a executării, prin prisma susţinerilor părţilor, a probelor administrate, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, instanţa constată următoarele:

În fapt, instanţa reţine că în urma controlului efectuat de către inspectorii antifrauda in cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala - Direcţia Generala Antifrauda Fiscala a rezultat ca debitoarea BEK Metal Material nu si-a îndeplinit obligaţiile declarative către stat, in cuantum de 15.641.757 lei, compusa din TVA in suma de 9.385.054 lei si impozit pe profit in suma de 6.256.703 lei, fiind întocmită în acest sens decizia de instituire a măsurilor asigurării din 07.11.2014 în temeiul art. 129 alin. 4 din OG nr. 92/2003, iar fata de aceste aspecte Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Bucureşti- Administraţia Judeteana a Finanţelor Publice Ilfov a emis adresa de infiintare a popririi asigurătorii nr. 604189 din 07.11.2014 comunicată contestatoarei.

În continuare, instanţa constată că prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, ulterior rectificată, emisă de Direcţia regională antifraudă fiscală Bucureşti s-a constatat că în urma controlului efectuat asupra debitoarei BEK Metal Material organele de control fiscal au constatat în esenţă faptul că aceasta ca urmare a unor relaţii comerciale cu furnizorii interni ai produsului “tablă” a dedus TVA fără drept în cuantum de 9.385.054 lei şi a diminuat cuantumul impozitului pe profit cu suma de 6.256.703 lei, operaţiunile în cauză neavând la bază documente justificative care să facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, conform art. 11 din Legea nr. 571/2003 şi dispoziţiilor din acelaşi act normativ care permit deducerea TVA plătit de către reclamantă.

Totodată, prin aceeaşi decizie de instituire a măsurilor asigurătorii s-a mai reţinut  că activele patrimoniale ale societăţii controlate astfel sunt compuse din produse finite în valoare de 43279 lei, identificate în container, precum şi suma de 15.641.757 lei reprezentând  sume datorate cu orice titlu debitorului de alte persoane, nefiind identificate alte bunuri mobile/imobile sau disponibilităţi băneşti ale debitoarei pentru luarea unor măsuri asigurătorii.

Prin urmare, s-a constatat necesitatea luării unor astfel de măsuri asigurătorii în temeiul art. 129 din C.proc.fiscală în vederea asigurării organelor fiscale a recuperării debitului fiscal constatat în urma acestor verificări, măsura asigurătorie urmând a fi transformată într-una executorie în măsura emiterii unui titlu de creanţă generat de activitatea de inspecţie fiscală asupra debitoarei.

Astfel, în temeiul acestei decizii a fost comunicată contestatoarei din prezenta cauză adresa de instituire a măsurii popririi asigurătorii contestată, prin care în temeiul art. 149 din OG nr. 92/2003 a fost înfiinţată această măsură asigurătorie asupra sumelor de bani datorate de această societate debitoarei care a făcut obiectul controlului consemnat în decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, revenind prin urmare terţului poprit, contestatoarea, obligaţia de a reţine sumele datorate cu orice titlu debitoarei intimatei  şi în cazul în care procedura de executare silită va fi declanşată, să fie virate direct în conturile administrate de către intimata-creditoare.

Rezultă că, deşi contestatoarea a susţinut în mod constant în prezenta contestaţie la executare faptul că în mod nelegal a fost instituită o măsură asigurătorie prin adresa atacată, această măsură a popririi asigurătorii vizează sumele datorate sau care vor fi datorate de către contestatoarea terţ poprit debitorului fiscal, prin urmare nu asupra conturilor deţinute de către terţul poprit sau asupra disponibilităţilor sale băneşti afectate unor alte contracte sau destinaţii, cu excepţia sumelor datorate efectiv sau pentru viitor în temeiul unor relaţii comerciale încheiate cu debitoarea care a făcut anterior obiectul măsurilor de control fiscal prealabil.

Astfel, se reţine că o astfel de măsură nu poate fi apreciată ca afectând în mod direct sau indirect patrimoniul-inclusiv disponibilităţile băneşti ale contestatoarei-aparţinând terţului poprit, aceasta având deplina libertate de a dispune de patrimoniul său şi implicit de sumele aflate în conturile deschise în numele său, activitatea desfăşurată de terţul poprit nefiind afectată de luarea unei astfel de măsuri asigurătorii de către organele fiscale, cu excepţia sumelor datorate în prezent sau în viitor de către terţul poprit debitorului, sume cu privire la care contestatoarea are obligaţia de a le reţine şi de a le vira, în măsura declanşării procedurii de executare silite, direct în conturile intimatei-creditoare.

Din această perspectivă, instanţa constată că insăşi contestatoarea terţ poprit a recunoscut că între aceasta şi debitoarea supusă măsurilor asigurătorii există în prezent încheiată o convenţie în temeiul căruia terţul poprit fie datorează, fie va datora debitoarei anume sume de bani, astfel încât în măsura în care terţul dispune efectuarea unor plăţi în conturile aparţinând debitoarei, are obligaţia de a nu efectua în concret această operaţiune, ci de a reţine sumele datorate debitoarei şi de al pune la dispoziţia organelor fiscale în vederea unei eventuale recuperări a debitului fiscal care urmează eventual a fi constatat în urma emiterii unui titlu de creanţă emis de organele fiscale.

Instanţa va reţine de asemenea faptul că nu prezintă relevanţă asupra legalităţii instituirii acestei măsuri asigurătorii faptul că sumele au fost eşalonate între părţile convenţiei comerciale menţionată anterior, încheiată între terţul poprit şi debitoare, măsura asigurătorie fiind instituită conform art. 129 alin. 2 şi 3, respectiv art. 149 alin. 1 din OG nr. 92/2003.

Potrivit acestor dispoziţii art. 129 alin. 2 şi 3 ” (2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

(3) Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.”, iar potrivit art. 149 alin. 1“Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.”

Aplicând aceste din urmă dispoziţii legale, rezultă că atât poprirea executorie, cât şi poprirea asigurătorie vizează atât sumele datorate, cât şi cele care vor fi datorate în viitor în temeiul unor  raporturi juridice existente, astfel încât contestatoarea terţ poprit este obligată să respecte scopul instituirii măsurii asigurătorii, patrimoniul terţului nefiind afectat în vreun mod prin măsura asigurătorie, acesta având obligaţia de a-şi îndeplini obligaţiile asumate faţă de debitorul supus acestei măsuri şi de a reţine eventualele sume care devin scadente în viitor.

Totodată, instanţa constată că deşi măsura asigurătorie poate fi considerată că afectează interesele patrimoniale ale terţului poprit în sensul că în fapt sumele datorate debitorului fiscal nu ajung efectiv în conturile sale, riscând o eventuală executare necorespunzătoare a convenţiei asumată de către debitoare, totuşi un astfel de risc decurge exclusiv din dispoziţiile legale care permit luarea unor astfel de măsuri, organele fiscale nefiind ţinute să asigure terţului poprit garantarea executării obligaţiilor de către debitorul supus măsurii asigurătorii, ci exclusiv să se asigure pentru eventuala recuperare a debitului care va fi constatat ulterior prin emiterea unei decizii de impunere.

De asemenea, se constată din analiza dispoziţiilor legale evocate faptul că nu este necesară pentru luarea unei asemenea măsuri ca organele fiscale să deţină un titlu de creanţă, o decizie de impunere, măsura fiind luată anterior controlului fiscal propriu-zis şi a emiterii deciziei privind titlul de creanţă împotriva debitoarei.

În plus, se reţine că nu este necesară preexistenţa unui titlu executoriu şi a unei creanţe având caracter cert, lichid şi exigibil, măsura asigurătorie având rolul de a garanta organelor fiscale posibilitatea concretă de a recupera eventualul debit fiscal constatat cu titlu prealabil în cadrul controlului întreprins iniţial în privinţa debitoarei, astfel încât să fie eliminat riscul de sustragere a acesteia din urmă de la executarea silită şi recuperarea debitului datorat eventual bugetului de stat.

Instanţa constată că nu prezintă relevanţă asupra legalităţii măsurii asigurătorii luată de organele fiscale intimate şi adusă la îndeplinire în privinţa terţului poprit prin comunicarea adresei de înfiinţare a acestei măsuri împrejurarea că în privinţa contestatoarei terţ poprit organele fiscale au încuviinţat măsura eşalonării unui debit fiscal stabilit în sarcina sa, cele două raporturi juridice fiscale neavând legătură între ele, fiind distincte şi născute în urma unor măsuri privind debitorii fiscali, astfel încât măsura asigurătorie contestată în prezenta cauză nu are legătură cu debitul datorat de către însăşi contestatoare organelor fiscale.

Sub aspectul legalităţii instituirii acestei popriri asigurătorii asupra sumelor datorate  sau care vor fi datorate în viitor de către contestatoare debitorului fiscal, instanţa constată că terţul poprit are exclusiv posibilitatea de a contesta că datorează sume debitorului, iar nu condiţiile concrete care au stat la baza emiterii deciziei de instituire a măsurii asigurătorie, precum şi situaţia fiscală a acestuia din urmă, decizia de instituie a măsurii neafectând patrimoniul terţului cu excepţia refuzului nejustificat al acestuia de a reţine sumele datorate debitorului fiscal şi a virării acestor sume în conturile creditorului fiscal în cazul în care va fi emis şi titlul de creanţă care la scadenţă va deveni titlu executoriu, astfel încât în prezentul cadrul procesual nu pot fi analizate  raţiunile avute în vedere la stabilirea debitului fiscal, cât şi a condiţiilor impuse pentru luarea măsurii asigurătorie în privinţa debitorului, considerente confirmate de disp. art. 150 alin. 1 din OG nr. 92/2003 care acordă terţului poprit exclusiv posibilitatea de a dovedi că nu datorează debitorului vreo sumă sau ar invoca neregularităţi privind înfiinţarea popririi.

Din această perspectivă, deşi terţul poprit a susţinut inclusiv faptul că nu ar fi fost comunicată anterior înfiinţării popririi asigurătorie o somaţie prealabilă, respectiv că nu i-ar fi fost comunicată şi decizia de instituire a măsurii asigurătorie care a stat la baza emiterii şi comunicării adresei de înfiinţare a acestei măsuri, totuşi acestei susţineri sunt neîntemeiate.

Astfel, cu privire la prima susţinere, instanţa constată că potrivit disp. art. 149 alin. 5-9 din OG nr. 92/2003 “(5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înfiinţează de către organul de executare, printr-o adresă care va fi comunicată terţului poprit, dispoziţiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător. Totodată, va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi.

(6) Poprirea nu este supusă validării.

(7) Poprirea înfiinţată anterior, ca măsură asigurătorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, făcută terţului poprit, şi înştiinţarea despre aceasta a debitorului.

(8) Poprirea se consideră înfiinţată din momentul primirii adresei de înfiinţare de către terţul poprit. În acest sens, terţul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi.

(9) După înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat:

a) să plătească, de îndată sau după data la care creanţa devine exigibilă, organului fiscal, suma reţinută şi cuvenită, în contul indicat de organul de executare;

b) să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înştiinţând despre aceasta organul de executare.”

Prin urmare, rezultă din aceste dispoziţii legale faptul că măsura popririi asigurătorii se execută exclusiv prin comunicarea adresei de către creditorul fiscal către terţul poprit, iar numai în măsura în care este emis şi titlul de creanţă care devine titlul executoriu, i se comunică terţului acest titlu executoriu, nefiind obligatorie emiterea unei somaţii în acest sens.

În fapt, se constată că decizia de instituire a măsurii asigurătorie nu trebuie să fie comunicată terţului poprit, conform art. 129 din OG nr. 92/2003, aceasta fiind comunicată exclusiv debitorului.

Mai mult, din analiza adresei de înfiinţare a popririi asiguratorii comunicată contestatoarei-fila 7 a dosarului- rezultă că aceasta a avut cunoştinţă că măsura a fost luată în temeiul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii vizând pe debitorul indicat anterior, iar poprirea a vizat exclusiv sumele datorate de terţul poprit sau care vor fi astfel datorate debitorului, iar nu şi disponibilităţile băneşti proprii ale terţului poprit, acesta recunoscând că în temeiul raporturilor juridice existente cu debitoarea, îi datorează, chiar şi eşalonat, aceste sume, care nu vor fi plătite, la scadenţă, acesteia din urmă, ci vor fi reţinute şi puse la dispoziţia organelor fiscale.

De altfel, se constată că susţinerile contestatoarei în sensul că prin această măsură asigurătorie ar fi fost indisponibilizate sumele din conturile proprii nu au fost dovedite, ci exclusiv invocate cu caracter general, prin urmare imposibilitatea continuării activităţii proprii nefiind probată nu poate conduce la admiterea cererii, măsura neavând caracter excesiv şi arbitrar şi nefiind încălcat dreptul de proprietate al contestatoarei, ci dimpotrivă aceasta având caracter legal, fiind întemeiată exclusiv pe constatările situaţiei de fapt identificate în cadrul controlului efectuat asupra debitoarei, neafectând prin urmare interesele financiare ale reclamantei-contestatoare, astfel încât nu se justifică anularea executării popririi asigurătorii în ceea o priveşte.

Din aceeaşi perspectivă, instanţa reţine că efectuarea de către debitoare a unor plăţi parţiale în conturile organelor fiscale-conform ordinelor de plată ataşate în susţinerea contestaţiei la executare, nu poate conduce la concluzia nelegalităţii măsurii asigurătorii, aceste plăţi vizând debitul propriu al terţului, iar nu debitul constatat în sarcina debitorului căruia acesta îi datorează anumite sume de bani.

Mai mult, se constată că reclamanta-contestatoare nu a indicat organelor fiscale o altă posibilitate concretă de a recupera valoarea întregului debit în măsura în care va fi emis şi titlul de creanţă, astfel încât să fie constatată lipsa caracterului necesar al instituirii măsurii asigurătorii, considerente care coroborate conduc în temeiul art. 172-173 din OG nr. 92/2003 la respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată, inclusiv a cererii de suspendare a executării ca rămasă fără obiect, măsura vizând potrivit art. 718 alin. 1 C.proc.civ. exclusiv perioada soluţionării prezentei contestaţii, iar nu şi perioada ulterioară în cazul exercitării unei căi legale de atac împotriva prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 Respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC HAMEI EXIM SRL, cu sediul procesual ales la Cab. Av. Mafteiu Elena, loc. Buzau, str. Rascoalei, nr.115, jud. Buzau, în contradictoriu cu intimatele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ilfov prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, cu sediul în sector 2, Bucureşti, Str. Sperantei nr. 40 şi Serviciul Fiscal Orăşenesc Bragadiru, cu sediul in BRAGADIRU, SOS. ALEXANDRIEI, nr. 271, ca neîntemeiată.

 Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

 Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

 Cererea de apel se depune la Judecătoria Cornetu.

 Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27.04.2015.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Monica Elena Davidoiu  Alina Goga

Red. D.M.E.

Tehnored. A.G.

Comunicat ex, azi _________

Grefier,

Domenii speta

Spete similare