Infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie. Încadrare juridică. Infracţiunea de şantaj. Forma continuată sau concurs real

Art. 228 alin. 1, art. 234 alin. 1 şi art.  257 C. pen.

Pentru păstrarea lemnelor sustrase, inculpaţii s-au folosit de violenţe şi ameninţări la adresa poliţiştilor, jandarmilor şi pădurarilor care au încercat să le recupereze. Incidentul în care un coinculpat ar fi fost lovit cu maşina de un poliţist, nu a avut un caracter serios în cursul altercaţiei, ci mai degrabă caracterul unui pretext. Faptul însuşi că inculpaţii au urmărit de la început, şi au reuşit în final, să păstreze lemnele furate demonstrează că, chiar dacă mobilului păstrării bunului furat i s-a alăturat şi un alt mobil, el nu a dispărut nici un moment, şi a subzistat în cursul altercaţiei, aşa încât corecta încadrare juridică a faptei este cea de tâlhărie şi nu de furt.

Infracţiunile de ultraj în concurs nu pot fi absorbite într-o singură infracţiune continuată,  în situaţia în care faptele s-au comis prin acţiuni de ameninţare şi lovire sau alte violenţe îndreptate împotriva unor persoane fizice diferite. Chiar dacă şi statul are un interes în protejarea funcţionarilor publici, este impropriu să se reţină că faptele au fost comise împotriva unui unic subiect pasiv, statul, în sensul art.  35 alin. 1 C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 195 din 20 august 2015, Judecătoria Reghin a dispus după cum urmează:

În temeiul art. 386 alin. 1 C. pr. pen., respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în actul de sesizare cu privire la inculpatul B. L., din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen. în infracţiunea de furt de arbori, prevăzută de art. 110, alin.1 lit. a din Legea 46/2008, formulată de inculpat.

În baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. pr. pen.  , încetează procesul penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul B. L., a infracţiunii  de distrugere prevăzută de art. 253 alin.1 C. pen., ca urmare a încheierii unui acord de mediere între inculpat şi partea civilă .

În temeiul art. 233 C. pen.,condamnă pe inculpatul B. L. la pedeapsa de 2 ani  închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 233, teza finală C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 ani, care curge conform dispoziţiilor art. 68 C. pen., a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a,b şi h C. pen., şi anume:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

- dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme.

În conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. 1 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C. pen., drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h C. pen., sus-menţionate.

În temeiul art. 257 alin. 1 şi 4 C. pen.. condamnă pe inculpatul B. L. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj în dauna agentului de poliţie G.S..

În temeiul art. 257 alin. 1 şi 4 C. pen.. condamnă pe inculpatul B. L. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj în dauna subofiţerului de jandarmi C.O.D..

În temeiul art. 257 alin. 1 şi 4 C. pen.. condamnă pe inculpatul B. L. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj în dauna agentului de poliţie S.I..

În temeiul art. 257 alin. 1  C. pen.. condamnă pe inculpatul B. L. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj în dauna tehnicianului silvic M.L..

Constată că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului se află în concurs real şi în temeiul art. 38 alin. 1 şi 39 alin. 1, lit. b C. pen. contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi dispune ca inculpatul B. L., să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din suma celorlalte pedepse aplicate (1/3 din 3 ani şi 9 luni) urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 3 luni de închisoare.

În temeiul art. 45 alin.1 şi 5,  atât  pedeapsa  complementară  a interzicerii pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h C. pen., cât şi cea accesorie a interzicerii  pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C. pen. a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h C. pen. se vor aplica pedepsei principale rezultante.

În baza art.72 alin.1 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu începând cu data de 09.07.2014  şi până la data de 06.12.2014.

În baza art. 399 alin. 1 C. pr. pen., menţine măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul B. L..

În temeiul art. 386 alin. 1 C. pr. pen., respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în actul de sesizare cu privire la inculpatul S.J., din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen. în infracţiunea de furt de arbori, prevăzută de art. 110, alin.1 lit. a din Legea 46/2008, formulată de inculpat.

În baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. pr. pen., încetează procesul penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul S.J., a infracţiunii  de distrugere prevăzută de art. 253 alin.1  C. pen., ca urmare a încheierii unui acord de mediere între inculpat şi partea civilă.

În temeiul art. 233 C. pen.,condamnă pe inculpatul S.J. la pedeapsa de 2 ani  închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 233, teza finală C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 ani, care curge conform dispoziţiilor art. 68 C. pen., a drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a,b şi h C. pen., şi anume:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

- dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme.

În conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. 1 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C. pen., drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h C. pen., sus-menţionate.

În temeiul art. 257 alin. 1 şi 4 C. pen.. condamnă pe inculpatul S.J. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj în dauna agentului de poliţie G.S..

În temeiul art. 257 alin. 1 şi 4 C. pen.. condamnă pe inculpatul S.J. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj în dauna subofiţerului de jandarmi C.O.D..

În temeiul art. 257 alin. 1 şi 4 C. pen.. condamnă pe inculpatul S.J. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj în dauna agentului de poliţie S.I..

În temeiul art. 257 alin. 1  C. pen.. condamnă pe inculpatul S.J. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj în dauna tehnicianului silvic M.L..

Constată că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului se află în concurs real şi în temeiul art. 38 alin. 1 şi 39 alin. 1, lit. b C. pen. contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi dispune ca inculpatul S.J., să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din suma celorlalte pedepse aplicate(1/3 din 3 ani şi 9 luni) urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 3 luni de închisoare.

În temeiul art. 45 alin.1 şi 5,  atât  pedeapsa  complementară  a interzicerii pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h C. pen., cât şi cea accesorie a interzicerii  pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C. pen. a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h C. pen. se vor aplica pedepsei principale rezultante.

În baza art.72 alin.1 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu începând cu data de 09.07.2014  şi până la data de 06.12.2014.

În baza art. 399 alin. 1 C. pr. pen., menţine măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul S.J..

În temeiul art. 386 alin. 1 C. pr. pen., respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în actul de sesizare cu privire la inculpata S. C., din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen. în infracţiunea de furt de arbori, prevăzută de art. 110, alin.1 lit. a din Legea 46/2008, formulată de inculpată.

În temeiul art. 233 C. pen., condamnă pe inculpata S. C. la pedeapsa de 2 ani  închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 233, teza finală C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 3 ani, care curge conform dispoziţiilor art. 68 C. pen., a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a,b C. pen., şi anume:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. 1 C. pen. interzice inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C. pen., drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C. pen., sus-menţionate.

În temeiul art. 257 alin. 1 şi 4 C. pen.. condamnă pe inculpata S. C. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj în dauna agentului de poliţie G.S..

În temeiul art. 257 alin. 1 şi 4 C. pen.. condamnă pe inculpata S. C. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj în dauna subofiţerului de jandarmi C.O.D..

În temeiul art. 257 alin. 1 şi 4 C. pen.. condamnă pe inculpata S. C. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj în dauna subofiţerului de jandarmi T.D..

Constată că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului se află în concurs real şi în temeiul art. 38 alin. 1 şi 39 alin. 1, lit. b C. pen. contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi dispune ca inculpata S. C. , xxx, să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din suma celorlalte pedepse aplicate(1/3 din 2 ani) urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni de închisoare.

În temeiul art. 45 alin.1 şi 5,  atât  pedeapsa  complementară  a interzicerii pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h C. pen., cât şi cea accesorie a interzicerii  pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C. pen. a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h C. pen. se vor aplica pedepsei principale rezultante.

În baza art.72 alin.1 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi a arestării preventive începând cu data de 09.07.2014  şi până la data de 11.08.2014.

În baza prevederilor art. 91 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a celei accesorii aplicate inculpatei, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani conform prevederilor art. 92 C. pen..

În temeiul art. 93 alin. 1 C. pen., dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-  să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mureş la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93, alin. 3 C. pen. dispune ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 120 zile la Administraţia Domeniului Public Reghin (activităţi de salubrizare, măturat, golit coşuri gunoi, săpat, greblat, curăţenie alei, peluze etc.)

Desemnează Serviciul de Probaţiune Mureş pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpatei.

În baza art. 94 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c - e se comunică Serviciului de Probaţiune Mureş.

Atrage atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 96, alin. 1 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care inculpata nu va respecta, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere sau obligaţia de a presta o muncă în folosul comunităţii.

Atrage atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 96, alin. 4 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care inculpata va săvârşi din nou o infracţiune în cursul termenului de supraveghere de 4 ani.

Conform art. 241 alin. 1 lit.b C. pr. pen. constată încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpata S. C..

În temeiul art. 386 alin. 1 C. pr. pen., respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în actul de sesizare cu privire la inculpatul Ş.I., din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C. pen. în infracţiunea de furt de arbori, prevăzută de art. 110, alin.1 lit. a din Legea 46/2008, formulată de inculpat.

În temeiul art. 233 C. pen.,condamnă pe inculpatul Ş.I. la pedeapsa de 2 ani  închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 233, teza finală C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 ani, care curge conform dispoziţiilor art. 68 C. pen., a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a,b şi h C. pen., şi anume:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

- dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme.

În conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin.1 C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C. pen., drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h C. pen., sus-menţionate.

În temeiul art. 257 alin. 1 şi 4 C. pen.. condamnă pe inculpatul Ş.I. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj în dauna agentului de poliţie G.S..

Constată că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului se află în concurs real şi în temeiul art. 38 alin. 1 şi 39 alin. 1, lit. b C. pen. contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi dispune ca inculpatul Ş.I., să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din suma celorlalte pedepse aplicate(1/3 din 1 an şi 6 luni) urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni de închisoare.

În temeiul art. 45 alin.1 şi 5,  atât  pedeapsa  complementară  a interzicerii pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h C. pen., cât şi cea accesorie a interzicerii  pe durata prevăzută de art. 65 alin. 3 C. pen. a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h C. pen. se vor aplica pedepsei principale rezultante.

În baza art.72 alin.1 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu începând cu data de 09.07.2014  şi până la data de 06.12.2014.

În baza art. 399 alin. 1 C. pr. pen., menţine măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul Ş.I..

Constată că acţiunea civilă  exercitată de partea civilă R. R. a fost soluţionată prin mediere.

În temeiul art. 274 alin. 1 C. pr. pen. obligă fiecare inculpat  la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat în cuantum de 500 lei, fiecare, din care suma de 100 lei pentru fiecare inculpat provine din faza de urmărire penală.

În motivare, prima instanţă arată că în seara de 04.07.2014, inculpaţii B. L., S.J., S.I., însoţiţi de  martorii M.C., C.M. şi  C.C. s-au deplasat în  zona pădurii Bodogaia UP 3-ua28 cu trei căruţe. Din acea zonă persoanele arătate mai sus au sustras un număr de 7 arbori pe care i-au încărcat în căruţe. În timp ce se întorceau cu lemnele spre casă(cartierul Apalina din mun. Reghin) căruţele au fost oprite de tehnicianul silvic M.L.. Anterior opririi căruţelor, lucrătorii silvici au apelat la ajutorul unor echipaje de poliţie dirijate la faţa locului de către ofiţerul de serviciu din cadrul Poliţiei mun. Reghin. După oprire lucrătorul silvic le-a solicitat persoanelor să transporte materialul lemnos, pentru care nu existau documente de provenienţă) spre depozitul Ocolului silvic. Deşi iniţial păreau a fi de acord cu dispoziţia tehnicianului responsabil cu paza, M.L., de a duce lemnele la un depozit de material lemnos din apropiere, pentru a le inventaria şi preda, inculpaţii aflaţi în căruţe au început să mâne caii cu viteză şi au luat-o la un moment dat în altă direcţie -  spre cartierul Apalina, unde locuiau.  Deşi au fost somaţi de organele de poliţie în repetate rânduri să oprească respectivele atelaje, inculpaţii au refuzat şi au efectuat anumite manevre menite să lovească maşinile de poliţie angrenate în urmărire.

La un moment dat în perimetrul Staţiunii de cercetare pomicole, inculpata S. C. (care venea dinspre cartierul Apalina în întâmpinarea forţelor de ordine alături de un grup format din mai multe alte persoane) s-a postat în faţa maşinii de poliţie conduse de agentul G.S., iar când poliţistul a ocolit-o pentru a continua urmărirea, inculpata  s-a aruncat în iarbă ţipând că poliţistul a vrut să o calce cu maşina. Urmare a acestui incident, s-au oprit şi căruţele urmărite, din ele au coborât mai multe persoane având in mâini răngi, coase şi pari, care s-au îndreptat către organele de poliţie, jandarmi si reprezentanţi ai ocolului silvic, au început proferarea unor ameninţări cu moartea şi le-au cerut acestora imperativ să plece de acolo.

În învălmăşeala creată i-au ameninţat şi lovit cu diverse obiecte contondente, cu pumnii şi picioarele, pe agentul de poliţie G.S. din cadrul Poliţiei Reghin, Biroul de Ordine Publică pentru Mediul Urban şi pe jandarmii C.O.D. şi T.D. din cadrul Detaşamentului 4 de Jandarmi Reghin şi au cauzat avarii însemnate unui autoturism aparţinând Ocolului Silvic Reghin.

În ce priveşte materialul lemnos aflat în căruţe, conform procesului-verbal de constatare şi procesului-verbal de cercetare la faţa locului, s-a constatat că valoarea celor 7 arbori sustraşi are o valoare de 866,64 lei, conform fişei de calcul de la fila 123.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpaţii B. L., S.J.  şi Ş.I.. A formulat apel şi coinculpata S. C., dar apelul ei a fost disjuns, în urma retragerii sale.

Apelanţii nu şi-au motivat apelurile. Inculpaţii B. L. şi S.J. au dat, însă, declaraţii în apel în care şi-au menţinut poziţia anterioară, de nerecunoaştere a vinovăţiei în comiterea faptelor. 

Apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

În ce priveşte starea de fapt reţinută de prima instanţă, ea corespunde celei care rezultă din probele dosarului, cu o singură excepţie.

Cu privire la infracţiunea de ultraj la adresa agentului de poliţie S.I. Bucur nu există probe concrete care să se refere în mod specific la loviri sau ameninţări la adresa acestuia. El însuşi, audiat în calitate de martor de către prima instanţă, arată că nu a fost lovit sau ameninţat de inculpaţi. Rămân declaraţiile privitoare la faptul că între grupul agenţilor publici şi cel al membrilor comunităţii locale a existat un conflict, dar acestea sunt echivoce. Singura împrejurare a implicării martorului şi inculpaţilor în cele două grupuri în conflict este insuficientă pentru a reţine săvârşirea unei infracţiuni concrete de ultraj, anume de către inculpaţi şi anume împotriva martorului. În mod similar a raţionat, de altfel, parchetul în momentul în care nu le-a inculpat pe toate persoanele din grupul localnicilor şi nu a reţinut infracţiuni de ultraj la adresa tuturor agenţilor publici prezenţi în respectivele grupuri.

Ca urmare, se impune achitarea inculpaţilor apelanţi pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzute de  art. 257 alin. 1 şi 4 C. pen. în dauna agentului de poliţie S.I., întrucât nu a fost săvârşită nici o astfel de infracţiune la adresa agentului.

În rest, faptele sunt în mod suficient probate.

Agentul G.S.R. a fost lovit de inculpaţii B. L. şi S.J., potrivit raportului întocmit de el şi  declaraţiilor sale, a fost ameninţat cu moartea de B. L. potrivit declaraţiei colegului său T.D.M.. Aceste probe se coroborează cu declaraţia martorului M.L. care arată că  inculpatul S.J. l-a lovit pe  G.S. (f. 62) şi a martorului C.O. care arată că ambii inculpaţi menţionaţi l-au lovit pe G.S. cu parii.

Ş.I. l-a lovit cu piciorul în piept pe jandarmul C.O.D., portrivit rapoartelor şi declaraţiilor concordante ale poliţiştilor, jandarmilor şi pădurarilor care au observat personal faptele. Acelaşi jandarm a fost îmbrâncit de inculpaţii B. L. şi S.J., potrivit declaraţiilor sale şi raportului întocmit de agentul de poliţie G.S.

În ce îl priveşte pe tehnicianul silvic M.S.L., acesta arată, mai întâi, că inculpaţii B. L. şi S.J. au încercat să îl lovească, dar nu au reuşit, ceea ce ar trebui să ducă şi în cazul faptelor la adresa lui la o soluţie similară celei din cazul agentului de poliţie S.I.. Diferenţa este, totuşi, că în cazul tehnicianului silvic, acesta se referă la acţiuni concrete ale inculpaţilor la adresa sa, acţiuni care au avut un efect intimidant şi care sunt încadrabile în infracţiunea de ultraj prin ameninţare. Aşa cum arată chiar el, cei doi inculpaţi au lovit maşina în care se afla, cu scopul să îl intimideze. De asemenea, în finele declaraţiei arată că atunci când inculpaţii s-au îndreptat spre maşină, spuneau „vă omorâm”. În acelaşi mod a declarat şi la urmărire penală.

Aceste declaraţii se coroborează în mod suficient cu ansamblul declaraţiilor poliţiştillor, jandarmilor şi agenţilor silivici, din care rezultă că inculpaţii i-au ameninţat şi i-au agresat.

Dimpotrivă, declaraţiile inculpaţilor, care susţin contrariul, sunt absurde, contradictorii şi nu se coroborează cu probe concludente.  Inculpaţii arată că ei ar fi vrut să se conformeze solicitărilor autorităţilor, dar nu au vrut caii lor, şi au cedat în faţa voinţei celor din urmă. Arată, apoi, că în momentul când au aflat că agenţii publici au călcat-o cu maşina pe S. C., au oprit ca să le ceară socoteală. Aceasta înseamnă că în realitate ei, şi nu caii lor, erau cei care decideau cursul faptelor. Inculpaţii mai arată că au fost provocaţi la comiterea faptelor tocmai de această împrejurare – S. C. a fost călcată cu maşina. Susţinerea este în mod îndoit absurdă. Pe de o parte, nu puteau în mod serios să creadă că sus-numita fusese „omorâtă” (cum rezultă, spre exemplu, din declaraţiile de la f. 28, 34) de vreme ce aceasta, cum ea însăşi recunoaşte, se apucase să îi lovească pe poliţişti cu şlapii. Pe de altă parte, din moment ce inculpaţii nu admit comiterea nici unei fapte penale, devine de neînţeles la ce anume au fost provocaţi. În ce îi priveşte pe martorii propuşi de ei, M.C., B. I., C.M., C.C. şi P. M., declaraţiile lor, atunci când se referă la împrejurările esenţiale cauzei, se traduc prin aceea că martorii nu au văzut, nu ştiu sau nu îşi amintesc nimic concret. Declaraţiile nu sunt întâmplătoare, ci concordă cu poziţia inculpaţilor, care, ei înşişi, se feresc să răspundă în mod concret probelor concrete din cauză. Ca urmare, nu sunt apte să le contrazică pe acestea din urmă.

În ce priveşte furtul lemnelor, este probată săvârşirea lui în modalitatea şi cu privire la materialul lemnos descrise de prima instanţă. Inculpaţii înşişi arată că, într-adevăr au luat lemnele din parcela identificată cu ocazia cercetării la faţa locului, înfăţişată în fotografiile de la filele 112 şi următoarele. Declaraţiile lor se coroborează cu declaraţia martorului B. I., şef de district în cadrul Ocolului Silvic Reghin, care arată că lemnele au fost tăiate şi furate de acolo, întrucât în zonă se patrulează zilnic iar după incident au fost şi au găsit cioatele.

Inculpaţii invocă, totuşi, că lemnele luate erau subţiri, doar „crengi”, ca urmare valoarea lor nu s-a ridicat la pragul prevăzut de Codul silvic pentru reţinerea infracţiunii de furt de arbori, de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. Prin urmare, deduc ei, fapta lor nu constituie fapta penală de furt, aşa încât nu poate intra ca infracţiune absorbită în infracţiunea complexă de tâlhărie. Nu pot fi, în consecinţă, întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Instanţa de apel nu consideră acum necesar să analizeze caracterul judicios al acestui raţionament, fiindcă el pleacă de la o premisă de fapt greşită. În realitate, în cauză există probe suficiente că inculpaţii au sustras materialul lemnos indicat în fişa de calcul de la fila 123, în valoare de 866,64 lei. Aceasta este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu, de 115 lei conform legii, al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Proba directă în acest sens nu mai poate fi administrată, întrucât inculpaţii au împiedicat ridicarea şi măsurarea lemnelor sustrase. Aşa cum a arătat inculpatul B. L. în apel, inculpaţii au dus lemnele acasă şi le-au pus pe foc. Dar chiar comportamentul inculpaţilor, de a împiedica în mod violent constatarea caracterului penal faptei prin măsurarea lemnelor sustrase, constituie un indiciu grav că fapta a avut acest caracter. El se coroborează cu proba constând în calcularea volumului şi calităţii materialului lemnos sustras pe baza cioatelor găsite la faţa locului, şi cu indiciile grave şi concordante oferite de declaraţiile din faza urmăririi penale ale inculpaţilor şi de declaraţiile agenţilor publici care au văzut lemnele în căruţe: lemnele erau tăiate probabil cu o drujbă (declaraţia inculpatului S.J., f. 19); lemnele sustrase erau puse în grămezi, unele erau proaspăt tăiate, având încă frunze pe ele, altele păreau tăiate mai demult (f. 20, declaraţia inculpatului Ş.I.); erau lemne de foc, esenţă carpen, cu trunchiurile groase, proaspăt tăiate, încă cu frunze pe ele; nu era vorba de crengi (f. 59, declaraţia martorului S.I.); aveau un diametru însemnat, de 20-40 cm (f. 61, declaraţia martorului M.L., care este tehnician silvic), sau 16-20 cm, în orice caz nu erau crengi (f. 63, 479, martorul B. I., alt silvicultor), motiv pentru care li s-a cerut inculpaţilor să le ducă la depozitul de buşteni (f. 61). Aceste declaraţii se coroborează cu constatările la faţa locului, potrivit cărora cioatele găsite aveau diametrul între 13 şi 34 cm.

Ca urmare, este dovedit în cauză că inculpaţii au sustras lemne în valoare de 866,64 lei.

Pentru păstrarea acestor lemne s-au folosit de violenţe şi ameninţări la adresa poliţiştilor, jandarmilor şi pădurarilor care au încercat să le recupereze. Acest scop al violenţelor este dovedit de materialitatea faptelor – inculpaţii au fugit cu lemnele, apoi s-au implicat într-o altercaţie cu urmăritorii lor, pentru ca în final să păstreze aceste lemne. Singurul element pe care inculpaţii îl pot invoca împotriva logicii acestor fapte este incidentul în care coinculpata S. C. ar fi fost lovită cu maşina de un poliţist. Dar, aşa cum am văzut, acest incident nu a avut un caracter serios în cursul altercaţiei, ci mai degrabă caracterul unui pretext. Oricum, faptul însuşi că inculpaţii au urmărit de la început, şi au reuşit în final, să păstreze lemnele furate demonstrează că, chiar dacă mobilului păstrării bunului furat i s-a alăturat şi un alt mobil, el nu a dispărut nici un moment, şi a subzistat în cursul altercaţiei.

Faptele lor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie, iar nu furt cum susţin inculpaţii, şi ultraj reţinute de prima instanţă. În ce priveşte infracţiunile de ultraj în concurs, ele nu pot fi absorbite într-o singură infracţiune continuată, cum doresc inculpaţii. Faptele s-au comis prin acţiuni de ameninţare şi lovire sau alte violenţe îndreptate împotriva unor persoane fizice diferite. Chiar dacă şi statul are un interes în protejarea funcţionarilor publici, este impropriu să se afirme că faptele au fost comise împotrivia unui unic subiect pasiv, statul, în sensul art. 35 alin. 1 C. pen..

La individualizarea pedepselor, prima instanţă a folosit în mod judicios criteriile de individualizare pentru a stabili cuantumurile pedepselor. Instanţa de apel le va menţine. Doar că, în urma achitării pentru una dintre infracţiuni, pedeapsa corespunzătoare nu va mai intra în calculul pedepsei rezultante aplicabile inculpaţilor  B. L. şi S.J., cu consecinţa reducerii ei corespunzătoare.

În ce priveşte regimul de executare a pedepselor aplicate, acesta a fost în mod temeinic stabilit pentru inculpatul B. L.. Inculpatul a avut un rol important în desfăşurarea faptelor. Faptele au un caracter în mod special grav, fiindcă sunt în mod frontal îndreptate împotriva legitimităţii forţei publice în exercitarea rolului ei de combatere a infracţiunilor şi de menţinere a ordinii publice. Nu există vreun element concret din care să rezulte că, după săvârşirea lor, inculpatul s-a îndreptat. Acordul de mediere încheiat cu Direcţia Silvică Mureş a fost deja avut în vedere de prima instanţă pentru a dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunea de distrugere şi aplicarea pentru infracţiunea de tâlhărie a unei pedepse la minimul special. Potrivit referatului de evaluare, inculpatul nu a muncit şi nu munceşte cu forme legale. Este adevărat că, potrivit referatului, îşi câştigă existenţa din diverse activităţi, precum vânzarea de animale. Dar, până la soluţionarea dosarului în care este acuzat, între altele, că a primit şi vândut animale furate, respectiva menţiune din referatul de evaluare trebuie privită cu prudenţă. Aceste elemente sunt suficiente pentru justificarea pedepsei şi a modalităţii de executare dispuse, chiar dacă cercetarea sa în dosarul 1216/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, anexat în copie la prezentul, pentru fapte comise în cursul judecării prezentei cauze, nu i se poate la acest moment imputa, în baza prezumţiei de nevinovăţie.

În ce îl priveşte pe inculpatul S.J., rolul său în comiterea faptelor este comparabil cu cel al inculpatului B. J.. La fel ca acesta, este înscris în cazierul judiciar cu o infracţiune, dar  care nu atrage starea de recidivă şi este fără violenţă. Spre deosebire de acesta din urmă însă, el oferă temeiuri pentru a putea deduce că şi-a revizuit comportamentul, şi că se poate îndrepta fără executarea pedepsei. În special, s-a angajat cu contract de muncă, potrivit referatului de evaluare şi Caracterizării de la locul de muncă.

Inculpatul S. J., pe de altă parte, a avut o contribuţie limitată la conflictul cu autorităţile, în mare similară celei a coinculpatei S. C.. La fel ca aceasta, nu are antecedente penale de nici un fel.

Instanţa de apel a considerat că, în cazul inculpaţilor S.J. şi S.I., faţă de aceste elemente, de împrejurarea că au petrecut deja o perioadă în stare de arest preventiv, este suficientă pentru atingerea scopului preventiv al pedepsei  suspendarea ei sub supraveghere, şi supunerea lor unor obligaţii asemănătoare celor la care a fost supusă de prima instanţă coinculpata S. C..

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. instanţa a admis apelurile promovate de către inculpaţi, a desfiinţat parţial sentinţa atacată şi în rejudecare, în baza art. 16 alin. 1 lit. a, art. 396 alin. 5 Cod pr. pen. au fost achitaţi inculpaţii B. L. şi S.J. pentru comiterea infracţiunii de ultraj prev. de  art. 257 alin. 1 şi 4 C. pen. în dauna agentului de poliţie S.I..

S-au menţinut celelalte pedepse stabilite de prima instanţă în sarcina acestor inculpaţi.

În baza art. 38 alin. 1 şi 39 alin. 1, lit. b C. pen., în urma contopirii acestor pedepse, i s-a aplicat fiecăruia dintre inculpaţii B. L. şi S.J. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

S-a menţinut pedeapsa aplicată de prima instanţă inculpatului Ş.I., 2 ani şi 6 luni de închisoare.

În baza prevederilor art. 91 C. pen., a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a celei accesorii aplicate inculpaţilor S.J. şi Ş.I., pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, conform prevederilor art. 92 C. pen..

În temeiul art. 93 alin. 1 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpaţii menţionaţi să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-  să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mureş la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existenţă.

În temeiul art. 93, alin. 3 C. pen. s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpaţii S.J. şi Ş.I. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 120 zile la Administraţia Domeniului Public Reghin (activităţi de salubrizare, măturat, golit coşuri gunoi, săpat, greblat, curăţenie alei, peluze etc)

A fost desemnat Serviciul de Probaţiune Mureş pentru supravegherea executării măsurilor şi obligaţiilor instituite în sarcina inculpaţilor.

În baza art. 94 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c - e se comunică Serviciului de Probaţiune Mureş.

Li s-a atras atenţia inculpaţilor asupra prevederilor art. 96 alin. 1, 4 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere s-au menţinut restul dispoziţiilor primei instanţe, compatibile cu prezenta decizie.

Conform art. 241 alin.1 lit. c C. pr. pen. s-a constatat încetată de drept, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpaţii din cauză. Ca urmare, este rămasă fără obiect cererea de înlocuire a acestei măsuri cu măsura arestului preventiv în cazul inculpatului B. L..

În baza art. 275 alin. 3 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare